Revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 10 din vechiul CPC. Admisibilitate

Pentru a fi admisibila revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 10 C.proc.civ. este necesar ca, dupa pronuntarea unei hotarari definitive intr-o cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante, sau a unor dispozitii legale dintr-o lege sau ordonanta, Curtea Constitutionala sa se pronunte in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate invocate in acea cauza.

Prin sentinta civila nr. 1446 din 11.11.2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a respins, ca ramasa fara obiect, actiunea inregistrata la data de 28.10.2009, prin care reclamantul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a solicitat in contradictoriu cu parata A. si paratul B., sa se dispuna exproprierea pentru cauza de utilitate de interes public, a suprafetei de 136 mp din imobilul proprietatea paratei, format din teren in suprafata de 1637,4 mp, situat in Bucuresti, si obligarea la a achita paratei despagubiri de 204.494 lei, potrivit Legii nr. 33/1994 si art. 481 C.civ.

Instanta de fond a retinut ca, prin Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local, care a abrogat implicit prevederile art. 21 din Legea nr. 33/1994, se stabileste o procedura distincta in cadrul careia exproprierea este declansata prin hotarare a Guvernului sau a autoritatii publice locale, prin care se stabileste, printre altele, suma globala a despagubirilor estimata de expropriator, iar instanta poate interveni numai in conditiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, pentru solutionarea contestatiei impotriva cuantumului despagubirilor.

Cum la dosar au fost depuse H.G. nr. 592/2010, prin care a fost aprobata declansarea procedurilor de expropriere si cu privire la imobilul in litigiu, precum si hotararea de stabilire a despagubirilor din 05.08.2010, emisa de Municipiul Bucuresti in favoarea paratei A., instanta a retinut ca actiunea a ramas fara obiect, partea expropriata nemultumita de cuantumul despagubirilor stabilite avand posibilitatea exercitarii cailor de atac prevazute de legea speciala si nu de a continua prezentului proces.

Prin decizia civila nr. 582 din 31.05.2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de paratul B. impotriva hotararii instantei de fond .

Instanta de apel a retinut, in esenta, ca exproprierea terenului s-a produs la data de 25 iunie 2010, sub imperiul Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 184/2008, prin O.U.G. nr. 228/2008 si respectiv prin Legea nr. 35/2009, iar nu in anul 2007, sub imperiul Legii nr. 33/1994.

Astfel, prin Hotararea nr. 267/2006, emisa in aplicarea art. 7 din Legea nr. 33/1994, C.G.M.B. a declarat de utilitate publica terenul din litigiu, la data emiterii hotararii fiind in vigoare dispozitiile Legii nr. 33/1994 care, prin art. 21 prevedeau in mod expres ca solutionarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului judetean sau a Tribunalului municipiului Bucuresti, in raza caruia este situat imobilul propus pentru expropriere .

Impotriva acestei hotarari, paratul a formulat intampinare, care a fost respinsa prin decizia nr. 73 din 11.10.2007 a Comisiei pentru solutionarea intampinarilor, iar impotriva acestei decizii, acesta a formulat contestatie ce i-a fost respinsa prin sentinta civila nr. 1644 din 14.04.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal. Contestatia respectiva a fost urmata de actiunea de fata, introdusa la data de 28.10.2009, prin care Municipiul Bucuresti a solicitat exproprierea imobilului, in temeiul art. 21 din Legea nr. 33/1994.

Instanta de apel a mai retinut ca, in urma modificarilor aduse Legii nr. 33/1994, prin Legea nr. 198/2004, modificata la randul sau prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 si Legea nr. 35/2009, s-a schimbat competenta organului indrituit sa dispuna asupra exproprierii, in sensul ca autoritatea administrativa centrala sau cea locala dispune exproprierea, iar nu instanta de judecata .

Or, in baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificata pe parcursul judecatii cauzei de fata, s-a produs exproprierea imobilului in litigiu, prin publicarea in Monitorul Oficial la data de 25 iunie 2010 a H.G. nr. 592/2010 privind declansarea procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publica a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrarii de interes public local, ``Supralargire str. X. - B-dul Y.``.

Totodata, la data de 25.06.2010, cand s-a produs exproprierea, parata A. era proprietara exclusiva a terenului ramas neexpropriat, cat si a creantei reprezentand despagubirea de expropriere, urmare a faptului ca prin sentinta civila nr. 2679 din 20.02.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti a fost declarata desfacuta casatoria dintre parat si parata A., iar prin sentinta civila nr. 10772 din 06.10.2009 a aceleiasi instante, s-a luat act de tranzactia privind partajul bunurilor comune, intervenit intre cei doi soti, intreaga suprafata de 1633 mp teren situat in Municipiul Bucuresti, incluzand inclusiv terenul expropriat, revenind paratei.

Prin decizia civila nr. 3843 din 29.05.2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I civila a respins, ca nefondat, recursul declarat de paratul B. impotriva deciziei nr.582/A/2011 a Curtii de Apel Bucuresti.

Instanta de recurs a retinut, in rezumat, ca si instanta de apel, faptul ca,desi procedura de expropriere a fost inceputa in temeiul Legii nr. 33/1994, aceasta nu a fost finalizata decat sub imperiul Legii nr. 198/2004 si a modificarilor ulterioare ale respectivei legi.

Astfel, pe parcursul desfasurarii procesului de fata, intentat de reclamantul Municipiul Bucuresti, in temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, in urma modificarilor Legii nr. 198/2004 prin Legea nr. 184/2008, OUG nr. 228/2008 si Legea nr. 35/2009 si a schimbarii competentei organului indrituit sa dispuna asupra exproprierii, a fost emisa H.G. nr. 592 din 23 iunie 2010, prin care s-a aprobat declansarea procedurilor de expropriere, inclusiv a imobilului in litigiu.

In consecinta, procedura exproprierii nu s-a consumat sub imperiul Legii nr. 33/1995, nefiind finalizata prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti in sensul art. 21 din respectiva lege, ci la data din 25 iunie 2010, cand s-a publicat in Monitorul Oficial H.G. nr. 592 din 23 iunie 2010, emisa in temeiul Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificata si republicata la data de 20.03.2009.

La data de 30.04.2015, revizuentul B. a formulat revizuire impotriva deciziei civile nr. 3843 din 29.05.2012, pronuntata Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I civila, intemeiata de dispozitiile art. 322 pct. 10 C.proc.civ., invocand exceptia de neconstitutionalitate, asa cum a fost constatata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial - Partea I din 3 martie 2015, a dispozitiilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale, in forma anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 184/2008, raportate la sintagma "la data intocmirii raportului de experti``,cuprinsa in dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica".

Revizuentul a aratat, in sinteza, ca prin Decizia 12 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constitutionala a constatat ca neconstitutionala aplicarea prevederilor art. 9 din Legea 198/2004, in materie de despagubiri, "in procedura de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrarii de interes public, iar aplicarea acesteia afecteaza grav art. 44 alin (3), din Constitutia Romaniei``.

Raportat la aceasta retinere, revizuentul sustine ca a invocat, in cauza finalizata prin hotararea a carei revizuire se solicita, faptul ca ii este afectat dreptul de proprietate aparat de prevederile art. 44 alin. (3) din Constitutie, prin faptul ca desi lucrarile de supralargire a Bd. Y. fusesera executate si trecute in cadastru si cartea funciara in proprietatea Municipiului Bucuresti inca din anul 2007, a fost schimbat temeiul legal al cererii de chemare in judecata intemeiata pe prevederile Legii nr.33/1994, in actiune intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 198/2004 si s-a apreciat ca ii sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 592/2010. Deoarece instanta a aplicat gresit prevederile H.G. nr. 592/2010, precum si ale Legii nr. 198/2004, declarate ca fiind neconstitutionale, sustine ca are dreptul sa promoveze revizuirea de fata.

Totodata, a invocat faptul ca dezlegarea data prin Decizia nr.12 din 15 ianuarie 2015, emisa de Curtea Constitutionala a Romaniei duce la concluzia "fraudarii legii", respectiv incalcarea art. 44 din Constitutie, motiv pentru care hotararile instantelor de fond, apel si recurs sunt lovite de nulitate absoluta.

Astfel, instantele, de fond, apel si recurs au retinut ca procedura exproprierii s-ar fi facut pe baza Legii 198/2004, iar nu pe baza Legii 33/1994, iar ulterior, prin decizia Curtii Constitutionale, s-a retinut ca Legea nr. 33/1994 este legea cadru in materie de expropriere .

Mai arata revizuentul ca, pe langa criticile aduse hotararii a carei revizuire o solicita in baza Deciziei nr.12 a Curtii Constitutionale, invoca si alte incalcari ale ordinii de drept, respectiv:

Incalcarea principiul autoritatii lucrului judecat, motivat de faptul ca Tribunalul Bucuresti, prin incheierea din 29.03.2010, neapelata, a respins exceptia calitatii procesuale pasive a revizuentului, pe considerentul ca ``la data cand s-a produs efectul translativ de proprietate catre stat, ambii soti aveau calitatea de proprietari ai imobilului". Totodata, prin sentinta civila nr. 1644 din 14.04.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, definitiva si irevocabila, a fost declinata competenta de solutionare a cauzei vizand nemultumirile privind valoarea despagubirilor, in favoarea Tribunalului Bucuresti, in conformitate cu prevederile art. 18 - 20 din Legea nr. 33/1994.

Interpretarea ca exproprierea nu s-a produs in anul 2007, conduce la incidenta legii penale, pentru infractiunea de tulburare de posesie, in conditiile in care lucrarile fusesera executate pe proprietatea sa si trecute in cartea funciara asa cum insasi intimata a recunoscut in intampinarile sale.

Trebuia retinuta reaua - credinta a intimatei, care i-a facut o propunere de despagubiri sub jumatatea sumei stabilite de expertul sau in evaluarea initiala.

Instantele au incalcat principiul neretroactivitatii legilor.

A fost incalcat dreptul al un proces echitabil, prin faptul ca nu s-a retinut ca in apel a participat reprezentantul Ministerului Public, ce a pus concluzii in sensul admiterii apelului.

Analizand cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, invocata din oficiu, in temeiul dispozitiilor art. 137 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 326 C.proc.civ., Inalta Curte urmeaza sa o admita avand in vedere urmatoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinara de atac ce permite retractarea unei hotarari numai pentru cazurile strict si limitativ prevazute de dispozitiile art. 322 pct. 1-10 C.proc.civ.

Inalta Curte retine ca potrivit art. 322 alin. (1) pct. 10 C.proc.civ., invocata ca temei al revizuirii ``Revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere (a��) daca, dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a facut obiectul acestei exceptii ori alte dispozitii din actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare .``

Inalta Curte observa ca, prin introducerea pct. 10 al art. 322 C.proc.civ., legiuitorul a reglementat calea de atac a revizuirii unei hotarari judecatoresti definitive pronuntate in cauzele in care a fost ulterior admisa o exceptiei de neconstitutionalitate, in scopul acordarii mijloacelor de aparare in vederea realizarii drepturilor si intereselor partilor in fata justitiei.

Astfel, Curtea Constitutionala a retinut (decizia nr. 766/2011) ca dispozitiile legale constatate ca fiind neconstitutionale, nemaifiind in vigoare, vor fi inlaturate de la aplicare pentru viitor, in virtutea principiului ``tempus regit actum``, dar ca, in egala masura, deciziile de constatare a neconstitutionalitatii trebuie sa profite, in primul rand, autorului exceptiei lezat in drepturile sale prin norma constatata ca neconstitutionala.

Se constata, prin urmare, ca pentru a fi admisibila revizuirea intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 10 C.proc.civ., este necesar ca, dupa pronuntarea unei hotarari definitive intr-o cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante, sau a unor dispozitii legale dintr-o lege sau ordonanta, Curtea Constitutionala sa se pronunte in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate invocate in acea cauza.

Analizand actele si lucrarile dosarului, se constata ca, in speta, revizuentul invoca faptul ca, dupa pronuntarea deciziei civile nr. 3843 din 29.05.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia I Civila, prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial - Partea I din 3 martie 2015, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, raportate la sintagma "la data intocmirii raportului de experti``,cuprinsa in dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care se impune anularea deciziei atacate cu revizuire si reluarea judecatii in vederea pronuntarii unei hotarari legale, bazate pe prevederile constitutionale.

Inalta Curte constata ca in cauza nu sunt incidente prevederile art. 322 pct. 10 C.proc.civ.

Astfel, se retine ca, pe parcursul judecarii cererii, nu a fost invocata, nici de parti, nici de instanta, din oficiu, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale constatate ca neconstitutionale prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea Constitutionala si, in consecinta nici nu a fost admisa sau respinsa vreo cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu analiza respectivei exceptii .

De altfel, pe parcursul procesului finalizat cu decizia nr. 3843 din 29.05.2012 nici nu a fost invocata sau analizata aplicarea in cauza a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, raportate la sintagma "la data intocmirii raportului de experti``,cuprinsa in dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Inalta Curte retine ca principalele aspecte analizate de instante, in cauza finalizata prin decizia atacata, au fost legate de aplicarea in timp a dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 33/1994, prin raportare la dispozitiile Legii nr. 198/2004, cu modificarile ulterioare, in raport de organele abilitate a se pronunta asupra exproprierii si momentul la care a avut loc exproprierea in cauza, precum si indreptatirea paratului la a obtine despagubiri pentru imobilul expropriat.

Or, raportat la problema de drept dedusa judecatii, nici instantele, din oficiu, nici partile, nu au invocat neconstitutionalitatea unor prevederi legale ce au legatura cu criteriile si momentul in raport de care se determina cuantumul despagubirilor.

Inalta Curte constata ca, de fapt, prin invocarea formala a dispozitiilor art. 322 alin. (1) pct. 10 C.proc.civ., raportat la Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, pronuntata de Curtea Constitutionala, revizuentul invoca nemultumirea sa referitoare la modul in care au fost analizate cererile sale de apel si recurs, in incercarea de a provoca o noua rejudecare a cauzei.

Astfel, prin raportare la aspectele mai sus mentionate, precum si la dispozitiile art. 326 alin. (3) C.proc.civ., care stipuleaza ca la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei cai de atac si la faptele pe care se intemeiaza, se retine ca cererea de revizuire promovata in cauza este inadmisibila.

Data fiind prioritatea solutionarii exceptiei inadmisibilitatii, celelalte aspecte subsumate prezentei cai de atac, nu vor mai fi analizate, in conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. (1) C.proc.civ., exceptia invocata fiind o exceptie de fond absoluta si peremptorie, ce face de prisos analiza cererii de revizuire.