ICCJ. Motivele dezlegarii chestiunii de drept ref. la concedierea pentru inaptitudine fizica sau psihica a salariatului

In vigoare de la data de 26.05.2016

In Monitorul Oficial nr. 399 din data de 26.05.2016, Partea I, a fost publicata Decizia nr. 7/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Craiova - Sectia I civila in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare a dispozitiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, privind concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului, respectiv:

``Ce se intelege prin decizie a organelor de expertiza medicala prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, in corelare cu dispozitiile art. 30-33 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 17 pct. VIII B lit. v) si pct. 4 al ultimului alineat din capitolul III din Regulamentul de organizare si functionare a directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, aprobat prin Ordinul ministrului sanatatii nr. 1.078/2010?".

Pronuntandu-se asupra chestiunii de drept ce s-a solicitat a fi dezlegata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca:

"In interpretarea dispozitiilor art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens."

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca textul art. 61 lit. c) din Codul muncii vizeaza inaptitudinea intervenita pe parcursul executarii contractului de munca, si nu cea manifestata de catre persoana cu prilejul angajarii.

Astfel, este avuta in vedere situatia salariatului caruia i s-a redus pe parcurs capacitatea de exercitiu biologic, iar postul ocupat ii afecteaza performantele profesionale.

In decizia Inaltei Curti s-a aratat, cu titlu de exemplu, anumite cazuri de inaptitudine medicala, cum ar fi:

- reducerea acuitatii unuia sau mai multor simturi, anume a celor de care salariatul se slujeste in activitatea sa;

- pierderea indemanarii, in cazul profesiilor in care aceasta calitate este necesara;

- tulburari ale reflexelor, in cazul persoanei care desfasoara activitate de interventie rapida si precisa (conducatori auto, piloti, controlori de trafic etc.);

- scaderea memoriei;

- afectiuni psihice care duc la pierderea concentrarii, a capacitatii de rezistenta la factori de stres, daca specificul muncii cere calm si stapanire de sine (relatii cu publicul, cadre didactice);

- diferite afectiuni de natura fizica (anchilozarea unui brat, hernie);

- incetinirea executarii lucrarilor manuale, cu consecinta imposibilitatii respectarii termenelor de predare;

- boli transmisibile (spre exemplu, dermatologice) care nu pot fi tratate corespunzator si in termen util (in cazul lucratorilor din alimentatie publica sau servicii de coafura, cosmetice) etc.

S-a retinut ca aptitudinea medicala stabilita de medicul de medicina muncii vizeaza doar un anumit post ocupat de salariat, angajatul nefiind expertizat sub aspectul capacitatii/incapacitatii generale de munca .

Deoarece medicul de medicina muncii este cel care supravegheaza starea de sanatate a angajatilor, avizul medical dat de acesta (avand la baza fisa de expunere la riscuri profesionale, istoricul medical al angajatului, examinarile medicale periodice efectuate) are o importanta majora in ceea ce priveste continuarea sau nu a activitatii angajatului in acel loc de munca .

Inalta Curte a retinut ca, desi dispozitiile art. 61 lit. c) din Codul muncii nu determina in mod expres organele de expertiza medicala care constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, in cazul concedierii intemeiate pe dispozitiile art. 61 lit. c) din Codul muncii se va avea in vedere, in primul rand, legislatia specifica din domeniul supravegherii sanatatii lucratorilor (Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare), care statueaza ca medicul specialist de medicina muncii, prin avizul dat, este cel care are dreptul si obligatia de a stabili daca angajatul este apt sau inapt medical pentru un anumit post.

Astfel, din interpretarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art. 8 si 9 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, redate anterior, rezulta ca medicul de medicina muncii este organul specializat care stabileste aptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului pentru un anumit loc de munca .

In afara controalelor medicale pe care le realizeaza la angajarea in munca, periodic sau la reluarea activitatii, medicul de medicina muncii poate solicita si alte investigatii de specialitate, decizia finala in urma acestor examinari medicale apartinand insa medicului specialist de medicina muncii.

Curtea a retinut ca aceasta solutie rezulta explicit si din dispozitiile art. 12 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, astfel cum a fost modificata si completata prin Hotararea Guvernului nr. 1.169/2011, coroborat cu prevederile art. 22 lit. e) si art. 30 din acelasi act normativ.

Spre deosebire de forma initiala a art. 12 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, care prevedea la alin. (2) ca "Toate cazurile de inaptitudine medicala permanenta vor fi rezolvate de catre medicii de medicina muncii in colaborare cu medicii de expertiza capacitatii de munca, care se vor informa reciproc asupra rezolvarii situatiei de fapt", ulterior modificarii intervenite prin Hotararea Guvernului nr. 1.169/2011, alin. (2) al art. 12 a fost abrogat, astfel incat, conform reglementarii legale in vigoare, unicul organ specializat in emiterea si completarea fisei de aptitudine a salariatului a ramas medicul de medicina muncii.

De asemenea, medicul de medicina muncii are competenta de a propune angajatorului schimbarea locului de munca, potrivit art. 189 alin. (2) din Codul muncii, etapa prealabila concedierii intemeiate pe inaptitudine, conform art. 64 alin. (1) din acelasi act normativ.

Un alt argument avut in vedere la definirea sintagmei "decizie a organelor de expertiza medicala" priveste procedura de contestare a concluziilor medicale ale medicului specialist de medicina muncii, cuprinse in actul intocmit la examinare, procedura prevazuta la art. 30-33 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, potrivit art. 30 si 31 din actul normativ mentionat, persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, contestatia adresandu-se autoritatii de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile de la primirea fisei de aptitudine in munca .

Procedural, contestatia se solutioneaza de o comisie formata din 3 medici specialisti de medicina muncii, care convoaca partile implicate in termen de 21 de zile de la data primirii contestatiei, conform art. 32. Decizia comisiei se consemneaza intr-un proces-verbal si se comunica in scris persoanei examinate medical, potrivit dispozitiilor art. 33.

Din analiza argumentelor expuse anterior se constata ca este suficient ca in cauza sa se intocmeasca fisa de aptitudine de catre medicul specialist de medicina muncii, necontestata de lucrator, din care sa rezulte ca angajatul nu mai are aptitudinea necesara pentru locul de munca ocupat, si, neavand locuri de munca vacante compatibile cu aptitudinea sa in munca, in conditiile art. 64 alin. (1) si (2) din Codul muncii, angajatorul va proceda la concedierea angajatului in baza dispozitiilor art. 61 lit. c) din Codul muncii.

Inalta Curte a retinut ca aceeasi concluzie este valabila si in ipoteza in care evaluarea realizata de medicul specialist de medicina muncii ar fi contestata, iar prin decizia medicala pronuntata in conditiile art. 33 din Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, s-ar respinge contestatia persoanei examinate.

Expertizarea inaptitudinii fizice si/sau psihice a salariatului la care se refera art. 61 lit. c) din Codul muncii nu trebuie confundata cu expertizarea capacitatii de munca, ce se adreseaza persoanelor care apeleaza la sistemul asigurarilor sociale de sanatate si a carei constatare atrage incetarea de drept a contractului de munca, in temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Inaptitudinea fizica sau psihica a salariatului nu vizeaza intreaga incapacitate de munca a acestuia si pentru alte locuri de munca, ci numai pentru cea strict legata de locul de munca ocupat de salariat, conform fisei de expunere la riscuri profesionale si tinand cont de conditiile de lucru, coroborat cu starea de sanatate in munca .

Prevederile art. 17 pct. VIII B lit. v) si pct. 4 al ultimului alineat din cap. III din Regulamentul de organizare si functionare a directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, aprobat prin Ordinul ministrului sanatatii nr. 1.078/2010, reglementeaza cadrul organizatoric si de functionare a directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, dar nu contin reglementari cu privire la procedura de constatare a aptitudinii fizice si/sau psihice a salariatilor.

Astfel, dispozitiile enuntate fac referire la expertize realizate de directiile de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, prin compartimentul de evaluare a factorilor de risc din mediul de viata si munca, in cadrul caruia functioneaza si un colectiv cu activitate specifica de medicina muncii, dar aceste expertize se efectueaza la cererea tertilor, avand drept obiectiv evaluarea factorilor de risc din mediul de viata si munca, iar atributiile specifice ale colectivului de medicina muncii vizeaza strict domeniul supravegherii in sanatate publica, distinct de domeniul supravegherii sanatatii angajatilor, reglementat in mod expres prin Hotararea Guvernului nr. 355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 418/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

In conditiile aratate, desi terminologia utilizata in redactarea prevederilor regulamentare analizate este apropiata celei utilizate de legiuitor in redactarea art. 61 lit. c) din Codul muncii, se observa ca expertizele la care se face trimitere prin cele doua texte de lege in discutie au obiective diferite, prin prisma atributiilor specifice care revin medicului specialist de medicina muncii intr-un anumit domeniu de activitate .

Faptul ca medicul de medicina muncii este, conform art. 6 din Legea nr. 418/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, consilier al angajatorului si al reprezentantilor angajatilor in probleme de promovare a sanatatii in munca, iar in situatia in care, in cadrul unei unitati economice este organizat cabinet de medicina muncii, potrivit art. 44 din legea mentionata, medicul este subordonat angajatorului pe linie administrativa, nu constituie elemente de natura a inlatura atributiile specifice ale medicului de medicina muncii in domeniul supravegherii sanatatii angajatilor, concretizate in stabilirea aptitudinii in munca cu ocazia oricarei examinari medicale (art. 8 din lege).

In concluzie, fata de argumentele ce preceda, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat ca prin decizie a organelor de expertiza medicala (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens.

Decizia este obligatorie din data de 26.05.2016

Prelucrat de Avocat Andrei-GheorgheGherasim , Colaborator Cabinet de Avocat "Predut Marius-Catalin"