Decizia C.C.R. nr. 317/2019 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea privind organizarea si functionarea politiei judiciare

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), (2) si (3) si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare, exceptie ridicata de M.S.B. in Dosarul nr. XXXX/3/2014 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal lipsesc partile . Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens invoca cele retinute de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 653 din 17 octombrie 2017 si nr. 258 din 27 aprilie 2017. In aceste decizii, Curtea a aratat ca "termenul de competenta are intelesul de persoana competenta, care isi exercita atributiile, si, prin urmare, desemnarea prin ordin a persoanelor competente sa decida asupra acestor aspecte nu constituie un element esential cu privire la modificarea raportului de serviciu ." In concluzie, reprezentantul Ministerului Public arata ca nu sunt incalcate prevederile constitutionale si, in special, art. 73 referitor la domeniul de reglementare al legii organice.

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

4. Prin Decizia civila nr. 1.406 din 27 martie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/3/2014, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), (2) si (3) si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare. Exceptia a fost ridicata de M.S.B. cu prilejul solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 4.104 din 2 iunie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal in cadrul Dosarului nr. XXXX/3/2014, avand ca obiect un litigiu privind functionarii publici.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca sintagma "specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala", utilizata in cuprinsul art. 2 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 364/2004, este lipsita de claritate si previzibilitate, contravenind astfel prevederilor art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutie . Astfel, considera ca legea ar trebui sa prevada cu claritate la cine anume se refera aceasta sintagma, intrucat, potrivit Legii nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, Politia este organizata in mai multe structuri si, potrivit art. 26 din acest act normativ, orice politist din orice structura are obligatia sa constate o infractiune atunci cand ia cunostinta de existenta ei. Prin urmare, este necesar sa se prevada in mod clar si neechivoc care sunt criteriile pe baza carora agentii si ofiterii de politie se pot "specializa" in forma ceruta de Legea nr. 364/2004 si din ce structuri pot proveni acesti politisti, astfel incat sa fie inclusi in structura politiei judiciare.
6. In ceea ce priveste art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, autorul exceptiei arata ca acest text de lege contravine prevederilor art. 16 alin. (1) si (3), art. 31 si art. 73 din Constitutie, intrucat prevede ca procedura de numire, promovare si eliberare in/din functiile structurilor politiei judiciare este stabilita printr-o norma administrativa cu o putere juridica inferioara legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului afacerilor interne. Competenta constitutionala exclusiva a legiuitorului organic de a reglementa in domeniul statutului functionarilor publici este transmisa astfel unei autoritati din puterea executiva, si anume ministrului afacerilor interne.
7. Totodata, autorul exceptiei sustine ca obligatia reglementarii prin lege a drepturilor si a obligatiilor ce rezulta din ocuparea unei functii este impusa si de prevederile Legii fundamentale referitoare la egalitatea in fata legii.
8. De asemenea, considera ca reglementarea acestor aspecte prin ordin al ministrului afacerilor interne reprezinta o "imixtiune in atributiile puterilor in stat".
9. Autorul exceptiei arata si ca ordinul ministrului afacerilor interne nu este publicat de regula in Monitorul Oficial al Romaniei, ceea ce duce la incalcarea dreptului la informatie, prevazut de dispozitiile art. 31 din Constitutie . Din prevederile coroborate ale art. 31, art. 73 si art. 78 din Constitutie se desprinde concluzia ca atunci cand legiuitorul constituant a dispus ca un domeniu social sa fie reglementat prin lege organica, acesta a voit ca reglementarea in cauza sa fie adusa la cunostinta publica, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. In acest sens aminteste deciziile Curtii Constitutionale nr. 392 din 2 iulie 2014, nr. 172 din 19 martie 2015 si nr. 244 din 19 aprilie 2016.
10. Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate indeplineste conditiile de constitutionalitate, dar nu isi exprima opinia asupra temeiniciei acesteia.
11. In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
12. Guvernul considera ca dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie invocate. Astfel, arata ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale au fost precizate acele elemente care constituie aspecte esentiale ale raporturilor de serviciu, respectiv nasterea, executarea si incetarea, si care nu pot fi stabilite decat prin lege organica. Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 nu reglementeaza insa aceste aspecte, ci lasa ministrului de resort stabilirea competentei emiterii unor acte administrative care constata nasterea, modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu al politistului.
13. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate aduse dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 364/2004, Guvernul apreciaza ca acestea nu vizeaza veritabile aspecte de neconstitutionalitate, ci, mai degraba, pun in evidenta critici privind lipsa unor norme suplimentare de completare a textului de lege. Or, Curtea Constitutionala nu are rolul de legislator pozitiv, astfel incat revine autoritatii legiuitoare rolul de a insera norme juridice suplimentare, daca apreciaza ca textul legal criticat este insuficient reglementat.
14. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,
examinand actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
16. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. (1), (2) si (3) si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, dispozitii potrivit carora:
- Art. 2 alin. (1), (2) si (3):
"(1) Politia judiciara este constituita din ofiteri si agenti de politie, specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala.
(2) Ofiterii si agentii specializati prevazuti la alin. (1) au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare.
(3) Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Afacerilor Interne anume desemnati de ministrul afacerilor interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale.";
- Art. 6 alin. (1): "Numirea, promovarea si eliberarea politistilor in/din functiile structurilor politiei judiciare se fac potrivit normelor de competenta aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie."
17. Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin urmatoarelor texte din Constitutie: art. 1 alin. (4) si (5) referitoare la separatia puterilor in stat si obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, art. 31 privind dreptul la informatie si art. 73 care reglementeaza categoriile de legi.
18. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 364/2004 se refera la ofiterii si agentii de politie care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare, aratand ca acestia sunt "specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala". Dispozitiile alin. (3) al aceluiasi articol de lege reglementeaza modul in care ofiterii si agentii de politie dobandesc calitatea de organe ale politiei judiciare, precizand ca acestia sunt "lucratori specializati din Ministerul Afacerilor Interne anume desemnati de ministrul afacerilor interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale". Dispozitii asemanatoare se gasesc in art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, precum si in art. 55 alin. (4) din Codul de procedura penala.
19. Curtea constata ca dispozitiile de lege mai sus amintite, referindu-se la categoriile de politisti care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare fac trimitere, totodata, la atributiile acestora, respectiv la faptul ca sunt specializati in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala. Altfel spus, definirea organelor de cercetare a politiei judiciare se face prin prisma atributiilor acestora, fapt ce nu releva, in sine, niciun aspect de neconstitutionalitate.
20. In acelasi timp insa, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 arata ca in calitate de organe de cercetare ale politiei judiciare "functioneaza lucratori specializati din Ministerul Afacerilor Interne anume desemnati de ministrul afacerilor interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie", formulare care permite atat interpretarea - redundanta in raport cu alineatele anterioare - potrivit caruia organele de cercetare ale politiei judiciare sunt specializate in efectuarea activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala, cat si pe cea potrivit careia specializarea ar constitui o conditie pentru numirea ca organ de cercetare in aceasta structura.
21. Prin urmare, fara a avea un continut contrar prevederilor constitutionale, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 releva necesitatea unei reglementari suplimentare, clarificatoare, care sa detalieze criteriile si conditiile potrivit carora un lucrator din cadrul Ministerului Afacerilor Interne devine organ de cercetare al politiei judiciare, dar si pe cele referitoare la promovarea si eliberarea in/din functiile structurilor de politie judiciara.
22. In acest context Curtea aminteste ca, referindu-se la statutul politistului, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, sau prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, a statuat ca politistul este functionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, si ca, in conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeasi lege, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice. In considerarea acestor prevederi legale, statutul sau juridic cunoaste elemente derogatorii de la dispozitiile generale care reglementeaza raporturile de munca, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Astfel, politistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia nastere, se executa si inceteaza in conditii speciale. De aceea, aspectele esentiale ce vizeaza cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se refera in mod intrinsec la statutul politistului, statut care este reglementat prin lege organica, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constitutie, respectiv Legea nr. 360/2002.
23. Or, Curtea apreciaza ca dobandirea calitatii de organ de cercetare al politiei judiciare, promovarea si eliberarea in/din aceasta functie nu poate deroga de la exigentele constitutionale relevate in jurisprudenta sa, mai sus amintita, desemnarea in aceasta functie implicand o modificare a raportului de serviciu al politistului, ce se manifesta prin atributiile specializate circumscrise efectuarii activitatilor de constatare a infractiunilor, de strangere a datelor in vederea inceperii urmaririi penale si de cercetare penala, prin subordonarea fata de procuror, si elemente de salarizare specifice.
24. In contextul Legii nr. 364/2004, reglementarea care se refera la numirea, promovarea si eliberarea politistilor in/din functiile structurilor politiei judiciare constituie obiectul art. 6 alin. (1), supus, de asemenea, controlului de constitutionalitate. Acest text de lege nu stabileste insa care sunt criteriile si conditiile potrivit carora pot avea loc aceste evenimente care marcheaza parcursul carierei politistului, ci face trimitere la normele de competenta aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. In speta, a fost invocat Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1.504/2006 privind desemnarea politistilor ca organe de cercetare ale politiei judiciare, numirea, promovarea si eliberarea politistilor in/din functiile structurilor de politie judiciara si incetarea acestei calitati, ordin care nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
25. Analizand dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea observa ca acestea nu creeaza un cadru clar, predictibil si lipsit de echivoc cu privire la conditiile de numire, promovare si eliberare in/din functie a organelor de cercetare judiciara. Astfel, nu se poate deduce modul in care sunt departajati in mod concret, in vederea numirii, lucratorii specializati din Ministerul Afacerilor Interne, care sunt criteriile promovarii si, mai ales, acelea ale eliberarii din functie, in afara de cele referitoare la neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor ce deriva din calitatea de organ de cercetare penala al politiei judiciare, la care face trimitere, in mod expres, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 364/2004.
26. Curtea apreciaza ca o asemenea reglementare nu corespunde exigentelor prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, referitoare la calitatea actelor normative, asa cum au fost dezvoltate in jurisprudenta sa. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a statuat ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de clar si precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Curtea a aratat ca redactarea unei legi cu o precizie totala poate fi dificila, iar o anumita suplete poate fi de dorit, insa aceasta suplete nu trebuie sa afecteze previzibilitatea legii.
27. Or, in ceea ce priveste dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004, Curtea constata ca acestea nu releva o solutie legislativa caracterizata de suplete, ci o derobare a legiuitorului de la competenta constitutionala de a stabili conditii si criterii clare, concrete, referitoare la aspecte esentiale ale raportului de serviciu al organelor de cercetare ale politiei judiciare. Prin aceste carente de legiferare, reglementarea trimite, mai degraba, la criterii ce tin de oportunitate si subiectivism, arbitrare, caracteristici ce nu pot constitui fundament al existentei si evolutiei raportului de serviciu al unui functionar public.
28. Considerentele mai sus amintite atrag dupa sine si constatarea caracterului neconstitutional al art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 in raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentala, potrivit carora statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica.
29. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 364/2004 si cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de M.S.B. in Dosarul nr. XXXX/3/2014 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 2 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 364/2004 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
2. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/2004 sunt neconstitutionale.

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 21 mai 2019.