Prin Sentinta civila nr. 3530 din 25.04.2018, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a conflicte de munca si asigurari sociale a admis actiunea; a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 4. 438 lei reprezentand indemnizatie concediu de odihna necuvenit si a dobanzii legale calculate de la 27.02.2017 pana la data achitarii efective.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Paratul a fost angajat in cadrul societatii reclamante in functia de electrician iluminare filmare in cadrul Serviciului Energo - Tehnologic, pana la data de 01.03.2013, cand a incetat acest contract, conform Deciziei nr. D. R. U./515 din 28.02.2013.
Prin Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016, pronuntata in Dosarul nr. x/3/2013, de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 515/28.02.2013 si reclamanta din prezenta cauza a fost obligata la reintegrarea paratului din prezenta cauza in functia detinuta anterior concedierii si la plata catre acesta a unei despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.
In baza acestui titlu executoriu, reclamanta a aprobat cererile de concediu de odihna formulate de parat la data de 05.09.2016 (filele 14, 15 din dosar) reprezentand concediu de odihna aferent anilor 2015 si 2016 si a achitat paratului suma de 4. 438 lei, asa cum reiese din statele de plata depuse la dosar la filele 16- 21 din dosar.
Ulterior, Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016 pronuntata in Dosarul nr. x/3/2013 de catre Tribunal Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a ramas definitiva prin decizia civila nr. 5992/22.11.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIi-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, prin admiterea apelului reclamantei din prezenta cauza si respingerea cererii de chemare in judecata formulata de paratul din prezenta cauza, ca nefondata.
In drept, potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ``Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie``. Salariatul este obligat, in temeiul art. 256 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sa restituie angajatorului suma incasata nedatorat, art. 256 reprezentand o manifestare in planul dreptului muncii a institutiei platii nedatorate cuprinsa in dispozitiile art. 1341- 1344 din Codul civil si este necesar pentru admiterea cererii indeplinirea intocmai a conditiilor prevazute de lege.
Prima instanta a retinut ca prin plata nedatorata se intelege executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.
Pentru a se naste raportul juridic in temeiul caruia paratul poate fi obligata catre reclamanta la restituirea a ceea ce a primit, este necesara intrunirea mai multor conditii, respectiv calitatea de salariat a celui care a primit suma nedatorata de la angajator, prestatia pe care reclamanta a executat-o trebuie sa fi avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, sa fi fost facuta, asadar, cu titlu de plata, indiferent de obiectul ei si datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic in raporturile dintre parti, plata sa fi fost facuta din eroare.
Prima instanta a constatat ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile platii nedatorate, deoarece intre parti a existat un raport de munca, reclamanta a achitat in contul paratului suma de 4438 lei, cu titlu de contravaloare concediu de odihna aferent anilor 2015 si 2016, desi acestea nu i se cuveneau, ca urmare a schimbarii in tot a titlului executoriu iar decizia de concediere nr. D. R. U./515 din 28.02.2013 producandu-si efecte incepand cu data 01.03.2013 (data de la care paratul nu a mai fost salariatul reclamantei).
Pentru motivele de fapt si de drept expuse mai sus, prima instanta a apreciat ca fiind intemeiata cererea formulata de reclamanta, astfel ca a admis actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 4438 lei cu titlu de contravaloare concediu de odihna aferent anilor 2015 si 2016, incasat necuvenit, intrucat raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 01.03.2013 in baza deciziei de concediere nr. D. R. U./515 din 28.02.2013.
In virtutea principiului repararii integrale a prejudiciului, paratului ii revine obligatia de a suporta nu numai paguba efectiva, dar si beneficiul de care a fost lipsit reclamanta ca urmare a conduitei culpabile a acestuia. In consecinta, in temeiul art. 1531- 1547 din Codul civil, reclamantei i se cuvine si actualizarea cu rata inflatiei a sumei la plata careia a fost obligat conform prezentei sentinte, calculata de la data punerii in intarziere (27.02.2017), cand a fost transmisa paratului notificarea nr. x/24.02.2017 pana la data platii efective.
In termen legal, impotriva acestei sentinte a formulat cerere de apel motivata apelantul V.V., criticand-o pentru urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
Reclamanta S.R.de T. a solicitat prin cererea de chemare in judecata obligarea apelantului la plata sumei de 4. 438 lei, reprezentand contravaloare concediu de odihna necuvenit, raportat la anii 2015 si 2016.
Precizeaza ca a fost concediat de S.R.de T., in martie 2013, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Impotriva deciziei de concediere a formulat contestatie, prin care a solicitat si reintegrarea in functie, cauza ce a facut obiectul dosarului nr. x/3/2013 si a fost solutionata de Tribunalul Bucuresti, in prima instanta, fiind pronuntata Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016.
Ca urmare a anularii deciziei de concediere, apelantul si-a reluat activitatea in cadrul Societatii Romane de T., a prestat munca si, in consecinta, a fost indreptatit la efectuarea concediului de odihna. Contractul individual de munca a incetat la data de 01.12.2016. Prin urmare, la momentul solicitarii efectuarii concediului de odihna, au fost indeplinite conditiile ce rezulta din art. 145- 146 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In mod eronat, prima instanta a retinut ca suma de 4. 438 lei, achitata reclamanta cu titlu de indemnizatie de concediu de odihna aferent anilor 2015 si 2016, nu i se cuvenea, deoarece data incetarii raporturilor de munca este 01.03.2013 (moment de la care apelantul nu a mai fost salariat al Societatii Romane de T_).
In realitate, dupa solutionarea in prima instanta a contestatiei formulate impotriva deciziei de concediere nr. DRU/515 din 28.02.2013, prin Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016, apelantul a fost reintegrat si si-a desfasurat activitatea in temeiul contractului individual de munca incheiat cu S.R.de T. Executarea contractului s-a realizat pana la solutionarea apelului formulat impotriva hotararii mai susmentionate, respectiv pana la pronuntarea deciziei civile nr. 5992/2016 din 22.11.2016. Or, corespunzator intervalul lucrat efectiv in 2016, trebuia sa beneficieze de toate drepturile decurgand din existenta statutului sau de salariat al SRTv, inclusiv de dreptul la plata indemnizatiei de concediu de odihna aferent anului 2016.
La data de 29.07.2019, prin Serviciul Registratura al Curtii, a depus intampinare intimata S.R.DE T., solicitand respingerea apelului, ca nefondat, si mentinerea in tot a hotararii apelate, ca fiind legala si temeinica.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat.
Prima instanta a facut o aplicare corecta a legii, considerentele de fapt si de drept ce au stat la baza solutiei pronuntate fiind pertinente, astfel ca in cele ce urmeaza vor fi facute numai anumite precizari, Curtea insusindu-si constatarile instantei de fond .
intr-adevar, Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016, pronuntata in Dosarul nr. x/3/2013, de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, prin care s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 515/28.02.2013, vizand pe apelant, a ramas definitiva prin decizia civila nr. 5992/22.11.2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIi-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, prin admiterea apelului si respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
Astfel, apelantul a fost definitiv concediat, consolidandu-se decizia de concediere si efectele sale, intre altele, nemaiputand beneficia de concediul de odihna si nici de indemnizatia aferenta concediului de odihna, respectiv suma de 4. 438 lei, asa cum reiese din statele de plata depuse la dosar la filele 16- 21 din dosarul primei instante.
Prin urmare, devin incidente dispozitiile art. 256 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariatul fiind obligat sa restituie angajatorului suma incasata nedatorat, ca urmare a schimbarii in tot a titlului executoriu (Sentinta civila nr. 3958/14.04.2016, pronuntata in Dosarul nr. x/3/2013, de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale), iar decizia de concediere nr. D. R. U./515 din 28.02.2013 producandu-si efecte incepand cu data 01.03.2013, apelantul nemaifiind, de la acea data, salariat al intimatei reclamante.
In consecinta, potrivit celor expuse si in aplicarea art. 480 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), Curtea va respinge apelul formulat de apelantul V.V., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul V.V.- cu domiciliul ales la Cabinet avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) U. a. G., nr. 12, sector 5, Bucuresti, impotriva Sentintei civile nr. 2895 din data de 22.05.2019 pronuntate Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimata S.R.DE T., cu sediul in Bucuresti, sector 1, Calea Dorobantilor nr. 191, ca nefondat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la 21 octombrie 2019.
Momentul de la care curge termenul de prescriptie al dreptului material la actiune privind plata despagubirilor pentru pagubele produse de salariati Pronuntaţă de: Tribunalul Arges
Restituirea, cu titlu de plata nedatorata, a drepturilor salariale incasate fara temei legal Pronuntaţă de: Decizia civila nr.410/14.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Conflict de competenta functionala intre sectiile instantei. Actiune introdusa de personalul silvic. Determinarea naturii juridice a actelor contestate Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Sentinta civila nr. 8/3.03.2020
Actiune in raspundere patrimoniala; calculul duratei efective a concediului de odihna anual; cuantumul sumei de restituit in ipoteza incetarii contractului de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 63/16.02.2021
Stabilirea unei clauze penale prin Contractul individual de munca. Nulitate absoluta partiala Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL PITESTI - DECIZIA CIVILA nr. 2493/20.05.2019
Recuperarea prejudiciului cauzat angajatorului de salariat. Incheierea notei de constatare nu echivaleaza cu probarea de catre angajator a intrunirii conditiilor platii nedatorate Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI � Decizia nr. 836/ 31.03.2020
Efectele Deciziei nr. 19/2019 pronuntata de ICCJ in ceea ce priveste curgerea termenului de prescriptie in cazul in care prejudiciul angajatorului este constatat prin decizie a Curtii de Conturi Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI � Decizia nr. 4957/ 05.11.2019
Recuperarea prejudiciului cauzat angajatorului de un salariat. Termenul de prescriptie. Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI � Decizia nr. 4376/ 09.10.2019
Recunoasterea faptei generatoare de prejudiciu la adresa angajatorului. Angajarea raspunderii patrimoniale Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 6233 din data de 13 noiembrie 2020
Actul de control al organului administrativ are strict valoare de constatare a inregistrarii prejudiciului angajatorului, fara a constitui izvorul lui Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 1353/2020