Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3.177/1/2016 a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Eugenia Voicheci, presedintele Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa doamna Ruxandra Petre, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27 6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Dolj - Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 12.331/215/2015 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept
1) daca prevederile art. 45 si art. 48 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21 din 21 august 1992 privind protectia consumatorilor si art. 6 lit. b) din Legea nr. 289 din 24 iunie 2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar;
2) daca dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, ce consacra principiul nominalismului monetar, sunt aplicabile intr-o cauza in care se sustine ca, desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a trage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic;
3) daca dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori impun obligativitatea pentru o institutie bancara de a insera intr-un contract de credit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar.
Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor. Se mai refera asupra faptului ca raportul a fost comunicat partilor in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, fiind formulate puncte de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
Doamna judecator Eugenia Voicheci, presedintele completului de judecata, a constatat ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra admisibilitatii sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.
INALTA CURTE,
deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
1. Tribunalul Dolj - Sectia a II-a civila a dispus, prin incheierea din 4 iulie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 12.331/215/2015, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv:
1) daca prevederile art. 45, art. 48 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21 din 21 august 1992 privind protectia consumatorilor si art. 6 lit. b) din Legea nr. 289 din 24 iunie 2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar;
2) daca dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, ce consacra principiul nominalismului monetar, sunt aplicabile intr-o cauza in care se sustine ca, desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic;
Cererea de pronuntare a hotararii prealabile a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 26 septembrie 2016.
II. Expunerea succinta a procesului
2. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta A a chemat-o in judecata pe parata B, solicitand instantei sa se constate neindeplinirea de catre parata a obligatiei legale de informare a reclamantei cu privire la riscul valutar, obligatie ce trebuia indeplinita anterior incheierii intre parti a Contractului nr. 0088826/14.03.2007; sa se constate caracterul abuziv al clauzelor de risc valutar inserate in Contractul de credit nr. 0088826/14.03.2007; sa se dispuna stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/RON pentru efectuarea platilor in temeiul contractului de credit la valoarea de la data incheierii contractului, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea diferentelor de curs valutar platite de reclamanta de la data acordarii creditului - 14.03.2007, sub forma deducerii din suma imprumutata.
3. Prin cererea precizatoare si completatoare, reclamanta A a invederat faptul ca solicita sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor abuzive inserate in contractul de credit, respectiv a clauzelor prevazute in conditiile speciale la sectiunea utilizarea creditului - pct. 2.3 si 2.4, precum si sectiunea 4 ``plati" - pct. 4.2, clauze care vizeaza in mod direct expunerea exclusiva a reclamantei la riscul ratei de curs valutar si in mod indirect limitarea acestui risc pentru banca parata.
4. A invederat reclamanta ca primul capat de cerere are ca obiect constatare nulitate act juridic, iar in ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere avand ca obiect obligatia de a face, reclamanta a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei la incasarea ratelor conform graficului de rambursare existent prin folosirea cursului de schimb valutar CHF/RON practicat de banca la data de 30.03.2007, data acordarii efective a creditului ce a facut obiectul Conventiei nr. 0088826, iar acest curs de schimb sa se dispuna a fi utilizat de parata pe intreaga perioada de valabilitate a contractului.
5. Prin al treilea capat de cerere avand ca obiect pretentii, reclamanta a solicitat obligarea paratei la restituirea diferentelor de curs valutar platite de reclamanta de la data acordarii efective a creditului - 30.03.2007.
6. La data de 19.06.2015, reclamanta A a depus la dosar o precizare privind valoarea fiecarui capat de cerere, aratand ca, pentru perioada 30 martie 2007 - iunie 2015, valoarea capatului de cerere este de aproximativ 34.150 lei, pentru perioada iulie 2015 si pana la data de 15.03.2032 neputandu-se stabili valoarea, intrucat este imposibil de anticipat valoarea cursului CHF.
7. In ceea ce priveste capatul doi al cererii a invederat faptul ca, pentru perioada martie 2007 - iunie 2015, valoarea capatului de cerere este de 34.150 lei, iar cel de-al treilea capat al cererii de chemare in judecata are aceeasi valoare, respectiv suma de 34.150 lei.
8. Prin Sentinta nr. 14.976 din 2 decembrie 2015, pronuntata de Judecatoria Craiova - Sectia civila, s-a respins cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta A in contradictoriu cu paratele B si B prin Sucursala Craiova ca neintemeiata.
9. Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A, iar in cadrul solutionarii apelului, Tribunalul Dolj - Sectia a II-a civila, prin incheierea din 4 iulie 2016, a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept enuntate anterior.
III. Motivele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii
10. Instanta de sesizare a apreciat ca propunerea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie formulata de reclamanta intruneste conditiile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila.
11. S-a retinut ca apelul formulat de reclamanta A este pendinte pe rolul Tribunalului Dolj, ca propunerea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie priveste probleme de drept de interpretare a unor norme juridice, pentru care este necesara o rezolvare de principiu, in vederea solutionarii fondului cauzei deduse judecatii.
12. In fine, s-a retinut ca, desi normele juridice vizate de propunerea de sesizare sunt intrate in vigoare mult anterior, aplicarea lor actuala ridica aspecte de noutate, iar asupra problemelor de drept ce fac obiectul propunerii de sesizare Inalta Curte nu a mai statuat in precedent printr-o alta hotarare preliminara sau printr-o hotarare data in recursul in interesul tegii.
13. In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 520 din Codul de procedura civila, s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si s-a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea acesteia.
IV. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Punctul de vedere al reclamantei A
14. A. Norma de drept intern ce se propune a fi supusa dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie este cea cuprinsa in art. 45 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului (Codul consumului): ``Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lor economice si de alta natura si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina siguranta si securitate``.
a) Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria ``operatorilor economici`` prevazuti a oferi servicii financiare intra si bancile .
b) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca un credit (in lei sau valuta) intra in categoria produselor si serviciilor vizate de textul legal mentionat.
c) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca, in cazul unui contract de credit in valuta exotica (franci elvetieni), in categoria ``caracteristicilor esentiale ale produsului`` mentionate de art. 45 poate intra si riscul valutar.
15. B. Reclamanta face referire la norma de drept intern prevazuta de art. 48 din Codul consumului: ``Consumatorii trebuie sa fie informati despre riscurile la care sunt supusi prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor."
a) Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria bunurilor la care face referire art. 48 din Codul consumului intra si produsele financiare, respectiv un credit (in lei sau valuta).
b) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria riscurilor la care face referire art. 48 din Codul consumului intra si riscul valutar.
16. C. Reclamanta face referire la norma de drept intern prevazuta de art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, potrivit caruia: ``Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate .``
a) Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria produselor si serviciilor intra si produsele financiare, respectiv un credit (in lei sau valuta).
b) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in cazul unui contract de credit in valuta exotica (franci elvetieni) printre ``caracteristicile esentiale`` ale produsului este si riscul valutar.
c) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria ``operatorilor economici`` intra si bancile .
17. D. De asemenea, reclamanta face referire la norma de drept intern prevazuta de art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice: ``inainte de incheierea contractului, creditorul are urmatoarele obligatii: b) sa prezinte consumatorului informatiile complete, corecte si precise privind contractul de credit avut in vedere;``.
a) Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria ``creditorilor`` prevazuti a avea respectivele obligatii intra si bancile .
b) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca in categoria contractelor de credit vizate de textul legal mai sus mentionat intra si contractele de credit in valuta.
c) Daca dispozitiile legale enuntate se interpreteaza in sensul ca informatiile complete, corecte si precise vizate de text se refera si la riscul valutar.
18. E. O alta norma de drept intern ce se propune a fi supusa dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie este cea cuprinsa in art. 1.578 din Codul civil de la 1864: ``Obligatiunea ce rezulta din un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract . Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monetelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs la momentul platii.``
19. Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate ce vizeaza suma numerica imprumutata se interpreteaza in sensul ca in acest concept intra si suma numerica in moneda valutara scripturala, in conditiile in care deblocarea imprumutului s-a facut printr-un schimb valutar scriptural pe cont, iar suma de bani a fost trasa in lei.
20. F. O alta norma de drept intern ce se propune a fi supusa dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie este cea cuprinsa in art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori: ``Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.``
21. Chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata este aceea daca dispozitiile legale enuntate, ce prevad ca respectivele clauze sa fie exprimate intr-un limbaj usor inteligibil, se interpreteaza in sensul ca impun obligativitatea de inserare intr-un contract de credit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar.
22. Asupra admisibilitatii sesizarii ce vizeaza norme de drept intern reprezentate de art. 45, art. 48 din Codul consumului si art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, de art. 1578 din Codul civil de la 1864 si de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, s-a apreciat a fi indeplinite cerintele art. 519 din Codul de procedura civila, avand in vedere urmatoarele:
a) Cauza in care se ridica chestiunile de drept ce se propun a fi supuse dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie este pe rolul Tribunalului Dolj in ultima instanta.
b) Propunerea de sesizare priveste chestiuni de drept susceptibile de interpretari diferite ale normelor de drept intern aratate si care pot genera o practica neunitara.
c) De lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 45 si art. 48 din Codul consumului si art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, art. 1578 din Codul civil de la 1864 si art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori sub aspectele prezentate depinde solutionarea pe fond a cauzei.
d) Problema de drept enuntata este noua, deoarece, dupa consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca asupra fiecarei probleme Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila.
e) Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la 31 mai 2016.
23. Reclamanta a sustinut ca din interpretarea dispozitiilor legale reprezentate de prevederile art. 45 si art. 48 din Codul consumului si art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum sunt destinate consumatorilor, persoane fizice, rezulta obligatiile legale ale bancii in faza precontractuala, respectiv obligatia precontractuala a bancii de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
24. Aceasta informare a consumatorului privind riscul ratei de schimb valutar inca din etapa publicitatii are o importanta esentiala, aceasta contribuie la transparenta contractului, in sensul ca permite consumatorului sa compare ofertele de creditare, iar pe de alta parte permite consumatorului sa aprecieze intinderea obligatiei sale, respectiv impactul economic al contractului.
25. Riscurile la care sunt supusi consumatorii nu vizeaza doar riscurile imediate, ci si pe cele mediate, respectiv posibilitatea suportarii unui risc valutar care se poate dovedi excesiv atunci cand se afla exclusiv in sarcina imprumutatului, cum este situatia de fata.
26. Obligatia de informare este in sarcina profesionistului, adica a institutiei de credit care a pus la dispozitia consumatorilor un produs de creditare.
27. Reclamanta a mai sustinut ca dispozitiile legale reprezentate de art. 1578 din Codul civil de la 1864 nu sunt aplicabile in cauza, avand in vedere faptul ca creditul a fost contractat in CFIF - ca moneda scriptica, pentru ca aceasta moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic, ca partea nu a avut posibilitatea de a trage creditul contractat in moneda acordata - CHF -, astfel ca, potrivit buletinului de schimb valutar de la data tragerii creditului, s-a facut un schimb valutar scriptic pe cont, iar suma de bani a fost trasa in lei, la o valoare sub cursul BNR din ziua respectiva.
28. Reclamanta a mai aratat ca interpretarea dispozitiilor legale prevazute de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori impune obligatia unei institutii bancare de inserare intr-un contract de credit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar.
29. In cauza de fata, clauzele ce se refera la obiectul contractului cuprind o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati in cadrul ratelor imprumutului sumele care rezulta din diferenta de curs valutar al CFIF si nu expun in mod transparent modalitatea in care ambele parti isi asuma riscul ratei de schimb valutar. Aceasta clauza a riscului ratei de schimb valutar inclusa in prevederile pct. 2.4 si 4.3 din Conditiile speciale nu a fost negociata de parti anterior incheierii contractului. Reclamantei nu i s-a adus la cunostinta acest risc, dimpotriva, a fost dezinformata prin prezentarea acestei monede ca fiind una stabila. De asemenea, reclamanta nu si-a asumat acest risc si nu i s-a dat posibilitatea de a negocia limita expunerii la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului.
30. In ceea ce priveste cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil, prevazuta in dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, aceasta trebuie inteleasa ca impunand nu numai ca respectiva clauza sa fie inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, adica ``vizibila``, ci si inteligibila in plan juridic si economic, adica apta sa arate consecintele asumarii obligatiilor si riscurilor generate de contract .
31. Punctul de vedere exprimat de parata C (fosta B) cu privire la propunerea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost in sensul respingerii acesteia ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
32. Intimata-parata a apreciat ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, in speta de fata doar primele trei conditii fiind indeplinite.
33. Astfel, a sustinut intimata-parata, pentru a fi vorba de o problema de drept reala trebuie ca normele de drept sa fie indoielnice, imperfecte sau neclare, iar chestiunile de drept supuse dezbaterii trebuie sa fie unele veritabile, legate de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauza ca acest text este incomplet, fie ca nu este corelat cu alte dispozitii legale.
34. In speta de fata, apreciaza intimata-parata, normele de drept care au fost propuse spre a fi dezlegate de Inalta Curte sunt clare si neechivoce si se coroboreaza cu alte texte legale.
35. Astfel, art. 45 din Codul consumului este foarte clar si nu comporta niciun fel de indoiala, iar chestiunile de drept care se solicita a fi dezlegate sunt foarte bine definite In anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, astfel: ``in sensul legislatiei privind protectia consumatorilor, termenii si expresiile de mai jos se definesc astfel:
- operator economic - persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, depoziteaza, transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
- prestator- operatorul economic care furnizeaza servicii;
- serviciu - activitatea, alta decat cea din care rezulta produse, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor;
- serviciu financiar - unele servicii de natura bancara, credite, asigurari, pensii private, investitii sau plati."
36. Pe de alta parte, aceste dispozitii se mai coroboreaza si cu art. 75, 77, 78, 80 si 81 din Codul consumului, dar si cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, respectiv:
37. Art. 2: in sensul prezentei ordonante, se intelege prin costul total al creditului pentru consumator: toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, in special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, in cazul in care obtinerea creditului sau obtinerea acestuia potrivit clauzelor si conditiilor prezentate este conditionata de incheierea unui contract de servicii .
38. Art. 3: Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d) de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;
e) de a se organiza in asociatii de consumatori, in scopul apararii intereselorjor.
39. Art. 9 1 : (1) in cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat in mod corect, inca din faza precontractuala, asupra tuturor conditiilor contractuale.
(2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligatia de a oferi gratuit consumatorului, pe hartie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care sa mentioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator si un exemplar al proiectului contractului de credit .
40. Art. 9 2 : (1) Orice forma de publicitate referitoare la contractele de credit care indica o rata a dobanzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde urmatoarele informatii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobanzii aferente creditului, fixa si/sau variabila, impreuna cu informatii privind orice costuri incluse in costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totala a creditului;
c) dobanda anuala efectiva, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totala platibila de consumator .
(2) in orice forma de publicitate, informatiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil si usor de citit, in acelasi camp vizual si cu caractere de aceeasi marime.
(3) in cazurile in care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat sa incheie un contract de asigurare, se va mentiona acest lucru in publicitate.
Cat priveste riscul valutar, acesta tine efectiv de natura imprumutului in moneda straina. Foarte clare in acest sens sunt si Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de credit, respectiv:
41. Art. 3: in sensul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
I) risc valutar - componenta a riscului de piata, care apare din fluctuatiile pe piata ale cursului valutar.
42. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, art. 126 statueaza: ``(1) Fara a se aduce atingere dispozitiilor art. 23 si competentelor Bancii Nationale a Romaniei prevazute la art 226, institutiile de credit trebuie sa dispuna, in masura si conditiile prevazute prin reglementarile emise in aplicarea prezentei ordonante de urgenta, de un nivel al fondurilor proprii, care sa se situeze in permanenta cel putin la nivelul cerintelor de capital stabilite pentru acoperirea, dupa caz, a riscului de credit, inclusiv a riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii creantei, a riscului de pozitie, a riscului de decontare/ livrare, a riscului valutar, a riscului de marfa si a riscului operational.``
43. Pe cale de consecinta, art. 45 din Codul consumului, precum si cele prevazute la art. 48 din acelasi cod, dar si norma prevazuta la art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si cea prevazuta la art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, sunt dare si fara echivoc si se coroboreaza, fara a fi contrarii, cu textele legale mentionate`.
44. Cat priveste pct. II din propunerea apelantei, reprezentat de interpretarea normei art. 1578 din Codul civil de la 1864, in sensul ``daca dispozitiile legale enuntate vizeaza suma numerica imprumutata se interpreteaza ca in acest concept intra si suma numerica in moneda valutara scriptural, in conditiile in care deblocarea imprumutului s-a facut printr-un schimb valutar scriptural pe cont, iar suma de bani a fost trasa in lei``, intimata-parata a aratat ca, potrivit art. 1 lit. b), c) din Contractul de credit nr. 0088826/14.03.2007, reclamanta a imprumutat suma de 63.530 in moneda CHF. Pe cale de consecinta, suma numerica imprumutata este aceasta, de 63.530 CHF, asa cum rezulta atat din extrasul de cont, cat si din planul de rambursare, iar dispozitia prevazuta de art. 1578 din Codul civil de la 1864 nu necesita nicio interpretare.
45. Referitor la norma de drept intern propusa a fi supusa dezlegarii Inaltei Curti, cuprinsa in art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, invedereaza ca aceasta nu lasa loc niciunei interpretari si, asa cum a aratat, riscul valutar tine de natura oricarui contract de credit in orice valuta, riscul valutar fiind definit in Normele Bancii Nationale a Romaniei nr. 17/2003 ca o componenta a riscului de piata, care apare din fluctuatiile pe piata ale cursului valutar, dar si in Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr. 4/2005 privind regimul valutar.
46. De asemenea, a mai aratat intimata-parata ca Ordinul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 616/1991 prevede la art. 4: ``De la data de 11 noiembrie 1991, cursul de cumparare-vanzare a leului fata de alte valute se va determina, zilnic, pe piata valutara interbancara, pe baza unei proceduri stabilite de Banca Nationala a Romaniei .
La piata valutara interbancara vor participa Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale autorizate.
47. Art. 5. - Cursul leului fata de alte valute, stabilit zilnic pe piata valutara interbancara, se comunica de Banca Nationala a Romaniei si se va aplica tuturor tranzactiilor valutare efectuate pe teritoriul Romaniei."
48. Totodata, a aratat intimata-parata ca reclamanta incearca sa scoata in evidenta riscul ratei de schimb valutar, insa nu mentioneaza ca in contractul de credit nu exista nicio clauza care sa oblige consumatorul sa plateasca rata lunara in lei la cursul stabilit de parata, dimpotriva, consumatorul are libertatea de a plati fie direct in franci elvetieni, fie cumparand franci de la orice alta institutie de credit sau chiar de la parata, daca doreste. Banca nu a obligat niciodata reclamanta sa cumpere franci elvetieni la cursul stabilit de VBR si, astfel, sa suporte vreo diferenta de curs, reclamanta putand sa cumpere franci de oriunde si, de asemenea, sa achite intimatei rata direct in franci elvetieni. Partile nu au convenit plata sumelor datorate de reclamanta la un anumit curs de schimb, ci au convenit asupra platii sumelor in valuta in care a fost stabilit creditul . Cursul oficial de schimb RON-CHF se stabileste de catre BNR, nu de catre Banca Transilvania.
49. Astfel, a sustinut intimata-parata, in mod evident de aceste dispozitii legale nu depinde solutionarea pe fond a cauzei.
50. Pe de alta parte, s-a sustinut ca reclamanta solicita interpretarea unor dispozitii legale care nu pot fi considerate noi, practica la nivelul Tribunalului Dolj, al Curtii de Apel Craiova, precum si la nivelul intregii tari fiind unitara, importanta fiind in acest sens minuta intalnirii reprezentantilor Consiliului Superior al Magistraturii cu presedintii sectiilor specializate ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si curtilor de apel - Curtea de Apel Cluj 5-6 noiembrie 2015, in materia litigiilor cu profesionisti si insolventa , la pct. 3 fiind discutata problema de drept privind ``admisibilitatea de stabilire pe cale judiciara a ratei dobanzii si/sau conversiei creditului din CHF/EUR in RON``, pe care o ataseaza.
51. Considera ca problemele de drept invocate trebuie sa prezinte o dificultate in masura sa reclame interventia instantei supreme prin pronuntarea unei hotarari prealabile, insa chiar din considerentele expuse de titularul sesizarii rezulta ca nu este vorba de texte legale lacunare ori controversate, care sa necesite interpretarea printr-o hotarare prealabila.
52. Fara a absolutiza criteriul vechimii chestiunii de drept a carei lamurire se solicita pe calea sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, dar si fara a-l aproba in mod exclusiv, de la data adoptarii actului normativ supus dezbaterii se constata ca, ceea ce este important sub acest aspect, exista o jurisprudenta continua in aceasta materie.
53. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde pe masura ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instantelor, in urma unei interpretari adecvate, iar eventualele opinii jurisprudentiale izolate nu pot constitui temei declansator al mecanismului pronuntarii unei hotarari prealabile.
54. Cu privire la sustinerile apelantei de la fila 6 din sesizare, conform carora ``reclamantei nu i s-a adus la cunostinta acest risc, dimpotriva a fost dezinformata prin prezentarea acestei monede ca fiind una stabila. De asemenea, reclamanta nu si-a asumat acest risc si nu i s-a dat posibilitatea de a negocia limita expunerii la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului", a aratat intimata ca in speta de fata a avut loc o informare corecta a reclamantei, care a avut posibilitatea sa incheie contractul de imprumut in oricare moneda, respectiv euro sau lei, insa decizia i-a apartinut exclusiv.
55. Orice contract de credit incheiat in moneda straina poarta amprenta riscului valutar si nu se poate impune unei banci obligatia de a-si consilia clientii in sensul neacceptarii unei oferte de credit aflate in portofoliul sau de servicii, in conditiile in care acordarea creditelor in valuta nu a fost si nu este interzisa de lege. Simplul fapt ca parata este un profesionist in domeniul financiar-bancar nu implica in mod necesar cunoasterea de catre aceasta a modului in care va evolua cursul valutar, cu atat mai mult cu cat perioada contractuala este una indelungata.
56. Revine reclamantei obligatia de a dovedi ca in cauza de fata, la momentul incheierii contractului de credit, parata avea cunostinta ca in viitor moneda CFIF se va aprecia considerabil fata de moneda nationala si a actionat in consecinta pentru a-si procura castiguri necuvenite.
57. Clauzele contestate au caracter clar, fiind inteligibile pentru un consumator mediu avizat iar caracterul clar nu implica detalierea modului in care va fluctua cursul valutar pe toata perioada contractuala, intrucat acest element este deopotriva necunoscut paratei si nu se pot pune in sarcina acesteia obligatii imposibile. Riscul este in sarcina ambelor parti, dupa cum are loc o apreciere sau o depreciere a monedei contractate in raport cu moneda nationala.
58. Faptul ca in concret, pentru o perioada de timp din durata contractului, fluctuatia cursului valutar a fost defavorabila nu este de natura a atrage dezechilibrul avut in vedere de Legea nr. 193/2000, intrucat raportarea nu se poate realiza la situatii concrete ivite la un moment dat, ci la continutul juridic al drepturilor si obligatiilor partilor.
59. Daca situatia ar fi fost in sens invers, respectiv daca ar fi intervenit o depreciere a CHF in raport cu leul, este evident ca riscul valutar ar fi fost suportat de catre banca .
60. Banca isi administreaza propriul risc valutar in conformitate cu dispozitii legale impuse, una dintre acestea obligand-o, spre exemplu, la constituirea de provizioane pentru creditele in valuta. Astfel, Banca suporta un cost suplimentar pentru creditele in valuta, care impun fie diminuarea profitului - daca exista, fie aditia de capital suplimentar din partea actionarilor.
61. Dupa comunicarea raportului, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile au formulat puncte de vedere prin care au formulat aceleasi sustineri exprimate anterior.
V. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
62. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca din examinarea jurisprudentei transmise rezulta ca, partial, problematica verificarilor efectuate in vederea promovarii recursului in interesul legii se suprapune cu aceea a sesizarii pentru pronuntarea unei hotarari prealabile.
63. Exemplificativ s-au indicat, in domeniul examinarii de catre instante a respectarii obligatiei profesionistului de a-si indeplini obligatia legala de informare a potentialilor clienti inca din faza precontractuala, considerentele Deciziei civile nr. 106/A/2016 din 2 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul Valcea- Sectia I civila, in Dosarul nr 1.304/90/2014*, definitiva, prin care instanta, ca urmare a admiterii apelului reclamantilor, a admis in parte actiunea ``in constatare clauze abuzive privitoare la formula de calcul a dobanzii, precum si cea privitoare la stabilizarea cursului de schimb a francului elvetian, moneda contractului``, si a constatat caracterul abuziv al clauzei privind cursul de schimb valutar CHF/RON, la cursul valabil la data incheierii contractului, anume 19 decembrie 2007, incepand cu data scadentei primei rate si pe toata durata derularii raportului contractual, facand directa aplicare a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) si art. 6 din Legea nr. 193/2000, retinandu-se in esenta ca: ``atenuarea principiului de drept civil pacta sunt servanda s-a facut prin adoptarea Directivei Consiliului 93//3/CEE din 5 aprilie 1993, transpusa in legislatia nationala prin Legea nr. 193/2000, astfel incat instantele judecatoresti au posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, in masura in care retine ca acesta cuprinde clauze abuzive``.
64. Tot cu titlu exemplificativ, dar in sens contrar, s-a indicat Decizia civila nr. 584/A din 4 aprilie 2016 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, pronuntata in Dosarul nr. 1.307/3/2015, prin care instanta de control judiciar, observand caracterul clar si inteligibil al clauzelor contractuale privind moneda contractului si rambursarea ratelor de credit, care se va face in valuta in care a fost acordat creditul, a facut o referire directa la dispozitiile art. 969 din vechiul Cod civil, potrivit caruia ``conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante``.
65. In speta, pe baza probatoriului administrat, s-a observat ca au fost respectate dispozitiile art. 6 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, si ale Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 3/2007, astfel incat petitul privitor la caracterul abuziv al clauzei contractuale de risc valutar a fost respins.
66. Referitor la aplicarea in aceste spete a principiului nominalismului monetar s-a indicat, ca solutie de admitere, Decizia civila nr. 590/A din 8 iunie 2016 a Curtii de Apel Cluj - Sectia a II-a civila, pronuntata in Dosarul nr. 526/1.285/2015, definitiva, prin care, admitandu-se apelul reclamantului consumator, s-a apreciat ca fiind abuziva clauza contractuala potrivit careia parata banca comerciala a conservat moneda contractului in alta moneda decat cea inscrisa in contract, considerand-o ca fiind o ``manopera infidela`` fata de consumator, ceea ce a condus la dublarea obligatiei de restituire a capitalului, un rezultat juridic injust, motiv pentru care s-a dispus stabilizarea creditului la data semnarii contractului.
67. Ca solutie de respingere s-a indicat Sentinta civila nr. 9.450 din 29.10.2015, pronuntata de Judecatoria Oradea, definitiva prin Decizia civila nr. 901/A/2016 din 13 iunie 2016, pronuntata de Tribunalul Bihor - Sectia a II-a civila, cauza in care instantele de fond si de apel au facut aplicarea principiului nominalismului monetar si au statuat, referitor la solicitarea de stabilizare a cursului de schimb CHF-RON, ca nu sunt abuzive clauzele contestate de consumator, ci ele reprezinta o aplicare fidela a principiului nominalismului monetar prevazut de dispozitiile art. 1578 si 1584 din vechiul Cod civil, respectiv dispozitiile art. 2.164 din Noul Cod Civil .
68. S-a mentionat ca, intrucat creditul in litigiu a fost acordat/tras efectiv in CHF, rambursarea trebuie facuta in aceeasi moneda.
69. Curtea de Apel Alba lulia a aratat ca la nivelul Tribunalului Hunedoara s-a conturat urmatoarea practica:
a) Riscul ratei de schimb valutar se circumscrie obligatiei legale a bancii de informare in faza precontractuala, obligatie reglementata de art. 45, 48 din Legea nr. 296/2004, art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992, art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004, insa doar in masura in care o asemenea informatie este cunoscuta de banca si, de asemenea, daca la momentul negocierii, respectiv al incheierii contractului, riscul respectiv prezinta un nivel suficient de ridicat incat evolutia ratei de schimb valutar sa fie imposibil de previzionat pe durata executarii contractului. Se apreciaza ca fluctuatiile valutare obisnuite, deci predictibile cu diligentele si cunostintele unui consumator mediu, intra sub incidenta principiului nominalismului monetar reglementat de art. 1578 din vechiul Cod civil.
b) Se apreciaza ca principiul nominalismului monetar se aplica si in cazul in care se sustine ca, desi creditul s-a acordat in CHF, imprumutatul nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda respectiva (CHF) nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic. Aceasta este o chestiune care tine de acceptarea obligatiei predarii de bani intr-un anumit mod. Or, din moment ce imprumutatul a acceptat predarea sumei imprumutate doar scriptic, iar ulterior a inceput rambursarea imprumutului, in acest fel a acoperit executarea viciata. Esential este momentul rambursarii creditului, respectiv rata de schimb a CHF de la data platii fiecarei rate de credit .
c) Se considera ca dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 nu impun obligativitatea pentru o institutie bancara de a insera intr-un contract de credit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar. Aceasta, intrucat exista principiul nominalismului monetar reglementat de art. 1578 din vechiul Cod civil, reglementat si in ce priveste imprumutul de consumatie in dispozitiile art. 2.164 din noul Cod civil.
Totodata, s-a aratat ca la nivelul Sectiei a II-a civile a Curtii de Apel Alba lulia si al Tribunalului Sibiu nu au fost inregistrate, pana la acest moment, cauze in care sa fie puse in discutie chestiunile de drept mentionate, iar Tribunalul Alba - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ, fiscal si de insolventa a comunicat ca la nivelul sectiei a fost pronuntata o singura hotarare cu privire la chestiunea de drept indicata in adresa, respectiv Decizia nr. 514/A/2016 in Dosarul nr. 749/176/2015.
70. La nivelul Curtii de Apel Bacau nu a fost identificata jurisprudenta cu privire la chestiunea de drept invocata si nu a fost comunicat niciun punct de vedere cu privire la problema de drept dedusa judecatii.
71. La nivelul Curtii de Apel Brasov nu a fost identificata jurisprudenta cu privire la chestiunea de drept invocata si nu a fost comunicat niciun punct de vedere cu privire la problema de drept dedusa judecatii.
72. Curtea de Apel Bucuresti, cu privire la prima problema supusa atentiei, a precizat ca judecatorii Sectiei a V-a civile a Curtii de Apel Bucuresti au apreciat ca prevederile art. 45, ari 48 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, si art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, nu se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
in ceea ce priveste dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, ce consacra principiul nominalismului monetar, se apreciaza ca sunt aplicabile cauzelor in care se sustine ca, desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic.
Referitor la dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori se apreciaza ca acestea nu impun obligatia bancii de a insera intr-un contract de credit in valuta o clauza clara si inteligibila privind riscul valutar.
73. Curtea de Apel Cluj a invederat ca in practica judiciara a acestei instante au fost identificate doua hotarari judecatoresti in cuprinsul carora a fost dat un raspuns pozitiv la intrebarile cuprinse la pct. 1 si 3, fara ca instanta sa fie sesizata pana in prezent cu problema de drept ce face obiectul celui de-al doilea punct .
Astfel, intr-un context specific in care s-a putut concluziona ca moneda in care a fost tras creditul nu a fost CHF, institutia bancara a fost sanctionata pentru transferarea riscului valutar la imprumutat, apreciindu-se ca aceasta nu conduce numai la existenta unui dezechilibru vadit intre drepturile si obligatiile partilor, dar este si contrara bunei-credinte (Decizia civila nr. 620/20.06.2016,` pronuntata in Dosarul nr. 200P7/211/2014).
Totodata, prin Decizia civila nr. 590/8.06.2016, pronuntata in Dosarul nr. 526/1.285/2015, s-a constatat ca a fost incalcata obligatia de informare ce revenea bancii, prin faptul ca riscul devalorizarii monedei nationale in raport cu CHF nu a fost adus la cunostinta consumatorului, cu toate ca finantatorul, in calitatea sa de profesionist al sistemului bancar, cu un portofoliu vast de credite in franci elvetieni, a cunoscut sau trebuia sa cunoasca studiile si raportarile de specialitate din perioada 2005-2007, anterioare acordarii creditului, realizate atat de specialisti ai Bancii Nationale a Elvetiei - SNB, cat si de specialisti ai Bancii Nationale a Romaniei, care aratau ca francul elvetian este o moneda cu cele mai ridicate proprietati de refugiu, inregistrand aprecieri semnificative in perioada episoadelor de criza, 20 la numar, din perioada 1993-2006. S-a mai aratat ca francul elvetian a reprezentat o simpla moneda de cont, produsul fiind prezentat ca ``denominat" in franci elvetieni, un produs financiar prezentat de profesionist drept deosebit de ``avantajos" fata de altele similare, prin ocultarea brutala a riscurilor.
S-a mai aratat ca in cadrul discutiilor purtate cu judecatorii sectiei nu s-a conturat, inca, un punct de vedere unitar cu privire la aceste chestiuni, iar o opinie contrara este prezentata in cuprinsul Deciziei civile nr. 3.220 din 2.04.2015, pronuntata de Curtea de Apei Cluj in Dosarul nr. 3.639/307/2011, la care face trimitere si Tribunalul Maramures.
Daca in mod real si efectiv singura moneda in care se putea debloca creditul contractat era alta decat CHF, atunci in mod real creditul a fost contractat in acea moneda, iar raportarea la CHF este pur fictiva. Intr-o atare situatie, principiul nominalismului este aplicabil, insa prin raportare la moneda in care s-a acordat creditul .
74. Curtea de Apel Constanta a comunicat ca, din verificarea evidentelor instantei, au fost identificate doar doua dosare in care Curtea s-a pronuntat, dosare avand ca obiect contracte de credit in CHF, in care au fost respinse ca nefondate cererile reclamantilor - persoane fizice de a se dispune rambursarea creditului contractat in franci elvetieni la cursul de schimb de la momentul incheierii contractului, curs majorat cu 10% (Dosarul nr. 123/88/2015 - hotararea a devenit irevocabila prin respingerea recursului prin Decizia nr. 619/16.11.2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv de a se dispune modificarea in parte a clauzei contractuale, in sensul stabilizarii cursului de schimb CHF/LEU valabil la data incheierii contractului (Dosarul nr. 1.345/118/2015 - hotararea pronuntata in apel nu este irevocabila, dosarul fiind inaintat la Inalta Curte de Casatie si Justitie).
75. Curtea de Apel Craiova a comunicat ca practica judiciara a Tribunalului Dolj in aceasta materie a fost de respingere a cererilor avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei privind riscul valutar.
Pe rolul Tribunalului Dolj sunt trei cauze suspendate in baza art. 520 alin. (4) din Codul de procedura civila: dosarele nr. 12.331/215/2015, nr. 12.916/215/2015, nr. 18.244/215/2015.
in cadrul Tribunalului Mehedinti, practica judiciara privind problema vizata a fost, de asemenea, de respingere a cererilor de chemare in judecata avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la riscul valutar.
Tribunalul Olt nu are practica judiciara privind problema de drept mentionata si nici nu are pe rol cauze suspendate potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Cat priveste Tribunalul Gorj, practica judiciara este in sensul constatarii nulitatii clauzei de risc valutar si inghetarii cursului de schimb CHF-LEU la valoarea de la data incheierii contractului de credit, cu rambursarea creditului in raport de cursul de la aceasta data si restituirea de catre banca a sumelor platite in plus .
in motivarea acestor solutii s-au argumentat urmatoarele:
Referitor la obligatia bancii de informare privind riscul ratei de schimb valutar s-a opinat ca banca este culpabila pentru ca nu a mentionat in contractul ce nu a fost negociat clauze prin care sa se stabileasca corect, legal si moral impartirea riscului valutar, invocandu-se art. 18, 21, 49 si 50 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992.
Cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 1578 din Codul civil de la 1864 s-a opinat ca sunt incidente aceste dispozitii care consacra principiul nominalismului monetar in cadrul contractului de imprumut .
Cu privire la obligatia pentru o institutie bancara de a insera intr-un contract de credit in valuta o clauza clara si inteligibila privind riscul valutar s-a opinat ca art. 4 alin. 2 din Directiva 93/2013/CEE, transpus in art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, trebuie interpretat in sensul ca acea clauza trebuie redactata nu numai inteligibil gramatical, ci trebuie sa expuna transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine, adica sa fie inteligibila pentru consumator sub aspectul aprecierii consecintelor economice negative la care se expune prin incheierea contractelor.
Pe rolul Tribunalului Gorj sunt suspendate, conform art 520 alin. (4) din Codul de procedura civila, un numar de doua cauze .
76. Curtea de Apel Galap a comunicat ca opinia majoritara a judecatorilor Sectiei civile a Judecatoriei Galati este in sensul ca prevederile legale mentionate se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
Magistratii Judecatoriei Tecuci opineaza ca prevederile art. 45 si 48 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, art. 18 din Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, si art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicata, se circumscriu obligatiei legale a bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
Magistratii Judecatoriei Braila au opinat ca nu exista obligatia bancii in faza precontractuala de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
in ceea ce priveste chestiunea de drept referitoare la dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864 s-a comunicat ca practica Sectiei I civile a Curtii de Apel Galati este unitara in sensul neprimirii unei astfel de aparari.
Cu privire la obligatia bancii de informare a consumatorului, judecatorii Sectiei I civile a Curtii de Apel Galati au opinat ca aceasta se refera la obligatia de a informa consumatorul cu privire la produsul de piata oferit, la cheltuielile pe care le are pentru acoperirea ratei lunare privind rambursarea creditului, dar nu si la prezentarea evolutiei fiecarei monede in care se solicita creditul, pe un anumit interval de timp . In conditiile in care, anterior acordarii creditului, moneda CHF a avut o evolutie buna, iar, pe de alta parte, cursul de schimb al acesteia nu depinde de banca ce acorda creditul, in mod evident nu i se poate imputa paratei faptul ca nu i-a informat pe reclamanti cu privire la existenta posibilitatii dublarii pe viitor a acestui curs de schimb valutar, cu atat mai mult cu cat nu exista niciun fel de indicii in sensul ca banca ar fi putut sa previzioneze efectiv acest luau.
Opinia majoritara a judecatorilor sectiilor civile ale Judecatoriei Galati si Judecatoriei Braila este in sensul ca dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori nu impun obligatia inserarii intr-un contract de credit in valuta a unei clauze clare si inteligibile privind riscul valutar.
La nivelul Judecatoriei Tecuci magistratii opineaza in sensul ca dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori impun obligatia pentru o institutie bancara de a insera intr-un contract de credit in valuta o clauza clara si inteligibila privind riscul valutar.
77. Curtea de Apel lasi a comunicat ca, in ceea ce priveste punctul 1 al sesizarii, nu a fost identificata jurisprudenta.
in ceea ce priveste punctul 2, opinia majoritara a judecatorilor Curtii de Apel lasi este ca in materia contractului de imprumut legiuitorul a consacrat principiul nominalismului monetar fara ca evolutiile economice sa influenteze obligatiile asumate de imprumutat.
Astfel, conform art. 1578 din Codul civil de la 1864, obligatia ce rezulta din imprumut in bani este intotdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract .
Daca are loc o scadere sau sporire a pretului monedelor inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si in speciile aflate in curs in momentul platii.
Referitor la punctul 3 s-a comunicat ca nu au existat astfel de solutii in cauzele solutionate pe dispozitiile Legii nr. 193/2000.
78. Curtea de Apel Oradea a comunicat ca la nivelul acestei curti nu a fost identificata practica judiciara cu privire la aceasta problema de drept .
79. Curtea de Apel Pitesti a comunicat ca la nivelul acestei curti nu a fost identificata practica judiciara cu privire la aceasta problema de drept .
80. Curtea de Apel Ploiesti a comunicat ca opinia majoritara a judecatorilor Tribunalului Prahova, singura instanta pe rolul careia s-au identificat cauze privitoare la punctul 2 al problemei, este in sensul ca banca nu trebuie sa informeze consumatorii despre riscul ratei de schimb in faza precontractuala, intrucat orice consumator diligent cunoaste posibilitatea existentei unei fluctuatii a cursului la momentul efectuarii imprumutului.`
Referitor la cea de-a doua problema, opinia exprimata a fost in sensul ca dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864 sunt aplicabile si in cazul creditului acordat in CHF, chiar daca reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic.
in ceea ce priveste cea de-a treia problema, opinia exprimata este in sensul ca, in masura in care in contract a fost inserata o clauza privind riscul valutar, aceasta ar trebui sa fie clara si inteligibila.
81. Curtea de Apel Suceava a invederat ca din comunicarile transmise de instantele din circumscriptia acestei curti de apel a rezultat ca doar la Judecatoria Botosani a fost identificata practica judiciara relevanta in problema de drept supusa analizei, magistratii acestei instante opinand ca este necesara in faza precontractuala informarea clientului privind riscul ratei de schimb valutar si ca se impune pentru o institutie bancara obligatia de a insera intr-un contract de credit in valuta o clauza clara inteligibila privind riscul valutar.
Totodata, judecatorii de la Tribunalul Suceava si cei de la Judecatoria Dorohoi au analizat chestiunile de drept sesizate, concluziile fiind exprimate in adresele alaturate, cu precizarea ca la aceste instante nu exista hotarari judecatoresti relevante in materie.
82. Curtea de Apel Targu Mures a comunicat ca, la nivelul instantelor de pe raza acestei curti de apel, practica este neunitara, atasand hotararile relevante in materie.
83. Curtea de Apel Timisoara nu a depus niciun punct de vedere cu privire la problema de drept care formeaza obiectul sesizarii Tribunalului Dolj.
VI. Raportul asupra chestiunii de drept
84. Prin raportul intocmit in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a mecanismului privind pronuntarea unei hotarari prealabile, potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila.
85. In subsidiar, pentru ipoteza in care completul desemnat in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile ar ajunge la concluzia intrunirii conditiilor de admisibilitate a sesizarii, opinia judecatorului-raportor a fost in sensul admiterii cererii de sesizare intr-o prima varianta, in sensul ca:
a) Prevederile art. 45 si 48 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, art. 18 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si art. 6 lit. b) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, se circumscriu obligatiei legale a bancii, in faza precontractuala, de informare privind riscul ratei de schimb valutar.
b) Dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, ce consacra principiul nominalismului monetar, sunt aplicabile intr-o cauza in care se sustine ca, desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a trage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic, doar in masura in care se considera ca acest credit a fost tras in moneda nationala (lei).
c) Dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori impun obligativitatea pentru o institutie bancara de a insera intr-un contract de credit in valuta o clauza clara si inteligibila privind riscul valutar.
in cea de-a doua varianta, opinia raportorului a fost in sensul ca:
b) Dispozitiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, ce consacra principiul nominalismului monetar, nu sunt aplicabile intr-o cauza in care se sustine ca, desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a trage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic.
VII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
86. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor, punctele de vedere formulate de parti si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:
87. Procedura sesizarii instantei supreme in vederea pronuntarii asupra unor chestiuni de drept printr-o hotarare prealabila reprezinta o procedura noua, preluata din dreptul francez, introdusa in sistemul de drept roman prin actualul Cod de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, fiind reglementata in cartea a II-a ``Procedura contencioasa``, titlul III ``Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare``, cap. II, art. 519-art. 521 din Codul de procedura civila.
88. Scopul acestei proceduri este crearea unui mecanism nou pentru uniformizarea practicii judiciare care sa contribuie, alaturi de recursul in interesul legii, la transformarea practicii judiciare romanesti in una predictibila, care sa raspunda asteptarilor rezonabile ale justitiabililor.
89. In analiza aspectelor generale de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile trebuie avute in vedere, pe langa scopul instituirii acestui mecanism de unificare a practicii, ratiunea si fundamentul sau.
90. Procedura hotararii prealabile are menirea de a elimina riscul aparitiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept esentiale si controversate.
91. Pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din Codul de procedura civila sa nu fie deturnat de la scopul firesc al unificarii practicii judiciare si utilizat pentru transarea in concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instantei de trimitere, instanta suprema trebuie chemata sa dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, in sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu procedura pronuntarii unei hotarari prealabile trebuie sa fie identificata o problema de drept care necesita cu pregnanta a fi lamurita si care sa prezinte o dificultate suficient de mare, in masura sa reclame interventia instantei supreme in scopul rezolvarii de principiu a chestiunii de drept si a inlaturarii oricarei incertitudini care ar putea plana asupra securitatii raporturilor juridice deduse judecatii.
92. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr. 134/2010: ``Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata".
93. Astfel cum rezulta din continutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea acestei proceduri, care se impun a fi intrunite in mod cumulativ, dupa cum urmeaza:
a) existenta unei cauze in curs de judecata, in ultima instanta;
b) cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa o solutioneze in ultima instanta;
c) ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata;
d) o chestiune de drept cu caracter de noutate si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat si nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
94. Prioritar se impune o analiza a fiecareia dintre conditiile de admisibilitate a sesizarii:
a) Cauza se afla in curs de judecata pe rolul Tribunalului Dolj - Sectia a II-a civila, instanta legal investita cu solutionarea apelului d