Inadmisibilitatea cererii de revizuire formulate impotriva unei hotarari judecatoresti nedefinitive

Prin sentinta nr. 141/F din 4 septembrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, s-a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire formulata de catre persoana condamnata A. impotriva sentintei nr. 426 din 17 septembrie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala.

Prin sentinta nr. 426 din 17 septembrie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, s-a admis sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si s-au recunoscut efectele sentintei penale nr. 3093/06 Reg. Sent. pronuntata la data de 12 decembrie 2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22 februarie 2007); ale sentintei penale nr. 3887/08 RG trib. pronuntata la data de 19 noiembrie 2008 de Tribunalul din Milano; ale sentintei penale nr. 3063/09 pronuntata la data de 12 octombrie 2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr. 3667 pronuntata la data de 3 octombrie 2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 7 iunie 2012) - Republica Italiana, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsa principala de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, precum si la 3.200 euro amenda.

S-a dispus transferarea condamnatului A., in vederea continuarii executarii pedepsei principale de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare intr-un penitenciar din Romania, a amenzii de 3.200 euro, in echivalentul in lei la data executarii, precum si a pedepsei accesorii prevazute in art. 71 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. anterior si a pedepsei complementare prevazute in art. 65 C. pen. anterior raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si e) C. pen. anterior, pe o durata de 10 ani, cu respectarea felului si duratei pedepsei aplicate de statul de condamnare.

Analizand cererea de revizuire formulata de revizuent, instanta a constatat ca nu sunt indeplinite prevederile art. 453 C. proc. pen., cererea de revizuire fiind inadmisibila.

Impotriva acestei sentinte penale a formulat apel la data de 14 septembrie 2015 apelantul revizuent A.

In esenta, apelantul revizuent a solicitat admiterea apelului formulat, in sensul de a se dispune contopirea pedepselor de 5 ani, respectiv 8 ani, aplicate de instantele italiene, considerand ca in mod gresit Curtea de Apel Bucuresti nu a dispus contopirea pedepselor si a mentinut cumulul aritmetic al acestora.

Examinand apelul formulat, in baza actelor si lucrarilor de la dosar si in raport cu criticile formulate, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac care poate fi exercitata impotriva hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de instantele penale, avand caracterul unei cai de atac de retractare care permite instantei penale sa revina asupra propriei sale hotarari si, in acelasi timp, caracterul unei cai de atac de fapt, prin care sunt constatate si inlaturate erorile judiciare in rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formuleaza impotriva unei hotarari care a dobandit autoritate de lucru judecat, in temeiul unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei, descoperite dupa judecata si care fac dovada ca aceasta se intemeiaza pe o eroare judiciara.

Din coroborarea dispozitiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 459 (admiterea in principiu) C. proc. pen. rezulta ca revizuirea este o cale extraordinara de atac ce priveste exclusiv hotararile judecatoresti prin care s-a solutionat fondul cauzei, in acest sens fiind si decizia nr. 42 din 14 februarie 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul de 9 judecatori, decizie prin care s-a statuat ca pot fi atacate cu revizuire numai hotararile definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau incetarea procesului penal, cererea de revizuire indreptata impotriva altei hotarari definitive fiind inadmisibila. Aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in raport cu dispozitiile noului Cod de procedura penala, cazurile de revizuire prevazute in art. 453 si art. 465 din noul Cod de procedura penala reluand in esenta cazurile de revizuire din legea veche.

In acest context, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca, in mod corect, Curtea de Apel Bucuresti a respins revizuirea formulata de catre apelantul revizuent A., ca inadmisibila, avand in vedere ca aceasta cale extraordinara de atac nu poate fi exercitata decat impotriva unei hotarari penale prin care s-a dispus asupra fondului cauzei. Or, in speta, apelantul a formulat revizuire impotriva sentintei penale nr. 426 din 17 septembrie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si s-au recunoscut efectele sentintei penale nr. 3093/06 Reg. Sent. pronuntata la data de 12 decembrie 2006 de Tribunalul din Monza (definitiva la data de 22 februarie 2007); ale sentintei penale nr. 3887/08 RG trib. pronuntata la data de 19 noiembrie 2008 de Tribunalul din Milano; ale sentintei penale nr. 3063/09 pronuntata la data de 12 octombrie 2009 de Curtea de Apel din Milano; ale sentintei penale nr. 3667 pronuntata la data de 3 octombrie 2011 de Curtea de Apel din Milano (definitiva la data de 7 iunie 2012) - Republica Italiana, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsa principala de 13 ani, 6 luni si 20 zile inchisoare, precum si la 3.200 euro amenda.

Avand in vedere ca revizuentul a declarat calea de atac impotriva unei hotarari nesusceptibila de reformare, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine similar primei instante inadmisibilitatea caii de atac, sanctiune procedurala care intervine atunci cand partile implicate in proces efectueaza un act pe care legea nu il prevede sau il exclude, precum si in situatia cand se incearca exercitarea unui drept epuizat pe o alta cale procesuala ori chiar printr-un act neprocesual.

Dand eficienta principiului stabilit prin art. 129 din Constitutie privind exercitarea cailor de atac in conditiile legii procesual penale, precum si celui privind liberul acces la justitie statuat prin art. 21 din legea fundamentala, respectiv exigentelor art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Codul de procedura penala a stabilit un sistem coerent al cailor de atac, acelasi pentru toate persoanele aflate in situatii juridice identice.

O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac ale hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.

Recunoasterea unei cai de atac in alte situatii decat cele prevazute de legea procesuala constituie o incalcare a principiului legalitatii acesteia, precum si a principiului constitutional al egalitatii in fata legii si autoritatilor si, din acest motiv, apare ca o situatie inadmisibila in ordine de drept .

Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca apelantul revizuent are la dispozitie alte remedii procesuale; motivele concrete invocate de catre apelantul revizuent prin cererea formulata s-ar putea subsuma unui caz de contestatie la executare, prevazut in art. 598 C. proc. pen., mijloc de care apelantul revizuent a si uzat, conform propriilor sustineri.

Pentru aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. impotriva sentintei nr. 141/F din 4 septembrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala.