S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie in Dosarul nr. 4.318/118/2015 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:
``Este functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal sau este considerata functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal persoana fizica actionand in calitate de medic sef de sectie la un spital public, prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006, in baza unui contract de administrare, prevazut de art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, fara a avea incheiat in acelasi timp un contract individual de munca, distinct, pe o perioada nedeterminata cu respectivul spital public, in ceea ce priveste activitatea de medic curant in cadrul sectiei pe care o conduce. ``
Completul competent sa judece sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4.087/1/2016/HP/P este legal constituit conform dispozitiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si ale art. 27 5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta de judecata a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu .
La sedinta de judecata a participat doamna Claudia Nicoleta Nedelea, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27 6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Judecator-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, doamna judecator Silvia Cerbu, judecator in cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna Marinela Minca, procuror in cadrul Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, invederand obiectul Dosarului nr. 4.087/1/2016 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, precum si faptul ca, drept urmare a solicitarilor formulate in temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegarii de catre curtile de apel Alba lulia, Bacau, Bucuresti, Brasov, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, lasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Suceava, Targu Mures si Timisoara, precum si de catre Directia legislatie, studii si documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
La data de 7 februarie 2016 a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor care a fost comunicat partilor, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, care nu au transmis puncte de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
La data de 17 ianuarie 2017, Ministerul Public- Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a depus Adresa nr. 2.535/C/3026/111-5/2016 prin care s-a adus la cunostinta ca in cadrul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar penal a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii vizand problemele de drept supuse dezlegarii in prezenta cauza. De asemenea, la aceeasi data, au fost depuse la dosarul cauzei concluzii scrise formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, constatand ca nu sunt cereri de formulat sau exceptii de invocat, a solicitat doamnei procuror Marinela Minca sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema de drept supusa dezbaterii.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, a precizat ca sesizarea Curtii de Apel Constanta este inadmisibila, nefiind indeplinita conditia de admisibilitate in sensul ca de lamurirea chestiunii de drept sa depinda solutionarea pe fond a cauzei. Problema de drept care ar avea caracter de noutate nu conditioneaza solutia ce s-ar pronunta pe fondul cauzei, iar, privitor la chestiunea de drept care, intr-adevar, ar avea relevanta pe fondul pricinii, considera ca deja a fost dezlegata printr-o decizie anterioara a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.
Procurorul a aratat ca in prezenta cauza instanta de trimitere isi justifica demersul, sustinand ca situatia pe care o expune ar fi diferita de situatia care a format obiectul Deciziei nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, intrucat, in cauza de fata, medicul sef de sectie ar avea incheiat cu spitalul un contract de administrare, contract care, in opinia instantei de trimitere, ar avea natura juridica a unui contract de mandat, cu toate drepturile si obligatiile specifice, chiar daca unele dintre ele se regasesc si in cadrul contractului de munca .
insa, in ceea ce priveste conditia privind legatura dintre lamurirea chestiunii de drept si solutia pe fondul cauzei, asa cum a aratat, procurorul considera ca aceasta nu este indeplinita in cauza, data fiind si manierea defectuoasa de formulare a intrebarii de catre instanta de trimitere, prin care apreciaza ca mai degraba se tinde la lamurirea unei situatii particulare a cauzei, si nu la interpretarea in abstracto a dispozitiilor legale evocate.
De altfel, reprezentantul Ministerului Public a mentionat ca in cazul medicului sef de sectie care a incheiat un contract de administrare in temeiul art. 185 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe perioada desfasurarii acestui mandat nu sunt incidente dispozitiile privind suspendarea de drept a contractului individual de munca, o astfel de suspendare ar interveni exclusiv pe durata exercitarii unei functii de manager sau a unei functii de conducere specifice comitetului director, insa, potrivit art. 181 alin. (1) din aceeasi lege, comitetul director este format din managerul spitalului, directorul medical si directorul financiar-contabil, neregasindu-se, asadar, printre persoanele mentionate de lege si medicul sef de sectie.
De asemenea, s-a precizat ca la aceeasi concluzie conduce si interpretarea dispozitiilor art. 185 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, din care rezulta ca seful de sectie are ca atributii si acordarea de ingrijiri medicale in cadrul sectiei pe care o conduce. Nu in ultimul rand, s-a aratat ca aceeasi concluzie reiese si din interpretarea dispozitiilor alin. (15) al articolului mentionat, cu privire la incompatibilitati, din care rezulta ca nu este incompatibila cu functia de sef de sectie ``exercitarea oricaror altor functii salarizate, nesalarizate sau/si indemnizate`` in aceeasi unitate sanitara.
Asadar, procurorul a mentionat ca din textele de lege anterior mentionate, rezulta ca pe perioada desfasurarii contractului de administrare nu se suspenda contractul de munca . Situatia particulara din prezenta cauza vizeaza imprejurarea ca un astfel de contract de administrare s-a incheiat inainte de incheierea unui contract de munca cu unitatea spitaliceasca, insa, considera ca, in ceea ce priveste acest aspect, instanta de trimitere trebuia sa analizeze in ce masura contractul de administrare poate fi sau nu asimilat unui contract de munca, sa evalueze clauzele contractuale si, numai in urma unor astfel de verificari, sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Totodata, s-a sustinut ca inadmisibilitatea sesizarii de fata rezulta si din faptul ca situatia de fapt surprinsa de instanta de trimitere nu este identica cu cea care se desprinde in mod real din actele dosarului, astfel ca, adresand intrebarea de fata, in sesizarea Curtii de Apel Constanta se mentioneaza ca persoana fizica a actionat in calitate de medic sef de sectie la un spital public. Or, in cauza dedusa prezentei judecati s-a retinut in sarcina inculpatului comiterea infractiunii de luare de mita in calitate de medic curant, membru in echipa operatorie care a efectuat interventia chirurgicala asupra pacientului, asadar, nu in calitate de medic sef de sectie.
Mai mult, sub acest aspect, situatia medicului a fost deja transata prin Decizia nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, iar instanta de trimitere avea suficiente repere pentru a elucida cauza in considerentele deciziei mentionate.
in concluzie, procurorul a solicitat respingerea sesizarii Curtii de Apel Constanta, ca inadmisibila.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare.
INALTA CURTE,
asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin incheierea de sedinta din data de 28 noiembrie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 4.318/118/2015, Curtea de Apel Constanta - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii urmatoarei chestiuni de drept:
``Este functionar public in sensul art. 175 alin. (1) Ut. b) teza a II-a din Codul penal sau este considerata functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal persoana fizica actionand in calitate de medic sef de sectie la un spital public, prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006, in baza unui contract de administrare, prevazut de art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, fara a avea incheiat in acelasi timp un contract individual de munca, distinct, pe o perioada nedeterminata cu respectivul spital public, in ceea ce priveste activitatea de medic curant in cadrul sectiei pe care o conduce.``
II. Expunerea succinta a cauzei
Prin Sentinta penala nr. 72 din data de 22 februarie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 4.318/118/2015 al Tribunalului Constanta - Sectia penala, in baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din Codul penal si a art. 76 alin. (1) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, in modalitatea primirii sumei de 2.500 lei de la denuntatorul D.l.
in baza art. 55 raportat la art. 66 si art. 67 alin. (2) din Codul penal, a fost aplicata inculpatului M.M. pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) din Codul penal (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia de medic de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii) pe o durata de 1 an, a carei executare incepe la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
in baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei principale sub supraveghere, pe un termen de incercare de 2 ani stabilit in conditiile art. 92 alin. (1) din Codul penal.
in baza art. 93 alin. (1) din Codul penal s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere stabilit sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
in baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal s-a impus inculpatului sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii comunitare.
in baza art. 93 alin. (3) din Cod penal s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul sa presteze o munca neremunerata, in folosul comunitatii, in cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta ``Sf. Apostol Andrei`` Constanta sau in cadrul Caminului pentru persoane varstnice din municipiul Constanta, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, inculpatul nu poate presta aceasta munca, pe o perioada de 60 de zile lucratoare, numarul zilnic de ore urmand a fi stabilit conform legii de executare a pedepselor.
in baza art. 65 alin. (1) din Codul penal a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) din Codul penal, care nu se executa decat in cazul revocarii sau anularii beneficiului suspendarii sub supraveghere .
Prin aceeasi sentinta, in baza art. 91 alin. (4) din Codul penal, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 din Codul penal, in sensul ca, daca pe durata termenului de supraveghere, cu rea-credinta, nu executa obligatiile impuse, se poate dispuse revocarea suspendarii si executarea pedepsei.
in baza art. 289 alin. (3) din Codul penal s-a dispus confiscarea speciala de la inculpatul M.M. a sumei de 2.000 lei, primita de acesta cu titlu de mita de la martorul denuntator D.I., la data de 5 decembrie 2014, si totodata s-a constatat ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 289 alin. (3) din Codul penal cu privire la suma de 500 lei, gasita cu ocazia efectuarii perchezitiei la data de 15 decembrie 2014 si care a fost ridicata de la inculpat de catre organele judiciare.
Sub aspectul situatiei de fapt, instanta de fond a retinut, in esenta, ca inculpatul M.M., la data de 17 noiembrie 2014, in calitate de medic primar si sef al Sectiei clinice de chirurgie cardiovasculara din Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, a pretins suma de 3.000 lei de la denuntatorul D.I., conditionand de remiterea acestei sume efectuarea unei operatii chirurgicale pe cord de care depindea supravietuirea pacientului. La data de 5 decembrie 2014 a primit de la denuntatorul D.l. suma de 2.000 lei in legatura cu indeplinirea unor acte care intrau in atributiile sale de serviciu, respectiv efectuarea operatiei chirurgicale asupra denuntatorului, iar la data de 15 decembrie 2014 a mai primit inca 1.000 lei, in acelasi scop.
S-a mai retinut ca fapta inculpatului M.M., savarsita in calitate de medic primar chirurg si sef al Sectiei clinice de chirurgie cardiovasculara, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prevazute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal, avandu-se in vedere faptul ca inculpatul are calitatea necesara prevazuta de lege, aceea de functionar public, in sensul art. 175 din Codul penal, intrucat era angajat cu contract de munca pe o durata nedeterminata si avea calitatea de sef sectie in cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, unitate spitaliceasca din cadrul sistemului public de sanatate, asa cum se stipuleaza in Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26/2014.
impotriva hotararii instantei de fond au declarat apel Ministerul Public - Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Constanta si inculpatul M.M.
in cursul judecarii cauzei in apel, apelantul inculpat, prin aparator ales, a invocat ca o chestiune prealabila necesitatea de a lamuri calitatea sa de functionar public, prin raportare la Decizia nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, intrucat la momentul comiterii presupusei fapte avea calitatea de medic sef sectie la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta, fiind sub puterea unui contract de mandat, si nu a unui contract de munca, ceea ce excedeaza deciziei mentionate si conduce la concluzia ca nu are calitatea de functionar public in intelesul art. 175 alin. (1) din Codul penal, ci aceea de functionar asimilat in definitia prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal, astfel incat ii sunt aplicabile dispozitiile art. 308 alin. (2) din Codul penal.
Prin urmare, apelantul inculpat a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal in infractiunea prevazuta de art. 289 alin. (2) din Codul penal, iar in situatia in care instanta de apel ar considera ca, in baza Deciziei nr. 26/2014 anterior mentionate, a legii si a clauzelor contractului de administrare, interpretat in paralel cu un contract individual de munca, nu poate fi lamurita chestiunea pusa in discutie, a solicitat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii acestei probleme de drept .
Instanta de apel a apreciat ca se impune dezlegarea de principiu a chestiunii de drept invocate privind incadrarea medicului ce isi desfasoara activitatea in baza contractului de administrare in categoria functionarilor publici prevazuta de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a 11-a din Codul penal sau in cea prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal, sens in care a admis cererea formulata de inculpatul M.M. si a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conditiile art. 475-476 din Codul de procedura penala.
III. Punctul de vedere al procurorului si al partii asupra chestiunii de drept sesizate
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru a se dispune sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.
Inculpatul M.M., prin aparator, in sustinerea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, a aratat ca nu se afla in ipoteza luata in discutie de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala in Decizia nr. 26/2014, intrucat se afla sub puterea unui contract de mandat, si nu a unui contract de munca, astfel ca nu are calitatea de functionar public in intelesul dispozitiilor art. 175 alin. (1) din Codul penal, ci aceea de functionar asimilat in definitia prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 308 alin. (2) din Codul penal.
IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Curtea de Apel Constanta a apreciat ca sesizarea este admisibila, de lamurirea acestei chestiuni de drept depinzand, direct, incadrarea juridica ce urmeaza a fi retinuta de instanta de apel.
in ceea ce priveste punctul de vedere al instantei s-a precizat ca exista contradictii intre normele de drept penal si nepenal aplicabile, referitor la continutul conceptului juridic de ``functie publica`` din art. 175 alin. (1) lit. b)teza finala din Codul penal si definit de prevederile art. 2-10 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Curtea de Apel Constanta a apreciat ca deciziile nr. 26/2014 si nr. 19/2016 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala au avut ca premisa situatia juridica a medicului incadrat cu contract de munca pe o perioada nedeterminata, si nu cu contract de administrare, care este apreciat in practica constanta a instantelor de contencios administrativ si civile ca avand natura unui contract de mandat, cu drepturi si obligatii specifice, chiar daca unele sunt caracteristice si contractului de munca .
Prin urmare, a considerat ca datele concrete din speta dedusa judecatii, cu referire la tipul de contract de angajare a medicului in spitalul public (contract de administrare), excedeaza situatiei premisa avuta in vedere prin dispozitivul Deciziei nr. 26/2014, care mentioneaza expres contractul de munca . Ca atare, instanta a apreciat ca de lamurirea chestiunii de drept anterior mentionata depinde incadrarea juridica ce urmeaza a fi retinuta in apel si a constatat indeplinite cerintele prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala, pentru sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
V. Punctul de vedere al Directiei legislatie, studii si documentare si informatica juridica din cadrul inaltei Curiti de Casatie si Justitie
Directia de specialitate din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca medicul care are calitatea de sef de sectie in cadrul unui spital public, prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza contractului de administrare reglementat in art. 185 alin. (5) din aceeasi lege, are calitatea de functionar public In acceptiunea dispozitiilor art, 175 alin, (1) lit, b)
teza a II-a din Codul penal, chiar daca nu a incheiat un contract individual de munca pe o perioada nedeterminata cu spitalul public in ceea ce priveste activitatea de medic curant in cadrul sectiei pe care o conduce.
Opinia exprimata se intemeiaza pe urmatoarele argumente:
a) Dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal includ in notiunea de ``functionar public`` ``persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie: b) exercita (...) o functie publica de orice natura``.
Utilizarea de catre legiuitor a expresiei ``functie publica de orice natura`` are, pe de o parte, rolul de a indica inexistenta unei suprapuneri intre notiunea de ``functie publica`` in sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si expresia utilizata in cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal pentru a stabili sfera persoanelor care au calitatea de functionar public in acceptiunea legii penale, iar, pe de alta parte, rolul de a nu limita categoria functionarilor publici prevazuta in art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal la functionarii publici prevazuti in Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sfera persoanelor care au calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi conturata pe baza a doua criterii: exercitarea unei functii specifice in cadrul unui sistem public si finantarea din fonduri publice a structurii in cadrul careia este exercitata functia specifica. Criteriile mentionate se desprind atat din Decizia nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cat si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014.
in raport cu primul criteriu, persoanele care exercita o functie specifica (medic sau medic sef de sectie) in cadrul sistemului public de sanatate sunt incluse in categoria functionarilor publici, in acceptiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
in raport cu al doilea criteriu, persoanele care exercita o functie specifica in cadrul unei structuri finantate din fonduri publice [spital public, organizat ca institutie publica in temeiul art. 169 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare] sunt incluse in categoria functionarilor publici, in acceptiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Asadar, functiile specifice din cadrul sistemului public de sanatate, exercitate in spitalele publice, ca institutii publice, finantate din fonduri publice, constituie ``functii publice de orice natura`` in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Medicul care are calitatea de sef de sectie in cadrul unui spital public exercita o functie specifica in sistemul public de sanatate, in cadrul unei structuri finantate din fonduri publice, si, in consecinta, exercita o ``functie publica de orice natura" in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Medicul care are calitatea de sef de sectie in cadrul unui spital public in baza contractului de administrare exercita cu titlu temporar (3 ani), cu o remuneratie, functia publica, potrivit dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
b) Prin Decizia nr. 26/2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a statuat ca medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Solutia adoptata prin Decizia nr. 26/2014 este aplicabila si in cazul medicului sef de sectie din cadrul unui spital public, intrucat intre ``medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate" si medicul care are calitatea de sef de sectie in cadrul unui spital public in baza contractului de administrare nu exista diferente de natura sa justifice excluderea acestuia din urma din sfera notiunii de ``functionar public`` in sensul dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
in acest sens:
a�� Spitalul public prevazut in art. 163 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie o ``unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate``, la care se refera dispozitivul Deciziei nr. 26/2014. In conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, spitalele publice sunt organizate ca institutii publice.
a�� Similar cu contractul de munca, contractul de administrare prevazut in art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se incheie cu spitalul public. Unica deosebire dintre contractul de munca si contractul de administrare prevazut in art. 185 alin. (5) din aceeasi lege este reprezentata de durata contractului, in primul caz, nedeterminata, iar in al doilea caz, limitata la 3 ani (cu posibilitatea prelungirii). Aceasta deosebire nu este insa de natura sa influenteze calitatea de functionar public, intrucat dispozitiile art. 175 alin. (1) din Codul penal se refera in mod explicit la exercitarea cu titlul permanent (contract de munca) sau temporar (contract de administrare) a functiei publice de orice natura .
a�� Atat contractul de munca al medicului, cat si contractul de administrare al medicului sef de sectie sunt finantate din fonduri publice.
Asadar, intre medicul care isi exercita functia pe baza unui contract de munca intr-un spital public, ce are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal conform Deciziei nr. 26/2014, si medicul sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr-un spital public nu exista diferente apte sa conduca la concluzia ca medicul sef de sectie din cadrul unui spital public nu ar avea calitatea de functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Dimpotriva, statutul juridic similar al medicului sef de sectie in cadrul unui spital public si al medicului care isi exercita functia in cadrul unui spital public conduce la concluzia ca solutia adoptata prin Decizia nr. 26/2014 se impune si in cazul medicului sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr-un spital public.
in acest context s-a subliniat faptul ca dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, in interpretarea data prin Decizia nr. 26/2014, au format obiectul controlului de constitutionalitate, instanta de contencios constitutional respingand exceptia de neconstitutionalitate si constatand caracterul constitutional al acestora prin Decizia nr. 717/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016.
Medicul care are calitatea de sef de sectie in cadrul unui spital public prevazut in art. 163 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza contractului de administrare reglementat in art. 185 alin. (5) din aceeasi lege, nu poate fi inclus in categoria persoanelor considerate functionari publici in sensul legii penale, conform dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.
in temeiul art. 175 alin. (2) din Codul penal, ``este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public``.
Asa cum se releva in considerentele Deciziei nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul ofera doua exemple de persoane care se incadreaza in dispozitiile ari. 175 alin. (2) din Codul penal, si anume notarii publici si executorii judecatoresti. Referindu-se la aceasta categorie de persoane asimilate functionarilor publici, legiuitorul precizeaza ca, ``desi aceste persoane nu sunt propriu-zis functionari publici, ele exercita atribute de autoritate publica, ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia``. Atat din exemplele oferite de legiuitor, cat si din referirea ia exercitarea atributelor de autoritate publica, pe baza delegarii printr-un act al autoritatii statale, rezulta ca dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal privesc persoane care nu isi exercita atributiile in cadrul unui sistem public, ci persoane care exercita un serviciu de interes public, pe baza investirii de catre autoritatile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, fara a fi angajate in unitatile de stat ale unui sistem public. (...) Medicul din cadrul unei unitati sanitare de stat nu exercita un serviciu de interes public, pe baza investirii de catre autoritatile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, ci indeplineste atributii in cadrul unui sistem public de sanatate.
De asemenea, asa cum se releva in considerentele Deciziei nr. 26/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nefinantarea din fondurile publice este retinuta drept criteriu pentru conturarea sferei persoanelor care se incadreaza in art. 175 alin. (2) din Codul penal si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 2/2014, in care se arata ca ``unele dintre persoanele care exercita profesii liberale sunt considerate functionari publici in conditiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci cand, desi functioneaza in baza unei legi speciale si nu sunt finantate de la bugetul de stat, exercita un serviciu de interes public si sunt supuse controlului sau supravegherii unei autoritap publice``. In cazul medicului din cadrul sistemului public de sanatate, care isi exercita profesia ca angajat al unei unitati sanitare de stat, in regim salarial, angajarea acestuia nu echivaleaza cu o investire de catre autoritatile publice pentru a exercita un serviciu de interes public. Actul de angajare, ca baza a raportului dintre medic si unitatea sanitara de stat, in temeiul caruia medicul este incadrat in sistemul public de sanatate, nu poate fi considerat un act de investire de catre autoritatile publice, un act de delegare a unui atribut de autoritate publica.
Considerentele Deciziei nr. 26/2014 - pe baza carora Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a exclus din categoria persoanelor considerate functionari publici in sensul legii penale conform dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal ``medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate`` - sunt aplicabile si in cazul medicului sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr : un spital public.
In acest sens:
a�� Medicul sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr-un spital public nu este o ``persoana care nu isi exercita atributiile in cadrul unui sistem public", ci o persoana care isi exercita atributiile in cadrul sistemului public de sanatate.
a�� Medicul sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr-un spital public, ca institutie publica, nu este o persoana ``nefinantata din fondurile publice``, ci o persoana finantata din fondurile publice.
a�� Contractul de administrare prevazut in art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu echivaleaza cu o investire de catre autoritatile publice pentru a exercita un serviciu de interes public sau cu un act de delegare a unui atribut de autoritate publica.
Prin urmare, medicul sef de sectie care isi exercita functia pe baza unui contract de administrare intr-un spital public nu intruneste niciunul dintre criteriile care contureaza, conform Deciziei nr. 26/2014, sfera persoanelor care se incadreaza in dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal.
VI. Punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Prin concluziile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia judiciara s-a solicitat respingerea ca inadmisibila a sesizarii Curtii de Apel Constanta - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie privind rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ce formeaza obiectul prezentei cauze, avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a sesizarii prevazute de art. 475-477 din Codul de procedura penala.
Astfel, cu privire la admisibilitatea sesizarii, sub aspectul respectarii conditiei ca de lamurirea chestiunii de drept sa depinda solutionarea pe fond a cauzei, procurorul a mentionat urmatoarele:
a) in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru delegarea unor chestiuni de drept in materie penala s-a statuat ca este necesar ca sesizarea sa tinda la interpretarea in abstracto a unor dispozitii legale determinate, iar nu la o rezolvare implicita a unor chestiuni ce tin de particularitatile fondului cauzei. Aceasta deoarece o atare problema ``nu poate primi o rezolvare de principiu in lipsa elementelor de fapt ce urmeaza a fi stabilite in urma judecarii cauzei respective``. Altminteri, instanta de trimitere nu tinde la o rezolvare a unei ``chestiuni de drept``, in intelesul pe care art. 475 din Codul de procedura penala il confera acestei sintagme (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala).
S-a mai sustinut ca este inadmisibila, in cadrul procedurii reglementate de art. 475 din Codul de procedura penala, decelarea unor aspecte de fapt si, numai consecutiv acestui demers si raportat la determinarea elementelor de fapt, identificarea solutiei in drept . ``Instanta suprema, in unificarea practicii judiciare prin mecanismul hotararii prealabile, vizeaza acele chestiuni de drept ce influenteaza solutia in cauza, insa nu determina baza factuala, caracterizarea in drept si nici legea aplicabila cauzei in ipoteza succesiunii de legi, acestea apartinand exclusiv instantei investite cu solutionarea actiunii penale`` (Decizia nr. 31 din 19 noiembrie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala).
Din examinarea textelor legale evocate rezulta ca, in cazul medicului sef de sectie care a incheiat un contract de administrare in temeiul art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contractul individual de munca ramane in fiinta, dispozitia privitoare la suspendarea de drept a acestuia pe perioada exercitarii mandatului existand doar pentru persoanele care ocupa functia de manager, potrivit art. 176 alin. (8), sau functii de conducere specifice comitetului director, potrivit art. 181 alin. (6) din acelasi act normativ. Seful de sectie nu face parte din comitetul director [format, potrivit art. 181 alin. (1) din managerul spitalului, directorul medical si directorul financiar contabil], astfel incat lui nu i se aplica dispozitiile derogatorii privitoare la suspendarea de drept a contractului individual de munca pe perioada exercitarii mandatului.
La aceeasi concluzie conduce si interpretarea dispozitiilor art. 185 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, din care rezulta ca seful de sectie are ca atributii, printre altele, si realizarea activitatii de acordare a ingrijirilor medicale in cadrul sectiei pe care o conduce, precum si a dispozitiilor alin. (15) al aceluiasi articol referitoare la incompatibilitati, din care rezulta ca nu este incompatibila cu functia de sef de sectie ``exercitarea oricaror altor functii salarizate, nesalarizate sau/si indemnizate`` in aceeasi unitate sanitara. Rezulta asadar ca realizarea actului medical specific
functiei de executie de medic nu este afectata de dobandirea functiei de conducere, continuand sa fie exercitata, in situatiile tipice, in temeiul contractului individual de munca incheiat cu unitatea spitaliceasca.
Pentru a putea fi calificata ca o chestiune de principiu, problema de drept supusa dezlegarii trebuie sa provina dintr-o neclaritate a legii de natura sa suscite varii interpretari in aplicarea sa, neputand fi calificata ca problema de drept rezolvarea unei situatii particulare rezultate din neaplicarea sau aplicarea gresita a legii. Aceasta din urma este sarcina instantei investite cu judecarea cauzei sa o lamureasca si, dupa caz, sa o sanctioneze.
Situatia particulara din prezenta cauza in care inculpatul M.M. a fost angajat direct pe functia de conducere fara a avea anterior un contract individual de munca cu spitalul obliga instanta sesizata cu judecarea fondului sa examineze in ce masura contractul de administrare incheiat de inculpat cu unitatea sanitara, reprezentata prin managerul sau, are sau nu natura juridica a unui contract de munca . Or, un atare demers cade exclusiv in sarcina instantei de trimitere si presupune analizarea clauzelor contractului de administrare incheiat de inculpatul M.M. (partile, drepturile si obligatiile acestora, conditiile de munca, durata muncii, remuneratia etc.) dublata, eventual, de examinarea comparativa a contractului de administrare incheiat de inculpat cu contractele de munca incheiate de medicii cu functie de executie din cadrul sectiei conduse de acesta. Abia consecutiv acestor analize si, implicit, stabilirii situatiei de fapt, putea fi supusa examenului instantei supreme chestiunea de drept .
b) Pentru a avea aptitudinea de a investi instanta suprema cu dezlegarea unei chestiuni prealabile trebuie ca modul de formulare a acesteia sa fie cu suficienta claritate exprimat incat sa surprinda situatia concreta din cauza aflata pe rolul instantei de trimitere, doar astfel putandu-se proba indeplinirea cerintei de pertinenta a chestiunii de drept cu solutionarea fondului cauzei.
Situatia premisa exprimata in sesizarea Curtii de Apel Constanta este aceea ca persoana fizica a actionat in calitate de medic sef de sectie la un spital public. Or, in cauza dedusa prezentei judecati, in sarcina inculpatului nu s-a retinut savarsirea infractiunii de luare de mita in exercitarea functiei de conducere pentru care fusese angajat in temeiul unui contract de administrare, ci comiterea acestei infractiuni in calitate de medic curant, membru in echipa operatorie care a efectuat interventia chirurgicala asupra martorului denuntator.
Interesul instantei de trimitere de a sti daca contractul de administrare incheiat de medicul sef de sectie din cadrul unei unitati spitalicesti din sistemul public de sanatate ii confera sau nu acestuia calitatea de functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal ar fi indeplinit conditia de a avea legatura cu solutionarea cauzei doar cu conditia ca infractiunea retinuta in sarcina inculpatului sa fi fost in legatura cu exercitarea atributiilor de sef de sectie, asa cum instanta de trimitere pretinde ca inculpatul ``a actionat``. Procurorul a mentionat ca aceasta conditie este neindeplinita in prezenta cauza.
Cu privire la admisibilitatea sesizarii, sub aspectul respectarii conditiei ca asupra respectivei chestiuni de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat printr-o hotarare prealabila, procurorul a aratat ca prin actul de sesizare si hotararea instantei de fond s-a retinut ca inculpatul M.M. a savarsit infractiunea in calitate de medic curant. Apartenenta acestei calitati la categoria functionarilor publici, prevazuta de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, a format obiectul examenului Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind solutionata prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a statuat in sensul ca medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. Tinuta de limitele investirii, instanta suprema a raspuns, prin dispozitivul sus-citatei hotarari, intrebarii cu dezlegarea careia a fost sesizata. In considerentele aceleiasi hotarari insa, a explicitat acest dispozitiv, clarificand natura raporturilor juridice ce trebuie sa existe intre angajator si angajat pentru a justifica calificarea celui din urma ca functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Astfel, Inalta Curte a retinut ca, in intelesul legii penale, notiunile de ``functionar public`` si de ``functionar`` au o semnificatie mai larga decat aceleasi notiuni din dreptul administrativ, ``datorita atat caracterului relatiilor sociale aparate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cat si faptului ca exigentele de aparare a patrimoniului si de promovare a intereselor colectivitatii impun o mai buna ocrotire prin mijloacele dreptului penal``. S-a mai aratat ca ``functionarul public, astfel cum este definit in cuprinsul art. 175 alin. (1) din Codul penal, poate exercita fie atributii si responsabilitati pentru exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti, fie atributii cu privire la realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral ori majoritar de stat, fie poate exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura . Scopul utilizarii de catre legiuitor a expresiei A�functie publica de orice naturaA�, iar nu A�functie publicaA� a fost acela de a evita existenta unei suprapuneri intre notiunea de A�functie publicaA� in sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si expresia utilizata in cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de functionar public in acceptiunea legii penale. Astfel, sintagma A�functie publica de orice naturaA�, in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, defineste o categorie mai larga decat functia publica, asa cum este inteleasa in dreptul administrativ, iar notiunea de A�functionar publicA� este mai cuprinzatoare decat cea la care se refera art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare". Se mai arata in decizia instantei supreme ca, in sensul avut in vedere de art. 175 alin. (2) din Codul penal, ``investirea, controlul sau supravegherea din partea autoritatilor publice vizeaza exclusiv exercitarea de catre functionar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei in domeniul de competenta necesar pentru indeplinirea serviciului public respectiv. Mai mult, rezulta ca intre autoritatea publica si persoana care exercita serviciul de interes public nu exista raporturi de serviciu, stabilite in baza unui contract individual sau colectiv de munca, pentru ca, in acest din urma caz, respectiva persoana ar fi avut obligatia sa presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmand a fi incadrata fie in categoria functionarilor publici prevazuti de art. 175 alin. (1) din Codul penal - daca angajatorul este o persoana de drept public, fie in cea reglementata de art. 308 alin. (1) din Codul penal - daca angajatorul era o persoana de drept privat.
Din perspectiva Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, Colegiul Medicilor din Romania este un organism care, in calitate de reprezentant al autoritatii publice (Ministerul Sanatatii), autorizeaza doar dreptul de practica al medicului, ceea ce reprezinta o conditie de exercitare a profesiei de medic pe teritoriul Romaniei, respectiv controleaza si supravegheaza profesia de medic, ca profesie liberala, si nicidecum nu procedeaza la o investire a medicului cu exercitarea unui serviciu public, dupa cum nu controleaza si nici nu supravegheaza exercitarea de catre medic a serviciului public, in sensul dispozitiilor art 175 alin. (2) din Codul penal``.
Este evocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale care, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, a declarat neconstitutionale dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative si articolul unic din Legea pentru modificarea art. 253 1 din Codul penal. Curtea Constitutionala a retinut, prin decizia citata, ca ``determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenta normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic in baza caruia se presteaza respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana in cauza si autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public``. Dintr-o alta perspectiva se constata ca ``functia publica`` reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale, iar ``interesul public" este acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte . Asadar, conceptul de ``functie publica`` se afla in stransa corelatie cu notiunea de ``interes public``, ambele urmarind satisfacerea trebuintelor de interes general, in baza prerogativelor constitutionale care fac sa prevaleze interesul public fata de cel privat.
Rezulta asadar ca, prin considerentele Deciziei nr. 26 din 3 decembrie 2014, instanta suprema a identificat criteriile determinante pentru retinerea calitatii de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a ii-a din Codul penal, ramanand in competenta instantei de trimitere sa aplice aceste criterii la situatia concreta cu judecarea careia a fost investita. Desi obiect al anterioarei sesizari l-a constituit problema de a sti daca medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, o consecventa de interpretare ar justifica, mutatis mutandis, aplicarea aceluiasi rationament si, implicit, aceeasi solutie si in cazul medicului aflat in raporturi juridice similare celor de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, problema de drept ce face obiectul prezentei dezlegari. Cum obligatorii sunt nu doar dispozitivul, ci si considerentele deciziilor date de Inalta Curte in procedura prevazuta de art. 475 si urmatoarele din Codul de procedura penala, cele din urma explicitandu-l pe cel dintai, rezulta ca determinante in retinerea calitatii de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal sunt natura raporturilor juridice in care medicul se afla cu unitatea spitaliceasca din sistemul public de sanatate si natura serviciului public prestat de acesta.
Concluzionand, pentru argumentele mai sus aratate, procurorul a apreciat ca prin intrebarea supusa prezentului examen nu se tinde la interpretarea in abstracto a unor dispozitii legale determinate, ci la lamurirea naturii raporturilor stabilite prin contractul de administrare. Or, un atare demers este circumstantiat strict unei analize factuale restranse la cauza pendinte pe rolul instantei de trimitere si care cade exclusiv in competenta de solutionare a acesteia. Prin noua institutie procesual penala nu s-a urmarit exonerarea judecatorului investit cu solutionarea cauzei in ultimul grad de jurisdictie de obligatia legala de rezolvare a pricinii sale, instanta suprema nesubstituindu-se acestuia.
VII. Punctele de vedere exprimate de curtile de apel si instantele judecatoresti arondate
in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, s-a solicitat punctul de vedere al instantelor judecatoresti asupra chestiunilor de drept supuse dezlegarii.
Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie Curtea de Apel Alba lulia, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel lasi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Targu Mures si Curtea de Apel Timisoara, care, dupa caz, au facut referire si la opiniile unora dintre instantele arondate. De asemenea, instantele au transmis faptul ca nu a fost identificata jurisprudenta in materie.
Cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii, s-au exprimat doua opinii:
in opinia majoritara s-a sustinut ca persoana fizica care actioneaza in calitate de medic sef de sectie la un spital public, prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006, in baza unui contract de administrare prevazut de art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, fara a avea incheiat in acelasi timp un contract individual de munca, distinct, pe o perioada nedeterminata cu respectivul spital public, in ceea ce priveste activitatea de medic curant in cadrul sectiei pe care o conduce, este functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
in punctele de vedere transmise de instante, in principal, s-a facut trimitere la similitudinea situatiei supuse atentiei in cauza de fata cu cea care a facut obiectul Deciziei nr. 26/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.
La conturarea opiniei exprimate de instante cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii, in esenta, a fost avuta in vedere calitatea de medic, si nu natura contractului in baza caruia medicul isi desfasoara activitatea in cadrul unitatii sanitare publice, respectiv natura profesiei de medic angajat al unei unitati sanitare de stat in regim salarial si a carui angajare nu poate echivala cu o investire de catre autoritatile publice pentru a exercita un serviciu de interes public.
in acest sens s-a apreciat ca Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nr. 26/2014 ii este deopotriva aplicabila oricarui medic angajat intr-o unitate spitaliceasca de stat si care isi desfasoara activitatea in scopul realizarii unui interes public, avand obligatia de a considera interesul public mai presus decat interesul personal, imprejurarea angajarii pe baza unui contract de administrare, si nu a unui contract de munca fiind irelevanta in conditiile in care este oricum angajat al unei unitati de stat, remunerat prin salariu, ceea ce il deosebeste de alte categorii, precum notari, executori, experti etc. remunerati din onorarii si care se incadreaza in dispozitiile alin. (2) al art. 175 din Codul penal.
Totodata, au fost avute in vedere si considerentele Deciziei nr. 20/2014 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, conform carora, pentru ca o persoana sa faca parte din categoria reglementata de dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, este necesara intrunirea cumulativa a doua cerinte obligatorii, respectiv sa exercite un serviciu de interes public si sa fie investita cu indeplinirea respectivului serviciu public de catre o autoritate publica sau sa exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autoritati publice, ceea ce nu este cazul in speta dedusa dezbaterii.
Astfel, s-a aratat ca instanta suprema a statuat ca, prin investirea pentru realizarea unui serviciu public, se intelege fie acordarea calitatii din care deriva obligatia de a realiza respectivul serviciu de catre o autoritate publica (oferind drept exemple in acest sens cazul numirii in functia de notar sau cel al autorizarii ca interpret), fie incredintarea realizarii serviciului de interes public printr-o decizie a autoritatii (oferind ca exemplu situatia in care instanta judecatoreasca numeste administratorul si lichidatorul judiciar in cadrul procedurii insolventei ori expertul tehnic judiciar). Altfel spus, in dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt inclusi ori particularii care isi desfasoara activitatea in cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ si care primesc gestiunea unui serviciu public, ori persoanele care exercita profesii liberale, functioneaza in baza unor legi speciale si nu sunt finantate de la bugetul de stat, dar exercita un serviciu de interes public si sunt supuse controlului sau supravegherii unei autoritati publice, ceea ce nu poate fi cazul unui medic sef de sectie, angajat al unei unitati sanitare de stat, indiferent daca angajarea s-a facut in baza unui contract de munca sau a unui contract de administrare.
De asemenea, in sprijinul acestei opinii s-a mai mentionat ca prin Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, Curtea Constitutionala a aratat ca in cazul in care o notiune sau un termen nu sunt consacrate sau pot avea intelesuri diferite, semnificatia acestora in context se stabileste prin actul normativ care le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, si devin obligatorii pentru actele normative din aceeasi materie. In acelasi sens, prin Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, Curtea Constitutionala a statuat ca o notiune legala poate avea un continut si inteles autonom diferit de la o lege la alta, cu conditia ca legea care utilizeaza termenul respectiv sa il si defineasca, in caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili intelesul acelei notiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decat una subiectiva si, in consecinta, discretionara, in privinta notiunilor de functionar public si functie publica, atat Curtea Constitutionala, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie au aratat, in mai multe randuri, ca exista o diferentiere cunoscuta si evidentiata intre dreptul penal si dreptul administrativ.
Medicul vizat de ipoteza problemei semnalate are activitatea guvernata de dispozitiile art. 185 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad, in esenta, ca aceste functii se ocupa prin concurs sau examen, au ca atributii indrumarea si realizarea activitatii de acordare a ingrijirilor medicale in cadrul sectiei respective si raspund de calitatea actului medical, precum si atributiile asumate prin contractul de administrare.
Totodata, s-a evidentiat ca din analiza considerentelor deciziilor nr. 20/2014 si nr. 26/2014 pronuntate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al instantei supreme se observa ca, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, nu este suficient ca persoana sa exercite un serviciu de interes public, ci trebuie sa si fie investita sau controlata, dupa caz, supravegheata, de autoritatile publice cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public . Prin investirea pentru realizarea unui serviciu public se intelege acordarea calitatii din care deriva obligatia de a realiza respectivul serviciu de catre o autoritate publica.
in ceea ce priveste art. 175 alin. (1) lit b)teza a II-a din Codul penal, care mentioneaza ca sunt considerate functionari publici, pe langa demnitari, si persoanele care ocupa o functie publica de orice natura, intra in aceasta categorie si persoanele care ocupa o functie publica de autoritate, ce reprezinta, potrivit doctrinei, o functie ocupata de o persoana care apartine unui organ de conducere dintr-o autoritate publica sau o structura a acesteia, ca urmare a actului de alegere sau numire. Intra in aceasta categorie toate functiile de conducere, inaltii functionari publici si managerul public.
S-a precizat ca medicul din cadrul unei unitati sanitare de stat nu exercita un serviciu de interes public, pe baza investirii de catre autoritatile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, ci indeplineste atributiile in cadrul unui sistem public de sanatate.
De asemenea, s-a sustinut ca in cazul medicului din cadrul sistemului public de sanatate, care isi exercita profesia ca angajat al unei unitati sanitare de stat, in regim salarial, angajarea acestuia nu echivaleaza cu o investire de catre autoritatile publice pentru a exercita un serviciu de interes public. Actul de angajare, ca baza a raportului dintre medic si unitatea sanitara de stat, in temeiul caruia medicul este incadrat in sistemul public de sanatate, nu poate fi considerat un act de investire de catre autoritatile publice, un act de delegare a unui atribut de autoritate publica.
Or, avand in vedere acest intreg cadrul prezentat, precum si imprejurarea ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, singura cale legala pentru ocuparea functiei de sef de sectie este incheierea unui contract de administrare, ca urmare a unui concurs sau examen, s-a considerat ca nu se justifica o redirectionare de la jurisprudenta citata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, persoana aflata in situatia descrisa fiind functionar public potrivit dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, in aceasta categorie incluzandu-se si persoane cu atributii manageriale sau alte persoane care, in baza unui contract, diferit de unul individual de munca, desfasoara activitate de interes public, fara a fi insa considerate investite cu realizarea unui serviciu public, in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal. Asadar, nu s-a considerat oportuna realizarea unei diferente, in aceasta materie, intre medicul angajat cu contract individual de munca si seful de sectie, parte intr-un contract de administrare, ambii indeplinind atributii in cadrul unui sistem public de sanatate neexercitand un serviciu de interes public si nebeneficiind de un act de delegare a unui atribut de autoritate publica.
Totodata, in sprijinul opiniei majoritare exprimate de instantele care au comunicat puncte de vedere cu privire la problema de drept supusa dezlegarii s-a mai sustinut ca din interpretarea dispozitiilor art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca acest contract de administrare reprezinta singura modalitate prin care seful de sectie poate desfasura activitatea in spitalul public, nefiind vorba de un contract de colaborare sau prestari servicii, care sa atraga pierderea calitatii de functionar public a medicului-sef.
Prin urmare, in conditiile in care in cauza ce face obiectul dosarului in care s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu problema de drept in discutie medicul sef de sectie este acuzat de savarsirea unei infractiuni de coruptie in realizarea serviciului public de sanatate, respectiv in realizarea actului medical la care este obligat profesional, moral si legal, s-a concluzionat ca, in aceasta ipoteza si in considerarea calitatii de medic (iar nu a celei de sef de sectie), sunt incidente dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
In a doua opinie exprimata s-a apreciat ca este functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul Penal persoana fizica care actioneaza in calitate de medic sef de sectie ia un spital public, prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006, in baza unui contract de administrare, prevazut de art. 185 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, fara a avea incheiat in acelasi timp un contract individual de munca, distinct, pe o perioada nedeterminata cu respectivul spital public, in ceea ce priveste activitatea de medic curant in cadrul sectiei pe care o conduce.
in sustinerea acestei opinii, sub aspectul problemei de drept deduse judecatii, s-a aratat ca, in realizarea actului medical, medicul, indiferent in baza carui raport juridic isi desfasoara activitatea, exercita un serviciu de interes public, fiind investit de autoritatile publice sau supus controlului si supravegherii acestora in conditiile prevazute de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, asa incat este considerat functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Asadar, in esenta, opinia judecatorilor care au considerat ca medicul sef de sectie care actioneaza in baza unui contract de administrare prevazut de art. 163 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, are calitate de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal a fost motivata in sensul ca din intreaga economie a Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca medicii isi desfasoara activitatea in realizarea unui serviciu de interes public, iar, potrivit art. 185 alin. (4) din aceeasi lege, sefii de sectie au ca atributii indrumarea si realizarea activitatii de acordare a ingrijirilor medicale din cadrul sectiei respective si raspund de calitatea actului medical, precum si atributii asumate prin contractul de administrare.
VIII. Examenul jurisprudentei
1. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale
A fost identificata Decizia nr. 2/2014 pronuntata de Curtea Constitutionala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 71 din data de 29 ianuarie 2014, prin care s-a admis obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 si art. II
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Momentul de la care curge termenul de prescriptie al dreptului material la actiune privind plata despagubirilor pentru pagubele produse de salariati Pronuntaţă de: Tribunalul Arges
Hotararea CEDO in Cauza Danciu si altii impotriva Romaniei. ancheta prompta si efectiva Pronuntaţă de: Curtea Europeana a Drepturilor Omului - CEDO
Anularea deciziilor medicale emisie de Cabinetul de expertiza medicala. Incadrarea in gradul III de invaliditate Pronuntaţă de: Decizia civila nr.334/24.05.2018 a Curtii de Apel Galati
Contestatie tardiva. Apararile pe care le mai poate invoca pensionarul in cadrul unei contestatii, odata ce titlul executoriu este deja pus in executare Pronuntaţă de: Decizia civila nr.399/14.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Amanare aplicare pedeapsa. Inlaturarea interdictiei de a nu conduce orice categorie de vehicule. Alcoolemie redusa Pronuntaţă de: Decizia penala nr. 5/A/08.01.2018 a Curtii de Apel Galati
Functionari publici. Contestatie decizie de incetare de drept a raportului de serviciu prin pensionare. Discriminare pe criteriu de gen Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 149/26.02.2020
Functionari publici. Drepturi salariale functionari. Revocarea pentru viitor a efectelor unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Inlaturare pentru trecut a efectelor actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 628/30.07.2020
Functionari publici. Sanctiune disciplinara. Principiul unicitatii sanctiunii disciplinare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 890/20.10.2020
Functionari publici cu statut special. Dreptul la decontarea biletelor de calatorie cu avionul in afara teritoriului Romaniei. Procedura de aprobare a dreptului de decontare. Principiul teritorialitatii aplicarii legii civile Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 265/10 martie 2021
Concediul de maternitate si concediul de crestere a copilului. Aspecte practice Sursa: MCP Cabinet avocati
Inechitatile salariale in sectorul public si in sectorul privat Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Despagubirile datorate de institutiile publice ca urmare a concedierilor abuzive. Plata integrala sau esalonare pe 5 ani? Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Dialogurile MCP (III) - Dreptul la deconectare al salariatului. Respectarea timpului normal de lucru in era digitala Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Raspunderea juridica a unui editor care emite un sfat inexact privind sanatatea umana Sursa: EuroAvocatura.ro
Repartizarea normei de munca si a timpului de lucru al medicilor. Dispozitii legale incidente Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
E-sanatatea si securitatea in munca pe piata unica digitala Sursa: avocat Irina Maria Diculescu | MCP Cabinet avocati