Desfacere disciplinara a contractului de munca. Depunere demisie fara preaviz. Rejudecarea fondului

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul B_ B_, a fost angajat al paratei la Depozitul Cluj in functia de manipulant colete, avand incheiat Contractul individual de munca inregistrat cu nr.22. _/12. 12.2012, incepand cu data de 13. 12.2012 si pana la data de 04. 11.2019 cand i s-a desfacut disciplinar contractul de munca prin decizia nr.22. 3713/01. 11.2019, in temeiul art.248 (l) lit. e, coroborat cu art. 61 lit. a din Codul muncii.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului a survenit urmare a incalcarii de acesta a prevederilor Regulamentului Intern, cap. VI art. 33 alin. (l), constand in absentarea nemotivata de la serviciu 3 zile consecutive sau 5 zile in cursul unei luni, coroborat cu alin. (22), constand in nerespectarea termenului de preaviz.

Prin scriptul de la fila 13, reclamantul a solicitat conducerii aprobarea demisiei ``la zi`` incepand cu data de 25.09.2019.

Codul muncii prevede la art. 81 ca ``(1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.

(2) Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba .

(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

(4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere .

(5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele .

(6) in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.

(7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.

(8) Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca .

Analizand cererea de demisie a reclamantului (f. 13), instanta a retinut ca aceasta nu are numar de inregistrare, iar faptul ca a fost notificata angajatorului reiese din decizia nr.22. 373/01. 11.2019.

S-a constatat ca desi reclamantul sustine ca si-a dat demisia la zi, parata a demarat procedura cercetarii disciplinare prealabile pentru absentele din perioada de preaviz.

in cuprinsul cererii de demisie reclamantul invoca prevederile art. 81 al. 8 Codul muncii, ceea ce da dreptul angajatului sa puna capat contractului de munca fara a fi necesar a respecta perioada de preaviz. Din probele administrate in cauza reiese ca, in fapt reclamantul si-a dat demisia ``la zi``, ceea ce presupune un acord al societatii la desfacerea contractului de munca si, desi a cunoscut ca trebuie sa respecte perioada de preaviz, nu s-a prezentat la serviciu, angajandu-se la o alta societate .

Pentru a fi aplicabile prevederile art. 81 al. 8 Codul muncii este necesar ca angajatorul sa nu respecte prevederile contractului individual de munca . La punctul J ``salarizare`` pct. 1 lit. a si b din Contractul individual de munca inregistrat sub nr.22 _/12. 12.2012 sunt indicate prestatiile suplimentare in bani intre care si sporul pentru zilele libere conform codului Fiscal in vigoare si CCM aplicabil.

in aprecierea corecta a starii de fapt referitor la existenta neindeplinirii de catre societatea angajatoare a obligatiilor asumate prin contractul de munca, trebuie retinuta si obligatia impusa angajatului prin fisa postului, respectiv de a respecta programul de lucru. Eventuala nerespectare de catre angajator a unei obligatii trebuie analizata si prin prisma modului in care angajatul a inteles sa respecte, la randul sau, obligatiile asumate.

Avand in vedere ca in cazul demisiei salariatului, termenul de preaviz este in beneficiul angajatorului, acesta din urma poate renunta total sau partial la preaviz, nefiind obligat sa mai pastreze salariatul pana la implinirea acestui termen.

Din actele dosarului nu reies aspectele relevate de reclamant cu privire la faptul ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca .

in speta este important de mentionat ca, desi reclamantul avea nemultumiri in legatura cu modul in care se respecta contractul de munca acesta a cunoscut ca actul demisiei sale nu se poate intemeia pe prevederile art. 81 al. 8 Codul Muncii si trebuie sa fie urmat de o perioada de preaviz pe care acesta nu a inteles o respecte. Este de retinut ca reclamantul nu s-a prezentat la serviciu nici dupa data de 18. 10.2019 cand a primit notificarea pentru efectuarea cercetarii disciplinare.

Cu privire la demisia reclamantului, instanta a retinut ca la art. 81 pct. (8) din Codul muncii se prevede posibilitatea salariatului de a demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca . Totusi, avand in vedere ca o astfel de demisie constituie o exceptie, este necesar ca ea sa contina si justificarea/argumentele salariatului pentru a nu respecta termenul de preaviz. Simplul fapt ca angajatorul intarzie o zi/cateva zile plata salariului nu se incadreaza in textul legal si nu e de natura sa justifice o demisie fara respectarea termenului de preaviz de catre salariat .

Dimpotriva, parata a depus la dosar (f. 49,50) scripte denumite ``situatia concediului angajatului`` din care rezulta ca acesta a efectuat in integralitate zilele de concediu de odihna aferente anului 2018, respectiv 7 zile in luna iulie 2018, 3 zile in luna august 2018 si 11 zile in luna aprilie 2019.

De asemenea, parata a depus (f. 52) fisa contului 4281.02, din care rezulta ca reclamantul figureaza in evidentele contabile ale societatii cu o garantie materiala in suma de 1. 386,73 lei, iar potrivit Contractului de garantie in numerar nr.22. _/12. 12.2012 (f. 51), garantia materiala constituita in societate, se restituie gestionarului la 6 luni dc la data lichidarii, pe baza de cerere scrisa. Reclamantul nu a dovedit ca a facut demersurile necesare recuperarii sumei de la angajator .

intrucat din actele dosarului nu reies aspectele relevate de reclamant cu privire la faptul ca angajatorul nu si-ar fi indeplinit obligatiile asumate prin contractul individual de munca, instanta a respins ca neintemeiata actiunea retinand ca acesta avea obligatia de a respecta perioada de preaviz de 20 de zile, stabilita prin Contractul individual de munca la punctul L lit. c. astfel ca neprezentarea la serviciu in aceasta perioada constituie abatere disciplinara conform art.247 al.2 Codul muncii.

impotriva acestei hotarari reclamantul B_ B_ a declarat apel, in termen legal, prin care a solicitat modificarea sentintei pe care o considera nelegala si netemeinica.

in motivarea cererii de apel s-a aratat ca aprecierea probelor s-a facut in mod eronat si documentele depuse de parata pentru dovedirea achitarii datoriilor si concediului de odihna au fost insuficiente si au indus in eroare.

Chiar daca apelantul a argumentat demisia la zi cu neplata concediului de odihna pentru anul 2018, parata S. C Posta Atlasib Curier Rapid a adus ca dovada doua situatii de zile de concedii pentru anul 2018, respectiv 2019, nespecificand ca zilele luate in acesti ani au fost pentru anii anteriori. Pentru a dovedi cele de mai sus anexeaza prezentei copie de pe fluturasii pe care ii detine unde se vede clar ca zilele de concediu au fost luate pentru anii din urma.

De asemenea, in ceea ce primeste garantia ce trebuia restituita, pana la data redactarii prezentului apel aceasta nu a fost restituita, mai mult de atat, angajatorul sustine ca garantia retinuta este in valoare de 1386. 73 lei, suma contestata de chiar fluturasii de salar emisi S. C Posta Atlasib Curier Rapid. Suma reala de recuperat si cea retinuta fiind de cel putin 1765 lei, acest aspect dovedindu-i spusele prin care S. C Posta Atlasib Curier Rapid, au depus un numar redus de acte pentru a induce in eroare instanta si de a nu plati toata datoria pe care o au fata de apelant.

Apelantul in continuare prezinta pe scurt sumele retinute anual pentru garantie si zilele de concediu de odihna, calculate conform fluturasilor si care dovedesc ca a avut un motiv intemeiat de a demisiona la zi, si faptul ca parata S. C Posta Atlasib Curier Rapid, asa cum a incercat sa duca in eroare instanta, au intarziat cu plata salariilor, nu a vrut sa plateasca concediul de odihna in totalitate, a scazut din salar penalitati lunare neargumentate si fara acoperire sau explicatii.

in concluzie din 141 zile de concediu cate trebuia sa primeasca, in perioada 2012-2019, a primit 116 zile ramanand o diferenta este de 25 zile de concediu neachitate.

Garantia retinuta din salar a fost de 1765 lei si nu 1386. 73 lei cum sustine parata, diferenta fiind de 378.27 lei.

in drept, a invocat dispozitiile art.282-298 C. pr. civ. coroborat cu art. 81 al 8 din Codul Muncii.

in apel s-a administrat proba cu inscrisuri noi depuse de reclamant si de catre parata.

Intimata parata S. C. POSTA ATLASIB CURIER RAPID a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea in parte a apelului reclamantului, in limita contravalorii unui numar de 3 zile de concediu neefectuat pentru anul 2019, cu mentinerea in rest a sentintei civile atacate, ca fiind temeinica si legala.

Analizand decizia atacata prin prisma motivelor de apel invocate si a apararilor formulate Curtea, in temeiul art. 479 alin. 1 C. pr. civ. , retine urmatoarele:

Astfel, prin cererea de chemare in judecata pendinte, reclamantul asolicitat in contradictoriu cu parata S. C. POSTA ATLASIB CURIER RAPID, sa anuleze Decizia nr.22. 3713 din 01. 11.2019 prin care parata a dispus incetarea contractului individual de munca, incetarea contractului individual de munca conform demisiei la zi transmisa catre societate, obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu drepturile de plata a concediului de odihna pentru anul 2018 si returnarea garantiei retinuta lunar din salar incepand cu anul 2012.

Cererea reclamantului apelant avand ca obiect obligarea paratei la plata unei despagubiri reprezentand contravaloarea drepturile de plata a concediului de odihna aferente perioadei 2012-2019, respectiv 25 de zile de concediu de odihna neefectuat reprezinta o cerere noua in apel care este inadmisibila conform art. 478 alin. 3 C. pr. civ.

Potrivit art. 9 alin.2 C. pr. civ, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor, iar art.22 alin. 6 C. pr. civ. prevede ca judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.

Textele legale mai sus enuntate consacra principiul disponibilitatii astfel ca in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

Conform principiului disponibilitatii care guverneaza intreg procesul civil, partile sunt cele care determina cadrul procesual, inclusiv sub aspectul apararilor formulate. Cu alte cuvinte, partile sunt cele care determina obiectul si limitele procesului si nu instanta de judecata .

intr-adevar, instanta de judecata are un rol activ pe toata perioada procesului civil, insa acest rol activ este limitat de prevederile art.22 alin. 6 din C. pr. civ. Ori, investirea trebuie sa fie legal efectuata cu respectarea inclusiv a art. 478 alin. 3 din C. pr. civ.

Art. 478 C. pr. civ. reglementeaza limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecatii la prima instanta iar alin. 3 stabileste ca in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.

Este stiut faptul ca apelul este devolutiv, in sensul ca el readuce in discutia instantei superioare toate chestiunile de fapt si de drept care au fost dezbatute in fata primei instante si au fost rezolvate prin hotararea acesteia, hotarare care face obiectul apelului.

in principiu, deci, apelul provoaca o rejudecare a fondului litigiului, insa, efectul devolutiv al apelului este limitat prin doua reguli, exprimate in adagiile latine tantum devolutum quantum appellatum (adica nu se devolueaza decat ceea ce s-a apelat) si tantum devolutum quantum iudicatum (adica nu se devolueaza decat ceea ce s-a judecat).

Cea de a doua limitare a efectului devolutiv al apelului exprima ideea ca nu se poate devolua in apel decat ceea ce s-a judecat la fondul cauzei, si aceasta, pentru a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdictie si prevenirea exercitarii abuzive a apelului. Cu alte cuvinte, in apel nu se pot face ``cereri noi``.

in concluzie, apelul nu repune in discutie decat ceea ce s-a judecat in fata primei instante.

Obiectul cererii de chemare in judecata evoca pretentia dedusa judecatii si sub acest aspect legea nu ingaduie schimbarea, in niciun mod, a pretentiilor deduse in fata primei instante. Orice schimbare in acest sens ar conduce la privarea partilor de beneficiul celor doua grade de jurisdictie.

Interpretarea care trebuie data textului legal este aceea ca interdictia vizeaza acele cereri prin care se urmareste valorificarea unor pretentii direct in fata instantei de apel, deci cu excluderea primului grad de jurisdictie, ceea ce, evident, este inadmisibil.

Doctrina mai veche a precizat ca cererea noua este aceea care difera de cea originara prin obiectul ei, prin calitatea pe care partile si-o atribuie, prin cauza ei si chiar prin intinderea pretentiilor, respectiv, aceea care tinde la o condamnare care n-a fost solicitata in fata primei instante (Em. D, Codul de procedura civila adnotat, ed. a III - a, Ed. Librariei Socec, Bucuresti, 1921, pg. 493; M. G. C_, Consideratii privitoare la unele probleme de procedura civila, Bucuresti, 1942, pg. 32; I. D, Tratat de procedura civila, Ed. C. H. B_, editia a II -a, 2007, vol. II, pg. 180).

Continutul conceptului de ``cereri noi`` in apel a fost subsumat de doctrina la toate actele de procedura care au natura unei cereri de chemare in judecata si care se raporteaza cu necesitate la introducerea unor noi pretentii de catre parti in faza judecatii in apel.

Din coroborarea textelor legale mai sus citate, se desprinde cu evidenta faptul ca in instanta de apel nu se pot invoca niciun fel de cereri care nu au facut obiectul dezbaterii in fond, nu se poate schimba calitatea partilor, cauza actiunii sau obiectul cererii de chemare in judecata, orice altfel de demers aparand ca inadmisibil.

Asa fiind, Curtea constata ca pretentia reclamantului apelant respectiv, obligarea paratei la plata unei despagubiri reprezentand contravaloarea drepturilor de plata aferente concediului de odihna pentru perioada 2012-2019, respectiv 25 de zile de concediu de odihna neefectuat reprezinta o cerere noua formulata pentru prima data in apel, in sensul celor anterior expuse, fiind deci inadmisibila prin prisma art. 478 alin. 3 C. pr. civ.

Reclamantul B_ B_, a fost angajat al paratei la Depozitul Cluj in functia de manipulant colete, avand incheiat Contractul individual de munca inregistrat cu nr.22. _/12. 12.2012, incepand cu data de 13. 12.2012 si pana la data de 04. 11.2019 cand i s-a desfacut disciplinar contractul de munca prin decizia nr.22. 3713/01. 11.2019, in temeiul art.248 (l) lit. e, coroborat cu art. 61 lit. a din Codul muncii.

Critica reclamantului apelant referitoare la aprecierea eronata a probelor depuse de parata cu privire la zilele de concediu cuvenite pe anul 2018 este nefondata.

Astfel, parata a depus la dosarul de fond inscrisul denumite ``Situatia concediului angajatului`` din care rezulta ca reclamantul a efectuat in integralitate zilele de concediu de odihna aferente anului 2018, respectiv 7 zile in luna iulie 2018, 3 zile in luna august 2018 si 11 zile in luna aprilie 2019 (f. 49,50 dosar fond).

in apel, pentru lamurirea acestei imprejurari de fapt, Curtea a dispus din oficiu suplimentarea probatiunii astfel ca parata a depus copii de pe urmaatoarele inscrisuri: ``Istoric stat de plata`` si cererile de efectuare a concediului de odihna formulate de reclamant (f. 36-36, f. 40-43).

Din aceste inscrisuri rezulta, cu certitudine, ca reclamantul a efectuat in integralitate concediul de odihna aferent anului 2018 respectiv 7 zile in luna iulie 2018, 3 zile in luna august 2018 si 11 zile in luna aprilie 2019 astfel incat solutia data de tribunal acestui capat de cerere este legala si temeinica.

La data de 12. 12.2012 intre reclamant si parata s-a incheiat ``Contractul de garantie in numerar`` prin care reclamantul s-a obligat sa constituie o garantie pe perioada derularii contractului individual de munca prin retinerea lunara a 1/10 parte din retributia tarifara. Partile au stipulat ca garantia va fi restituita gestionarului la 6 luni de la data lichidarii pe baza de cerere scrisa (f. 51 dosar fond).

Din copiile fluturasilor de salarii pentru perioada 2013 - 2019, depuse de reclamant in apel, rezulta ca acestuia i s-a retinut lunar o garantie reprezentand 1/10 parte din retributia tarifara lunara, in cuantum total de1765 lei, iar pentru restituirea acesteia reclamantul a formulat cerere la data de 01.07.2020 (f. 6-17, f. 19).

Potrivit art. 40 alin.2 din Codul muncii ``Angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii (a��) c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca; (. . . )``.

Avand in vedere ca partile au incheiat contractul de garantie ca fiind accesoriu contractului individual de munca al reclamantului, care a fost desfacut incepand cu data de 04. 11.2019 in baza art.248 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 61 lit. a din Codul muncii, iar acesta a formulat o cerere pentru restituirea garantiei Curtea apreciaza ca reclamantul este indreptatit la restiutirea sumei de 1765 lei reprezentand garantie aferenta perioadei 2013 -2019.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea in temeiul art. 480 alin.2 C. pr. civ. va admite in parte apelul declarat de reclamantul B_ B_ impotriva sentintei civile nr. 702 din 28.05.2020 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosar nr. _, pe care o va schimba in parte in sensul ca va admite in parte actiunea formulata de reclamantul B_ B_ in contradictoriu cu parata S. C. POSTA ATLASIB CURIER RAPID si, in consecinta va obliga parata sa restituie reclamantului suma de 1765 lei, reprezentand garantie, mentinand restul dispozitiilor sentintei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

iN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite in parte apelul declarat de reclamantul B_ B_ impotriva sentintei civile nr. 702 din 28.05.2020 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosar nr. _, pe care o schimba in parte in sensul ca admite in parte actiunea formulata de reclamantul B_ B_, cu domiciliul in mun. Cluj-N_, _, , jud. Cluj, in contradictoriu cu parata S. C. POSTA ATLASIB CURIER RAPID, cu sediul in mun. Sibiu, _, jud. Sibiu si, in consecinta:

Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 1765 lei, reprezentand garantie .

Mentine restul dispozitiilor sentintei apelate.

Definitiva.

Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul instantei azi, 18. 11.2020.