In motivarea in fapt a cererii, contestatorul a aratat ca, a fost angajat la _&P S__ S.R.L cu contract individual de munca in functia de ?ofer iar din data de 20.01.2015 in functia de inspector trafic rutier.
Contestatorul a precizat ca de la data incheierii contractului individual de munca si pana la data de 07.11.2016, si-a indeplinit toate atributiile stabilite in fisa postului, iar la data de 08.11.2016, cu adresa nr. 3204, a fost convocat la comisia de disciplina pentru data de 14.11.2016, cand i s-a prezentat un raport prin care i s-a adus la cunostinta ca in urma unor analize interne s-a constatat un prejudiciu care ar rezulta din folosirea a 4 carduri aferente unor autovehicule, ce au fost retrase din circulatie in luna martie 2016.
Contestatorul a mentionat ca in mod nelegal, fara nicio proba, a fost invinuit ca are cunostinta de acest prejudiciu, astfel ca, in declara?ia pe care a dat-o in fata Comisiei de disciplina, a aratat ca nu are atributii de verificare si de utilizare pentru cardurile folosite de societate, aceste atributii fiind indeplinite de catre ?eful sau M__ D_ M__.
A mai aratat contestatorul ca, dupa audierea in cadrul Comisiei de disciplina a fost emisa Decizia nr. 120/14.11.2016, prin care in mod nelegal i-a fost suspendat contractual individual de munca pe motiv ca s-a formulat o plangere penala impotriva sa, fara insa sa-i se prezentate, astfel incat considera ca a fost suspendat din functie in mod nelegal si abuziv.
Pe baza argumentelor prezentate, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei asa cum a fost formulata, anularea Deciziei nr. 120/14.11.2016, ca nelegala, dispunerea reangajarii la __&P S__ SRL.
In dovedirea cererii, contestatorul a solicitat incuviintarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si testimoniala.
In drept, contestatorul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 53/2003, rep. - Codul Muncii.
In data de 01.02.2017, intimata a depus la dosarul cauzei intampinare solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata.
In motivare, intimata a precizat ca, incepand cu 15 decembrie 2011, contestatorul a devenit angajat al intimatei conform contractului individual de munca nr. x din 1 martie 2002, cu modificarile ulterioare iar prin actul aditional numarul 7 din 20 ianuarie 2015 la contractul individual de munca, contestatorul a fost avansat in functia de inspector trafic.
Intimata a sustinut ca, potrivit fisei postului, printre altele, contestatorul avea si obligatia de a lua masuri de incadrare in costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, evitarea risipei de orice fel si evitarea oricarei neglijen?e in pastrarea si folosirea valorilor materiale.
Astfel ca, in data de 24 martie 2016, contestatorul a primit in gestiune de la intimata, in baza procesului verbal de predare-primire, un numar de patru carduri individualizate de alimentare carburant aferente a patru autovehicule industriale (peridoc, macara etc.) ce urmau a fi retrase din circulatie in aceeasi luna, cu urmatoarele numere de inmatriculare: x, x, x si x (``Autovehicule Industriale").
Intimata a mai aratat ca, contestatorul avea obligatia de a utiliza cele patru carduri exclusiv in exercitarea atributiilor de serviciu, respectiv in vederea alimentarii autovehiculelor industriale in perioada in care aceste se aflau in exploatarea intreprinderii.
In fapt, mecanismul de utilizare a cardurilor individualizate permitea detinatorului, respectiv contestatorului sa alimenteze cu carburat doar in rezervorul autovehiculului al carui numar de inmatriculare este trecut - pe card, autovehiculele industriale din statiile OMV Petrom pe baza unei linii de credit, decontarea pretului urmand sa fie efectuata de intimata la o data ulterioara.
Mai mult, intimata a precizat ca toate cele patru autovehicule industriale au fost retrase din exploatarea acesteia la data de 26 martie 2016, fiind eliminate din evidentele parcului auto activ si parcate in localitatea V_, Judetul Teleorman, astfel cum rezulta din Registrul electronic de mentenanta, astfel ca cardurile trebuiau de asemenea retrase din folosinta prin predarea lor de catre contestator intimatei, insa acestea au fost folosite in continuare, fara acordul intimatei, pana la data de 31 octombrie 2016, conform desfasuratoarelor facturilor emise de OMV Petrom Marketing SRL, achizt?ionand carburant folosind cardurile, pe care ulterior l-a revandut in scopul obtinerii unor avantaje materiale personale si necuvenite.
Intimata a sustinut ca la data de 02 noiembrie 2016 a facut o verificare in ce priveste alimentarea cu carburant a autovehiculelor societatii, prilej cu care a descoperit faptul ca in data de 31 octombrie 2016 figurau ca alimentate cele patru autovehicule industriale retrase din exploatare la data de 26 martie 2016, astfel ca analiza privind cele patru autovehicule industriale a fost extinsa asupra perioadei cuprinsa intre data de 26 martie 2016 si 31 octombrie 2016, descoperind ca in aceasta perioada contestatorul a facut alimentari de la statia de distributie combustibil a OMV Petrom SA din Baicoi folosind cardurile ce ar fi trebuit retrase din folosinta, constatand un prejudiciu de aproximativ 700.000 de litri de motorina, cu o valoare de aproximativ 340.000 de lei (76.000 de euro).
Intimata a precizat ca activitatea frauduloasa a contestatorului nu a fost descoperita anterior intrucat acesta a ascuns in mod culpabil faptele, precum si ca in data de 7 noiembrie 2016 a formulat o plangere penala impotriva contestatorului inregistrata la Inspectoratul Judetean de Politie Prahova cu numarul x, formandu-se dosarul cu nr. x/2016, urmand a se efectua cercetari sub aspectul savarsirii infractiunilor de delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Ulterior, in data de 14 noiembrie 2016, a emis decizia cu numarul 120 prin care a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
Intimata a sustinut ca, criticile contestatorului sunt nefondate intrucat decizia de suspendare a raporturilor de munca este temeinica avand in vedere faptul ca exista indicii suficiente care sa prefigureze o legatura de cauzalitate dintre faptele ilicite ale contestatorului si prejudiciul suferit de intimata, iar vinovatia contestatorului sub aspectul savarsirii infractiunilor de delapidare si fals in inscrisuri sub semnatura privata, urmeaza a fi stabilita de instanta penala, in raport de plangerea penala.
Mai mult, conform celor comunicate de catre Inspectoratul Judetean de Politie Prahova, plangerea penala formulata de a fost trecuta in randul cauzelor cu autori cunoscu?i, organul de cercetare penala considerand ca au fost prezentate suficiente elemente in vederea incadrarii faptelor la infractiunea de delapidare prevazuta de art. 295 alin. 1 din codul penal si la infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta la art. 322 alin. 1 din codul penal.
Astfel ca, masura de suspendare a raportului de munca cu contestatorul pana la solutionarea plangerii penale apare justificata, existand indicii ca au fost savarsite fapte penale care au prejudiciat grav interesele intimatei dar si increderea in angajatul contestator.
Totodata, intimata a sustinut faptul ca, este de asemenea neintemeiata critica contestatorului potrivit careia acesta nu ar avea atributii in ceea ce priveste utilizarea cardurilor de credit pentru alimentare cu carburant, intrucat potrivit fisei postului acesta avea obligatia de a lua masuri de incadrare in costurile normate de materii prime si materiale, combustibil si energie, iar detinerea si utilizarea cardurilor de catre contestator cu consecinta prejudicierii intimatei, reprezinta aspecte de fapt probate pe baza documentelor aflate la dosar, fiind irelevant daca contestatorul a actionat in limita atributiilor sale din fisa postului sau cu depasirea acestora.
In concluzie, intimata a solicitat sa respingerea contestatia ca neintemeiata, precum si obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata .
In proba?iune, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, constand in inscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum si a oricarei alte probe ar reie?i necesara si utila in etapa cercetarii judecatoresti.
In cauza a fost incuviintata pentru ambele parti proba cu inscrisuri .
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 120 din data de 14.11.2016 s-a decis suspendarea contractului individual de munca nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului B__ M_.
In cuprinsul deciziei mentionate s-a retinut ca in baza art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003 formularea plangerii penale cu nr. x/07.11.2016 este temei al suspendarii contractului individual de munca, fila 8.
Cu privire la dispozitiile art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003, se va retine ca prin Decizia Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii au fost declarate neconstitutionale retinandu-se ca masura suspendarii determina incetarea temporara a obligatiilor partilor ce izvorasc din contractul individual de munca, cauza suspendarii nu opereaza de drept si nici nu este o exprimare a vointei salariatului ci a angajatorului. A mai retinut Curtea constitutionala ca, in urma efectuarii testului de proportionalitate vizand masura restrangerii exercitarii dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca in urma formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional masura fiind excesiva in raport cu obiectivul de atins.
La momentul la care unitatea parata a decis suspendarea contractului individual de munca respectiv la 14.11.2016 textul legal care a fundamentat decizia de suspendare fusese declarat neconstitutional astfel ca formularea unei plangeri penale impotriva salariatului contestator nu justifica suspendarea raporturilor de munca in ceea ce il priveste.
Astfel fiind, anularea masurii suspendarii raportului de munca se impune jurisdictional, dispozitiile Deciziei Curtii constitutionale nr. 279 din 23 aprilie 2015 aplicandu-se tuturor litigiilor pendinte in materie. Prin urmare, de la data publicarii deciziei de neconstitutionalitate, cand inceteaza efectele art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, se naste dreptul de a solicita despagubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada in care a fost suspendat contractul de munca, pana la reintegrarea efectiva, ca urmare a disparitiei unei norme care nu mai poate produce niciun efect juridic. Trebuie subliniat ca lipsirea de efecte juridice a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, ca urmare a deciziei pronuntate de Curtea constitutionala, este distincta de problema acordarii despagubirii banesti salariatului pe perioada suspendarii contractului de munca . consecinta directa a lipsirii de efecte a textului in discutie duce la ineficienta actului juridic emis in temeiul normei de drept declarate neconstitutionale si la reactivarea raporturilor de munca, pentru procesele pendinte. Asadar, ca efect al reactivarii raporturilor de munca ia nastere un drept de creanta pentru salariat, a carui existenta trebuie, insa, confirmata pe cale judecatoreasca.
In acest caz, dreptul de a obtine reparatia baneasca de catre salariat este supus evaluarii jurisdictionale, ceea ce inseamna ca dreptul nu s-a nascut in patrimoniul reclamantului, acesta luand nattere numai ca urmare a acordarii de catre instanta, conform normelor in vigoare la momentul judecarii cauzei. Nu este vorba, asadar, de drepturi nascute direct, in temeiul legii, in patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite pe cale judecatoreasca, hotararea pronuntata urmand sa aiba efecte constitutive putandu-se spune ca partea beneficia de un bun care sa intre sub protectia art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Concluzia ce se impune, in raport cu toate aspectele analizate, este aceea ca in cauza pendinte, ca urmare a declararii neconstitutionalitatii art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, dreptul la despagubire se acorda salariatului pe toata durata suspendarii contractului de munca .
Astfel, de la data incetarii efectelor art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, se va naste dreptul la despagubire al angajatului echivalent cu remuneratia pentru perioada in care a fost suspendat, ca urmare a disparitiei unei norme care nu poate produce niciun efect juridic.
Acest drept de creanta nu se va mai intemeia pe dispozitiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pentru ca dispar premisele aplicarii sale, dupa publicarea deciziei Curtii constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei temeiul acordarii fiind astfel cum s-a aratat art. 1 Protocolul 1 din conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept ce preced se va admite contestatia si se va anula decizia nr. 140/14.11.2016, se vor repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca nr. 111/15.11.2011 si va fi obligata unitatea parata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite contestatia formulata de contestatorul contestatorul B__ M_, CNP x, cu domiciliul in BaicoI, _, J__ Prahova in contradictoriu cu intimata _&P S__ SRL, Jx, CUI RO x, cu sediul in comuna Brazi, __, _, J__ Prahova.
Anuleaza decizia nr. 140/14.11.2016, repune partile in situatia anterioara suspendarii contractului individual de munca nr. 111/15.11.2011 si obliga unitatea parata la plata despagubirilor egale cu salariile indexate si cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendarii contractului de munca .
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Prahova.
Cuantumul drepturilor salariale pe care angajatul le-ar fi obtinut in situatia in care contractul sau individual de munca nu ar fi fost suspendat reprezinta criteriul de cuantificare a intinderii despagubirilor Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 1847/2017, in sedinta publica din 23 martie 2017
Din declaratia pe proprie raspundere depusa de angajator rezulta ca nu a existat un accident de munca care sa-i dea dreptul reclamantului la obtinerea de diferente salariale si daune morale Pronuntaţă de: Tribunalul Timis Sectia I Civila, Sentinta civila nr. 53/PI/LM, in sedinta publica din 16 ianuarie 2017