Revizuire. Scrisoare de garantie bancara. Act nou

Motivul de revizuire prevazut de art.322pct.5 teza 1 Codul de procedura civila privese ipoteza stabilirii eronate a situatiei de fapt,ca urmare a neadministrarii, ca mijloc de proba, a inscrisului doveditor,descoperit dupa darea hotararii.

Existenta efectiva a srisorii de garantie bancara a fost dovedita ,in cauza,in raport cu dispozitiile art.174 Codul de procedura civila ,ce dau prevalenta actului juridic,atestat de un inscris,iar nu sensului formal de suport material al actului sau faptului juridic.
***

Tribunalul Bucuresti , Sectia comerciala, prin sentinta civila nr.3245 din 11 iunie 1999, a admis actiunea precizata de reclamanta S.C.�R.�SA si a obligat parata �B�.sa plateasca acesteia 30 milioane dolariS.U:A in echivalent in lei la data platii,reprezentand cheltuieli efectuate de relamanta pentru derularea exporturilor pe relatia Irak,nepreluate la datoria publica, cu motivarea ca recuperarea creantelor, recunoscute de parata, revin acesteia din urma, asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza.

Prin decizia nr.2197 din 6 octombrie 1999,Curtea de Apel Bucuresti , Sectia comerciala a respins apelul declarat de parata,retinand ca prima instanta a apreciat corect asupra calitatii procesuale pasive, conferita paratei de obligatiile asumate prin acordul bancar din 3 aprilie 1990.

Curtea Suprema de Justitie , Sectia comerciala,prin decizia nr.3939
din 20 iunie 2001 a admis recursul declarat de parata si apelul aceleiasi parti, schimband sentinta primei instsnte prin admiterea actiunii.

Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut ca parata nu a facut altceva decat sa execute operatiunile bancare legate de efectuarea exporturilor, conform dispozitiilor Guvernului Romaniei, atat anterioare cat si posterioare revolutiei din decembrie 1989 iar obligarea paratei la plata vreunei sume s-ar impune numai in cazul in care s-ar dovedi incasarea acesteia, fie din partea Republicii Irak, fie de la autoritatile romane.
Pe de alta parte, mentionarea reclamantei in lista anexa a H. G. nr.909/2000, reprezinta exclusiv o garantie a efectuarii platii, in cazul obligarii paratei pe cale judecatoreasca.

Reclamanta SC "R." SA Bucuresti a solicitat retractarea ultimei decizii, invocand ca motiv de revizuire descoperirea de inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica, prevazut de art.322 pct.5 C. proc. civ..

In sustinerea cererii de revizuirea deciziei din recurs ,reclamanta a invocat indeplinirea conditiilor prevazute de art.322 pct.5 Codul de procedura civila de scrisoarea de garantie emisa de Ministerul Finantelor cu nr.18.574 din 4 decembrie 2000 catre B.C.R.(succesoare a paratei �B.�), in baza O.U.G.nr.131/2000 si a H. G. nr.909/2000.

Revizuienta a aratat ca inscrisul face dovada recunoasterii creantei ce a facut obiectul litigiului si totodata, a garantarii acesteia, irevocabil si neconditionat, in numele si in contul statului, ca urmare a faptului ca operatiunile din care rezulta paguba in litigiu au fost ordonate, cu incepere din perioada 1983/1984, in baza acordurilor guvernamentale Romania-Irak.
Pentru a dovedi existenta inscrisului detinut de partea potrivnica cat si a refuzului acesteia de a-l produce si a imposibilitatii procurarii lui, din cauze mai presus de vointa sa, reclamanta a prezentat, odata cu cererea de revizuire, trei scrisori fax adresate in 2001 Guvernului Romaniei, Ministerului de Finante si Bancii Comerciale Romane, prin care a solicitat confirmarea si eliberarea unei copii a actului invocat.

Prin decizia nr.5944 din 25 octombrie 2001, Curtea Suprema de Justitie ., Sectia comerciala a admis cererea de revizuire si a schimbat decizia atacata ,respingand ca nefondat recursul declarat de parata.

Instanta a retinut ca existenta inscrisului este confirmata prin intampinarea paratei si prin scrisoarea acesteia din 5 iulie 2001, ca raspuns la scrisoarea reclamantei din 20 iunie 2001. Scrisoarea de garantie invocata, reprezinta, in sensul legii, un act nou pentru ca nu a fost niciodata administrata sau folosita in scop probator pe parcursul procesului. Imposibilitatea prezentarii scrisorii de garantie, detinuta de partea potrivnica, este dovedita, parata refuzand cu rea credinta sa o puna atat la dispozitia partii interesate cat si la dispozitia instantei de revizuire.

Chiar in lipsa materiala a actului care consemneaza faptul nou ce se cere probat si anume eliberarea efectiva de catre Statul Roman catre BCR a scrisorii de garantie pentru creanta nesatisfacuta a revizuientei, in valoare de 30milioane dolariSUA, instanta a socotit ca este obligata sa examineze valoarea sa probatorie, pe baza elementelor existente care o atesta, in coroborare cu celelalte probe administrate si in spiritul dispozitiilor procedurale aplicabile, indiferent ca partea adversa, exercitandu-si cu rea credinta drepturile procedurale, refuza sa infatiseze judecatii actul cerut.

S-a sustinut ca prin imposibilitatea dovedirii in recurs a faptului nou, concretizat in garantarea reala a platii prin inscrisul mentionat, instanta de recurs a fost impiedicata sa constate opunerea si contestarea dreptului reclamantei la recuperarea sumei de la B. C. R, ca succesor de drept al �B�.

S-a declarat recurs in anulare, invocandu-se motivul de casare prevazut de art.330 pct.2 teza I Codul de procedura civila ,sustinandu-se ca garantiile prevazute de lege, intre care si scrisoarea invocata in litigiu,au preexistat datei pronuntarii hotararii criticate. Totodata incrisul nu indeplineste celelalte conditii prevazute de art.322 pct.5 Codul de procedura civila Astfel, nu se poate sustine ca inscrisul invocat era nou, in sensul ca nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea supusa revizuirii, de vreme ce atat partile cat si instantele cunosteau existenta garantiilor bancare, iar aceasta proba a fost discutata in proces si examinata de instanta.

De asemenea, nu se poate sustine ca reclamanta s-a aflat in imposibilitatea prezentarii in recurs a inscrisului invocat, de vreme ce acesta a fost emis in baza unor acte normative, iar scrisorile trimise in vederea eliberarii scrisorii de garantie, au caracter de demersuri pro cauza ulterioare datei de solutionare a recursului.

Pe de alta parte, sub motivarea ca lipsa scrisorii de garantie a obligat-o sa examineze valoarea probatorie a acesteia in raport cu celelalte probe administrate in cauza, instanta de revizuire a repus inca odata in discutie problemele ce s-au dezbatut cu ocazia solutionarii in fond a cauzei, ceea ce apare ca inadmisibil intr-o cale de atac extraordinara de retractare.Rezulta ca instanta de revizuire a omis sa analizeze in ce masura scrisoarea de garantie era determinanta, in sensul de a conduce prin ea insasi la o alta solutie decat cea pronuntata initial, limitandu-se doar a face referire la O.U.G. nr.131/2000 si la H. G. nr.909/2000. Or, aceste acte normative au fost examinate in mod riguros de catre instanta de recurs, rezultand in mod indubitabil ca prevederile lor nu puteau sa influenteze solutia pronuntata in cauza.

S-a mai aratat ca, , instanta nu a verificat daca exista inscrisul nou invocat, in conditiile in care reclamanta nu l-a prezentat instantei, in sustinerea cererii sale. Ca atare, asa-numitul act doveditor, pe langa faptul ca a fost cunoscut de parti si de catre instanta, fiind dezbatut in cadrul solutionarii recursului, nu are si nu putea sa aiba prin continutul sau concret forta probatorie necesara pentru a determina pronuntarea altei solutii decat cea pronuntata prin decizia nr.3939 din 20 iunie 2001 a Curtii Supreme de Justitie , Sectia comerciala.

Considerand ca cererea de revizuire nu intruneste conditiile de admisibilitate prevazute de art.322 pct.5 C.proc.civ legii,s-a solicitat admiterea recursului in anulare, casarea deciziei atacate si respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila.

Recursul in anulare este nefondat.
Din dispozitiile art.327 raportat la art.322 Codul de procedura civila rezulta ca revizuirea are ca finalitate retractarea unei hotarari gresite si pronuntarea unei solutii noi, greselile avute in vedere de aceasta cale extraordinara de atac privind elementele de fapt ale judecatii.

Motivul de revizuire prevazut de art.322 pct.5 teza I Codul de procedura civila priveste ipoteza stabilirii eronate a situatiei de fapt ca urmare a neadministrarii, ca mijloc de proba, a inscrisului doveditor descoperit dupa darea hotararii.
Prin decizia atacata s-a apreciat ca scrisoarea de garantie bancara, invocata ca inscris nou, indeplineste cumulativ cerintele explicite prevazute pentru prima ipoteza a cazului de revizuire in discutie.

Prin recursul in anulare,s-a sustinut ca cea de a doua conditie, ca inscrisul sa fie nou, in sensul de a nu fi fost cunoscut de instanta, nu este indeplinita in cauza.
Or, cum in cauza instanta de recurs a examinat actele normative in temeiul carora Ministerul Finantelor era abilitat a emite scrisori de garantie iar nu inscrisul invocat ca act nou, se constata ca prima critica formulata este neintemeiata.

Pe de alta parte, lipsa de finalitate a demersurilor reclamantei cu privire la intrarea in posesia unui exemplar al scrisorii de garantie bancara, privind creanta emisa in favoarea paratei, ca urmare a retinerii scrisorii de catre aceasta din urma, este dovedita in cauza, asa incat si critica cu privire la neindeplinirea cerintei legale, a imposibilitatii de prezentare in instanta este neintemeiata.

Totodata, scrisoarea de garantie bancara, prin continutul sau concret de recunoastere de catre stat a pagubei produse reclamantei de catre parata, prin neindeplinirea obligatiilor de rezultat asumate prin aranjamentul bancar din 3 aprilie 1990, are forta probanta necesara retractarii hotararii pronuntate si schimbarii acesteia. Asadar, nici sub aspectul acestei cerinte legale, critica formulata prin recursul in anulare nu este intemeiata.

Existenta efectiva a scrisorii de garantie bancara a fost dovedita in cauza in raport cu dispozitiile art.174 Codul de procedura civila ,ce dau prevalenta actului juridic atestat de un inscris iar nu sensului formal de suport material al actului sau faptului juridic ori altor imprejurari in legatura cu acestea, cu referire la refuzul paratei de a infatisa inscrisul, in mod judicios: Instanta de retractare a retinut ca fiind dovedite pretentiile reclamantei, cu privire la continutul inscrisului.

Ca atare, decizia atacata, in raport cu indeplinirea cerintelor prevazute de art.322 pct.5 Codul de procedura civila , este legala, in cauza nefiind incident cazul de casare prevazut de art.330 pct.2Codul de procedura civila , invocat prin recursul in anulare.

In consecinta, Curtea a respins ca nefondat recursul in anulare declarat impotriva deciziei pronuntate de Sectia comerciala a Curtii Supreme de Justitie, in solutionarea cererii de revizuire a deciziei pronuntate in recurs de aceeasi sectie.