In cuprinsul deciziei s-a mentionat ca s-a procedat la suspendarea contractului individual de munca al contestatoarei pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, motivat de faptul ca o asemenea masura este determinata de formularea plangerii penale inregistrata sub nr. 1923/18. 06. 2014 la P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, plangere ce vizeaza savarsirea de catre mai multi salariati ai intimatei, printre care si contestatoarea, in perioada august 2013-martie 2014 a infractiunilor de fals, uz de fals, inselaciune, abuz in serviciu si delapidare .
Din analiza probelor administrate in cauza rezulta ca petenta fost salariata intimatei, indeplinind functia de sef tren, iar in urma cercetarilor efectuate de angajator s-a constatat ca in perioada august 2013-martie 2014 mai multi angajati ai intimatei, printre care se regaseste si contestatoarea, au falsificat in total un numar de 1894 de bilete, plus un numar de 52 de bilete eliberate in tren prin contrafacerea scrierii si alterarea acesteia, rezultand un prejudiciu total de xxxxx,7 lei, ceea ce a determinat formularea plangerii penale inregistrata sub nr. 1923/18. 06. 2014 la P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Ca atare, atat timp cat societatea angajatoare a constatat ca in perioada august 2013-martie 2014 contestatoarea si-a exercitat atributiile de serviciu in mod defectuos, cu efecte negative in ceea ce priveste desfasurarea activitatii societatii, fiind sesizate in acest sens si organele de urmarire penala, inseamna ca societatea intimata are dreptul sa dispuna suspendarea contractului individual de munca al contestatoarei pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti deoarece o asemenea masura are in speta un caracter necesar, imperios, fiind determinata de necesitatea ca intimata sa ia toate masurile care se impun in vederea clarificarii tuturor deficientelor descoperite in urma savarsirii unor fapte penale in exercitarea atributiilor de serviciu, imprejurari care pana la clarificarea acestora, constituie prin insasi natura lor cauze care impun in mod necesar, luarea masurii suspendarii contractului individual de munca al contestatoarei fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale unei fapte penale.
De altfel, in aplicarea disp. art. 52 alin. 2 din Codul muncii, o astfel de masura asigura un just echilibru intre drepturile si interesele partilor intrucat, in ipoteza in care se constata nevinovatia contestatoarei, aceasta isi va relua activitatea anterioara, urmand sa i sa plateasca o despagubire egala cu salariul, dar si celelalte drepturi de care a fost lipsita pe perioada suspendarii contractului.
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 252 din Codul muncii, tribunalul nu a putut retine aceasta aparare intrucat in cauza angajatorul nu a aplicat o sanctiune disciplinara de natura celor enumerate prin disp. art. 248 Codul muncii, ci doar a dispus suspendarea contractului individual de munca al acesteia ca urmare a formularii unei plangeri penale pentru exercitarea in mod defectuos a atributiilor de serviciu, astfel ca nefiind incidente dispozitiile art. 252 din codul muncii referitoare la decizia de sanctionare, cauzele de nulitate invocate nu se justifica, decizia contestata cuprinzand elementele de fapt si de drept prevazute de Codul Muncii, specificandu-se cauzele care au determinat luarea masurii respective, temeiul juridic, perioada de suspendare.
Referitor la invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 52 alin. l lit. b) teza intai din Codul muncii, tribunalul a retinut ca potrivit Deciziei nr. 279/23. 04. 2015 publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, acestea au fost declarate neconstitutionale.
Insa, in cauza dedusa judecatii s-a retinut ca decizia contestata a fost emisa la data de 23. 02. 2015, anterior pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 279/23. 04. 2015, decizie care produce efecte numai pentru viitor conform disp. art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, astfel ca nu a putut fi retinuta apararea contestatoarei din aceasta perspectiva si, mai mult, s-a constatat ca legiuitorul nu a pus de acord prevederile declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei Romaniei, astfel ca Decizia nr. BC1/323 din 23. 02. 2015 a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 52 alin. l lit. b) din Codul muncii.
Pentru considerentele de fapt si de drept aratate, in temeiul disp. art. 266 din Codul muncii, tribunalul a respins contestatia ca neintemeiata.
Impotriva sus-mentionatei sentinte a declarat apel in termen legal contestatoarea V. E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei apelate, admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cerere .
Apelanta invoca faptul ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 a�� Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozitii potrivit carora "(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii: [. . . ] au fost declarate neconstitutionale intrucat contravin urmatoarelor prevederi constitutionale: art. 23 alin. (11) privind prezumtia de nevinovatie, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul Ia munca, art. 47 alin, (1) privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati si art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea in drepturi a cetatenilor.
Sustine apelanta ca, prin mentinerea acestei masuri - neconstitutionale, se incalca dreptul la munca al reclamantei. Dreptul la munca este un drept complex, ce implica diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei si a locului de munca reprezinta numai una dintre componentele acestui drept . Astfel, odata dobandit un loc de munca, acesta trebuie sa se bucure de o garantii care sa-i asigure stabilitatea, neputand fi de conceput ca prevederile constitutionale ar asigura libertatea de a obtine un loc de munca, dar nu si garantarea pastrarii acestuia, cu respectarea, evidenta, a conditiilor si limitelor constitutionale. in acest sens sunt cele statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, in care s-a aratat ca cea mai importanta garantie pentru exercitarea dreptului la munca o constituie stabilirea limitativa prin lege a cazurilor in care si a motivelor pentru care incetarea raporturilor juridice de munca poate avea loc din initiativa si din vointa unilaterala a angajatorului. Prin aceeasi decizie, Curtea a precizat ca "persoana care accede la o activitate economica pe baza liberei sale initiative si utilizeaza forta de munca salariata are obligatia sa respecte reglementarile legale referitoare la incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca``.
Ca atare, desi nu se poate vorbi de o negare a dreptului la munca, in sensul impiedicarii persoanei de a alege liber o profesie ori un alt loc de munca, in egala masura nu se poate omite ca masura suspendarii contractului individual de munca reprezinta o restrangere a exercitiului dreptului la munca, lasata de dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 la dispozitia angajatorului, astfel ca se impune a fi analizat daca sunt indeplinite conditiile constitutionale referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati, prin efectuarea unui test de proportionalitate (asa cum prevad dispozitiile art. 53 din Constitutie, dezvoltate in jurisprudenta Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, ori Decizia nr. 13 din 15 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 13 martie 2015), pentru a verifica daca aceasta restrangere este rezonabila, proportionala cu obiectivul urmarit si nu transforma acest drept intr-unui iluzoriu/teoretic.
Asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 si Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, paragraful 30, conform principiului proportionalitatii, "orice masura luata trebuie sa fie adecvata a�� capabila in mod obiectiv sa duca la indeplinirea scopului, necesara a��indispensabila pentru indeplinirea scopului si proportionala a�� justul echilibru intre interesele concrete pentru a fi corespunzatoare scopului urmarit. Astfel, in vederea realizarii testului de proportionalitate, Curtea trebuie, mai intai, sa stabileasca scopul urmarit de legiuitor prin masura criticata si daca acesta este unul legitim, intrucat testul de proportionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim``.
Masura suspendarii contractului individual de munca in ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 este justificata de un scop legitim, daca este adecvata acestui scop, necesara si daca se pastreaza un just echilibru intre drepturile si interesele in concurs pentru a fi corespunzatoare scopului urmarit. Astfel, raportandu-se la cele retinute prin Decizia nr. 354 din 19 decembrie 2001, Curtea retine ca suspendarea din functie a salariatilor este o masura legala care tinde sa protejeze interesele angajatorului fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale unei fapte penale. Prin urmare, restrangerea exercitiului dreptului la munca este justificata, in aceasta situatie, de apararea drepturilor si intereselor angajatorului, care pot imbraca atat o forma patrimoniala, cat si una nepatrimoniala si pot avea natura unor drepturi fundamentale, asa cum este dreptul de proprietate, dar si de necesitatea protejarii libertatii economice, consacrate de art. 45 din Constitutie, care presupune, intre altele, si dreptul angajatorului de lua masurile necesare bunei desfasurari a activitatii economice. Astfel, masura suspendarii contractului individual de munca in ipoteza legala analizata se circumscrie conditiilor art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora "exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea [. . . ] drepturilor si a libertatilor cetatenilor [. . . ]. ``.
Referitor la caracterul adecvat si necesar al restrangerii exercitiului dreptului la munca in raport cu scopul urmarit, sustine faptul ca suspendarea contractului individual de munca reprezinta o masura adaptata scopului urmarit si este capabila, in abstract, sa indeplineasca exigentele acestuia. Desi protejarea drepturilor salariatului, aflat in raporturi de subordonare fata de angajator, reprezinta o forma de a asigura insasi protectia dreptului la munca, ca drept fundamental, legiuitorul este tinut, in egala masura, sa asigure protectia drepturilor angajatorului, prin instituirea unor masuri apte sa realizeze in mod concret scopul propus. Prin urmare, protectia dreptului la munca nu poate fi absolutizata cu consecinta afectarii dreptului angajatorului de a-si exercita libertatea economica, asa cum de altfel a statuat Curtea si prin Decizia nr. 1. 459 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2012, iar suspendarea contractului individual de munca apare ca o masura adecvata in imprejurarile in care mentinerea in activitate a salariatului ar fi de natura sa atraga consecinte negative asupra activitatii economice, afectand drepturile si interesele angajatorului. Curtea apreciaza, deopotriva, ca reglementarea posibilitatii angajatorului de a suspenda contractul individual de munca in situatia in care considera ca interesele sale ar fi afectate prin mentinerea in activitate a salariatului, ca urmare a activitatii prezumat ilicite a acestuia, este un instrument necesar pentru a asigura protectia efectiva a drepturilor si intereselor sale.
Cat priveste caracterul proportional al masurii reglementate de art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003, respectiv al realizarii unui echilibru just intre drepturile in concurs, anume dreptul la munca si dreptul angajatorului de lua masurile necesare bunei desfasurari a activitatii economice, Curtea retine ca suspendarea contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, atunci cand exista temeiuri pentru a aprecia ca activitatea ilicita a salariatului ar periclita interesele angajatorului, trebuie sa se supuna unor conditii care sa asigure ca aceasta masura nu are un caracter arbitrar. Altfel spus, Curtea a considerat ca, in masura in care legea asigura angajatorului posibilitatea de a dispune suspendarea contractului individual de munca in vederea protejarii intereselor sale economice, ca o expresie a art. 45 din Constitutie, o astfel de masura, cu consecinte ample asupra drepturilor salariatului, trebuie insotita de garantia unei decizii obiective si temeinic fundamentate din partea angajatorului. in acest sens, Curtea a retinut ca masura suspendarii determina incetarea temporara a obligatiilor partilor ce izvorasc din contractul individual de munca, iar, in ipoteza textului de lege analizat, cauza suspendarii nu opereaza de drept si nici nu este o exprimare a vointei salariatului, ci a angajatorului. Mai mult, Curtea a retinut ca, spre deosebire de situatia altor categorii socio-profesionale, cand suspendarea opereaza ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale si/sau a trimiterii in judecata, acte dispuse de magistrati, avand un caracter obiectiv, extrinsec raporturilor dintre cel care desfasoara activitatea profesionala si institutia, autoritatea ori corpul profesional din care face parte, suspendarea contractului de munca in ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 se poate dispune de catre angajator ca urmare a plangerii penale pe care tot el o formuleaza impotriva salariatului, de vointa acestuia depinzand, deopotriva, cauza suspendarii contractului de munca si instituirea acestei masuri . in aceste conditii, Curtea a considerat ca respectarea garantiilor de obiectivitate si de temeinicie ale deciziei de suspendare dispuse de angajator poate fi in mod facil pusa sub semnul indoielii, de vreme ce art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 lasa aprecierea temeiului de suspendare, in intregime, la dispozitia angajatorului ale carui decizii sunt susceptibile a fi calificate drept subiective si, uneori, chiar abuzive, mai ales in contextul raporturilor contractuale de munca care, prin natura lor, presupun o semnificativa interactiune umana. Astfel, nu trebuie omis ca aceste raporturi presupun o subordonare a salariatului fata de angajator, caracterizata prin executarea unei munci sub autoritatea angajatorului, care are indrituirea de a da ordine si directive, de a controla prestarea muncii si de a sanctiona incalcarile savarsite de catre angajat.
Apelanta solicita a se constata ca, in urma efectuarii testului de proportionalitate vizand masura restrangerii exercitiului dreptului la munca, suspendarea contractului individual de munca ca efect al formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins.
Prin intampinarea depusa, intimata a sustinut ca, prin disp. art. 71 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, se dispune: "Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: . . . alin. (4) "La articolul 62 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins: a) cand a fost trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni;"
Art. 62 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 303/2004 Republicata privind statutul judecatorilor si procurorilor, dispune "Judecatorul sau procurorul este suspendat din functie in urmatoarele cazuri: cand a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa prin ordonanta sau rechizitoriu. . . ";
Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 48 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, retinand, in esenta, ca acest text de lege, prin care se reglementa suspendarea din functie a personalului auxiliar din justitie la momentul punerii in miscare a actiunii penale impotriva acestuia, este neconstitutional, urmand ca in acest caz suspendarea sa aiba loc la momentul trimiterii in judecata; Decizia nr. 266/2013 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Analizand dispozitiile legale mai sus-rubricate, tinand cont de faptul ca apelanta-contestatoare prin avocat M. D. C. s-a folosit de ele invocandu-le ca motive ce stau la baza criticilor aduse hotararii primei instante, avand in vedere ca apelanta-contestatoare este angajata SRTFC Bucuresti - Statia Bucuresti-Grivita in functia de sef tren si nicidecum magistrat, se poate concluziona fie ca, apelul formulat de catre apelanta-contestatoare se adreseaza altei cauze (in care apelanta-contestatoarea este magistrat), fie apelanta-contestatoare intelege sa isi motiveze apelul raportandu-se la alte dispozitii legale decat cele invocate pe fondul cauzei.
In conformitate cu dispozitiile art. 470 Cod pr. civila, cererea de apel trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul. Astfel, motivele de apel sunt eventualele neregularitati sau greseli ce se pretind a fi fost savarsite cu prilejul judecatii in fata instantei de fond si care, direct sau indirect, se reflecta in hotararea atacata.
In acceptiunea intimatei, apelanta-contestatoare avea obligatia sa arate in ce consta aplicarea gresita a legii ca urmare a stabilirii gresite a situatiei de fapt, cu indicarea dispozitiilor legale incidente situatiei corecte de fapt .
Totodata, art. 478 alin. (2)-(5) Cod pr. civila, statueaza ca, partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare.
In concluzie, invedereaza ca, in calitate de intimat-parat, se gaseste in situatia in care stie doar ce anume doreste apelanta-contestatoare, dar nu si care anume sunt criticile motivate legal, aduse hotararii primei instante.
Considera intimata ca prima instanta in mod corect a tinut seama de situatia de fapt si de drept care a dus la emiterea deciziei nr. BCl/323/23. 02. 2015.
Subscrisa, a dispus verificarea legitimatiilor de calatorie emise in perioada august 2013 - martie 2014 de catre personalul de drum din toate statiile cu comanda de personal, iar in urma cercetarilor efectuate, dupa verificarea biletelor emise de catre personalul de tren in perioada respectiva, a rezultat ca, angajati ai subscrisei au falsificat in total un numar de 1894 + 52 bilete eliberate in tren prin contrafacerea scrierii si alterarea acesteia in sensul modificarii de pe acestea a statiei de plecare, statiei de destinatie, nr. trenului, data si nr. de km si a tarifului trecut initial pe acestea, tarif calculat conform reglementarilor in vigoare cu alt tarif mai mic decat cel legal. Scopul a fost acela de a sustrage bani din gestiune prejudiciind societatea noastra cu suma totala de 31. 919,8 lei +1. 290,9 lei.
Subscrisa a formulat plangere penala impotriva celor vizati printre care si apelanta-contestatoare, inregistrata la P. de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti sub nr. 1923/18. 06. 2014.
Ca atare, atat timp cat subscrisa a constatat ca in perioada august 2013-martie 2014 apelanta-contestatoare si-a exercitat atributiile de serviciu in mod defectuos, cu efecte negative in ceea ce priveste desfasurarea activitatii societatii, fiind sesizate in acest sens si organele de urmarire penala, rezulta ca, subscrisa are dreptul sa dispuna suspendarea contractului individual de munca al apelantei-contestatoare pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, deoarece o asemenea masura are in speta un caracter necesar, imperios, fiind determinate de necesitatea ca subscrisa sa ia toate masurile care se impun in vederea clarificarii tuturor deficientelor descoperite in urma savarsirii unor fapte penale in exercitarea atributiilor de serviciu, imprejurari care pana la clarificarea acestora, constituie prin insasi natura lor cauze care impun in mod necesar, luarea masurii suspendarii contractului individual de munca fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale unei fapte penale.
De altfel, in aplicarea dispozitiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, o astfel de masura asigura un just echilibru intre drepturile si interesele partilor intrucat, in ipoteza in care la solutionarea cauzei penale se constata nevinovatia apelantei-contestatoare, aceasta isi va relua activitatea anterioara, urmand sa i se plateasca o despagubire egala cu salariul, dar si celelalte drepturi de care a fost lipsita pe perioada suspendarii contractului.
Prima instanta in mod corect retine si ca "decizia contestata a fost emisa la data de 23. 02. 2015, anterior pronuntarii de catre Curtea Constitutionale a Deciziei nr. 279/23. 04. 2015, decizie care produce efecte numai pentru viitor conform disp. art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, astfel ca nu poate fi retinuta apararea contestatoarei din aceasta perspectiva si, mai mult, se constata ca legiuitorul nu a pus de acord prevederile declarate neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei Romaniei, astfel ca Decizia nr. BC1/323 din 23. 02. 2015 a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul muncii. "
In subsidiar, referitor la efectele deciziilor Curtii Constitutionale (in prezenta speta, Decizia Curtii Constitutionale nr. 279/2015 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 a�� Codul muncii a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015), sediul materiei are ca baza prevederile art. 147 din Constitutia Romaniei.
Art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei statueaza ca, "Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor``.
Mai mult decat atat, pentru o si mai justa judecare a spetei, supune atentiei instante de control judiciar raspunsul dat de catre Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Familiei si Persoanelor Varstnice ca urmare a solicitarii SNTFC "C. Calatori" SA de a ne comunica un punct de vedere cu privire la demersurile pe care ar trebui sa le intreprinda SNTFC "C. Calatori,, SA urmare publicarii in Monitorul Oficial nr. 431 din 17 iunie 2015, a Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, a Curtii
Constitutionale: "Potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (i) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata,, ,(i) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept . (4) Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. ``
Conform prevederilor art. 31 alin. (l) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu modificarile si completarile ulterioare, "(1) Decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie. (3) Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare constatate ca fiind neconstitutionale isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pune de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept . ``
Dispozitiile legale mentionate mai sus pun in evidenta faptul ca decizia de constatare a neconstitutionalitatii are ca efect incetarea aplicarii pentru viitor a prevederilor constatate ca fiind neconstitutionale, precum si faptul ca asemenea decizii sunt definitive si obligatorii. De la momentul publicarii deciziei de constatare a neconstitutionalitatii in Monitorul Oficial al Romaniei, prevederile legale care fac obiectul unei asemenea decizii, continua in mod formal sa fie in vigoare pe o perioada de 45 de zile, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, avand obligatia de a abroga sau de a modifica respectivele acte normative, punandu-le astfel de acord cu Constitutia . Interventia Parlamentului sau a Guvernului, in interiorul termenului in care dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept, in sensul celor stabilite prin decizia Curtii Constitutionale, reprezinta o expresie a caracterului definitiv si general obligatoriu al deciziilor pronuntate de aceasta.
In considerarea celor expuse mai sus, precizeaza ca dispozitiile Deciziei nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (l) Ut. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, pronuntata de Curtea Constitutionala, produc efecte numai pentru viitor, respectiv numai cu privire la raporturile juridice care se constituie dupa data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei.
Cu privire la cele doua situatii mentionate in adresa depusa, apreciaza urmatoarele:
1. Pentru situatiile in care salariatii ale caror contracte individuale de munca au fost suspendate in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, anterior publicarii Deciziei nr. 279/2015 a Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei s pentru care exista hotarari judecatoresti definitive prin care deciziile de suspendare au fost mentinute ca temeinice si legale, apreciaza ca se afla in fata unei facto praeterito, cauzele fiind definitiv si irevocabil solutionate, adica pentru faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice, realizate in intregime inainte de legii noi, cat si efectele produse de acea situatie juridica inainte de acest moment, se aplica numai legea veche, adica legea in vigoare la data producerii faptei respective ori efectelor ei, deoarece, daca s-ar aplica o lege ulterioara ar insemna sa i se atribuie efect retroactiv. Pe cale de consecinta, pentru aceste situatii apreciaza ca nu se aplica dispozitiile Deciziei nr. 279/2015 a Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste situatia salariatilor ale caror contracte individuale de munca au fost suspendate in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, anterior publicarii Deciziei nr. 279/2015 a Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, dar deciziile de suspendare nu au fast contestate in termenul legal, apreciaza ca se afla, de asemenea in fata unei facto praeterita, si in consecinta nici pentru aceste situatii nu se aplica dispozitiile Deciziei nr. 279/2015 a Curtii Constitutionale. "
In concluzie, pentru motivele mai sus enuntate, solicita respingerea apelului si mentinerea sentintei de fond ca temeinica si legala.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. BC1-xxxxxxxxxxxx15, intimata S. Nationala de T. F. de C. C. C. - Sucursala de T. F. de C. Bucuresti a decis ca, incepand cu data de 23. 02. 2015, sa suspende contractul individual de munca incheiat cu apelanta-contestatoare V. E. pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, in temeiul dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2003- Codul muncii.
In motivarea deciziei se arata ca masura suspendarii contractului individual de munca este determinata de formularea plangerii penale nr. 1923/18. 06. 2014, depusa de intimata la P. de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti pentru infractiunile de de fals, uz de fals, inselaciune, abuz in serviciu si delapidare.
Potrivit dispozitiilor articolului 52 alin 1 lit. b din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Din actele dosarului, Curtea constata ca intimata, in calitate de angajator, a formulat plangere penala impotriva contestatoarei, aceasta fiind inregistrata la P. de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti sub nr. 1923/18. 06. 2014.
Prin urmare, Curtea retine ca, in cauza, sunt intrunite conditiile dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, masura suspendarii contractului individual de munca fiind lasata de legiuitor la aprecierea angajatorului.
Sustinerile apelantei cu privire la caracterul excesiv al masurii suspendarii contractului nu pot fi retinute, in conditiile in care aceasta masura a fost determinata de formularea plingerii penale impotriva unui numar de 52 de salariati, printre care si contestatoarea, si avea menirea de a proteja interesele economice ale societatii intimate.
Astfel cum corect a retinut instanta de fond, justul echilibru intre interesele si drepturile contestatoarei si cele ale intimatei este asigurat prin prevederea legala potrivit careia, in cazul in care se constata nevinovatia persoanei, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii (art. 52 alin. 2 din Codul muncii).
Cat priveste imprejurarea ca, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 279/2015 s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 a�� Codul muncii, Curtea retine ca aceasta decizie a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, ulterior emiterii deciziei de suspendare a contractului de munca al contestatoarei.
Or, astfel cum corect a retinut instanta de fond, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, iar de la data publicarii deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, aceasta decizie este aplicabila situatiilor juridice nascute ulterior publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, neproducand efecte juridice asupra deciziilor de suspendare emise anterior publicarii, situatie ce se regaseste si in prezenta cauza.
Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 480 din Codul de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefundat, mentinand ca legala si temeinica sentinta instantei de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea V. E., domiciliata in Ploiesti,, , , jud. Prahova, impotriva sentintei civile nr. 3452 din data de 9 decembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimata in contestatie S. Nationala de T. F. de C. C. C. - Sucursala de
T. F. de C. Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, Piata Garii de Nord nr. 1-3, sectorul 1.
Contestatie decizie de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului. Trimiterea in judecata a angajatului pentru fapte incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 361/22.09.2020
Reducerea programului de lucru si a salariului in contextul reducerii temporare a activitatii impune existenta unor motive obiective care nu depind de vointa exclusiva a angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr.135/2020
Plata de despagubiri salariatului in cazul suspendarii contractului de munca. Principiul raspunderii civile contractuale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 2351/2019
Suspendarea de drept a raportului de serviciu nu poate opera in cazul in care este necesar a se evalua de catre angajator infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata Pronuntaţă de: Tribunalul Arges - Sentinta civila nr. 292/2020
Suspendarea raportului de serviciu al functionarului public. Conditii Pronuntaţă de: Tribunalul ARGES - Sentinta civila nr. 292/17.07.2020
Termenul de contestare a deciziei prin care s-a dispus suspendare a contractului individual de munca. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BRASOV - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Decizia CCR 279/17.06.2015 nu este aplicabila atunci cand decizia de suspendare fost consolidata prin trimiterea in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 897/26.06.2019
Despagubirile pe perioada suspendarii neintemeiate a contractului de munca. Renuntarea la judecata nu inlatura posibilitatea salariatului de a solicita despagubiri pe cale separata. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 87/16.01.2020
Angajatorul este obligat sa plateasca impozite specifice si contributii pentru despagubirile cuvenite salariatului pe perioada in care i s-a suspendat netemeinic contractul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Vrancea - Sentinta Civila nr. 605 din 18.12.2019
Lipsa elementelor obligatorii ale deciziei de concediere atrage sanctiunea nulitatii absolute Pronuntaţă de: Curtea de Apel Pitesti - Decizia civila nr. 2114 din data de 18 aprilie 2019
Modificarea contractelor de munca in contextul noilor realitati economice Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Izolarea si carantina in coronacriza. Efecte juridice si economico-sociale Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Protectia sociala a salariatilor. Drepturi si Proceduri de care acestia pot beneficia (II � pe durata starii de urgenta) Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Evitati abuzurile! Informati-va despre suspendarea, modificarea si incetarea contractului individual de munca! Sursa: av. Emilia Alexandra Ioana
Beneficiarii si procedura de atribuire a somajului tehnic pe perioada starii de urgenta Sursa: MCP Cabinet avocati
Pastrati-va si protejati-va salariatii! Veti avea din nou nevoie de ei! Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Suspendarea contractului de munca ca urmare a carantinei sau fortei majore Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut