Legitima aparare. Exces neimputabil

Legitima aparare constituie o cauza justificativa care presupune, conform art. 19 alin. (2) C. pen., existenta unui atac material, exercitat prin mijloace de natura sa puna in pericol fizic valoare sociala impotriva careia este indreptat, iar nu existenta unui atac nematerial, exercitat prin actiuni non-violente, cum sunt insulta, amenintarea scrisa sau verbala ori defaimarea.

Excesul neimputabil prevazut in art. 26 alin. (1) C. pen. reprezinta o cauza de neimputabilitate care implica indeplinirea conditiilor legitimei aparari privind existenta unui atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sau drepturile acesteia ori un interes general, insa limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului sunt depasite, din cauza tulburarii sau temerii. Inexistenta unui atac material, direct, imediat si injust, prin care sa fie pusa in pericol o persoana sau drepturile acesteia ori un interes general, conduce la imposibilitatea retinerii excesului neimputabil.

Prin sentinta nr. 173/F din 19 august 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, in baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen., s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei fata de inculpatul A., sub aspectul savarsirii a doua infractiuni de lovire sau alte violente aflate in concurs real, prevazute in art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

In baza art. 81 C. pen., s-a aplicat inculpatului un avertisment pentru ambele infractiuni .

Impotriva acestei sentinte, a formulat apel, intre altii, inculpatul A.

Examinand apelul declarat de inculpatul A., in conformitate cu dispozitiile art. 417 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata, intre altele, urmatoarele:

Analizand motivele de apel care vizeaza fondul cauzei, instanta de control judiciar constata ca, in mod legal si temeinic, prima instanta a retinut in fapt, in baza probelor administrate, ca, fara niciun dubiu, apelantul inculpat A. a lovit, in data de 22 septembrie 2015, in jurul orei 21.00, in timp ce se afla in scara X. a blocului din Calea B., persoanele vatamate C. si D., cauzandu-le vatamari ce au necesitat un numar de 6-7 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. Y. din 23 septembrie 2015, respectiv, un numar de 2-3 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. Z. din 23 septembrie 2015.

Faptele intrunesc elementele constitutive a doua infractiuni de lovire sau alte violente prevazute in art. 193 alin. (2) C. pen, aflate in concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen.

Inalta Curte de Casatie si Justitie retine, in baza probelor administrate in cursul procesului, ca, in seara de 22 septembrie 2015, in jurul orei 20,30-21,00, la usa de acces in scara X. a blocului situat in Calea B., inculpatul A. s-a intalnit cu persoana vatamata D. care locuia impreuna cu persoana vatamata C. la etajul 4 al imobilului, fiind vecini de palier cu inculpatul si familia acestuia.

Pe fondul unor relatii anterioare tensionate intre parti, in acea seara, inculpatul a lovit-o pe D., cauzandu-i vatamari corporale, constatate prin certificatul medico-legal nr. Z. din 23 septembrie 2015 eliberat de Institutul National de Medicina Legala ``Mina Minovici``, care a concluzionat ca aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 22 septembrie 2015, prin lovire cu corp dur si care au necesitat 2-3 zile de ingrijiri medicale.

Auzind strigatul de ajutor al victimei D., persoana vatamata C., care se afla in afara imobilului, pe o banca, s-a deplasat la locul faptei, a cerut explicatii inculpatului in legatura cu motivul agresiunii exercitate asupra fostei sale prietene, actuala sotie, a intrat intr-un conflict fizic cu inculpatul si a fost lovit de inculpat, fiindu-i produse vatamari corporale, consemnate in certificatul medico-legal nr. Y. din 23 septembrie 2015 al Institutului National de Medicina Legala ``Mina Minovici``, care a concluzionat ca a prezentat leziuni care s-au putut produce la 22 septembrie 2015, prin lovire cu corp dur si au necesitat 6-7 zile de ingrijiri medicale.

Motivele de apel formulate de inculpatul A. prin care a solicitat achitarea motivat de faptul ca a actionat in legitima aparare si, in subsidiar, pentru ca este aplicabila cauza de neimputabilitate prevazuta in art. 26 C. pen. a excesului neimputabil, sunt neintemeiate, probele dovedind fara dubiu comiterea infractiunilor de catre inculpat.

Potrivit art. 19 alin. (1) si (2) C. pen., este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare. Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

Apelantul inculpat A. a sustinut ca intre el si persoanele vatamate exista o relatie tensionata din cauza faptului ca acestea i-ar fi adresat cuvinte/expresii jignitoare, de-a lungul timpului, verbal sau prin scrieri efectuate pe peretii din scara blocului si ai liftului, ar fi rupt majoritatea informarilor afisate in spatiul imobilului de catre asociatia de proprietari, inculpatul fiind presedintele acestei asociatii o anumita perioada de timp, si i-ar fi cauzat neplaceri in contextul in care detineau mai multe animale in apartament, fiind vecini de palier, la etajul 4 al imobilului.

Fara a aprecia asupra veridicitatii acestor sustineri, instanta de apel considera ca, si reale daca ar fi, aceste imprejurari nu constituie, in mod evident, un atac material indreptat impotriva inculpatului, conditia prevazuta in art. 19 alin. (2) C. pen., ca atacul sa fie material, fiind neindeplinita.

Atacul este material cand se exercita prin mijloace de natura sa puna in pericol fizic valoarea sociala contra careia este indreptat si pentru efectuarea lui s-a recurs la violenta fizica ori s-a manifestat o atitudine pasiv agresiva prin care s-a creat un pericol fizic pentru valoarea vizata.

Legea penala exclude de la aplicarea legitimei aparari atacurile nemateriale produse prin actiuni non-violente, cum sunt insultele, amenintarile scrise sau verbale, defaimarile, zvonurile etc., considerand ca in aceste situatii s-ar putea invoca cel mult provocarea, ca circumstanta atenuanta legala sau o circumstanta atenuanta judiciara.

Ca atare, actiunile de lovire exercitate de apelantul inculpat asupra persoanelor vatamate D. si C. nu sunt consecinta unui atac material indreptat impotriva acestuia, din partea victimelor.

Imprejurarea invocata in aparare de inculpatul A., constand in aceea ca ar fi ripostat fizic impotriva persoanei vatamate D., deoarece aceasta i-a aplicat o palma nu se coroboreaza cu nicio proba credibila dintre cele administrate in cauza, in cele doua faze procesuale.

Pe de alta parte, chiar daca ar exprima realitatea faptul ca persoana vatamata D. i-a aplicat o palma pe obraz inculpatului, riposta acestuia nu s-ar inscrie in limitele proportionalitatii dintre atac si aparare, pentru a fi aplicabil art. 19 C. pen.

In evaluarea proportionalitatii dintre atac si aparare se tine seama de natura atacului, de mijloacele folosite de agresor, de scopul urmarit, de starea fizica a persoanei agresate fizic (forta fizica a combatantilor) si de imprejurarile concrete in care s-a produs atacul.

In cauza, persoana vatamata D. a relatat ca a fost lovita de inculpat cu pumnul, de doua ori, in zona fetei, declaratie care se coroboreaza cu certificatul medico-legal nr. Z. din 23 septembrie 2015 eliberat acesteia, care a constatat ``contuzie parti moi regiune malara dreapta, contuzie atm bilateral``, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur si care au necesitat 2-3 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

Ca atare, loviturile aplicate de apelantul inculpat A. nu ar prezenta o gravitate mai mica sau cel mult egala cu cea a presupusului atac, ceea ce inseamna ca agresiunile fizice exercitate asupra persoanei vatamate D. ar fi, oricum, disproportionate in raport cu palma prezumtiv primita de inculpat.

Impotriva solicitarii privind retinerea legitimei aparari pledeaza inclusiv comportamentul ulterior al apelantul inculpat A. care a continuat sa exercite violente fizice si impotriva persoanei vatamate C., care s-a deplasat la locul faptei la strigatul de ajutor al prietenei sale. Urmare a actiunii de lovire realizata de inculpat, C. a suferit leziuni (la nivelul arcadei drepte, malar stang, ambele buze, membre superioare, torace si picior stang), de natura tumefactiilor si excoriatiilor, pentru vindecarea carora a avut nevoie de 6-7 zile de ingrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. Y. din 23 septembrie 2015.

Fata de toate acestea, instanta de apel considera ca apelantul inculpat A. nu a savarsit faptele retinute in sarcina sa in conditiile legitimei aparari si, ca atare, este neintemeiata solicitarea acestuia de a se dispune achitarea pentru ca faptele ar fi fost justificate si nu ar avea caracter penal.

In ceea ce priveste apararea apelantului inculpat A. prin care a solicitat achitarea in temeiul art. 26 alin. (1) C. pen., se noteaza ca, potrivit acestor dispozitii legale, nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.

Din punct de vedere teoretic, in cazul excesului de aparare, cel care se apara se afla in fata unui atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dar mijloacele folosite in aparare sunt exagerate, depasesc pericolul pe care il reprezinta atacul, din cauza tulburarii sau temerii.

In cauza, insa, dupa cum s-a aratat in cele ce preced, apelantul inculpat A. nu s-a aflat in fata unui atac material, direct, imediat si injust din partea niciuneia dintre persoanele vatamate, prin care sa fi fost pusa in pericol persoana inculpatului, nefiind intrunite conditiile prevazute in art. 19 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, aspectele indicate de inculpat ca generatoare de tulburare si temere si care ar fi determinat lipsa de proportionalitate dintre atac si aparare nu prezinta concludenta prin prisma dispozitiilor art. 26 C. pen. privind excesul neimputabil.

Inalta Curte de Casatie si Justitie retine, asadar, ca activitatea inculpatului constand in lovirea la nivelul fetei a persoanei vatamate D., care a continuat, apoi, cu agresiunea indreptata de inculpat impotriva lui C. (ce intervenise in sprijinul sotiei sale), concretizata in aplicarea unor lovituri cu pumnii si picioarele in mai multe zone corporale, nu a fost desfasurata in imprejurari care sa probeze ca faptele s-au derulat pe tiparul legitimei aparari din care ar fi lipsit conditia proportionalitatii dintre atac si aparare datorita tulburarii sau temerii provocate de atac.

In consecinta, apare ca neintemeiata si cererea inculpatului A. de a fi achitat pentru ca ar lipsi caracterul imputabil al faptelor de care este acuzat, fiind dovedita fara tagada savarsirea infractiunilor de catre inculpat.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. impotriva sentintei nr. 173/F din 19 august 2019, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala.