ICCJ: Excluderea asociatului din cauza neintelegerilor grave intre asociati

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent sa judece sesizarea ce formeaza obiectul Dosarului nr. 373/1/2021 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila si ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

Sedinta este prezidata de domnul judecator Marian Buda, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila privind dezlegarea urmatoarei probleme de drept: "daca situatiile de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Codul civil".

Dupa prezentarea referatului cauzei de catre magistratulasistent, constatand ca nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, domnul judecator Marian Buda, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, a constatat urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

1. Prin Incheierea din 19 ianuarie 2021, data in Dosarul nr. 482/111/C/2018*-A, Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior mentionata.

II. Normele de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile

2. Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

"Art. 222. -

(1) Poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata:

a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;

d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora.

(2) Dispozitiile acestui articol se aplica si comanditatilor in societatea in comandita pe actiuni ."

3. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificarile ulterioare:

"Art. 1.928. -

La cererea unui asociat, instanta judecatoreasca, pentru motive temeinice, poate hotari excluderea din societate a oricaruia dintre asociati." Alte dispozitii legale relevante

4. Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

"Art. 291. -

Prevederile din prezenta lege se completeaza cu dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila."

5. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificarile ulterioare:

"Art. 1.887. -

(1) Prezentul capitol constituie dreptul comun in materia societatilor.

(2) Legea poate reglementa diferite tipuri de societati in considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate ."

6. Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil:

"Art. 138. -

Societatile reglementate de legi speciale continua sa fie supuse acestora."

III. Expunerea succinta a procesului

7. Prin Cererea inregistrata la 22 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bihor - Sectia a II-a civila cu nr. 482/111/2018, reclamantele A S.R.L. si B (administrator si asociat al societatii) au solicitat instantei sa dispuna excluderea paratului C (asociat) din societatea A S.R.L. si sa se pronunte asupra redistribuirii partilor sociale ale paratului.

8. In motivare au fost invocate neintelegeri grave intre asociati, de natura sa impiedice desfasurarea activitatii societatii reclamante; cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si pe cele ale art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

9. Paratul a formulat o cerere reconventionala, prin care a solicitat excluderea din societate a reclamantei-parate B, in temeiul dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru frauda in dauna societatii si, in subsidiar, dizolvarea societatii A S.R.L.

10. Prin Sentinta nr. 115/LP/2020 din 27 iulie 2020, Tribunalul Bihor - Sectia a II-a civila a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant a reclamantei-parate B si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului-reclamant C, a admis cererea principala, a dispus excluderea paratului-reclamant C din societatea A S.R.L. si a atribuit partile sociale detinute de acesta catre reclamanta-parata B, a obligat-o pe A S.R.L. la plata contravalorii partilor sociale apartinand paratului-reclamant; cererea reconventionala a fost respinsa.

11. In considerente, prima instanta a retinut, ca temei al respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului-reclamant C, ca desi acesta nu are dubla calitate de asociat si administrator al societatii cu raspundere limitata, pretinsa de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de excludere a fost fundamentata in drept si pe dispozitiile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Pe fond, a constatat ca intre asociati sunt neintelegeri grave, care au condus la perturbarea activitatii societatii reclamante, asa incat a admis cererea principala si, in temeiul art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a dispus excluderea paratului-reclamant C din A S.R.L., iar potrivit art. 223 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a pronuntat asupra redistribuirii partilor sociale ale acestuia.

Pe de alta parte, a apreciat ca in sarcina paratei-reclamante nu poate fi identificata nicio fapta de natura sa contureze o frauda comisa in dauna societatii, asa incat a respins cererea reconventionala, notand si ca, in conditiile excluderii paratului-reclamant C, societatea va fi in masura sa isi desfasoare activitatea in mod netulburat, motiv pentru care nu se justifica dizolvarea ei.

12. Impotriva acestei sentinte, a declarat apel paratul-reclamant C, solicitand schimbarea ei, in sensul respingerii cererii principale si al admiterii celei reconventionale.

13. In motivare a sustinut, printre alte critici, ca dispozitiile art. 1.928 din Codul civil, reprezentand norma generala, sunt inlaturate de la aplicare de norma speciala cuprinsa in art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

14. Prin intampinarea formulata, intimatele au combatut teza afirmata de apelant, apreciind incidenta in speta a art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, in considerarea art. 1.887 si art. 1.888 lit. c) din acelasi cod.

15. Instanta de apel a pus in discutie necesitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile care sa lamureasca daca situatiile de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

16. Prin Incheierea din 19 ianuarie 2021, sesizarea a fost considerata admisibila si, in temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila, s-a dispus suspendarea judecatii.

IV. Motivele retinute de titularul sesizarii, care sustin admisibilitatea procedurii

17. Prin incheierea de sesizare, Curtea de Apel Oradea a constatat admisibilitatea demersului intreprins, in conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:

a) instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca prezenta cauza in ultima instanta, intrucat, potrivit prevederilor art. 223 alin. (31) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararea data asupra cererii de excludere este supusa numai apelului;

b) de modul de interpretare a prevederilor art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil depinde solutionarea pe fond a cauzei in legatura cu care s-a formulat sesizarea, deoarece insusi autorul caii de atac a apelului care formeaza obiect al investirii instantei de trimitere critica incidenta art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, retinuta de prima instanta, pentru a justifica dispozitia de excludere a sa dintr-o societate cu raspundere limitata, in care nu detine si calitatea de administrator;

c) in ceea ce priveste noutatea chestiunii de drept, instanta de trimitere arata ca si aceasta este indeplinita, intrucat examenul jurisprudential nu releva cristalizarea unei practici unitare si constante in legatura cu chestiunea de drept a carei lamurire se solicita, respectiv daca un asociat al unei societati cu raspundere limitata poate fi exclus din societate in temeiul art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Aceasta situatie justifica interesul in formularea unei cereri pentru pronuntarea unei hotarari prealabile in scopul prevenirii aparitiei unei practici neunitare, iar jurisprudenta invocata de catre parti ofera indicii referitoare la posibilitatea aparitiei practicii neunitare consistente din aceasta perspectiva;

d) de asemenea, problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

e) asupra acestei chestiuni de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a mai pronuntat printr-o alta hotarare .

V. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. C a apreciat ca dispozitiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Codul civil, deoarece acest din urma articol are un continut general, in timp ce primele sunt norme speciale, aplicabile asadar prioritar. In sustinerea punctului de vedere, a invocat si prevederile art. 138 din Legea nr. 71/2011 conform carora societatile reglementate de legi speciale continua sa fie supuse acestora.

19. A S.R.L. si B au aratat ca dispozitiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil in conditiile in care acestea din urma sunt ulterioare si au fost implementate tocmai in vederea transpunerii in practica instantelor de judecata a opiniei doctrinare majoritare, chiar unitare, in ceea ce priveste necesitatea posibilitatii salvgardarii unei societati prin excluderea asociatului care, desi nu se afla in situatiile prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin actiunile/omisiunile sale genereaza motive temeinice pentru a fi exclus din societate . Astfel, solutia legislativa a fost impusa de situatiile din practica ce au generat sub egida limitarilor prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, au aratat ca dispozitiile Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se completeaza cu prevederile Codului civil, conform art. 291 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

VI. Punctul de vedere al completului de judecata cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20. Instanta de sesizare a aratat ca art. 1.928 este inserat in Codul civil in sectiunea a 2-a, intitulata Societatea simpla, din cap. VII al titlului IX, fiind aplicabil excluderilor asociatilor din societatea simpla. A mai aratat ca, desi potrivit art. 1.887 alin. (1) din Codul civil, cap. VII al titlului IX constituie dreptul comun in materia societatilor, iar potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederile acestei legi se completeaza cu cele ale Codului civil, dispozitiile Codului civil se pot aplica in materia Legii nr. 31/1990 doar in masura in care legea speciala nu ar reglementa anumite aspecte si, in aceste conditii, ar fi aplicabile normele dreptului comun in materie. Or, dispozitiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza cazurile de excludere a asociatului din societatea cu raspundere limitata si, in concursul dintre norma generala si cea speciala, urmeaza a primi eficienta norma speciala, conform principiului "specialia generalibus derogant". Imprejurarea ca legea speciala este anterioara Codului civil nu prezinta relevanta, in opinia instantei de trimitere, avand in vedere dispozitiile art. 138 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora societatile reglementate de legi speciale continua sa fie supuse acestora.

21. In concluzie, a apreciat ca situatiile de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

22. Curtile de apel Cluj, Constanta si Galati au inaintat jurisprudenta relevanta, iar curtile de apel Alba Iulia, Bacau, Bucuresti, Brasov si Craiova, fara sa indice practica judiciara referitoare la problema de drept supusa dezlegarii, au comunicat punctele de vedere ale judecatorilor; analiza acestora releva urmatoarele doua orientari:

a) unele instante apreciaza ca situatiile de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu dispozitiile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, intrucat art. 1.890-1.954 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil reglementeaza o forma specifica de societate simpla, fara personalitate juridica, avand deci caracter special in raport cu Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel ca sunt de stricta interpretare si aplicare doar la acest gen de societati. Acest punct de vedere a fost exprimat de catre magistratii curtilor de apel Alba Iulia, Bacau, Bucuresti, Galati si, in majoritate, cei ai Curtii de Apel Timisoara, de catre judecatorii tribunalelor Neamt, Hunedoara, Ialomita, Ilfov si Giurgiu si de o parte dintre judecatorii Tribunalului Timis;

b) abordarea opusa, potrivit careia cazurile reglementate in art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se completeaza cu dispozitiile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, fundamentata pe conceptia noului Cod civil asupra dreptului privat, are in vedere prevederea expresa din art. 291 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si faptul ca art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, are un camp mai restrans de aplicare decat art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, aplicabil tuturor formelor societare reglementate de art. 1.888 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Subliniindu-se ca dispozitiile legii generale se aplica in masura in care legea speciala nu ar reglementa anumite aspecte, in aceasta opinie se arata ca art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, enumera cazurile concrete in care poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata asociatul sau cel cu raspundere nelimitata ori asociatul administrator, abilitarea instantei fiind doar de a verifica incadrarea faptelor concrete imputate in vreuna dintre situatiile prevazute in textul legii, pe cand art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, fara a enumera vreun caz de excludere, acorda instantei dreptul de a verifica orice neregula invocata de catre un asociat, sub aspectul indeplinirii conditiei "motivului temeinic", si, in raport cu rezultatul verificarii, dreptul de a decide asupra excluderii. De aceea, se considera ca enumerarea de la art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu exclude aplicarea principiului din legea generala, in alte situatii decat cele prevazute de legea speciala, in masura in care faptele imputate sunt apreciate de instanta judecatoreasca ca putand fi incadrate in "motive temeinice" de excludere. Acest punct de vedere a fost exprimat de catre magistratii curtilor de apel Brasov, Cluj si Craiova, de judecatorii tribunalelor Bucuresti, Teleorman, Constanta, Galati, Vrancea, Caras-Severin, Arad si, in majoritate, de cei ai tribunalelor Suceava si Timis . Curtile de apel Pitesti, Ploiesti si Targu Mures nu au identificat practica judiciara relevanta si nici nu au comunicat opiniile teoretice ale judecatorilor, iar curtile de apel Iasi si Oradea nu au formulat niciun raspuns.

23. Ministerul Public, prin Adresa nr. 279/C/517/III-5/2021 din 11 martie 2021, a aratat ca la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii vreunui recurs in interesul legii in problema de drept supusa dezlegarii.

VIII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Curtii Constitutionale

24. La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al Curtii Constitutionale nu a fost identificata practica relevanta cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizari.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

25. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca ipotezele de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

X. Inalta Curte de Casatie si Justitie

X.1. Asupra admisibilitatii

26. Analiza conditiilor de admisibilitate instituite de legiuitor in cuprinsul art. 519 din Codul de procedura civila conduce instanta suprema spre concluzia ca acestea sunt intrunite.

27. In doctrina, dar si in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conditiile de admisibilitate au fost identificate dupa cum urmeaza:

a) existenta unei cauze in curs de judecata, in ultima instanta;

b) cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;

c) chestiunea de drept in discutie sa aiba caracter de noutate;

d) Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat asupra respectivei probleme de drept, iar aceasta sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare;

e) de chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa depinda solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata .

28. In examinarea primelor doua conditii de admisibilitate se constata ca instanta de trimitere (curtea de apel), investita cu solutionarea unui apel impotriva hotararii asupra cererii de excludere, va pronunta o decizie definitiva, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, raportat la art. 223 alin. (31) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si la art. 483 alin. (2) teza finala din Codul de procedura civila; prin urmare, aceste cerinte de admisibilitate sunt intrunite.

29. De asemenea, este indeplinita si conditia referitoare la noutatea chestiunii de drept a carei dezlegare se solicita. Desigur, noul cod civil a intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, insa relevanta in evaluarea cerintei noutatii este dezvoltarea unei jurisprudente in materie.

Din aceasta perspectiva, au fost emise adrese catre toate curtile de apel, care au procedat la verificari ale jurisprudentei la nivelul instantelor judecatoresti situate in circumscriptiile lor si au comunicat Inaltei Curti de Casatie si Justitie un numar limitat de hotarari judecatoresti identificate in materia care face obiectul sesizarii de fata. Cum caracterul de noutate se pierde pe masura ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instantelor, iar hotararile pronuntate in materia in discutie nu reflecta conturarea unei jurisprudente neunitare consistente, se apreciaza ca si cerinta noutatii este intrunita.

30. Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie a subliniat in mod constant necesitatea ca problema de drept supusa dezlegarii sa prezinte un grad de dificultate ridicat, care sa ii faca utila interventia, in scopul rezolvarii de principiu a chestiunii de drept si al inlaturarii oricarei incertitudini care ar putea plana asupra securitatii raporturilor juridice deduse judecatii. In cazul analizat, titularul sesizarii solicita interpretarea unor dispozitii legale care nu comporta o reala dificultate si care pot fi dezlegate facil, printr-o analiza de continut si corelata a normelor incidente.

Cu toate acestea, opiniile teoretice ale judecatorilor de la instantele nationale sunt divergente, ceea ce releva ca, desi practica judiciara pare abia a se contura, mentinerea incertitudinii interpretarii ar putea determina aparitia, in viitor, a jurisprudentei neunitare.

31. Este indeplinita si conditia de admisibilitate care impune ca, asupra chestiunii de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat. Desi textul art. 519 din Codul de procedura civila nu prevede in mod expres, spre deosebire de legislatia procesual penala interna, modalitatea in care Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fi statuat asupra chestiunii de drept care formeaza obiect al sesizarii, cerinta legala este indeplinita, intrucat problema de drept semnalata nu a fost solutionata printr-o hotarare prealabila sau in cadrul unui recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare; de asemenea, in considerarea dispozitiilor art. 223 alin. (31) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, litigii de genul celui aflat pe rolul instantei de trimitere nu cunosc si calea de atac a recursului si nu intra in aria de competenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

32. De asemenea, este intrunita si cerinta ca solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere, atat timp cat chiar autorul caii de atac a apelului care formeaza obiect al investirii instantei de trimitere este cel care critica incidenta art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, retinuta de prima instanta, pentru a justifica dispozitia de excludere a sa dintr-o societate cu raspundere limitata, in care nu detine si calitatea de administrator.

X.2. Asupra fondului

33. Divergenta manifestata intre instantele nationale are ca punct de plecare, asa cum s-a exprimat in punctele de vedere transmise de catre curtile de apel, raportul dintre legea generala si cea speciala, in contextul intrarii in vigoare a noului Cod civil.

34. Conform principiilor de drept, legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai putin in acelea in care legiuitorul a stabilit un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, prioritare fata de norma de drept comun. Caracterul prioritar al normei speciale decurge din insasi finalitatea adoptarii ei, demonstrand intentia legiuitorului de a deroga de la norma generala, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare.

35. In acest sens, dispozitiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad urmatoarele:

"(1) O reglementare din aceeasi materie si de acelasi nivel poate fi cuprinsa intr-un alt act normativ, daca are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generala in materie.

(2) Caracterul special al unei reglementari se determina in functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri ."

36. Titlul IX (Diferite contracte speciale) al cartii a V-a (Despre obligatii) a Codului civil cuprinde si cap. VII, intitulat Contractul de societate, capitol care, la randul lui, isi structureaza reglementarile in urmatoarele sectiuni: sectiunea 1 (Dispozitii generale, art. 1.881-1.889), sectiunea a 2-a (Societatea simpla, art. 1.890-1.948) si sectiunea a 3-a (Asocierea in participatie, art. 1.949-1.954).

37. In cuprinsul art. 1.888, avand denumirea marginala "Formele societare", Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede ca societatile pot fi simple, in participatie, in nume colectiv, in comandita simpla, cu raspundere limitata, pe actiuni, in comandita pe actiuni, cooperative sau alt tip de societate anume reglementat de lege.

38. Dintre toate formele societare indicate mai sus, sectiunile 2 si 3 din cap. VII, evocate anterior, le reglementeaza doar pe primele doua: societatea simpla si asocierea in participatie .

39. Aceasta abordare a legiuitorului este justificata de faptul ca celelalte tipuri de societati sunt reglementate separat, in diverse legi speciale, cele mai multe in Legea nr. 31/1990.

40. Diversificarea, dupa anul 1989, a raporturilor comerciale a impus aparitia unor norme cu un caracter specific, care sa raspunda particularitatilor lor. O astfel de norma speciala o constituie si Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care a reglementat modalitatile in care se constituie, se organizeaza si functioneaza entitatile cu personalitate juridica in domeniul comercial.

41. Intrarea in vigoare, la 1 octombrie 2011, a noului Cod civil releva ca specificitatea ramurii dreptului aplicabil in materie comerciala nu a fost afectata in substanta, intrucat modificarile intervenite sunt mai degraba terminologice: astfel, daca fostul sistem utiliza, pentru a separa raporturile comerciale de cele civile, conceptele de comerciant si de fapte de comert, actualul sistem realizeaza delimitarea folosind notiunile de profesionist si de intreprindere .

42. Noul Cod civil a produs unificarea dreptului obligatiilor civile si comerciale, insa materia in dezbatere, cea a dreptului comercial - pe care, ulterior intrarii in vigoare a noului Cod o parte a doctrinei o recunoaste, in vreme ce o alta parte o neaga -, cunoaste o multitudine de reglementari specifice, aflate in vigoare, care ii configureaza existenta.

43. De aceea se apreciaza ca dispozitiile art. 1.887 alin. (1), care proclama caracterul de drept comun al cap. VII din titlul IX al Cartii a V-a a Codului civil in materia societatilor, interpretate coroborat cu cele ale art. 291 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad completarea dispozitiilor legii speciale cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila, trebuie intelese in sensul ca societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, li se aplica in mod direct dispozitiile noului cod, care vizeaza obligatiile si pe cele privind persoana juridica, nu insa si dispozitiile generale, atunci cand legea speciala reglementeaza in mod derogatoriu o anumita situatie.

44. Astfel, problema de drept supusa dezlegarii, care impune verificarea masurii in care Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede limitativ ori exemplificativ cazurile in care un asociat poate fi exclus din societatea cu raspundere limitata, isi gaseste rezolvarea in aplicarea principiilor specialia generalibus derogant, respectiv generalia specialibus non derogant, carora analiza de fata urmeaza sa le acorde eficienta.

45. Potrivit acestor reguli, norma speciala, fiind derogatorie de la norma generala, se aplica cu prioritate, chiar si atunci cand este anterioara normei generale, ori de cate ori o ipoteza intra sub incidenta prevederilor ei, iar norma speciala nu poate fi modificata sau abrogata de o norma generala ulterioara decat in mod expres.

46. Dispozitiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevad ca poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata:

a) asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori contravine dispozitiilor art. 80 si 82;

d) asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora.

47. Modalitatea de redactare a textului de lege evocat anterior conduce catre concluzia ca enumerarea pe care o cuprinde nu este exemplificativa, ceea ce implica, in lipsa oricarui alt indiciu contrar, imposibilitatea excluderii in alte situatii decat cele reglementate ori imposibilitatea excluderii actionarului intr-o societate pe actiuni .

48. Asa fiind, nu exista ipoteze lasate in afara reglementarii, in care legea sa permita ca un asociat sa fie exclus din societatea cu raspundere limitata; de aceea nu se poate aprecia ca, intr-o atare situatie, norma speciala s-ar completa cu cea generala.

49. Imprejurarea ca legea speciala este anterioara Codului civil nu prezinta relevanta, avand in vedere ca, potrivit art. 138 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, societatile reglementate de legi speciale continua sa fie supuse acestora.

50. Ratiunea lipsei incidentei normei generale poate fi decelata si din scopul pentru care legea speciala a reglementat, in mod separat, excluderea asociatilor.

51. Institutia juridica a excluderii, in cazul supus analizei, isi gaseste aplicarea in cazul societatilor de persoane si al celor mixte - nu si in cazul societatilor de capital -, asadar in cazul acelora in care problema increderii reciproce si a conlucrarii asociatilor se pune mai accentuat decat in cazul celorlalte forme societare. Increderea reciproca, privita ca premisa a conlucrarii pentru indeplinirea obiectivelor sociale, trebuie sa fie mentinuta pe intreaga durata a existentei societatii.

52. Aceste considerente sunt pe deplin valabile si in cazul societatilor simple, insa in materia societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie avut in vedere scopul pe care asociatii il urmaresc cand decid sa conlucreze: obtinerea unei cote predeterminate din beneficiul prezumabil.

53. Dimensiunea lui patrimoniala impune, asadar, ca parasirea societatii, ca efect al excluderii, sa nu poata opera in orice conditii, caci excluderea este in primul rand o sanctiune pentru refuzul de a conlucra, pentru o conduita ce nu respecta coordonatele interesului societar.

54. Daca prima si a treia ipoteza dintre cele prevazute de dispozitiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contureaza excluderea din cauze contractuale, sanctionand astfel neexecutarea unor obligatii asumate prin actul constitutiv ori incalcarea obligatiei generice de fidelitate, celelalte doua indica excludere din cauze extracontractuale.

55. Dintre toate aceste ipoteze, cea cuprinsa in art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, formeaza obiect al disputei partilor in fata instantei de trimitere si face utile urmatoarele sublinieri:

a) Textul in discutie se refera, in mod expres, la asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora, iar sanctiunea excluderii ii poate fi aplicata atunci cand revocarea este considerata insuficienta nu numai pentru abuzul de putere si incalcarea limitelor mandatului, ci pentru orice actiune sau inactiune frauduloasa in dauna societatii, asadar nu doar pentru frauda pe care este in masura sa o comita in considerarea ocuparii pozitiei de administrator, ci pentru orice delict intentionat savarsit in dauna societatii.

b) Reglementarea, in acest mod, a cazului de excludere din art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, vine sa protejeze, in mod distinct, increderea de care trebuie sa se bucure titularul functiei de administrator.

c) Asa fiind, asociatul care nu detine calitatea de administrator nu poate fi exclus pentru categoria generala a fraudelor in dauna societatii, prevazuta de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

d) Argumentele prezentate mai sus impun concluzia ca situatiile de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

e) Desigur, in limitele autonomiei de vointa, urmand gandirea legiuitorului si rosturile institutiei, partile au dreptul sa inmulteasca ori sa restranga contractual cauzele de excludere.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila si, in consecinta, stabileste ca: Ipotezele de excludere a asociatului prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se completeaza cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 10 mai 2021.

PRESEDINTELE SECTIEI A II-A CIVILE

MARIAN BUDA Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

;

Urmareste-ne si pe

Facebook Twitter Linkedin

Echipa Indaco lucreaza remote

Vezi aici cum ne poti contacta

Afla mai multe

Manual de utilizare

Termeni si conditii

Informare privind prelucrarea datelor cu caracter personal

Politica privind utilizarea cookies

Protectia Consumatorilor - A.N.P.C.

Schimba limba

Ro En

Lege Online A� 5.0.2.841 - 25.05.2021 10:20

Copyright A� 2021 Indaco Systems. Toate drepturile rezervate. App icons by icons8.

Trafic.ro - Clasamente si Statistici - TS1