Inadmisibilitatea perioadei de proba in absenta contractului individual de munca

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului I., la data de 14.08.2014, contestatoarea a chemat in judecata intimata I. T. DE M. I. solicitand admiterea actiunii, anularea procesului verbal de control nr. xxxxx/06. 06. 2014.

Prin Sentinta civila nr. 237 din 26. 01. 2015, Tribunalul I. a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand in temeiul art. 496 si art. 498 C. procedura civ. :

-admiterea recursului;

-casarea sentintei recurate si,

-retinand cauza spre rejudecare, in fond, dupa casare, admiterea cererii introductive de instanta asa cum a fost formulata.

In drept, recurenta a aratat ca isi intemeiaza recursul pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. procedura civ.

In motivare, recurenta a aratat ca in urma unui anunt pe OLX, in data de 04. 06. 2014 la punctul de lucru din prezentat un tanar care ar fi vrut sa se angajeze. Cum insa nu avea nici un act de identitate la el si fiind imbracat in tinuta de strada i s-a recomandat sa se prezinte in ziua urmatoare, dupa orele 11. 00 pentru a da o proba de lucru pe parcursul careia sa fie urmarit de administrator.

A sustinut ca la data de 05. 06. 2014, tanarul din ziua precedenta s-a prezentat in jurul orelor 11. 00 la punctul de lucru pentru a sustine proba de lucru asa cum i se spusese cu o zi inainte, insa in lipsa administratorului, care inca nu se prezentase, respectivul a ramas in asteptare.

Intre timp, in ziua respectiva, la punctul de lucru s-au prezentat organele de control din cadrul ITM I., insotite de organe de politie, care, gasindu-l acolo, l-au asimilat unei persoane care ar fi lucrat fara a avea contract scris de munca, retinand ca acesta se afla in perioada de proba si nu doar pentru a da o proba de lucru.

Recurenta a aratat ca si din Fisa de identificare, intocmita de intimata, rezulta fara putinta de tagada ca tanarul respectiv a mentionat ca nu lucreaza in beneficiul sau, ca nu a semnat un contract de munca si ca nu sta (in sensul ca nu doreste sa se mai angajeze).

A aratat ca instanta de fond a respins cererea introductiva de instanta, insusindu-si teza sustinuta de intimata si anume ca in speta ar fi incidente dispozitiile art. 31 din Codul muncii, ceea ce ar fi impus, in prealabil, incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa.

Apreciaza ca hotararea recurata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, intrucat verificarea aptitudinilor profesionale ale persoanei care solicita angajarea se poate face atat inainte de incheierea contractului individual de munca (conform art. 29 din Codul muncii) cat si dupa incheierea contractului individual de munca (conform art. 31 din Codul muncii).

Astfel, potrivit art. 29 Codul muncii "Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea [alin. (1)]. "

Modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea prevazuta la alin. (1) sunt stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul de personal - profesional sau disciplinar - si in regulamentul intern, in masura in care legea nu dispune altfel [alin. (2)]".

Prin urmare, in masura in care legea nu dispune altfel, modalitatile in care putea realiza verificarea aptitudinilor profesionale erau cele stabilite de regulamentul intern caci celelalte acte normative indicate de textul citat (contractul colectiv de munca aplicabil respectiv statutul de personal -profesional sau disciplinar) nu-si au incidenta in speta, fiindca nu este cazul .

Asadar, cum regulamentul intern permite posibilitatea verificarii prealabile chiar si printr-o proba de lucru, inainte de incheierea contractului individual de munca, ale aptitudinilor profesionale si personale ale celui care solicita angajarea, apreciaza ca acest text de lege (art. 29 din Codul muncii) trebuia aplicat si nu art. 31 din Codul muncii, asa cum gresit a stabilit instanta de fond .

I. T. de M. I. a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a formulat raspuns la intampinare.

Examinand recursul, prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Raportat la situatia de fapt rezultata din probele administrate si la prevederile legale incidente, Curtea apreciaza ca instanta de fond in mod corect a interpretat normele aplicabile in materie respingand actiunea contestatoarei ca neintemeiata.

Prevederile art. 29 din Codul muncii, dau posibilitatea angajatorului, ca in prealabil incheierii contractului individual de munca, sa verifice aptitudinile persoanei care solicita angajarea, din perspectiva capacitatii de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale, pe baza documentelor prezentate la angajare, putand cere informatii de la fostii angajatori cu privire la activitatile indeplinite si la durata angajarii.

Contrar sustinerilor recurentei, Curtea retine ca prevederile art. 29 din Codul muncii nu permit posibilitatea verificarii prealabile printr-o proba de lucru, in acest sens fiind relevanta norma cuprinsa la alin. (3) al acestui articol, potrivit careia verificarea prealabila a aptitudinilor se realizeaza sub forma de informatii.

Prin urmare, este corecta interpretarea pe care intimata a dat-o prevederilor art. 29 si art. 31 din Codul muncii, in sensul ca, dupa verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale (de exemplu conditii de studii, recomandari) si personale (starea de sanatate) ale persoanei care solicita angajarea (conform art. 29 din Codul muncii) legiuitorul a impus angajatorului in situatia in care doreste sa verifice efectiv (practic) aptitudinile salariatului, respectarea prevederilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, fapt care se poate realiza numai prin incheierea in forma scrisa a unui contract individual de munca in care se stabileste perioada de proba, asa cum in mod corect a apreciat si instanta de fond .

Un argument in acest sens este si acela ca la art. 31 alin. (3) din Codul muncii se prevede ca pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta numai printr-o notificare scrisa, la initiativa oricareia dintre parti, din aceasta prevedere rezultand fara echivoc faptul ca proba de lucru nu poate avea loc in afara perioadei de proba reglementata de Codul muncii.

In concluzie, in mod corect a stabilit instanta de fond ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 31 din Codul muncii, in sensul ca proba de lucru se poate efectua numai in perioada de proba, deci cu incheierea unui contract individual de munca, iar faptul ca M. S. nu a spalat nicio masina la data de 05. 06. 2014, pana la momentul aparitiei inspectorilor de munca, nu inlatura intentia cu care au actionat partile, respectiv prezentarea la munca si primirea la munca .

In concluzie in mod judicios a retinut instanta de fond ca procesul verbal de control nr. xxxxx/06. 06. 2014 a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente si in mod corect a respins ca neintemeiata actiunea .

Din aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila, in temeiul dispozitiilor art. 496 din acelasi cod, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamanta ., cu sediul in Bucuresti, . 20,, , sector 4, impotriva sentintei nr. 237/26. 01. 2015 pronuntate de Tribunalul I. - Sectia civila in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul-parat I. T. DE M. I., cu sediul in Bucuresti, Calea Giulesti nr. 6-8, sector 6, ca nefondat.

Definitiva.