Functionari publici. Sanctiune disciplinara. Principiul unicitatii sanctiunii disciplinare

Curtea a constatat ca urmarea imediata a anularii art. 1 si 2 din Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 a Primarului comunei BB privind revocarea Dispozitiei nr. xxx/31.03.2020, cu care recurentii sunt de acord, este ca aceasta din urma dispozitie, prin care a fost adoptata sanctiunea disciplinara a diminuarii drepturilor salariale ale reclamantei cu 10% pe o perioada de 6 luni, isi recapata valabilitatea, ca si cum nu ar fi fost niciodata anulata, producand, fata de destinatarul sau, neintrerupt efecte juridice de la data comunicarii sale indiferent de alti factori precum restituirea unor sume de bani catre reclamanta.

In aceste conditii este evident ca, pentru aceeasi abatere disciplinara, reclamantei-intimate i s-au aplicat doua sanctiuni disciplinare, diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei cu 10% pe o perioada de 6 luni si destituirea din functia detinuta, ceea ce este inadmisibil.

Prin sentinta nr. 524/c.a.//2020, Tribunalul Iasi a admis in parte actiunea principala, precizata, formulata de reclamanta AA, in contradictoriu cu paratii U.A.T. BB si Primarul Comunei BB, anuland Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 emisa de Primarul Comunei BB, pe care l-a obligat la reincadrarea reclamantei in postul detinut anterior destituirii din functie, respectiv Secretar General al UAT BB si la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei incepand cu data de 18.05.2020, respingand ca prematur formulat capatul de cerere privind obligarea angajatorului la radierea sanctiunii disciplinare.

Impotriva acestei hotarari judecatoresti, au declarat recurs Primarul comunei BB si Comuna BB, invocand nelegalitatea acesteia prin indicarea motivului de casare prevazute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.P.C.

In motivarea recursului, se arata ca Tribunalul da o interpretare diferita a dispozitiilor legale in materie, hotararea pronuntata in sensul precizat mai sus fiind lipsita de temei legal, data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, solicitand casarea sentintei recurate. In prezentarea criticilor referitoare la hotararea atacata, s-a aratat ca instanta de fond a dat o interpretare gresita anuland in totalitate actul administrativ individual, respectiv Dispozitia nr. yyy/13.05.2020.

Astfel, avand in vedere ca Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 priveste doua chestiuni diferite, de sine statatoare, respectiv la art. 1 al dispozitiei in cauza se dispune destituirea, iar la art. 2 al aceleiasi dispozitii se dispune revocarea unei alte dispozitii, respectiv dispozitia nr. xxx/31.03.2020, solutia corecta era de anulare partiala a actului administrativ individual, respectiv de anulare partiala a Dispozitiei nr. yyy/13.05.2020 in sensul anularii doar a articolului 2 care se refera la anularea dispozitiei nr. xxx/31.03.2020.

Mai mult, in virtutea rolului activ al judecatorului, acesta era indreptatit, pentru o justa si corecta solutionare a cauzei, sa suspende capatul de cerere privind destituirea, adica dispozitiile de la art. l din cuprinsul actului administrativ nr. yyy/13.05.2020 pana la solutionarea definitiva a dosarului disjuns, respectiv dosarul nr. XXX, avand ca obiect anulare dispozitie primar nr. xxx/31.03.2020, obiect regasit in prevederile art. 2 din cuprinsul actului administrativ nr. yyy/13.05.2020.

Or, instanta de fond a considerat ca simpla dependenta a solutiei dintre cele doua ``spete`` nu justifica judecarea lor impreuna, in conditiile in care actiunea principala era deja in stare de judecata .

Mai mult, instanta de fond isi intemeiaza motivarea pe considerentul ca reclamantei nu i se pot aplica doua sanctiuni disciplinare pentru una si aceeasi fapta . Or, momentul emiterii celor doua acte administrative, respectiv dispozitia nr. xxx si dispozitia nr. yyy, se observa ca acestea au fost emise la momente diferite astfel incat nu se poate retine ca pentru aceeasi fapta s-au aplicat doua sanctiuni.

La momentul emiterii dispozitiei nr. yyy/13.05.2020, reclamantei deja i se restituise cuantumul retinut de 10% din salariul aferent lunii aprilie 2020.

Este adevarat ca actul administrativ individual nr. xxx/31.03.2020 intrase in circuitul civil si isi produsese efecte si nu mai putea fi revocat, insa faptul ca parata a acceptat restituirea sumei retinute ca sanctiune disciplinara, nu face decat sa confirme, ca in realitate, efectele juridice ale actului administrativ nr. xxx/31.03.2020 au incetat definitiv, un fel de abrogare tacita a actului in sine, reglementarea juridica din actul administrativ nr. xxx/31.03.2020 au incetat sa se mai aplice datorita faptului ca ele nu mai erau necesare, iar in locul acestora au aparut alte ``norme juridice``, cu un continut diferit, respectiv ``destituirea``, neputandu-se vorbi ca s-au aplicat doua sanctiuni pentru aceeasi fapta .

Intimata AA, prin reprezentant conventional, a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. si in limitele stabilite prin cererea de recurs, Curtea a apreciat ca recursul declarat este neintemeiat pentru considerentele ce succed.

Astfel, Curtea a retinut ca, prin cererea de recurs, nu a fost criticata solutia primei instante de anulare a art. 1 si 2 din Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 a Primarului comunei BB privind revocarea Dispozitiei nr. xxx/31.03.2020 si restituirea sumelor retinute de la reclamanta, aceasta intrand astfel sub puterea de lucru judecat. Din punctul de vedere al recurentilor, solutia corecta a cererii reclamantei ar fi fost anularea partiala a Dispozitiei nr. yyy/13.05.2020 a Primarului comunei BB doar cu privire la masurile de revocare a Dispozitiei nr. xxx/31.03.2020 si de restituire a sumelor retinute, cu mentinerea aplicarii sanctiunii disciplinare de destituire din functia detinuta si a celorlalte masuri adiacente.

Pornind de la rationamentul juridic prezentat in cererea de recurs, care face inutila orice dezbatere pe tema principiului revocabilitatii actului administrativ si a exceptiilor aferente, Curtea a constatat ca urmarea imediata a anularii art. 1 si 2 din Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 a Primarului comunei BB privind revocarea Dispozitiei nr. xxx/31.03.2020, cu care recurentii sunt de acord, este ca aceasta din urma dispozitie, prin care a fost adoptata sanctiunea disciplinara a diminuarii drepturilor salariale ale reclamantei cu 10% pe o perioada de 6 luni, isi recapata valabilitatea, ca si cum nu ar fi fost niciodata anulata, producand, fata de destinatarul sau, neintrerupt efecte juridice de la data comunicarii sale indiferent de alti factori precum restituirea unor sume de bani catre reclamanta. In aceste conditii este evident ca, pentru aceeasi abatere disciplinara, reclamantei-intimate i s-au aplicat doua sanctiuni disciplinare, diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei cu 10% pe o perioada de 6 luni si destituirea din functia detinuta, ceea ce este inadmisibil.

De aceea, raportat la situatia din cauza de fata cu privire la intrarea sub puterea lucrului judecat a solutiei primei instante de anulare a art. 1 si 2 din Dispozitia nr. yyy/13.05.2020 a Primarului comunei BB privind revocarea Dispozitiei nr. xxx/31.03.2020 si restituirea sumelor retinute de la reclamanta, prin nerecurarea acesteia, se impune mentinerea solutiei instantei de fond referitoare la anularea masurii de aplicare a sanctiunii disciplinare a destituirii reclamantei din functia detinuta pentru respectarea principiului potrivit caruia pentru aceeasi fapta nu pot fi aplicate doua sau mai multe sanctiuni.

Pentru aceste considerente, apreciind ca solutia primei instante este legala si temeinica din prisma criticilor prezentate in calea de atac, Curtea - in baza prevederilor art. 496 C.proc.civ. si art. 20 din Legea nr. 554/2004 - a respins recursul de fata ca nefondat.