Anularea apelului pentru vicii ale procedurii de comunicare a actelor procesuale. Consideratii privind dreptul la al 13-lea salariu garantat personalului din justitie

Prin actiunea reinregistrata sub nr. x formulata la data de 01.11.2015, reclamantii H__ A_, M__ S_ E__, D_ C_, M_ C__, O__ V__ M_, D_ J_, R_ C__, M_ Verginca, L_ I__, V_ M_ M_, R_ A__ D_ au chemat in judecata pe paratii M_ JustitieI, C_ DE A_ G_ si T_ G_, solicitand obligarea paratilor la plata sumelor reprezentand diferenta de salariu corespunzatoare includerii premiului anual in salariu incepand cu 21.05.2012 sau data incadrarii in munca, si pana la includerea acestora in salariul lunar, daune moratorii reprezentand dobanda legala pentru ultimii 3 ani, respectiv de la 21.05.2012 pana la data introducerii actiunii precum, sume actualizate in functie de indicele de inflatie la data Platii precum si calcularea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant prin majorarea salariului de baza cu drepturile aferente premiului anual, incepand de la data ramanerii definitive a prezentei hotararii.

In motivare, au aratat ca premiul anual a fost reglementat de art. 25 din Legea 330/2009.

Potrivit art. 8 din Legea 285/2010, sumele corespunzatoare premiului anual pe 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Dreptul de a primi al 13 salariu corespunzator anului 2010 era deja castigat, numai plata era amanata pana in luna ianuarie 2011. Premiul anual, reprezentand suma de bani imbraca forma unui drept patrimonial recunoscut pentru anul 2010, iar Legea 285/2010, ale carei prevederi sunt in vigoare incepand cu anul 2011 nu poate duce la inlaturarea existentei dreptului pentru trecut, caci ar contraveni art. 53 din Constitutie, dar si reglementarilor din art. 1 Protocolul 1 aditional la conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Conform practicii CEDO, drepturile salariale, inclusiv premiile, sunt asimilate bunurilor, Lipsirea de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente reprezinta o ingerin?a, ce a avut ca efect privarea de bun.

Paratul C_ DE A_ G_ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila pentru nerespectarea procedurii prealabile prevazute de art.30 din L.284/2010, a invocat prescriptia drepturilor anterioare a 3 ani de la data formularii cererii si respingerea ca nefondata deoarece potrivit L.284/2010, L.285/2010 precum si a normelor ce reglementeaza salarizarea din fondurile publice aceste premii nu au mai fost acordate.

instanta, conform art. 248 Cod procedura civila, s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor.

Analizand cu prioritate, in temeiul art. 237 NCPC, exceptiile invocate, Tribunalul a retinut ca:

Referitor la exceptia inadmisibilitatii formularii cererii deoarece motivat de faptul ca trebuia parcursa procedura prealabila prevazuta de art.30 din L.284/2010 plata drepturilor salariale ale reclamantilor prin ordonatorii de credite au o procedura speciala, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii deoarece per a contrario s-ar incalca si bara principiul liberului acces la justitie care ofera oricarei persoane dreptul de a accede la instanta judecatoreasca in vederea apararii drepturilor sale.

Asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legala, chiar si la nivelul suprem, prin Constitutie, nu este de natura a asigura si o eficacitate reala a acestuia, atat timp cat, in practica, exercitarea sa intampina obstacole.

Accesul la Justitie trebuie sa fie asigurat, in consecinta, in mod efectiv si eficace.

A accepta o asemenea exceptie, fara ca legea sa o prevada expres, dupa modul in care a fost invocata si argumentata, ar insemna sa nu mai poata fi analizat fondul raportului juridic litigios, sens in care va respinge ca nefondata exceptia invocata.

In speta procedurile speciale si prealabile invocate nu pot induce decat cel mult o prematuritate a formularii cererii in lipsa prevederilor exprese legale privind inadmisibilitatea cererii in cazul neefectuarii acestora.

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. ``c`` din Legea nr. 53/2003, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator .

Intrucat premisa aplicarii efectului sanctionator al prescriptiei consta tocmai in existenta posibilitatii de a actiona pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive avand ca obiect dreptul material la actiune este aceea ca, prescriptia incepe sa curga la data nasterii dreptului la actiune adica de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui.

Or, avand in vedere data formularii actiunii 01.11.2015, pretentiile anterioare datei de 01.11.2015 sunt prescrise, motiv pentru care a fost admisa exceptia prescriptiei.

Analizand si coroborand actele si lucrarile dosarului a retinut urmatoarele:

Reclamantii H__ A_, M__ S_ E__, D_ C_, M_ C__, O__ V__ M_, D_ J_, R_ C__, M_ VERGINCA, L_ I__, V_ M_ M_, R_ A__ D_, au chemat in judecata pe paratii M_ JustitieI, C_ DE A_ G_ si T_ G_, solicitand obligarea paratilor la plata sumelor reprezentand diferenta de salariu corespunzatoare includerii premiului anual in salariu incepand cu 21.05.2012 sau data incadrarii in munca, si pana la includerea acestora in salariul lunar, daune moratorii reprezentand dobanda legala pentru ultimii 3 ani, respectiv de la 21.05.2012 pana la data introducerii actiunii precum, sume actualizate in functie de indicele de inflatie la data Platii precum si calcularea drepturilor salariale pentru fiecare reclamant prin majorarea salariului de baza cu drepturile aferente premiului anual, incepand de la data ramanerii definitive a prezentei hotararii.

reclamantii sunt angajati ai unitatilor intimate in functia de magistrati si personal auxiliar.

Prezenta actiune vizeaza plata unui premiu anual, un litigiu de munca, prin care se solicita obligarea angajatorului la plata unor drepturi de natura salariala, reprezentand premiul anual.

Potrivit art. 25 din Legea 330/2009, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in vigoare la 01 ianuarie 2010;
``(1) Pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
(4) Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul.``

Art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice prevede ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.

Interpretand textul art. 8 din Legea 285/2010 se constata ca acesta nu a suprimat dreptul, intrucat suma cuvenita cu titlu de premiu anual a fost transformata in majorari salariale, urmand a fi acordata lunar.

Art. 25 al. 4 din Legea 330/2009 prevedea posibilitatea ca sumele respective sa se acorde incepand cu luna ianuarie 2011, nu neaparat intr-o singura transa. Legea 285/2010 nu retroactiveaza, ea stabilind in mod concret, cum se va acorda echivalentul sumei reprezentand premiul anual, sub forma unor majorari salariale care se acorda incepand cu ianuarie 2011.

Prin urmare, constatand ca dreptul la premiul anual nu este desfiintat retroactiv, Tribunalul retine ca nu sunt justificate consideratiile reclamantilor referitoare la retroactivitatea Legii 285/2010.

In ceea ce priveste incalcarea adusa dreptului de proprietate al reclamantilor, se constata ca, intr-adevar, reclamantii aveau un bun, in sensul art. 1 din Protocolul 1 aditional la conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, iar prin efectul Legii 285/2010, nu s-a produs o privare de proprietate, reclamantii urmand a beneficia de suma de bani reprezentand salariul anual sub forma majorarilor de salariu .

Trebuie avuta in vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in materie salariala. Putem aprecia ca aceasta marja este si mai mare atunci cand necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului bugetar.

Prin decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 6 decembrie 2011 in cauzele F_ Mihaies impotriva Romaniei si A_ G_ Sentes impotriva Romaniei, C_ Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la conventie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor.

Pentru speta de fata, este relevanta aprecierea Curtii ca revine statului, sa stabileasca, de o maniera discretionara, ce beneficii trebui platite angajatilor sai din bugetul de stat . Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau incetarea Platii unor astfel de beneficii prin modificari legislative.

O atare solutie a promovat si ICCJ prin Decizia 21/2013 in sensul ca ``in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevazut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputand fi acordat in forma supusa vechii reglementari.``

Din considerentele ICCJ instanta a retinut ca ``asupra interpretarii dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea constitutionala s-a pronuntat atunci cand a exercitat controlul de constitutionalitate al acestui articol, prin prisma dispozitiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privata, incidenta dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale dreptului Uniunii Europene.``

Rezulta ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezinta, in continuare, o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza .

Astfel dreptul la premiul anual a fost mentinut si dupa abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, incepand cu luna ianuarie 2011.

In acest sens, aceeasi instanta a stipulat, in deciziile mentionate, ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare.

``Curtea constitutionala, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel incat el nu mai poate fi acordat in forma anterioara prevazuta de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea constitutionala .

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.``

Fata de cele mai sus aratate, a fost respinsa actiunea ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantii S__ O_, H__ A_, M__ S_ E__, M_ C__, R_ (D_) C__, M_ V_, D__ S_, L_ I__, V_ M__, O__ V__ M_, D_ J_, V_ M_ M_, criticand solutia instantei de fond ca netemeinica si nelegala.

Au solicitat admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 944/2016, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta - T_ G_ - conform art. 480 alin. 3 teza a II-a Cod procedura civila, iar, in subsidiar, admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 944/2016, iar, in rejudecare, admiterea actiunii, cu toate capetele de cerere Asa cum a fost formulata.

In motivarea cererii de apel reclamantii - apelanti au criticat solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:

Prin actiunea initiala si-au ales un domiciliu personal, in conformitate cu prevederile art. 158 Cod procedura civila si a fost indicata persoana insarcinata cu primirea citatiilor si a actelor de procedura, pe reclamantul H__ A_. Pe parcursul procesului procedura de comunicare nu s-a facut cu respectarea prevederilor art. 158 si urmatoarele Cod procedura civila respectiv, citatiile si hotararea au fost comunicate catre o alta persoana si nu reclamantului H__ A_.

Considera reclamantii - apelanti ca procedura de citare nu a fost legal indeplinita si hotararea de la instanta de fond nu a fost comunicata, motiv pentru care nici termenul de apel nu a inceput in cauza.

In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 158 Cod procedura civila.

Prin intampinare intimata C_ de A_ G_ a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat avand in vedere ca premiul anual a fost suprimat prin legile de salarizare a personalului platit din fondurile publice, Legea nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, unde s-a prevazut expres ca autoritatile si institutiile publice, indiferent de modul de finantare, nu vor acorda premii si prime de vacanta .

De asemenea, ICCJ prin Decizia nr. 21/18.11.2013 a retinut ca premiul anual a fost inclus de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale, stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.

T_ G_ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca tardiv, a invocat lipsa calitatii procesuale a apelantilor S__ O_, V_ M__, D__ S_, avand in vedere ca acestia nu au figurat ca parti la judecarea cauzei in prima instanta. Pe fondul cauzei a sustinut ca dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza s-a stins odata cu abrogarea Legii nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.

In drept, au invocat dispozitiile art. 458, art. 478 (1), art. 482, art. 205 Cod procedura civila.

Examinand sentinta apelata prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

Prin actiunea formulata la data de 6.11.2015 reclamantii H__ A_, M__ S_ E__, D_ C_, M_ C__, O__ V__ M_, D_ J_, R_ C__, M_ Verginca, L_ I__, V_ M_ M_, R_ A__ D_, in calitate de judecatori si personal auxiliar in cadrul Judecatoriei Liesti au indicat domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura la Judecatoria Lie?ti, prin reprezentant H__ A_.

La instanta de fond reclamantii au fost citati la domiciliul procesual ales indicat in cererea de chemare in judecata, prin reprezentant conventional H__ A_ insa citatiile nu au fost semnate de aceasta persoana, ci de numita R_ C__, in calitate de arhivar (filele 7, 11, 19-20, 30). De asemenea, hotararea instantei de fond a fost comunicata in aceleasi conditii ca si citatiile pentru primirea ei semnand arhivar R_ C__ (fila 44).

Potrivit dispozitiilor art. 158 Cod procedura civila in caz de alegere de domiciliu sau, dupa caz, de sediu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea men?iuni, comunicarea se va face, dupa caz, potrivit art. 155 si 156 Cod procedura civila.

Fata de aceste dispozitii legale rezulta ca nici la aceasta data hotararea instantei de fond nu a fost comunicata potrivit dispozitiilor legale.

Pentru aceste considerente urmeaza ca in baza art. 480 alin. 3 Cod procedura civila a fi admis apelul declarat de H__ A_, M__ S_ E__, D_ C_, M_ C__, R_ (D_) C__, M_ V_, L_ I__, V_ M_ M_, O__ V__ M_, D_ J_, a fi anulata hotararea atacata si va fi retinuta pentru judecarea fondului.

Apelurile declarate de R_ A__ D_, D__ S_, V_ M__ vor fi anulate pentru lipsa semnaturii, potrivit dispozitiilor art. 470 lit. e, alin. 3 Cod procedura civila.

In cauza instanta de apel a acordat un termen de judecata pentru complinirea acestui neajuns, iar partile nu au semnat in acest termen apelul declarat.

Apelul declarat de S__ O_ va fi respins ca inadmisibil avand in vedere ca acesta nu a avut calitate de parte in dosar la instanta de fond, iar impotriva unei hotarari pot declara apel doar partile din dosar, nu si tertele persoane .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge exceptia tardivitatii apelului formulat nefondata.

Anuleaza apelurile declarate de R_ A__ D_, D__ S_, V_ M__, cu domiciliul procesual ales la C__ M_, din Lie?ti, __, jud. G_, pentru lipsa semnaturii.

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de S__ O_.

Admite apelul declarat de reclamantii H__ A_, M__ S_ E__, D_ C_, M_ C__, R_ (D_) C__, M_ V_, L_ I__, V_ M_ M_, O__ V__ M_, D_ J_, cu domiciliul procesual ales la C__ M_, din Liesti, __, jud. G_.

Anuleaza sentinta civila nr. 944/08.07.2016 a Tribunalului G_ si retine cauza spre rejudecarea fondului.

Termen 16.03.2017 cu citarea partilor, reclamantii prin reprezentant legal C__ M_.

Definitiva.