Hotararea CEDO din 3 martie 2020 in Cauza Convertito si altii impotriva Romaniei. Cererea priveste anularea diplomelor de licenta

SECTIA A PATRA

Strasbourg

Prezenta hotarare devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 A� 2 din Conventie . Poate suferi modificari de forma .

In Cauza Convertito si altii impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-o camera compusa din: Jon Fridrik KjI�lbro, presedinte, Faris Vehabovic, Iulia Antoanella Motoc, Stephanie Mourou-Vikstrom, Georges Ravarani, Jolien Schukking, Peter Paczolay, judecatori, si din Andrea Tamietti, grefier de sectie,

avand in vedere cele cinci cereri introduse impotriva Romaniei de cinci resortisanti italieni ("reclamantii"), care au sesizat Curtea la 16 aprilie 2014, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ("Conventia") : prima (nr. 30.547/14) de catre domnul Armando Convertito ("primul reclamant"), a doua (nr. 30.549/14) de catre domnul Giovanni Muscia ("al doilea reclamant"), a treia (nr. 30.558/14) de catre domnul Franco Manfredi ("al treilea reclamant"), a patra (nr. 30.570/14) de catre domnul Pasquale De Stasio ("al patrulea reclamant") si a cincea (nr. 30.578/14) de catre domnul Luigi Felice Francesco Di Mariano ("al cincilea reclamant"), observatiile partilor,

luand nota de faptul ca, la 3 mai 2014, cererile au fost comunicate guvernului parat si ca, informat de dreptul sau de a lua parte la procedura (art. 36 A� 1 din Conventie), guvernul italian nu a dorit sa se prevaleze de acest drept,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 11 februarie 2020,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

INTRODUCERE

Cererea priveste anularea diplomelor de licenta obtinute de reclamanti pentru nereguli administrative care au vizat procedura de inscriere in anul intai de studii. Reclamantii reproseaza autoritatilor nationale anularea imprevizibila a diplomelor lor, pe motive care nu le pot fi imputate, dupa ce isi consacrasera sase ani studiilor universitare si sustin ca a fost adusa atingere dreptului lor la respectarea vietii private (art. 8 din Conventie).

IN FAPT

1. Reclamantii s-au nascut in 1975, 1983, 1974, 1973 si, respectiv, 1961. Sunt rezidenti la San Marco Evangelista, la Caltagirone, la San Cono, la Napoli si, respectiv, la Aci Bonaccorsi si au fost reprezentati de doamna A. Mascia, avocata la Verona.

2. Guvernul roman ("Guvernul") a fost reprezentat de doamna S. M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, agentul guvernamental al Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

I. Obtinerea diplomelor de licenta de catre reclamanti

3. La 17 octombrie 2003, decanul Facultatii de Medicina si Farmacie din cadrul Universitatii din Oradea a acceptat cererile de inscriere in primul an de medicina si farmacie pentru specializarea "medicina dentara" formulate de primii patru reclamanti. La 7 octombrie 2004 a acceptat, de asemenea, o cerere similara formulata de al cincilea reclamant. Deciziile de inscriere, emise in numele rectorului, cuprindeau mentiunea "in curs de solutionare" in coloana rezervata pentru a indica numarul de aprobare atribuit de Ministerul Educatiei. In urma obtinerii acestor decizii, reclamantii si-au inceput studiile universitare.

4. In septembrie 2005, Ministerul Educatiei a eliberat ultimilor patru reclamanti scrisori de acceptare care erau valabile incepand cu anul universitar 2005/2006. Reclamantii si-au continuat studiile si au platit taxe lunare de scolarizare de circa 300 euro (EUR).

5. Prin scrisoarea din 7 iulie 2008, rectorul Universitatii din Oradea a reamintit serviciilor Ministerului Educatiei ca era necesar sa trimita primului reclamant, cat mai curand posibil, scrisoarea de acceptare cu privire la acesta, pentru a evita ca persoana in cauza sa aiba de suferit posibile consecinte negative la sfarsitul studiilor.

6. La 11 noiembrie 2008, primii patru reclamanti au fost supusi, la solicitarea expresa a administratiei universitare, la teste de stapanire a limbii romane, la care au reusit si li s-au eliberat certificate de competenta lingvistica (copiile acestor certificate, depuse la dosar, atesta succesul lor la testele mentionate). La 21 ianuarie 2009, al cincilea reclamant a primit, la randul sau, un certificat de competenta lingvistica, dupa ce trecuse si el un test de stapanire a limbii romane. Cele cinci certificate, intocmite de decanul facultatii de litere de la aceeasi universitate, atestau o cunoastere lingvistica echivalenta cu nivelul european B2 ("utilizator independent") din Cadrul european comun de referinta pentru limbi (CECR) pus in aplicare de Consiliul Europei.

7. La inceputul anului 2009, intre rectorul Universitatii din Oradea si reprezentantii Ministerului Educatiei a avut loc un dialog pe tema scrisorilor de acceptare a 39 de studenti straini, inclusiv a reclamantilor. Dialogul a aratat ca primul reclamant inca nu primise scrisoarea de acceptare si ca scrisorile de acceptare emise celorlalti patru reclamanti nu priveau anul universitar al inscrierii lor, ci anul urmator. In acest context, rectorul Universitatii din Oradea a solicitat, in doua randuri, avizul Ministerului Educatiei cu privire la oportunitatea ca toti acesti studenti, inclusiv reclamantii, sa se prezinte la examenele de absolvire. In plus, a cerut decanului Facultatii de Medicina si Farmacie sa nu aprobe inscrierea primilor patru reclamanti la examenele de absolvire.

8. La 16 februarie 2009, Serviciul juridic al Ministerului Educatiei a transmis o nota informativa catre rectorul universitatii, redactata astfel in pasajele relevante in prezenta cauza:

"[...] Universitatea are obligatia de eliberare a diplomelor de licenta in cazul in care cetatenii straini in cauza sunt absolventi cu examen de licenta . Prin urmare, eventualele consecinte negative ale situatiei prezentate sunt suportate de cei care nu si-au indeplinit obligatiile, cu atat mai mult cu cat principiul autonomiei universitare se coreleaza cu principiul raspunderii personale si publice pentru calitatea intregii activitati didactice si de cercetare stiintifica [...]".

9. La 4 noiembrie 2009, primului reclamant i s-a eliberat o scrisoare de acceptare de catre Ministerul Educatiei.

10. La date diferite, in cazul de fata, la 24 septembrie 2009, 18 ianuarie 2010 si 14 septembrie 2010, Senatul Universitatii a decis sa accepte propunerea decanului Facultatii de Medicina si Farmacie care consta in a permite celor cinci reclamanti sa participe la examenele de absolvire. Partile relevante in speta din propunerea decanului, validata de Senatul Universitatii, prevedeau urmatoarele:

"De mentionat ca fiecare student a obtinut certificat de competenta lingvistica [...], a fost verificat individual asupra cunostintelor de limba [...], rezultatele au fost satisfacatoare. Universitatea din Oradea a informat Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii in repetate randuri despre situatia acestor studenti cu solicitarea de a ni se comunica modalitatea de a reglementa situatia pentru a-i putea primi la examenul de finalizare a studiilor. In virtutea autonomiei universitare, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii a recomandat sa prezentam situatia in Senatul Universitatii si sa solicitam Senatului aprobarea ca respectivii studenti sa fie primiti la examenul de finalizare a studiilor. Mentionam ca studentii au acceptul M.E.C.I. de a studia in Romania (deci implicit li s-au recunoscut studiile liceale din tara de origine), au parcurs si au promovat toti anii de studiu. Neconformitatile sunt legate doar de intarzierea cu care studentii au primit acceptul M.E.C.I. [...]. Solicitam aprobarea Senatului Universitatii din Oradea pentru primirea studentilor sus-mentionati la examenul de finalizare a studiilor."

11. La sfarsitul celor sase ani de studii, primii patru reclamanti au participat la examenul pentru obtinerea diplomei de licenta in stomatologie, organizat pentru sesiunea din februarie 2010. Au promovat examenele si au primit diplome de licenta in stomatologie in martie 2010. Al cincilea reclamant a participat la sesiunea organizata in septembrie 2010, a promovat de asemenea examenele si a primit diploma de licenta in stomatologie in noiembrie 2010.

12. Dupa obtinerea diplomelor, reclamantii au initiat demersuri in scopul recunoasterii acestor diplome de catre autoritatile italiene pentru a incepe sa exercite profesia de specialist in stomatologie in tara lor de origine.

II. Anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor

13. In 2011, in cadrul desfasurarii, de catre Ministerul Educatiei si la cererea autoritatilor italiene, a unei proceduri de verificare cu privire la autenticitatea diplomelor anumitor studenti straini, situatia a 54 de studenti straini din diferite universitati (printre care se numarau reclamantii) a facut obiectul unui control administrativ. Un raport intocmit pe baza acestei masuri a concluzionat ca existau nereguli in ceea ce priveste eliberarea cu intarziere a scrisorilor de acceptare ale mai multor studenti, inclusiv ale primilor patru reclamanti. Astfel, la 9 si 22 septembrie 2011, Ministerul Educatiei a solicitat rectorului Universitatii din Oradea sa anuleze diplomele de licenta ale reclamantilor ca urmare a intarzierii in eliberarea scrisorilor de acceptare . La 15 septembrie 2011, Ministerul Educatiei Nationale a formulat o solicitare similara cu privire la al cincilea reclamant.

14. In consecinta, prin doua decizii din 14 septembrie 2011, cu privire la primii patru reclamanti, si prin doua decizii din 23 septembrie 2011, cu privire la al cincilea reclamant, Senatul si rectorul Universitatii au anulat diplomele de licenta eliberate persoanelor in cauza, in temeiul art. 146 din Legea nr. 1/2011 (supra, pct. 19), pe baza concluziilor procedurii de verificare (supra, pct. 13).

15. Reclamantii au depus fiecare o plangere prealabila impotriva deciziilor adoptate de Senatul si de rectorul Universitatii. Administratia Universitatii din Oradea a respins plangerile pentru netemeinicie. Persoanele in cauza au contestat si aceste acte pe calea contenciosului administrativ, solicitand cu aceeasi ocazie suspendarea punerii in executare a acestor decizii si repararea prejudiciilor materiale si morale care, in opinia lor, fusesera provocate de anularea diplomelor. In sustinerea contestatiei lor au aratat ca indeplinisera toate formalitatile administrative necesare, ca prezentasera toate documentele necesare inscrierii administrative, ca promovasera examenele si ca platisera taxele de scolarizare. De asemenea, acestia au declarat ca scrisorile lor de acceptare fusesera eliberate in sfarsit, desi tardiv, si ca participarea lor la examenele de absolvire fusese aprobata de administratia Universitatii din Oradea.

III. Procedura judiciara

16. Prin Incheierea din 15 martie 2012, Tribunalul Bihor a dispus suspendarea executarii deciziilor in litigiu pana la incheierea procedurii in contencios. A hotarat ca nu exista niciun indiciu de frauda sau de nerespectare a codului de etica si de deontologie universitara de catre reclamanti si ca obligatia de a obtine o scrisoare de acceptare fusese instituita prin Ordinul nr. 4.501/2003 al Ministerului Educatiei, intrat in vigoare dupa inscrierea administrativa a persoanelor in cauza. Aceasta sentinta a fost confirmata printr-o decizie a Curtii de Apel Oradea din 14 noiembrie 2012.

17. La 25 aprilie 2013, Tribunalul Bihor a pronuntat hotararea pe fond, prin care a admis partial contestatia reclamantilor si a anulat deciziile administrative din 14 si 23 septembrie 2011 (supra, pct. 14). Pentru a se pronunta astfel, instanta a mentionat mai intai ca prezentarea scrisorilor de acceptare era necesara pentru a verifica daca studentii straini obtinusera in tara lor de origine diplome de studii secundare echivalente diplomei de bacalaureat din Romania si care sa permita inscrierea intr-o institutie de invatamant superior in Romania si a constatat ca, in speta, autoritatile nu au formulat contestatii cu privire la diplomele pe care reclamantii le-au obtinut in Italia. In continuare, instanta a retinut ca, in momentul inscrierii administrative a reclamantilor, in 2003, acestora nu li s-a cerut sa prezinte scrisorile de acceptare si certificatele de competenta lingvistica si ca, in orice caz, aceste documente nu lipseau, dar fusesera eliberate ulterior inscrierii (supra, pct. 4, 9 si 6). Instanta a concluzionat ca nu a existat nicio frauda din partea reclamantilor in obtinerea diplomelor de licenta, intrucat administratia universitatii validase, dupa verificarea parcursului academic al reclamantilor, participarea lor la examenele de absolvire, ceea ce era confirmat de marturia rectorului universitatii. In ceea ce priveste celelalte nereguli invocate de Ministerul Educatiei in apararea sa (absenta semnaturii rectorului universitatii de pe deciziile de inscriere si indoieli cu privire la stapanirea limbii romane de catre reclamanti) a constatat ca acestea nu au servit ca baza pentru deciziile de anulare a diplomelor celor in cauza.

Toate partile au formulat recurs impotriva acestei hotarari.

18. Prin Decizia din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins recursul reclamantilor, a admis recursul universitatii si a respins pe fond actiunea persoanelor in cauza. A statuat ca acestia nu au respectat reglementarile referitoare la inscrierea studentilor in universitati (ordinele nr. 3.266/1998 si 4.501/2003 - supra, pct. 20 si 21), pe motiv ca scrisorile de acceptare (cu exceptia celei eliberate celui de-al cincilea reclamant) permiteau numai inscrierea in anul universitar 2005/2006. Potrivit curtii de apel, abia la 16 ianuarie 2004, atunci cand Ordinul nr. 4.501/2003 era in vigoare, reclamantii isi formulasera cererile de inscriere . Pentru aceasta jurisdictie, nedepunerea certificatelor de competenta lingvistica la momentul inscrierii si absenta semnaturii rectorului universitatii de pe deciziile de inscriere si absenta semnaturii rectorului universitatii de pe deciziile de inscriere confirmau caracterul fraudulos al obtinerii diplomelor de licenta de catre persoanele in cauza. In cele din urma, curtea de apel a exprimat indoieli cu privire la competentele lingvistice ale reclamantilor, avand in vedere nota obtinuta de acestia (10/20) la testele de limba.

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

19. Art. 146 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 este redactat dupa cum urmeaza:

"Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diploma de studii atunci cand se dovedeste ca s-a obtinut prin mijloace frauduloase sau prin incalcarea prevederilor Codului de etica si deontologie universitara."

20. Ordinul MEN nr. 3.266/1998, intrat in vigoare la 16 februarie 1998, cu privire la descentralizarea admiterii de elevi, studenti si doctoranzi din alte tari in unitatile de invatamant (in regim "cu taxa") - art. 4 din ordinul mentionat se citeste dupa cum urmeaza in partile relevante in speta:

"[...] Directorul/Rectorul solicita oficiului specializat al Ministerului Educatiei Nationale aprobarea de recunoastere si echivalare a documentelor scolare prezentate de candidat. Oficiul specializat are obligatia sa raspunda in scris la solicitare in termen de 30 de zile de la primirea ei. Dupa primirea aprobarii scrise, directorul/rectorul unitatii respective poate emite dispozitia de inmatriculare [...]".

21. Ordinul Ministerului Educatiei nr. 4.501/2003, intrat in vigoare la 30 octombrie 2003, valideaza normele metodologice de reglementare a inscrierii studentilor straini in institutiile universitare in Romania. Art. 2 si art. 3 din aceste norme se citesc dupa cum urmeaza in partile relevante in speta:

Art. 2

"(1) Cetatenii straini [...] trebuie sa prezinte la Ministerul Educatiei si Cercetarii - Directia generala pentru integrare europeana si relatii internationale un dosar de studii, in vederea obtinerii scrisorii de acceptare la studii, conform prevederilor art. 45 alin. (2) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul juridic al strainilor in Romania.

(2) Inscrierea cetatenilor straini la studii [...] se face [...] pe baza dosarelor de studii depuse de fiecare candidat.

(3) Dosarele de studii [...] trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, urmatoarele documente:

a) diploma de bacalaureat [...];

b) certificatul de absolvire a anului pregatitor, certificatul de competenta lingvistica [...];

(4) Dispozitia definitiva de inmatriculare a cetatenilor straini se poate emite de catre conducerea universitatii numai dupa primirea aprobarii scrise din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii [...]."

Art. 3

"[...]

(2) Calitatea de student inceteaza in caz de neplata a taxelor de scolarizare, de nerespectare a obligatiilor si disciplinei universitare si in cazul incalcarii legilor tarii."

IN DREPT

I. Conexarea cererilor

22. Avand in vedere similitudinea obiectului cererilor, Curtea considera oportun sa le examineze conexat, intr-o hotarare unica.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 8 din Conventie

23. Reclamantii sustin ca anularea, imprevizibila din punctul lor de vedere, a diplomelor de licenta, dupa sase ani de studii superioare absolvite, a adus atingere exercitarii dreptului lor la respectarea vietii private, intrucat, in opinia lor, neregulile de ordin administrativ care le-au fost reprosate sunt imputabile administratiei universitare si Ministerului Educatiei. Acestia invoca art. 8 din Conventie, redactat dupa cum urmeaza:

"(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private [...]

(2) Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."

24. Guvernul contesta acest argument.

A. Cu privire la admisibilitate

1. Cu privire la exceptia de incompatibilitate ratione materiae

a) Exceptia Guvernului si replica reclamantilor

25. Guvernul considera ca art. 8 din Conventie nu este aplicabil in speta, deoarece, din punctul sau de vedere, reclamantii nu au dovedit ca, pe parcursul studiilor, au stabilit legaturi cu lumea exterioara, altele decat relatiile administrative specifice proprii oricarui parcurs universitar, sau o interactiune veritabila si reala cu alte persoane . La aceasta se adauga, conform Guvernului, dorinta reclamantilor de a-si exercita viitoarele profesii pe teritoriul italian, ceea ce confirma ca acestia nu au avut relatii personale si profesionale suficient de dezvoltate in sensul art. 8 din Conventie . In sfarsit, diplomele in cauza necesitau o recunoastere din partea autoritatilor italiene, prin urmare nu dadeau dreptul la exercitarea profesiei fara indeplinirea unor formalitati prealabile (Guvernul citeaza, a contrario, hotararile Bigaeva impotriva Greciei, nr. 27.613/05, 28 mai 2009, si Sahin Kus impotriva Turciei, nr. 33.160/04, 7 iunie 2016).

26. Reclamantii contesta argumentele Guvernului si afirma ca detinerea diplomelor de licenta mentionate mai sus reprezenta conditia sine qua non de acces la profesia de specialist in stomatologie. In opinia lor, anularea diplomelor de licenta reprezinta, in contextul Conventiei, o atingere adusa dreptului la respectarea vietii private si are ca efect excluderea oricarei posibilitati ca acestia sa desfasoare o activitate profesionala in domeniul pentru care au studiat o perioada de sase ani [persoanele in cauza citeaza hotararile Niemietz impotriva Germaniei, 16 decembrie 1992, pct. 29, seria A nr. 251-B si Molka impotriva Poloniei (dec.), nr. 56.550/00, CEDO 2006-IV]. Referindu-se la dreptul la libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana, reclamantii considera ca argumentul Guvernului privind viitorul loc de exercitare a activitatii lor profesionale nu este relevant in prezenta cauza.

b) Motivarea Curtii

27. Curtea face trimitere la principiile consacrate in jurisprudenta sa privind sfera de aplicare a notiunii "viata privata" in general [Barbulescu impotriva Romaniei (MC), nr. 61.496/08, pct. 70-71, CEDO 2017 (extrase)].

28. Curtea reaminteste ca a examinat deja efectul asupra "vietii private" al refuzului de a autoriza un resortisant strain, si anume, o reclamanta de cetatenie rusa, sa sustina examenul de intrare in barou in Grecia, decizie care a avut repercusiuni atat asupra vietii private, cat si asupra vietii profesionale a persoanei in cauza (Bigaeva, citata anterior, pct. 24-25). De asemenea, s-a pronuntat ca anularea echivalarii unei diplome universitare obtinute de catre un reclamant in strainatate, urmata de demiterea acestuia, care detinea un post didactic, pusese sub semnul intrebarii nivelul de calificare a reclamantului si intrerupsese brusc cariera aleasa de acesta, cu repercusiuni evidente asupra exercitarii dreptului sau la respectarea vietii private (Sahin Kus, citata anterior, pct. 36).

29. In prezenta speta, Curtea observa ca este evident ca reclamantii intentionau sa obtina o diploma de licenta in stomatologie, pentru a putea exercita o profesie in acest domeniu . In acest scop, persoanele in cauza au absolvit sase ani de studii si au obtinut diplome de licenta in stomatologie, indispensabile pentru a avea acces la o profesie in domeniul mentionat anterior (supra, pct. 11). In acest context, anularea diplomelor a avut consecinte nu numai asupra modului in care isi creasera identitatea sociala prin dezvoltarea relatiilor cu altii (supra, pct. 27), ci si asupra vietii lor profesionale in masura in care nivelul lor de calificare fusese pus sub semnul intrebarii si intentia lor de a urma cariera pe care o aveau in vedere a fost brusc pagubita (a se vedea, mutatis mutandis, Sahin Kus, citata anterior, pct. 35-37). In aceste imprejurari, Curtea considera ca masura in litigiu a antrenat consecinte asupra exercitarii de catre reclamanti a dreptului lor la respectarea "vietii private" in sensul art. 8 din Conventie [a se vedea, mutatis mutandis, Denisov impotriva Ucrainei (MC), nr. 76.639/11, pct. 115, 25 septembrie 2018]. In lumina celor de mai sus, trebuie sa se respinga exceptiile ridicate de Guvern.

2. Cu privire la exceptia de neepuizare a cailor de atac interne

a) Exceptia Guvernului si replica reclamantilor

30. Guvernul considera ca reclamantii ar fi trebuit sa conteste in fata instantelor interne concluziile raportului de control intocmit in 2011 de Ministerul Educatiei (supra, pct. 13), document aflat, in opinia sa, la baza deciziilor de anulare a diplomelor de licenta ale acestora.

31. Reclamantii au replicat ca au epuizat caile de atac interne prin exercitarea unui recurs impotriva deciziilor de anulare a diplomelor lor de licenta (supra, pct. 15), decizii care, in opinia lor, constituiau acte administrative de natura a aduce atingere drepturilor lor.

b) Motivarea Curtii

32. Curtea face trimitere la principiile consacrate in jurisprudenta sa privind epuizarea cailor de atac interne [Vuckovic si altii impotriva Serbiei (MC), nr. 17.153/11 si alte 29 de cereri, pct. 69-77, CEDO 2014].

33. In speta, constata ca deciziile administrative adoptate de Universitatea din Oradea la 14 si 23 septembrie 2011 au avut un impact direct asupra drepturilor reclamantilor, dat fiind ca acestia si-au vazut anulate diplomele de licenta (supra, pct. 14). Persoanele in cauza au ales sa conteste aceste decizii pe calea recursului in materia contenciosului administrativ, o cale de atac a carei efectivitate nu a fost contestata de Guvern (supra, pct. 30). Simplul fapt ca deciziile Universitatii din Oradea s-au bazat pe constatarile raportului de control intocmit de Ministerul Educatiei nu justifica cerinta ca reclamantii sa exercite o a doua cale de atac avand ca obiectiv acelasi rezultat. Prin urmare, este necesar sa se respinga exceptia formulata de Guvern.

3. Alte motive de inadmisibilitate

34. Constatand, de asemenea, ca aceste capete de cerere nu sunt in mod vadit nefondate in sensul art. 35 A� 3 lit. a) din Conventie si ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate, Curtea le declara admisibile.

B. Pe fond

1. Sustinerile partilor

35. Reclamantii considera ca anularea diplomelor de licenta ale acestora reprezinta o ingerinta in exercitarea dreptului lor la respectarea vietii private. Au explicat ca se aflasera in imposibilitatea de a practica profesia aleasa, care, in opinia lor, corespundea calificarilor obtinute gratie unor eforturi importante depuse atat pe plan personal, cat si in studiile lor. Aceasta situatie ar fi avut repercusiuni asupra relatiilor lor profesionale, precum si asupra veniturilor lor si ale familiilor lor. Potrivit acestora, legislatia care se afla la baza deciziilor in litigiu nu respecta garantiile impuse de art. 8 A� 2 din Conventie, iar "neregulile" administrative care motivasera anularea diplomelor de licenta ale acestora nu puteau servi pentru repunerea in discutie a succesului parcursului lor universitar. Referitor la scopul urmarit de masura de verificare efectuata ca urmare a cererii formulate in acest sens de catre autoritatile italiene, reclamantii sustin ca nu era vorba decat de a proteja numerus clausus pentru profesia de dentist in Italia si ca acest obiectiv nu era in conformitate cu cerintele impuse de art. 8 A� 2 din Conventie . Astfel, potrivit reclamantilor, deciziile in litigiu nu raspundeau unei nevoi sociale imperioase si nu erau proportionale.

36. Guvernul sustine ca, in contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, masura contestata de reclamanti era necesara pentru a asigura protejarea sanatatii populatiei si un invatamant superior de calitate . A indicat ca autoritatile nationale au primit intr-adevar o cerere din partea autoritatilor italiene pentru a verifica autenticitatea mai multor diplome de licenta obtinute in Romania de studenti italieni. Guvernul sustine ca mai multe motive au justificat anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor: intarzierea in eliberarea scrisorilor de acceptare si a certificatelor de competenta lingvistica (a se vedea, a contrario, Sahin Kus, citata anterior, pct. 51), precum si inexistenta semnaturii rectorului Universitatii din Oradea pe cererile de inscriere ale persoanelor interesate. Guvernul manifesta rezerve cu privire la capacitatea reclamantilor de a studia medicina in limba romana si face trimitere la indoielile exprimate in acest sens de judecatorii curtii de apel cu privire la rezultatele, pe care le considera slabe, obtinute de persoanele in cauza la testele lingvistice organizate in 2008 si in 2009 (supra, pct. 18, infine). In sfarsit, afirma ca reclamantii nu si-au reglementat sederea pe teritoriul Romaniei decat in perioada 2007-2008.

2. Motivarea Curtii

a) Cu privire la existenta unei ingerinte in exercitarea dreptului protejat de art. 8 din Conventie

37. Tinand seama de considerentele anterioare (supra, pct. 27-29), Curtea observa ca, in imprejurarile cauzei, anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor constituie o ingerinta in exercitarea de catre reclamanti a dreptului la respectarea vietii lor private, in sensul art. 8 din Conventie . De altfel, Guvernul nu contesta acest lucru (supra, pct. 36).

b) Cu privire la justificarea ingerintei

38. Pentru a stabili daca ingerinta astfel constatata a implicat incalcarea art. 8 din Conventie, Curtea trebuie sa examineze daca aceasta era justificata din perspectiva art. 8 A� 2, adica daca era "prevazuta de lege" si "necesara intr-o societate democratica" pentru a atinge unul sau altul din scopurile legitime enumerate de aceasta dispozitie [X impotriva Letoniei (MC), nr. 27.853/09, pct. 54, CEDO 2013].

i. Cu privire la temeiul legal al ingerintei

39. In prezenta cauza, Curtea observa, de la bun inceput, ca, pentru a justifica masura in litigiu, Curtea de Apel Oradea a retinut trei motive, si anume: intarzierea in eliberarea scrisorilor de acceptare, intarzierea in obtinerea certificatelor de competenta lingvistica si inexistenta semnaturii rectorului Universitatii din Oradea pe deciziile de inscriere ale reclamantilor (supra, pct. 18). Cu toate acestea, Curtea subliniaza ca un singur motiv a servit ca temei pentru deciziile de anulare a diplomelor celor in cauza, si anume intarzierea scrisorilor de acceptare (supra, pct. 13-14).

40. Curtea remarca faptul ca masura in litigiu era prevazuta de art. 146 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 (supra, pct. 14 si 19) si se intemeia pe nerespectarea, de catre reclamanti, a doua ordine ale Ministerului Educatiei care impuneau anumite conditii pentru inscrierea studentilor straini in primul an de studii superioare in Romania (supra, pct. 20 si 21). Intrebarea daca masura in litigiu avea o baza legala nu face astfel obiectul unei controverse.

41. Ramane de clarificat daca normele juridice in cauza indeplineau si cerintele de accesibilitate si de previzibilitate. In aceasta privinta, Curtea face trimitere la principiile consacrate in jurisprudenta sa in materie de accesibilitate si de previzibilitate a bazei legale interne reamintite in Cauza C.G. si altii impotriva Bulgariei (nr. 1.365/07, pct. 39, 24 aprilie 2008), precum si, din perspectiva art. 5 din Conventie si art. 2 din Protocolul nr. 4, in Cauza De Tommaso impotriva Italiei [(MC), nr. 43.395/09, pct. 106-109, CEDO 2017 (extrase)].

42. In primul rand, in ceea ce priveste cerinta accesibilitatii, Curtea observa ca baza legala in litigiu indeplinea aceasta conditie (supra, pct. 19-21).

43. In al doilea rand, in ceea ce priveste previzibilitatea acestei legislatii, Curtea constata mai intai ca scrisorile de acceptare aveau ca obiectiv certificarea de catre Ministerul Educatiei a recunoasterii si a echivalarii diplomelor de studii prezentate de candidatii straini cu ocazia inscrierii acestora intr-o institutie de invatamant superior in Romania si ca era sarcina rectorului universitatii sa le solicite de la Ministerul Educatiei (supra, pct. 20).

44. Curtea retine, in continuare, ca reclamantii indeplineau conditiile impuse de legislatia nationala in materie de recunoastere a studiilor (supra, pct. 4 si 9) si ca nicio proba aflata la dosar nu permite sa li se impute intarzierea observata in depunerea documentelor in cauza. La fel, presupunand ca lipsa certificatelor de competenta lingvistica ar putea fi considerata un motiv care justifica anularea diplomelor reclamantilor, intarzierea in obtinerea acestor documente nu poate fi atribuita reclamantilor (supra, pct. 6).

45. Tinand seama de aceste constatari, Curtea considera ca pot aparea indoieli privind previzibilitatea, din perspectiva reclamantilor, a anularii diplomelor lor de licenta . Cu toate acestea, avand in vedere concluzia la care ajunge cu privire la necesitatea ingerintei in litigiu (supra, pct. 48-53-), Curtea hotaraste ca in speta nu se impune solutionarea acestei chestiuni (a se vedea, mutatis mutandis, Dink impotriva Turciei, nr. 2.668/07, 6.102/08, 30.079/08, 7.072/09 si 7.124/09, pct. 116, 14 septembrie 2010).

ii. Cu privire la scopurile legitime al ingerintei

46. Curtea observa ca Guvernul justifica anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor prin necesitatea de a asigura protejarea sanatatii populatiei si un invatamant superior de calitate (supra, pct. 36).

47. Curtea constata ca aceste scopuri ar putea intra in sfera notiunilor de "aparare a ordinii" si de "protectie a drepturilor altora", si anume acelea ale persoanelor care apeleaza la ingrijirile pe care reclamantii ar fi putut sa le acorde.

iii. Cu privire la necesitatea ingerintei

48. Ramane sa se stabileasca daca ingerinta in litigiu era "necesara, intr-o societate democratica" in sensul art. 8 A� 2 din Conventie si daca motivele invocate de autoritatile nationale pentru a o justifica sunt relevante si suficiente (Bigaeva, citata anterior, pct. 32).

49. In acest scop, Curtea subliniaza ca deciziile de inscriere ale reclamantilor au fost emise si semnate de un reprezentat al institutiei, si anume decanul Facultatii de Medicina si Farmacie, inainte de obtinerea scrisorilor de acceptare si a certificatelor de competenta lingvistica (supra, pct. 3). In virtutea acestor decizii, reclamantii au fost autorizati sa urmeze un ciclu complet de sase ani de studii universitare de stomatologie.

50. Pe de alta parte, Curtea observa ca autoritatile au permis reclamantilor nu numai sa se inscrie la universitate si sa urmeze cursurile, dar si sa participe la examenele de finalizare a studiilor, ceea ce este esential in opinia sa (a se vedea, mutatis mutandis, Bigaeva, citata anterior, pct. 32). Reclamantii sustin ca nu ar fi avut niciun motiv aparent sa urmeze sase ani de studii de stomatologie si sa participe la examenele de finalizare a studiilor daca universitatea le-ar fi refuzat ab initio inscrierea administrativa (a se vedea, mutatis mutandis, Bigaeva, citata anterior, pct. 33). In acest sens, observa ca Senatul Universitatii, la propunerea decanului Facultatii de Medicina si Farmacie si in temeiul principiului autonomiei universitare, a confirmat legalitatea situatiei administrative a reclamantilor si a validat participarea lor la examenele de absolvire prin decizii luate in 2009 si 2010 (supra, pct. 10).

51. In acest scop, trebuie sa se acorde o importanta deosebita contextului in care a avut loc adoptarea acestor decizii, care era caracterizat de existenta unei anumite divergente intre administratia universitatii si Ministerul Educatiei cu privire la eliberarea tardiva a scrisorilor de acceptare ale reclamantilor (supra, pct. 5, 7 si 8). Din perspectiva Curtii, de aceasta situatie de incertitudine si de lipsa de concordanta nu pot fi acuzati, in niciun caz, reclamantii (a se vedea, mutatis mutandis, Bigaeva, citata anterior, pct. 34 si Sahin Kus, citata anterior, pct. 51).

52. In cele din urma, Curtea subliniaza ca, prin anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor in circumstantele descrise mai sus, autoritatile au afectat brusc situatia profesionala a acestora, cu toate ca nicio deficienta privind nivelul lor de calificare nu permitea sa se considere ca nu erau la inaltimea sarcinilor lor (a se vedea, mutatis mutandis, Bigaeva, citata anterior, pct. 35-36).

53. Avand in vedere consideratiile de mai sus, Curtea apreciaza ca masurile contestate nu raspundeau unei nevoi sociale imperioase si ca, in orice caz, nu erau proportionale in raport cu scopurile legitime urmarite. De facto, nu erau necesare intr-o societate democratica.

54. Prin urmare, a fost incalcat art. 8 din Conventie .

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

55. In conformitate cu art. 41 din Conventie:

"In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

56. Reclamantii solicita 14 000 euro (EUR) fiecare pentru prejudiciul moral pe care sustin ca l-au suferit.

57. Guvernul contesta cererea reclamantilor. Acesta considera ca, in speta, o eventuala hotarare de constatare a incalcarii ar putea reprezenta o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins. In subsidiar, acesta solicita Curtii sa acorde o suma cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral corespunzator jurisprudentei sale in materie.

58. Curtea considera ca fiecarui reclamant trebuie sa i se acorde suma de 10 000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral. Aceasta nu exonereaza autoritatile nationale de obligatia de a lua masurile adecvate, sub supravegherea Comitetului de Ministri, pentru a repara incalcarea constatata.

B. Cheltuieli de judecata

59. Reclamantii solicita rambursarea cheltuielilor de judecata efectuate in fata instantelor interne, in cuantum de 2 300 EUR pentru fiecare dintre primii trei reclamanti si de 2 500 EUR pentru fiecare dintre ultimii doi reclamanti, si, in sprijinul acestei cereri, prezinta copii ale facturilor avocatilor. Fiecare reclamant solicita totodata 5 040 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in fata Curtii si, in acest scop, depun copia unei note de onorarii.

60. Guvernul sustine ca documentele justificative depuse de reclamanti in legatura cu cheltuielile angajate in fata instantelor interne, care ar fi, in orice caz, exagerate, nu prezinta nici stampila, nici semnatura avocatilor persoanelor in cauza si invita, in consecinta, Curtea sa respinga aceste pretentii, deoarece, potrivit acestuia, reclamantii nu au furnizat dovada platii efective a respectivelor cheltuieli . In ceea ce priveste cheltuielile pretinse pentru procedura in fata Curtii, Guvernul cere Curtii sa analizeze caracterul rezonabil al sumelor solicitate si sa acorde o suma in acord cu jurisprudenta sa in materie.

61. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al cuantumului acestora [a se vedea, printre altele, Iatridis impotriva Greciei (reparatie echitabila) (MC), nr. 31.107/96, pct. 54, CEDO 2000-XI]. In speta, avand in vedere documentele pe care le are la dispozitie si jurisprudenta sa, Curtea estimeaza rezonabil sa acorde fiecarui reclamant, pentru toate cheltuielile, suma de 3 000 EUR.

C. Dobanzi moratorii

62. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A:

1. decide sa conexeze cererile;

2. declara cererile admisibile;

3. hotaraste ca a fost incalcat art. 8 din Conventie;

4. hotaraste:

a) ca statul parat trebuie sa plateasca fiecarui reclamant, in termen de trei luni de la data la care hotararea devine definitiva, in conformitate cu art. 44 A� 2 din Conventie, urmatoarele sume:

(i) 10000 EUR (zece mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 3 000 EUR (trei mii euro), plus orice suma ce poate fi datorata pentru acest cuantum de reclamanti cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecata;

b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere .

Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la 3 martie 2020 in temeiul art. 77 A�A� 2 si 3 din regulament.