Decizia C.C.R. nr. 141/2019

Decizia nr. 141/2019 referitoare la admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 389 din 17.05.2019.

1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a prevederilor Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, obiectie formulata de un numar de 84 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal si al Uniunii Salvati Romania.
2. Obiectia de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 10.783 din 27 decembrie 2018 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.361A/2018.
3. Autorii sesizarii au solicitat constatarea neconstitutionalitatii prevederilor legale criticate pentru ca a fost adoptata cu incalcarea normelor de tehnica legislativa, a principiului securitatii raporturilor juridice, a principiului egalitatii in fata legii si a dreptului de proprietate . Se mai critica faptul ca in procesul de adoptare a acestei legi lipseste avizul Consiliului Economic si Social. In acest sens, autorii sesizarii au formulat atat critici extrinseci, cat si critici intrinseci de neconstitutionalitate.
4. Astfel, se arata ca legea este neconstitutionala in raport cu art. 1 alin. (3) si (5) privind statul de drept, respectiv principiul securitatii juridice, cat si cu art. 141 din Constitutie, coroborat cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
5. Se arata ca premisa dreptatii, ca valoare constitutionala, o constituie legile drepte. Aceasta presupune ca reglementarea sa nu fie rezultatul unei majoritati care isi impune vointa de legiferare in mod discretionar si arbitrar, fara o motivare sau fundamentare a noilor obligatii pe care le instituie in sarcina actorilor din sectorul privat, cu atat mai mult cu cat reglementarea limiteaza sau suprima in mod grav drepturile lor. Conditia motivarii este esentiala atat pentru intelegerea ratiunilor care stau la baza reglementarii, cat si pentru a permite controlul de constitutionalitate a legii.
6. In acest sens, art. 30 si art. 31 din Legea nr. 24/2000 reglementeaza instrumentele de prezentare a proiectului de act normativ si cuprinsul motivarii. De asemenea, art. 32 si art. 33 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 prevad necesitatea unui studiu de impact pentru legile de o importanta si complexitate deosebita.
7. Aceasta lege ignora faptul ca in legislatia in vigoare la acest moment exista o serie de reglementari recente care asigura protectia consumatorilor in ceea ce priveste evitarea sau cel putin atenuarea impactului declararii scadentei anticipate si declansarii executarii silite, creand falsa impresie ca eliminarea caracterului de titlu executoriu ar fi necesara pentru ca institutiile de credit sa nu mai treaca imediat la executarea silita, in cazul in care debitorul inregistreaza restante. Or, tocmai in considerarea faptului ca atat contractul de credit, cat si garantiile sunt titluri executorii, legislatia privind protectia consumatorilor a fost anterior substantial imbunatatita in favoarea consumatorilor, astfel incat suprimarea fortei executorii a contractului de credit apare ca fiind nu o masura de protectie reala a consumatorilor, ci o masura contra stabilitatii sistemului financiar-bancar.
8. In privinta prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum si pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, potrivit acestora, de lege lata, consumatorul este protejat de o eventuala declarare precipitata a scadentei anticipate si de o iminenta executare silita, la discretia bancii, in ipoteza acumularii de restante, legiuitorul instituind mecanisme obligatorii pentru creditor, atat pentru corectarea eventualelor dificultati intampinate de consumator la rambursarea creditului, cat si pentru amanarea declansarii executarii silite pentru o perioada considerata rezonabila, astfel incat sa i se asigure acestuia posibilitatea rambursarii voluntare a creditului.
9. Asadar, adoptarea unei propuneri care sa suprime caracterul de titlu executoriu este apta sa ingreuneze si chiar sa faca inaplicabil acest mecanism, consumatorul fiind incurajat sa refuze propunerile bancii in contextul in care are confortul faptului ca, oricum, banca nu poate declansa executarea silita impotriva sa decat dupa parcurgerea unei proceduri judiciare care presupune trecerea unei perioade de timp in care acesta este scutit de la plata ratelor de credit .
10. Se arata ca in expunerea de motive se porneste de la premisa indoielnica a prezumarii caracterului abuziv al clauzelor inserate in contractele incheiate de banca cu consumatorii, facandu-se o totala abstractie de mecanismele actuale pe care le are la dispozitie consumatorul pentru a inlatura eventuale clauze abuzive din contract, precum si a se elibera de plata intregului credit, nu doar a costurilor datorate in baza clauzelor prezumtiv abuzive.
11. Caracterul de titlu executoriu al creantei este independent de posibilitatile pe care le are consumatorul de a-si proteja drepturile in contextul Legii nr. 193/2000 sau al Legii nr. 77/2016, drepturi care nu sunt cu nimic alterate de titlul executoriu al contractului de credit .
12. Se mai sustine ca legea criticata contravine art. 141 din Constitutie coroborat cu art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie si art. 31 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, avand in vedere ca lipseste avizului Consiliului Economic si Social.
13. Art. 141 din Constitutie instituie Consiliul Economic si Social (C.E.S.) ca organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului, in domeniile stabilite prin legea sa organica. Instituindu-se chiar prin Constitutie rolul lui de organ pe langa Parlament, ca putere legislativa, este evident ca C.E.S. a fost conceput ca un organ cu atributii in domeniul legislativ si da expresie constitutionala caracterului democratic al legiferarii.
14. Chiar daca are un rol consultativ, C.E.S. este un organ constitutional pe langa Parlament, ale carui atributii sunt instituite printr-o norma cu putere constitutionala care trebuie respectata in procesul de legiferare. Avizul C.E.S. este consultativ, doar in sensul ca organul care legifereaza nu este tinut de avizul pozitiv sau negativ al C.E.S., dar avizul este obligatoriu, in sensul ca trebuie sa existe in procesul de legiferare in domeniile prevazute de legea organica a C.E.S.
15. Prin urmare, legiferarea intr-un domeniu in care este obligatorie consultarea C.E.S., in lipsa avizului acestuia, constituie un viciu de neconstitutionalitate a legii. In caz contrar, daca s-ar considera ca Parlamentul si Guvernul pot oricand adopta legi cu ignorarea acestui organ, s-ar anihila insasi existenta acestuia ca organ cu atributii constitutionale in domeniul "Economiei si finantelor publice", astfel cum este reglementat in titlul IV din Constitutie, care are rolul de a garanta, in cadrul unui proces democratic de legiferare, ca legile nu instituie solutii arbitrare, discretionare, mai ales atunci cand au un impact economic major.
16. Legea in discutie vizeaza deopotriva domeniul economic, respectiv creditarea si piata financiar-bancara, si protectia consumatorului, astfel incat era obligatoriu avizul C.E.S., care avea, totodata, si posibilitatea de a realiza analiza din punctul de vedere al realitatilor economice si sociale si al impactului noii reglementari.
17. Legea criticata contravine art. 1 alin. (3) din Constitutie raportat la art. 13 din Legea nr. 24/2000. Noua reglementare este in contradictie flagranta cu actualul cadru legal instituit de Codul civil si cu legile speciale in materia protectiei consumatorilor. Caracterul neclar al reglementarii din noua lege determina o lipsa de integrare in sistemul legislatiei in vigoare si contravine reglementarilor in materie, nefiind corelata cu institutiile juridice din sistemul de drept roman .
18. Se arata ca nu doar contractul de imprumut/credit acordat de institutiile de credit constituie titlu executoriu, fara a fi necesar sa se urmeze o procedura judiciara, ci forta executorie a contractului de imprumut a fost instituita de legiuitorul Codului civil cu caracter general, in aceasta materie, indiferent de titularul creantei.
19. Prin urmare, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit si al ipotecilor nu are legatura nici cu persoana creditorului, fie ca este profesionist sau nu, nici cu persoana debitorului, fie ca este consumator sau nu. Solutia are la baza ratiuni legislative care exprima viziunea generala pe care legiuitorul a consacrat-o in materia creditului si a garantiilor.
20. Textele din Codul civil sunt generale si, chiar daca se inlatura prevederile speciale din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, ele devin susceptibile de a se aplica chiar si in materia contractelor de credit incheiate de institutiile de credit cu consumatorii. In acest sens, art. 2.158 alin. (2) din Codul civil prevede clar: "Atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare". In schimb, dispozitiile din dreptul comun analizate sunt susceptibile de aplicare, in lipsa unei norme speciale, si institutiilor de credit si institutiilor financiare nebancare.
21. Astfel, se remarca faptul ca in lege s-a folosit o tehnica defectuoasa de redactare, respectiv o norma negativa de trimitere, care prevede ca, in cazul creditului acordat consumatorilor, prevederile alin. (1) ale art. 120 nu sunt aplicabile, respectiv contractele nu sunt titluri executorii.
22. Or, chiar aceasta tehnica legislativa face legea neclara si neconstitutionala din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constitutie, pentru ca, luand in considerare corelarea obligatorie cu normele din Codul civil, se deschid doua posibile interpretari legate de intrebarea: care vor fi atunci dispozitiile legale aplicabile, daca alin. (1) al art. 120 nu se aplica, si care sunt mecanismele pentru obtinerea titlului executoriu, fiind evident exclusa ipoteza in care creditorul nu ar putea obtine niciodata titlu executoriu?
23. La aceasta intrebare, propunerea legislativa nu raspunde, astfel incat, evident, reglementarea este echivoca si susceptibila de interpretari.
24. O prima interpretare ar fi in sensul ca, desi va fi inlaturat din legislatia speciala caracterul de titlu executoriu al contractului de credit si al garantiilor incheiate cu un consumator, raman in continuare aplicabile prevederile generale din Codul civil. Aceasta va insemna ca, in conditiile dreptului comun, imprumutul va constitui titlu executoriu atunci cand va fi incheiat prin act autentic sau chiar inscris sub semnatura privata cu data certa, iar ipotecile, fie ca sunt imobiliare sau mobiliare, vor constitui, oricum, titluri executorii.
25. Daca s-ar retine aceasta interpretare, rezulta ca, practic, noua reglementare nu are sens, pentru ca interesul urmarit in principal prin aceasta este anihilat chiar de Codul civil, intrucat nu mai exista norma speciala in materia contractelor de credit incheiate cu consumatorii si a garantiilor, care sa le confere caracter de titlu executoriu.
26. O alta interpretare posibila ar fi in sensul ca, in realitate, se instituie o noua norma speciala si, potrivit principiului specialia generalibus derogant, aceasta ar deroga nu numai de la alin. (1) al art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, ci si de la Codul civil, astfel incat contractele de credit incheiate cu consumatorii si garantiile aferente nu vor mai constitui titluri executorii nici macar in conditiile Codului civil. O asemenea interpretare este insa, criticabila, pentru ca exceptiile sunt de stricta interpretare. Pe de alta parte, aceasta interpretare ar avea la baza si ratio legis, acesta fiind, in realitate, scopul declarat de legiuitor.
27. In ceea ce priveste criticile de fond se arata ca art. I pct. 1) din legea criticata, referitor la art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, incalca art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in drepturi si art. 44 alin. (2) din Constitutie privind proprietatea privata.
28. In privinta modificarilor pe care legiuitorul le propune cu privire la contractul de leasing se arata ca proiectul de lege se situeaza in afara cadrului constitutional ce are drept scop egalitatea cetatenilor in fata legii, dar, mai ales, protejarea si garantarea proprietatii private, indiferent de titularul acesteia. Dispozitiile constitutionale romanesti sunt in consens cu reglementarile internationale in materie.
29. Or, in prezent, legislatia din Romania inglobeaza suficiente instrumente juridice prin care consumatorul de leasing este protejat si prin care este reglat dezechilibrul juridic care s-ar fi putut considera ca ar exista intre finantator si consumator .
30. Operatiunile de leasing, in special leasingul financiar reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, sunt asimilate operatiunilor de credit si sunt guvernate de legislatia specifica ce reglementeaza relatia de creditare intre un consumator si o institutie de credit, respectiv reglementarile Bancii Nationale a Romaniei, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum si pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, ale Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori si ale altor prevederi legale aplicabile.
31. In ceea ce priveste mijloacele juridice pe care consumatorul le are la indemana pentru a contesta clauzele contractuale convenite cu finantatorii (institutii financiare nebancare/institutii de credit) exista mai multe modalitati juridice prin care consumatorul poate contesta valabilitatea clauzelor contractului de leasing/credit incheiat.
32. In etapa anterioara deferirii litigiului spre solutionare de catre instanta judecatoreasca, consumatorii pot reclama aspecte legate de contractele de leasing/contractele de credit incheiate chiar institutiilor de leasing/institutiilor de credit si, de asemenea, pot contesta prevederile contractelor de leasing/contractelor de credit in fata autoritatii competente sa asigure protectia drepturilor consumatorilor - Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor; totodata, in acord cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 38/2015 privind solutionarea alternativa a litigiilor dintre consumatori si comercianti (care a transpus in Romania prevederile Directivei 2013/11/UE), consumatorii se pot adresa si centrelor de solutionare alternativa a litigiilor - organisme juridice care au ca obiectiv solutionarea amiabila si cu titlu gratuit a oricaror reclamatii sau contestatii ale consumatorilor.
33. Se arata ca dreptul legal la aparare al consumatorului nu este suprimat nici in fazele litigioase, respectiv in etapa contestatiei la executare formulate de consumatori in fata instantelor de judecata . Legea reglementeaza in mod expres scutirea consumatorilor de la obligatia de plata a taxelor de timbru atunci cand formuleaza actiuni impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor [art. 29 lit. i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru]. Prin urmare, sub aspectul taxelor ce urmeaza a fi achitate de consumator, legea scuteste de taxe orice actiune a consumatorului prin care acesta contesta titlul executoriu (clauzele contractului de leasing/contractului de credit), respectiv contestatia la titlu formulata in cadrul procedurii de executare silita.
34. Eliminarea titlului executoriu pentru contractul de leasing incheiat cu consumatorii genereaza o diferenta de tratament nejustificata intre mai multe categorii de finantatori, ceea ce determina incalcarea art. 16 din Constitutie .
35. Ca exemplu, art. 1.809 din noul Cod civil recunoaste contractului de locatiune caracterul de titlu executoriu:
"(2) In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat pe durata determinata si constatat prin inscris autentic constituie, in conditiile legii, titlu executoriu la expirarea termenului.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si contractului incheiat pe perioada determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent."
36. Asadar, in cazul contractului de locatiune, legiuitorul mentine caracterul de titlu executoriu pentru recuperarea bunului inchiriat, intelegand astfel ca dreptul de proprietate al locatorului nu poate fi suficient pentru recuperarea posesiei si folosintei bunului de la locatar, dupa rezilierea contractului de locatiune. Acelasi drept este recunoscut de legiuitor si in cazul altor contracte reale, cum ar fi contractul de imprumut de consumatie sau contractul de comodat [art. 2.157 alin. 1: "(1) In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa constituie titlu executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului."]
37. Societatea de leasing este, asadar, proprietara a bunului pe intreaga durata a contractului de leasing, pana la achitarea integrala a obligatiilor de plata de catre consumator, prin urmare este indreptatita la recuperarea bunului. In cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre consumator, in aceeasi masura, societatea de leasing este proprietara si asupra creantei detinute asupra debitorului sau.
38. Codul civil si Constitutia consfintesc dreptul real al titularului unui bun de a poseda, de a folosi si de a dispune de bunul/bunurile aflat/e in proprietatea sa, atribute ale dreptului de proprietate ce pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitarilor legale.
39. De aceea, mentinerea posibilitatii recuperarii bunului achizitionat de catre societatea de leasing (bun inregistrat pe numele acesteia) si aflat in proprietatea sa, dar si a creantei societatii de leasing, in cazul rezilierii contractului de leasing ca urmare a neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre utilizator, reprezinta in fapt o garantie a respectarii dreptului de proprietate .
40. Eliminarea caracterului executoriu al contractului de leasing ar prejudicia grav dreptul finantatorului de a intra in posesia si folosinta propriului bun, pe de o parte, iar, pe de alta parte, ar determina indirect cresterea debitului datorat de utilizator. In plus, prin lipsirea de caracterul executoriu, s-ar incuraja o conduita abuziva din partea utilizatorilor, care, desi aflati in situatia de neplata care a condus la rezilierea contractului de leasing de catre finantator, ar beneficia de prerogativa legala de a putea utiliza in continuare bunul proprietatea altuia nestingheriti, deoarece finantatorul ar trebui sa parcurga etape care, in practica, pot dura chiar si 3-4 ani de zile (un litigiu de fond, apel, cale extraordinara de atac) pana la obtinerea unui titlu executoriu si finalizarea executarii silite, situatie juridica care ar incalca dispozitiile exprese ale art. 16 din Constitutie privind egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii. Simpla proprietate a bunului nu permite finantatorului sa recupereze imediat, prin orice mijloace juridice, posesia si folosinta acestuia.
41. Executarea silita se face intotdeauna prin intermediul unui executor judecatoresc si in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, conform prevederilor art. 622 si urmatoarele din Codul de procedura civila. Acesta prevede:
"(1) Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie.
(2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe o data cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.[...]"
42. In acelasi sens, art. 893 din Codul de procedura civila prevede ca: "Daca partea obligata sa predea un bun mobil, determinat prin calitate si cantitate, nu isi indeplineste obligatia in termen de 24 de ore de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, predarea lui se va face prin executare silita."
43. In cursul executarii silite, executorul judecatoresc este competent sa identifice si sa localizeze bunul, precum si sa il ridice din orice loc in care ar fi depozitat sau s-ar afla - practic, de pe proprietatea consumatorului sau a altui tert, dupa caz. Accesul in astfel de spatii nu s-ar putea face decat prin intermediul unui executor judecatoresc si in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing .
44. Situatia este specifica in cazul vehiculelor, dar este similara si in cazul echipamentelor si chiar in cazul imobilelor finantate de societati de leasing, care trebuie recuperate si revalorificate intr-un termen scurt de societatea de leasing (pentru a putea obtine o valoare de piata cat mai mare care sa ajute la scaderea debitului consumatorului aflat in imposibilitatea de plata a ratelor).
45. Totodata, functionalitatea asupra instrumentarii cauzelor penale ce privesc bunuri achizitionate in sistem leasing si care fac obiectul infractiunii de abuz de incredere este asigurata si de implicarea executorului judecatoresc, acesta actionand in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing .
46. Astfel, executorul judecatoresc, in cursul executarii silite, este competent sa elibereze si procesele-verbale din care sa rezulte neindeplinirea obligatiei de predare la termen si/sau imposibilitatea reintrarii in posesia bunului pe calea executarii silite si/sau imposibilitatea identificarii si localizarii bunului, atunci cand un bun, proprietatea societatii de leasing, nu poate fi gasit.
47. Mentinerea caracterului de titlu executoriu in vederea recuperarii bunului in cazul debitorilor care refuza restituirea lor de bunavoie in termenul prevazut in contract si in respectarea obligatiilor legale prevazute de catre Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1997 este menita sa impiedice o exercitare fara titlu a folosintei asupra bunului proprietatea finantatorului dupa data rezilierii contractului. Prin posibilitatea punerii in executare a obligatiei de predare a unui bun nu este afectat patrimoniul consumatorului, intrucat masurile vor fi strans legate exclusiv de recuperarea bunului proprietatea finantatorului pe calea executarii silite.
48. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. II din legea supusa criticii de neconstitutionalitate, referitor la art. 120 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 raportat la art. 16. alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in drepturi si la art. 44 alin. (2) din Constitutie privind proprietatea privata, se arata ca o eventuala comparatie trebuie realizata intre creditori aflati in aceeasi situatie, adica titulari ai unei creante izvorate dintr-un contract de imprumut, eventual garantata cu ipoteca imobiliara sau mobiliara.
49. Prin extragerea si exceptarea contractelor de credit si a garantiilor incheiate de institutiile de credit cu consumatorii din sfera contractelor care constituie titluri executorii se instituie, in mod evident, un tratament juridic distinct pentru aceste contracte, fiind in prezenta unei inegalitati juridice in sfera creditorilor, fie ca sunt garantati, fie ca sunt negarantati.
50. Se observa ca, de fapt, norma juridica nu opereaza, in realitate, in sfera debitorilor. In sfera debitorilor, intr-adevar, nu se poate vorbi de aceeasi situatie juridica in cazul unui debitor consumator si al unui debitor nonconsumator. Dar protectia juridica a debitorului consumator se realizeaza deja prin normele speciale cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 52/2016, in comparatie cu un debitor care incheie contractul de imprumut sau de ipoteca cu un neprofesionist si caruia nu i se aplica legislatia speciala in materia protectiei consumatorilor.
51. Se ajunge, asadar, in realitate, la o situatie de inegalitate in fata legii intre creditori care au o creanta derivand din acelasi tip de contracte, respectiv contracte de imprumut si de garantie (ipoteci), deoarece un asemenea creditor, potrivit dreptului comun, poate beneficia de caracterul de titlu executoriu al contractului de imprumut si al ipotecii, fara sa fie nevoie sa recurga la o procedura judiciara pentru a obtine o hotarare judecatoreasca ce constituie titlu executoriu, in timp ce, in cazul unei institutii de credit, creanta si garantia acesteia, desi au aceeasi natura, au fost degradate, fiindu-i extirpat chiar de legiuitor un element important care permite realizarea creantei, si anume executorialitatea.
52. Or, desi un asemenea debitor persoana fizica, ce a facut un imprumut potrivit dreptului comun, deci in afara sistemului financiar-bancar, se plaseaza intr-o pozitie similara cu aceea a unei persoane fizice care este consumator, prin scopul pentru care a contractat imprumutul, el nu beneficiaza de nicio norma de protectie a consumatorului, dar, in schimb, creditorul, oricare ar fi acesta, altul decat o institutie de credit, beneficiaza de caracterul de titlu executoriu al imprumutului si al garantiilor, potrivit Codului civil.
53. Discriminarea intre creditorii institutii de credit si creditorii neprofesionisti care acorda imprumuturi va stimula operatiunile de imprumut subterane (camataria), din afara sistemului financiar-bancar, si va inhiba imprumuturile acordate in cadrul acestui sistem . Efectul va fi unul contrar intereselor consumatorilor, pentru ca cei care se imprumuta in afara sistemului financiar bancar nu beneficiaza de normele de protectie a consumatorilor.
54. Dincolo de interpretarea art. 120 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 prin prisma corelarii acestuia cu dispozitiile Codului civil, un alt motiv de inegalitate si discriminare in fata legii a creditorilor bancari a caror activitate este reglementata de acest act normativ transpare si prin comparatie cu reglementarea legala a activitatii institutiilor financiare nebancare.
55. Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 reglementeaza conditiile minime de acces la activitatea de creditare pe teritoriul Romaniei, conditii indeplinite de catre institutiile financiare nebancare. Cu alte cuvinte, acestea sunt entitati care, nefiind supuse regimului restrictiv al institutiilor de credit, pot totusi sa deruleze activitati de creditare, intocmai ca o institutie de credit .
56. Institutiile financiare nebancare desfasoara activitati de creditare cu titlu profesional, deci au calitatea de profesionisti in sensul legii speciale (Legea nr. 193/2000); in mod corespunzator, se incadreaza in aceasta categorie si institutiile financiare nebancare, in legatura cu care art. 2 din Legea nr. 93/2009 prevede ca desfasoara activitate de creditare cu titlu profesional.

57. In acest caz, se realizeaza nu doar o discriminare si o situatie de inegalitate intre creditori, ci chiar si intre debitori, pentru ca aceia care au incheiat contracte de credit si de garantie cu institutiile financiare nebancare vor fi lipsiti de "masura de protectie" constand in eliminarea caracterului de titlu executoriu al contractului si vor fi expusi unei executari silite mai rapide fata de consumatorii "privilegiati" care au contractat cu institutiile de credit .
58. Practic, prin aceasta lege, singurele imprumuturi care nu vor beneficia de titlu executoriu vor fi cele acordate de banci, in timp ce toate celelalte imprumuturi acordate de particulari - (neprofesionisti) potrivit Codului civil, precum si cele acordate de institutiile financiare nebancare vor constitui titluri executorii, fara a fi necesara obtinerea unei hotarari judecatoresti. O asemenea situatie este inacceptabila, neexistand nicio justificare rationala pentru aceasta solutie discriminatorie.
59. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
60. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 783 din 4 februarie 2019, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata.
61. Astfel, critica privitoare la incalcarea principiului statului de drept si a celui al securitatii raporturilor juridice nu are niciun fundament juridic, intrucat au fost respectate intru totul dispozitiile legale privitoare la motivarea proiectelor de acte normative. In acest sens, propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 a fost inregistrata la Senat pentru dezbatere, insotita de expunerea de motive a initiatorilor, fiind indeplinite cerintele prevederilor art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata.
62. In expunerea de motive se arata ca in legislatia actuala, desi legiuitorul a avut in vedere alternativa dintre predarea bunului si plata despagubirilor constand in echivalentul ratelor pe toata perioada contractuala, in contractele de leasing se stipuleaza in sarcina locatarului/utilizatorului obligatia platii, intr-un mod cumulativ, atat a ratelor de leasing aferente intregii perioade contractuale, cat si restituirea bunului. O astfel de raspundere, mai ales in cazul in care utilizatorul (debitorul) este consumator, este in mod evident excesiva si lipsita de orice rationalitate economica, in conditiile unei conduite abuzive a unora dintre partile unor contracte foarte des utilizate in practica.
63. In completarea motivarii, sunt prezentate hotararile pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in Cauza Mohamed Aziz impotriva Caixa dA�A�Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), C-415/11, si in Cauza Steffensen, C-276/01, prin care Curtea a adus precizari cu privire la necesitatea verificarii, din oficiu, a caracterului abuziv al unor clauze din contractele incheiate cu consumatorii.
64. De asemenea, Consiliul Legislativ a emis Avizul nr. 799 din 2 octombrie 2017, prin care a avizat favorabil propunerea legislativa. In cadrul avizului, Consiliul Legislativ a stabilit ca, din punctul de vedere al dreptului Uniunii Europene, propunerea legislativa nu comporta observatii care intra sub incidenta reglementarilor statuate la nivelul Uniunii Europene, subsumate normelor europene de drept secundar sau primar. Totodata, acesta face o prezentare exhaustiva a jurisprudentei instantelor europene cu privire la procedura de executare silita in cadrul contractelor incheiate cu consumatori si concluzioneaza ca initiatorii au fundamentat necesitatea modificarilor legislative.
65. Este important de precizat ca amendamentele aduse propunerii legislative si adoptate de Senat nu sunt de natura a-i schimba scopul, fiind in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Constitutionale. Referitor la acest aspect, prin Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017, Curtea a stabilit ca "obiectul de reglementare al unui act normativ poate include aspecte colaterale, dezvoltari, nuantari, care nu sunt de natura a-i deturna sensul originar, ci, dimpotriva, il adapteaza, il modeleaza inclusiv in functie de realitatile sociale in continua transformare".
66. Fata de cele prezentate de autorii sesizarii se arata ca normele de tehnica legislativa au fost respectate in ceea ce priveste expunerea de motive, propunerea legislativa fiind avizata favorabil de Consiliul Legislativ, in calitatea acestuia de organ consultativ de specialitate al Parlamentului. De asemenea se mai arata ca expunerea de motive nu este parte din lege si nu poate conduce la neconstitutionalitatea legii. Parlamentul, in calitate de unica putere legiuitoare, a adoptat actul normativ in mod legitim si asumat, conform Constitutiei, principiul legalitatii stand la baza oricaror acte adoptate de acest organ reprezentativ.
67. Avand in vedere cele expuse mai sus, reiese cu claritate faptul ca este irelevant argumentul autorilor sesizarii cu privire la oportunitatea masurilor din actul normativ, un astfel de argument fiind inadmisibil in cadrul unei critici extrinseci de neconstitutionalitate.
68. In legatura cu sustinerea autorilor sesizarii potrivit careia este obligatoriu ca Parlamentul sa legifereze numai daca a fost consultat C.E.S., iar acesta a emis un aviz, fie ca este pozitiv sau negativ, se arata ca Parlamentul nu este tinut de avizul pozitiv sau negativ al acestui organ, insa este tinut de solicitarea acestuia in procesul de legiferare.
69. In acest sens se mentioneaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 383 din 23 martie 2011, potrivit careia, in lipsa omisiunii C.E.S. de a emite respectivul aviz (in conditiile in care i-a fost solicitat), Parlamentul poate legifera, fara ca prin aceasta sa fie afectata constitutionalitatea legii.
70. Se arata ca, din fisa legii aflata pe site-ul Senatului, reiese ca, la data de 6 septembrie 2017, au fost transmise adrese cu privire la solicitarea avizelor Consiliului Legislativ, Guvernului, C.E.S. asupra mai multor initiative legislative, printre care si asupra legii criticate. Neindeplinirea de catre C.E.S. a atributiei sale de a emite avizul consultativ prevazut in legea sa de organizare, ca urmare a adresei emise de Senatul Romaniei, prin care se solicita acest aviz, constituie o intelegere gresita a rolului sau consultativ obligatoriu, fara a fi insa afectata constitutionalitatea legii asupra careia nu a fost dat avizul C.E.S.
71. In ceea ce priveste pretinsa redactare defectuoasa a normei juridice, prin utilizarea unei negatii si fara a inlocui norma suprimata cu o norma speciala, care sa indice care este reglementarea pozitiva aplicabila, susceptibila de a genera doua interpretari diametral opuse, se arata ca legea supusa controlului de constitutionalitate este cat se poate de clara, fara a putea da nastere unor interpretari contradictorii. In primul rand, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 reprezinta norma speciala fata de Codul civil. In al doilea rand, prin dispozitia legala criticata se completeaza art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, iar alineatul nou-introdus, alin. (2), prevede ca "Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in situatia contractelor incheiate cu consumatorii." Alin. (1) al art. 120 prevede: "Contractele de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala, incheiate de o institutie de credit constituie titluri executorii".
72. Din coroborarea celor doua alineate rezulta cu claritate ca acele contracte de credit, inclusiv contractele de garantie reala sau personala incheiate de o institutie de credit cu consumatorii, nu constituie titluri executorii. Interpretarea art. 120 alin. (2) se face prin coroborare cu norma la care face trimitere, art. 120 alin. (1), aplicand regula per a contrario. Acest alineat nou-introdus instituie o norma speciala, atat in raport cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, cat si cu Codul civil. Din moment ce Codul civil reprezinta o norma generala de la care Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 deroga in mod expres, ar fi aparut ca superflua mentionarea in textul de lege criticat ca acesta deroga si de la Codul civil.
73. In ceea ce priveste presupusa incalcare a art. 16 alin. (1) din Constitutie se mentioneaza jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, prin care se stabileste cu valoare de principiu faptul ca persoanele juridice se pot prevala de egalitatea in drepturi doar daca regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetatenilor, respectiv Decizia nr. 529 din 25 noiembrie 2004 si Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010.
74. Cu privire la presupusa incalcare a art. 44 alin. (2) din Constitutie se aminteste Decizia Curtii Constitutionale nr. 270 din 7 mai 2014. Introducerea conditiei ca locatorul/finantatorul sa obtina titlu executoriu pentru a putea demara executarea silita nu este de natura a suprima dreptul de proprietate asupra bunului ce formeaza obiectul contractului. Aceasta reprezinta o masura procedurala menita sa protejeze consumatorul, vulnerabil in raport cu locatorul/finantatorul, prin acordarea posibilitatii instantei judecatoresti de a verifica, din oficiu, contractul de leasing sub aspectul clauzelor abuzive, inainte de a se incepe o eventuala executare silita nejustificata.
75. In momentul de fata, astfel cum au precizat si autorii sesizarii, instanta nu are posibilitatea sa verifice asemenea contracte de credit sub aspectul clauzelor abuzive decat intr-un litigiu pornit la cererea consumatorului pentru constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze contractuale sau in procedura contestatiei la executare . Introducerea contestatiei la executare este lasata la latitudinea consumatorului, care poate fi sau nu informat cu privire la aceasta posibilitate. In situatia in care consumatorul introduce contestatie la executare si executarea este desfiintata in temeiul anularii anumitor clauze abuzive din contractul de credit, consumatorul este obligat sa astepte desfiintarea tuturor actelor de executare deja intreprinse, fiind, din nou, pus intr-o situatie inferioara profesionistului. Prin urmare, masura introdusa prin textul de lege criticat previne inceperea unei executari silite nejustificate asupra consumatorului prin verificarea ab initio a contractului de credit sub aspectul clauzelor abuzive si este in deplina concordanta cu jurisprudenta instantelor europene care stabilesc in mod constant necesitatea ca instantele nationale sa aiba posibilitatea de a analiza ex officio caracterul abuziv al clauzelor din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
76. Nu poate fi retinuta nici sustinerea autorilor sesizarii potrivit careia eliminarea caracterului executoriu al contractului de leasing ar prejudicia grav dreptul finantatorului de a intra in posesia si folosinta propriului bun, pe de o parte, iar, pe de alta parte, ca aceasta ar determina indirect cresterea debitului datorat de utilizator deoarece durata pentru obtinerea unui titlu executoriu este de 3-4 ani in cazul unui litigiu de fond, apel, cale extraordinara.
77. Codul de procedura civila reglementeaza expres proceduri speciale, de scurta durata, prin care finantatorul poate obtine titlu executoriu. O astfel de procedura este, de exemplu, procedura ordonantei de plata, in cadrul careia se administreaza numai proba cu inscrisuri, iar hotararea pronuntata in prima instanta este executorie si poate fi atacata doar cu cerere in anulare. Asemenea proceduri accelerate sunt apte sa indeplineasca scopul urmarit prin legea supusa controlului de constitutionalitate, si anume verificarea de catre instanta, din oficiu, a contractului de leasing sub aspectul clauzelor abuzive, fara a limita dreptul finantatorului de a obtine executarea silita a creantei sale.
78. Totodata, locatorul/finantatorul are posibilitatea de a solicita luarea unor masuri asiguratorii asupra bunului, in scopul de a-si proteja dreptul de proprietate, masuri asupra oportunitatii carora va decide instanta de judecata, in conditiile Codului de procedura civila.
79. In ceea ce priveste pretinsa inegalitate dintre creditori, si in aceasta situatie se invoca incalcarea egalitatii in drepturi a persoanelor juridice. De asemenea, nu se demonstreaza ca instituirea acestui regim juridic fata de persoane juridice se rasfrange asupra cetatenilor, implicand inegalitatea lor in fata legii sau a autoritatilor publice. De aceea, aprecierea ca legea este discriminatorie pentru persoanele juridice este una pur subiectiva.
80. In concluzie, presedintele Camerei Deputatilor solicita Curtii Constitutionale respingerea, ca neintemeiata, a sesizarii de neconstitutionalitate.
81. Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.
82. La termenul de judecata fixat pentru data de 27 februarie 2019, Curtea a amanat dezbaterile pentru data de 13 martie 2019 cand a pronuntat prezenta decizie .
C U R T E A,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
83. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.
84. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, prevederi ce au urmatorul cuprins:
"Articolul I
Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 8, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins: A�(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in situatia in care locatarul/utilizatorul este consumator .A�
2. Articolul 15 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
A�Articolul 15
(1) In cazul in care utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de trei luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate in temeiul contractului de leasing . In cazul in care utilizatorul restituie bunul in termenul prevazut in contract, eventualele despagubiri nu pot cuprinde decat diferenta intre totalul sumelor datorate conform contractului, diminuata cu valoarea obtinuta prin valorificare, exclusiv TVA sau, dupa caz, printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Sumele datorate conform contractului de leasing sunt formate din facturile emise si neachitate, valoarea de intrare ramasa de achitat pana la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduala, cheltuieli cu asigurarile bunului, reprezentate de polita de asigurare obligatorie si/sau polita de asigurare facultativa, amenzi de circulatie si amenzi pentru neplata rovinietei si alte amenzi aferente bunului precum si taxe/impozite aferente bunului.
(2) Exclusiv pentru situatiile in care bunul a fost restituit in termenul prevazut in contract, utilizatorul consumator sau un tert cumparator propus de acesta in termen de maximum 5 zile de la indeplinirea obligatiei de predare, beneficiaza de un drept prioritar la cumpararea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predarii, timp in care poate fi emisa acceptarea ferma si irevocabila de cumparare la un pret cel putin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate, conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduala la care se adauga TVA. In cazul in care acceptarea de cumparare emisa de catre tertul cumparator propus este una inferioara cuantumului sumelor datorate conform contractului, utilizatorul consumator are obligatia de a credita contul finantatorului cu diferenta necesara pana la concurenta sumelor datorate conform contractului, cel mai tarziu la data incasarii de catre finantator a pretului de vanzare aferent transferului dreptului de proprietate cu respectarea termenului prioritar de 30 zile de mai sus. Transferul dreptului de proprietate asupra bunului va opera la data incasarii integrale a sumelor datorate conform contractului, care nu va putea fi ulterioara datei de expirare a dreptului prioritar.
(3) In cazul in care utilizatorul consumator sau tertul cumparator propus nu respecta intocmai oricare dintre prevederile alin. (1) si (2), finantatorul poate dispune in mod liber de bun, iar utilizatorul este obligat sa plateasca finantatorului sumele stabilite conform alin. (2).
(4) In cazul in care utilizatorul nu restituie bunul in termenul prevazut in contract, acesta va achita finantatorului, pe langa sumele datorate conform contractului de leasing si cheltuielile pentru luarea in posesie a bunului.A�
Articolul II
La articolul 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alin. (2) si (3), cu urmatorul cuprins:
A� (2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in situatia contractelor incheiate cu consumatorii.
(3) In cazul in care in contractul dintre parti sunt prevazute penalitati de intarziere, dobanzi sau alte obligatii de plata accesorii, aceste daune-interese nu vor putea depasi 50% din suma reprezentand ratele restante la data rezilierii.A�
Art. III. -
Prezenta lege intra in vigoare in termen de 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I."
85. Textele constitutionale invocate in sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate sunt dispozitiile art. 1 alin. (3) privind statul de drept si alin. (5) in componentele sale privind calitatea legii, precum si principiul securitatii juridice, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in fata legii, art. 44 privind dreptul de proprietate privata si art. 141 privind Consiliul Economic si Social.
86. Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, atat sub aspectul obiectului sau, fiind vorba de o lege adoptata si nepromulgata, al titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind formulata de 84 de deputati, cat si sub cel al termenului de sesizare, acesta fiind formulata in interiorul termenului de 5 zile prevazut de Legea nr. 47/1992 [a se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 67 din 21 februarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70].
87. In analiza obiectiei de neconstitutionalitate, Curtea observa ca in expunerea de motive a acestei legi se arata ca aceasta isi propune sa rezolve diferite situatii in care consumatorul, parte in contractele de adeziune, apare intr-o pozitie dezavantajata fata de anumiti actori economici. Astfel, conduita abuziva a unora dintre partile contractante foarte des utilizate in practica releva necesitatea limitarii regimului preferential de care acestea au beneficiat, si anume caracterul de titlu executoriu, si necesitatea supunerii acestora procedurilor de verificare prealabile in cazul actelor juridice similare. Desi, potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, instantele judecatoresti au obligatia verificarii din oficiu a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, acest lucru nu se intampla in practica, ele efectuand doar o verificare formala a titlului executoriu, nu si a conditiilor de valabilitate a titlului. Or, verificarea acestor situatii doar in faza contestatiei la executare care presupune plata unei taxe judiciare de timbru de catre debitor si formularea sa doar intr-un anumit termen [in conditiile in care formularea sa nu suspenda procedura executarii silite], face excesiv de dificila asigurarea drepturilor conferite consumatorilor in temeiul dreptului Uniunii Europene.
88. Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autorii acesteia arata ca nu exista nicio motivare si fundamentare reala a solutiilor care au fost adoptate si ca, in lipsa unui studiu de impact, a fost ignorat faptul ca legiuitorul a instituit deja masuri legislative suficiente pentru protectia consumatorului.
89. Desi calificata de autorii obiectiei de neconstitutionalitate drept critica de natura extrinseca, in jurisprudenta Curtii, lipsa studiilor de impact a fost considerata o critica de neconstitutionalitate intrinseca, in sensul ca reperul de constitutionalitate nu il constituie numai lipsa studiilor de impact, ci aceasta se coroboreaza cu natura si importanta solutiilor legislative reglementate in corpul legii. In aceste conditii, Curtea va analiza urmatoarea critica extrinseca de neconstitutionalitate:
90. Astfel, cu privire la sustinerile privind inexistenta avizului C.E.S., Curtea retine ca acestea sunt intemeiate, deoarece, din consultarea fisei legislative a legii criticate, rezulta ca acesta nu a fost solicitat, aspect certificat si de Adresa secretarului general al Senatului inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 1.283 din 22 februarie 2019.
91. Curtea observa ca art. 141 din Constitutie consacra C.E.S. rolul de "organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organica de infiintare, organizare si functionare." Aceste prevederi constitutionale sunt reluate in art. 1 alin. (1) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, iar potrivit art. 2 alin. (1) si alin. (2) lit. e) din aceasta lege, "(1) Consiliul Economic si Social este consultat obligatoriu asupra proiectelor de acte normative initiate de Guvern sau a propunerilor legislative ale deputatilor ori senatorilor. Rezultatul acestei consultari se concretizeaza in avize la proiectele de acte normative. (2) Domeniile de specialitate ale Consiliului Economic si social sunt: (...) e) protectia consumatorului si concurenta loiala;".
92. Astfel, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Or, dispozitiile art. 2 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 248/2013 - legea organica de infiintare, organizare si functionare a Consiliului Economic si Social - prevad obligatia initiatorilor de proiecte sau propuneri legislative de a solicita avizul C.E.S. in cazul in care reglementarile preconizate vizeaza domeniile de specialitate ale acestuia reprezentate de protectia consumatorului. In acest sens, Curtea constata ca legea criticata se refera in mod special la protectia consumatorilor, domeniu in care trebuia solicitat avizul C.E.S. In aceste conditii, Curtea constata ca au fost nesocotite prevederile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 141 din Constitutie .
93. In consecinta, Curtea constata ca Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului este neconstitutionala in ansamblul sau.
94. Ca urmare a constatarii viciului de neconstitutionalitate extrinseca determinat de incalcarea dispozitiilor constitutionale mentionate mai sus, Curtea retine ca nu mai este necesara examinarea criticilor de neconstitutionalitate intrinseca formulate de autorii obiectiei de neconstitutionalitate (a se vedea, in acelasi sens, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau, mutatis mutandis, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009). Aceeasi abordare se impune si in privinta criticilor referitoare la studiile de impact calificate in jurisprudenta Curtii Constitutionale ca fiind critici de neconstitutionalitate intrinseca [a se vedea Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 243].
95. Cat priveste efectele unei decizii prin care Curtea, in cadrul controlului anterior promulgarii, constata neconstitutionalitatea legii examinate, in integralitatea sa, iar nu doar a unor dispozitii din cuprinsul acesteia, instanta de contencios constitutional reaminteste ca nu pot fi incidente prevederile art. 147 alin. (2) din Constitutie (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 432 din 21 iunie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 6 iulie 2018, paragraful 36 si urmatoarele, sau Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragraful 47). Curtea a aratat in jurisprudenta sa ca "situatia determinata de constatarea neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau [...] are efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinta fiind incetarea procesului legislativ in privinta respectivei reglementari" (ilustrative sunt, in acest sens, Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017).
96. In temeiul art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, Parlamentului ii revine obligatia de a constata incetarea de drept a procesului legislativ, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii legii, in integralitatea sa. Evident, cu prilejul initierii unui nou proces legislativ, trebuie sa fie respectate indicatiile cuprinse in decizia de admitere a Curtii Constitutionale cu referire la viciile de neconstitutionalitate extrinseca constatate. In acest sens, Curtea va reaminti considerentele de principiu retinute constant in jurisprudenta sa, potrivit carora forta obligatorie care insoteste actele jurisdictionale ale Curtii - deci si deciziile - se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, si Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013). Curtea a retinut, totodata, ca nicio alta autoritate publica nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta Curtii Constitutionale, aceasta fiind obligata sa le aplice in mod corespunzator, respectarea deciziilor Curtii fiind o componenta esentiala a statului de drept .
97. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, precum si pentru completarea art. 120 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului este neconstitutionala in ansamblul sau.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 13 martie 2019.