Lipsa motivarii hotararii instantei de apel. Efecte

In cazul in care considerentele deciziei instantei de apel nu cuprind analiza corespunzatoare a criticilor concrete formulate de apelanta cu privire la solutia primei instante, instanta de apel aratand doar, in termeni generali, ca tribunalul a stabilit corect starea de fapt si a aplicat corespunzator dispozitiile legale incidente, sunt incalcate dispozitiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care stabilesc obligatia instantei de a preciza motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si pe cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, fiind, astfel, incident motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin sentinta nr. 228 din 15 octombrie 2013 pronuntata in dosarul nr. x/113/2012 al Tribunalului Braila, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL impotriva paratei SC B. SRL cu consecinta obligarii acesteia la plata sumei de 1.044.759,90 lei reprezentand contravaloare prestatii si 820.158,32 lei cu titlu de penalitati de intarziere, precum si 35.850 lei cheltuieli de judecata catre parata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamanta, in calitate de operator, a incheiat cu parata, in calitate de utilizator, contractul de prestari servicii nr. 19/01.06.2007 avand ca obiect primirea, depozitarea si tratarea deseurilor menajere si industriale. Ulterior, pentru aceleasi servicii a fost incheiat un nou contract, nr. 101/05.10.2011, ca urmare a modificarii pretului si a termenelor de plata .

Reclamanta si-a indeplinit obligatiile asumate si a prestat serviciile la care s-a obligat, astfel ca tribunalul, avand in vedere recunoasterea paratei, platile partiale efectuate de aceasta, precum si concluziile raportului de expertiza contabila, a apreciat ca sunt indeplinite conditiile art. 969-970 C. civ. raportat la art. 1170 si art. 1270 C. civ., motiv pentru care a admis actiunea si a obligat parata la plata sumei de 1.044.759,90 lei cu titlu de pret.

Totodata, in temeiul clauzei penale inserate la art. 17 din contractul 19/01.06.2007 si, respectiv, la art. 11.1 din contractul 101/05.10.2011 prin care partile au convenit cu privire la plata penalitatilor de intarziere de 0,10% pentru fiecare zi de intarziere, calculate la valoarea facturii neachitate si pana la plata integrala, prima instanta a admis si capatul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 820.158,82 lei cu acest titlu .

Au fost inlaturate apararile paratei referitoare la majorarea cuantumului penalitatilor de intarziere cu motivarea ca prin actiunea introductiva reclamanta a cuantificat cu titlu provizoriu penalitatile de intarziere la suma de 50.000 lei, precizand ca acestea vor fi indicate in mod concret conform concluziilor expertizei contabile. Pe de alta parte, reclamanta a solicitat o suma fixa cu titlu de penalitati, fara a preciza daca acestea se refera la facturile din tabel sau la platile efectuate de parata cu intarziere, astfel incat nu s-a retinut nici sustinerea paratei conform careia prin expertiza s-au calculat penalitati la plata altor facturi decat cele mentionate in cererea de chemare in judecata, ceea ce ar echivala cu intregirea cererii de chemare in judecata .

Prin decizia civila nr. 122/A din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Galati, Sectia I civila a respins ca tardiv apelul declarat de parata SC B. SA Braila, retinand ca au fost incalcate dispozitiile art. 284 C. proc. civ., calea de atac fiind exercitata cu depasirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentintei.

Recursul declarat de parata SC B. SA Braila a fost admis prin decizia nr. 678 din 27 februarie 2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila, cu consecinta casarii deciziei si trimiterii cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca, raportat la dispozitiile art. 90 alin. (1) si art. 104 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exceptia tardivitatii a fost in mod gresit admisa.

In rejudecare, dupa casare, prin decizia nr. 158 din 14 octombrie 2015, Curtea de Apel Galati, Sectia I civila a respins ca nefondat apelul paratei.

Instanta a respins critica referitoare la incalcarea competentei functionale a Sectiei civile a Tribunalului Braila, apreciind ca acest motiv de apel este neavenit, apelanta fiind in eroare cu privire la sectia care a pronuntat sentinta supusa apelului, cauza fiind solutionata de Sectia a II-a civila, de contencios administrativ, astfel incat dispozitiile Legii nr. 101/2006 au fost respectate.

De asemenea, a fost inlaturata si critica referitoare la omisiunea tribunalului de a se pronunta asupra decaderii reclamantei din dreptul de a-si majora pretentiile, instanta de apel argumentand ca dispozitiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ. au fost corect aplicate in conditiile in care reclamanta si-a majorat pretentiile in timpul dezbaterilor, nefiind necesar consimtamantul paratei.

Pe fondul cauzei, arata instanta de apel ca, avand in vedere si motivele pentru care s-a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize, precum si faptul ca prima instanta a interpretat judicios probele administrate in cauza raportat la clauzele contractuale iar dispozitiile legale incidente au fost aplicate corespunzator starii de fapt, care, de asemenea, s-a stabilit corect, astfel incat criticile paratei sunt nefondate. Pe de alta parte, oricat de mare ar fi nemultumirea paratei cu privire la obligarea sa la plata sumelor cu titlu de prestatii servicii si penalitati, aceasta nu poate justifica admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC B. SA Braila solicitand, in principal, admiterea recursului, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante si, in subsidiar, modificarea in parte a deciziei in sensul admiterii in parte a actiunii.

Prima critica vizeaza incalcarea competentei generale functionale a instantei de contencios administrativ careia, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr.101/2006, ii revenea competenta solutionarii litigiului derivat din executarea contractului reglementat de acest act normativ, apelul fiind in mod gresit solutionat de Sectia I civila a Curtii de Apel Galati.

In privinta criticilor de fond, recurenta arata in dezvoltarea motivelor ca instanta de apel a solutionat cauza fara a cerceta efectiv fondul, rezumandu-se la reluarea celor retinute de tribunal, fara a motiva decizia pronuntata.

Reluarea argumentelor primei instante echivaleaza cu nemotivarea propriei hotarari si, totodata, incalca art. 6 paragraf 1 al Conventia Europene a Drepturilor Omului, care consacra atat dreptul oricarei persoane la un proces efectiv, cat si obligatia instantei de a motiva hotararea pronuntata.

Procedand astfel, sustine recurenta, au fost incalcate si dispozitiile art. 292 si art. 295 C. proc. civ., instanta de apel, desi investita cu solutionarea unei cai de atac devolutive, a respins in mod gresit cererea pentru suplimentarea probatiunii, desi administrarea acestei probe a fost motivata prin cererea de apel si era utila si necesara solutionarii cauzei.

O alta critica vizeaza interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii, respectiv a ``Precizarii`` depuse de parata, natura si intelesul vadit neindoielnic al acestuia fiind schimbat, astfel incat decizia recurata este nelegala si sub acest aspect.

In mod concret, recurenta invoca faptul ca, contrar celor retinute de ambele instante de fond care au interpretat aceasta precizare ca fiind o recunoastere integrala a pretentiilor reclamantei, in realitate, prin acest inscris s-a contestat majorarea penalitatilor de intarziere de la suma de 50.000 lei la suma de 852.488,30 lei, s-au contestat concluziile expertizei si s-au formulat obiectiuni.

Pretentiile reclamantei au fost partial recunoscute, fiind, prin urmare, lipsit de temei argumentul principal al instantelor constand in recunoasterea integrala a pretentiilor, in acest mod fiind incalcate dispozitiile art. 270 C. proc. civ. coroborat cu art. 129 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 1206 alin. (2) C. proc. civ.

Prin ultimul motiv de recurs se sustine ca in mod gresit instanta de apel a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize in conditiile in care s-a invocat existenta unor inadvertente in continutul raportului de expertiza efectuat la prima instanta.

Avand in vedere ca solicitarea de efectuare a unei contraexpertize a fost respinsa de prima instanta in considerarea unei pretinse recunoasteri, rezulta ca se impunea intocmirea unui nou raport de expertiza contabila in fata instantei de apel, care, de asemenea, in mod gresit a respins proba solicitata, pronuntand o hotarare nelegala.

Prin intampinarea formulata, intimata SC A. SRL. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand recursul formulat prin prisma criticilor formulate si incadrate in drept prin concluziile orale in dispozitiile art. 304 pct. 3, 7, 8 si 9 C. proc. civ., instanta constata ca este fondat, cu exceptia motivului de nelegalitate intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea hotararii se poate cere cand aceasta s-a dat cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditiile legii, iar potrivit art. 1591 alin. (2) C. proc. civ. necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.

Exceptia necompetentei functionale a Sectiei I civile a Curtii de Apel Galati, investita in rejudecare dupa casare cu solutionarea apelului declarat de parata, nu a fost invocata in conditiile legii.

Prin apelul formulat, parata a invocat exceptia necompetentei Sectiei civile a Tribunalului Braila, desi cauza a fost solutionata de Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal apelul fiind respins ca tardiv prin decizia nr. 122 din 20 octombrie 2014 pronuntata de Sectia I civila a Curtii de Apel Galati.

Ca urmare a admiterii recursului paratei, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Astfel investita, Sectia I civila a Curtii de Apel Galati, in rejudecarea cauzei, a constatat ca parata SC B. SA nu a invocat exceptia necompetentei functionale privita ca o componenta a competentei materiale a instantei, si, prin urmare, nu este indeplinita conditia referitoare la invocarea exceptiei ``in conditiile legii`` pentru ca aceasta neregularitate sa poata forma obiectul unei critici in recurs.

In privinta criticilor de nelegalitate decurgand din incalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Inalta Curte observa ca acestea sunt fondate, deoarece instanta de apel a aratat in termeni generali ca tribunalul a stabilit corect starea de fapt si a aplicat corespunzator dispozitiile legale incidente.

In acest context, Inalta Curte observa ca, in principiu, este corecta sustinerea instantei de apel ca simpla nemultumire a apelantei fata de obligarea sa la plata unor sume de bani nu este suficienta pentru admiterea apelului, dar, in speta, apelanta a formulat critici concrete cu privire la solutia primei instante, a contestat argumentat existenta obligatiei de plata, motiv pentru care considerentele deciziei trebuiau sa cuprinda o analiza corespunzatoare a acestora, conditie neindeplinita, insa, in cauza.

Procedand astfel, prin decizia recurata s-au incalcat dispozitiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care stabilesc obligatia instantei de a preciza motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si pe cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

In egala masura, absenta acestor elemente face imposibila exercitarea controlului judiciar si incalca dreptul partii la un proces efectiv in sensul art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, prin motivele de apel s-a criticat hotararea primei instante care a interpretat gresit continutul ``Precizarilor`` depuse de parata, apreciate in mod eronat ca reprezentand o recunoastere integrala a pretentiilor reclamantei, instanta de apel nu analizeaza in mod corect aceasta critica, ci reia argumentele tribunalului.

Stabilirea limitei in care a avut loc o recunoastere a pretentiilor reclamantei era un aspect de fond, esential pentru solutionarea cauzei avand in vedere ca aceasta interpretare, contestata de parata, a fost un argument principal pentru instantele de fond .

Referitor la dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constand in nelegalitatea deciziei derivata din incalcarea dispozitiilor art. 292 si art. 295 C. proc. civ., Inalta Curte retine ca si aceasta critica este fondata.

Potrivit art. 295 C. proc. civ. si in considerarea caracterului devolutiv al acestei cai de atac, instanta de apel trebuia sa verifice, in limitele cererii, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre tribunal, incuviintand si probele solicitate in conformitate cu art. 292 C. proc. civ.

Astfel cum s-a precizat anterior, parata a solicitat in apel efectuarea unei noi expertize avand in vedere si faptul ca prima instanta a pornit de la premisa gresita ca pretentiile reclamantei au fost recunoscute integral, motiv pentru care, in vederea stabilirii exacte a cuantumului pretentiilor, administrarea acestei probe era necesara si utila cauzei.

In concluzie, Inalta Curte a retinut ca, prin decizia recurata, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., nu a cercetat efectiv fondul cauzei, fiind incidente si dispozitiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., solutia ce se impune fiind aceea de admitere a recursului, casarea deciziei, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, care, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va analiza toate motivele si apararilor formulate de parti.