Totodata, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de daune morale si suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .Parata a declarat apel, criticand sentinta precitata sub urmatoarele aspecte, in esenta:Instanta de fond a retinut ca, potrivit art.253 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat sa il despagubeasca pe salariat pentru prejudiciul material sau moral suferit din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul .Asa cum a mentionat, adeverinta nr. 799/14.02.2014 eliberata reclamantei cuprindea o eroare materiala, pe care, de altfel, parata a indreptat-o prin eliberarea ulterioara a celorlalte adeverinte de venit/salariu solicitate in decursul desfasurarii procesului de divort, respectiv in toate fazele procesuale ale acestuia.Din interpretarea art.253 alin.1 Codul muncii rezulta ca prejudiciul moral trebuie sa aiba legatura cu indeplinirea obligatiilor de serviciu de catre salariat sau sa fie in legatura cu serviciul acestuia; or in situatia data daunele morale acordate nu au nicio legatura cu indeplinirea obligatiilor de serviciu .Nu sunt intrunite in mod cumulativ conditiile pentru atragerea raspunderii angajatorului, in ce priveste daunele morale, deoarece nu exista fapta ilicita a angajatorului. Astfel, adeverinta nr.799/14.02.2014 cuprindea o eroare materiala, si nicidecum o intentie a angajatorului in emiterea eronata a acesteia. Mai mult, toate celelalte adeverinte ce au emise ulterior reclamantei au fost intocmite in mod corect, cu acuratete, ceea ce face dovada bunei credinte a paratei in indeplinirea sarcinilor sale, respectiv eliberarea inscrisurilor.Instanta de fond a retinut ca daunele morale ii sunt datorate reclamantei ca urmare a starii de stres si a sentimentului de neputinta de a plati o pensie de intretinere careia cu greu ii putea face fata. Insa, trebuie aratat faptul ca reclamanta avea un venit net lunar care ii asigura posibilitatea achitarii pensiei de intretinere.Chiar instanta de fond retinebca instantele de judecata au mentinut cuantumul pensiei stabilite initial si nu au redus acest cuantum pentru a proteja interesul superior al minorului, cu toate ca reclamanta depusese ulterior adeverinte care aratau veniturile sale.In aceste conditii, avand in vedere veniturile lunare nete in perioada ianuarie 2014 - februarie 2016, in care sunt incluse si tichetele de masa, primele si bonusurile, nu este corecta afirmatia reclamantei ``de a fi obligata la plata unei pensii de intretinere careia cu greu ii putea face fata".De asemenea,``starea de stres si sentimentul de neputinta" invocate de catre reclamanta nu se datoreaza culpei paratei, aceste stari fiind pe fondul procesului de divort in care era implicata si a stabilirii locuintei minorului la tata, deoarece asa cum se poate observa acest proces a avut in vedere si alte aspecte personale ce apar in astfel de situatii.Prin intampinarea formulata de catre intimata-reclamanta s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.In cadrul probei cu inscrisuri in faza apelului a fost depus la dosar copia deciziei nr. 111/05.01.2017 privind incetarea raporturilor de munca dintre partile in proces .In baza art. 480 alin. 2 Cod Procedura Civila, vazand si dispozitiile art. 476-477 din acelasi cod (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de catre instanta de control judiciar in virtutea efectului devolutiv al caii de atac), Curtea va admite apelul si va schimba in parte sentinta atacata in sensul mentionat prin dispozitiile prezentei decizii, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.Este nelegala si netemeinica dispozitia din hotararea apelata in sensul obligarii apelantei-parate la plata catre intimata-reclamanta a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.Potrivit art. 253 alin. 1 din Codul Muncii, ``angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul``.Interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, in acord cu cele ce se arata in mod constant in doctrina si jurisprudenta, conduce la concluzia ca pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a angajatorului fata de salariat trebuie sa fie intrunite cumulativ mai multe conditii:- sa existe o fapta ilicita a angajatorului;- sa existe un prejudiciu material sau moral suferit de salariat, prejudiciu care sa nu fi fost reparat;- sa existe legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu;- sa existe vinovatia angajatorului.Neindeplinirea fie si doar a uneia dintre aceste cerinte are ca efect imposibilitatea antrenarii raspunderii angajatorului conform art. 253 alin. 1 din Codul Muncii.Este adevarat ca si din culpa apelantei-parate (care a emis o adeverinta cuprinzand erori materiale, in sensul ca a indicat ca venituri salariale nete pe cele lunare brute realizate de intimata-persoana fizica) s-a ajuns la situatia in care prin hotarare judecatoreasca definitiva, in sarcina intimatei-reclamante s-a stabilit o pensie de intretinere pentru copilul sau minor, intr-un cuantum mai mare decat cel ce rezulta din interpretarea dispozitiilor legale relevante in materie.Acesta este si motivul pentru care Tribunalul a dispus obligarea apelantei-parate la plata catre autoarea actiunii ce face obiectul prezentului proces a sumei de 7475 lei cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul material ce i-a fost pricinuit prin stabilirea pensiei de intretinere in modul amintit.Insa, prin acordarea sumei de bani mentionata mai sus a fost acoperit intregul prejudiciu pe care l-a suferit intimata-reclamanta, asigurandu-se acesteia o justa si rezonabila compensatie.Nu se poate vorbi despre existenta unei stari de frustrare si incertitudine ce ar fi fost provocata intimatei-reclamante (astfel cum a retinut prima instanta in justificarea acordarii daunelor morale), cata vreme chiar copilul minor al acesteia urma sa beneficieze de plata pensiei de intretinere - iar nu o terta persoana - in contextul relatiei esentiale ce se naste si se dezvolta intre mama si copilul sau. S-ar ajunge astfel la o devalorizare a legaturii de maternitate si s-ar nega interesul superior al copilului de a beneficia de o crestere si educatie cat mai adecvata.In acelasi timp, nu se poate nega faptul ca stabilirea unui cuantum mai ridicat al respectivei pensii de intretinere a fost posibila si prin interventia unui factor exterior esential, respectiv prin modul in care instantele de judecata au inteles sa-si indeplineasca atributiile ce le reveneau in cadrul procesului in care s-a pus in discutie problematica acelei pensii. Tocmai existenta acestui factor face sa se diminueze gravitatea culpei apelantei-parate in provocarea prejudiciului.In raport de toate cele ce preced, este necesara admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiat a capatului de cerere din actiune avand ca obiect obligarea paratei la plata de daune morale.Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,IN NUMELE LEGIIDECIDE:Admite apelul declarat de apelanta-parata __ SA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in _, _.4, jud. I__, CUI RO14169353, impotriva sentintei civile nr.6684 din data de 29 iunie 2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr.x, in contradictoriu cu intimata-reclamanta P_ (O_) C__ M_, CNP x, cu domiciliul procesual ales la Cav. S__ & B__, cu sediul in Bucuresti, __, _. parter, sector 4.Schimba in parte sentinta atacata.Respinge ca neintemeiat capatul de cerere din actiune avand ca obiect obligarea paratei la plata de daune morale.Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.Definitiva.