Conditiile si efectele actiunii in constatarea nulitatii absolute intemeiata pe dispozitiile art. 966 din VCC

Nulitatea intervine ca o sanctiune in situatia in care a avut loc o incalcare a legii la incheierea unui act juridic, motivele pentru care se solicita aplicarea acestei sanctiuni trebuind sa fie anterioare ori contemporane cu momentul incheierii conventiei, nicidecum ulterioare acestui moment.
Astfel, daca intr-un contract de prestari servicii de management a fost prevazuta, in mod clar si neechivoc, o cauza, un scop, in aceeasi modalitate fiind prevazuta si obligatia corelativa a celeilalte parti contractante, este corecta respingerea actiunii prin care se solicita, in temeiul art. 966 C. civ., constatarea nulitatii absolute a contractului, in cazul in care reclamantul incearca sa faca dovada lipsei cauzei ab initio, prin invocarea unor acte sau fapte juridice nascute ulterior momentului incheierii contractului.

Prin sentinta civila nr. 3556 din 18 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Specializat Cluj a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta SC T.I. SRL fata de parata SC E.D. SRL; a fost admisa cererea reconventionala si a fost obligata reclamanta-parata la plata sumei de 620.000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din data platii cu titlu de onorariu de succes, a sumei de 690.707 lei contravaloare servicii de consultanta neachitate, a sumei de 410.997,58 lei dobanda legala calculata de la data scadentei debitelor si pana la data de 15 noiembrie 2012, precum si la plata in continuare a dobanzii legale calculate asupra debitului in cuantum de 3.504.763 lei incepand cu data de 16 noiembrie 2012 si pana la data platii efective; a fost obligata reclamanta-parata la plata sumei de 51.513,91 lei cu titlul de cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele:

La 4 ianuarie 2008 intre reclamanta SC T.I. SRL, in calitate de beneficiar, si parata SC E.D. SRL, in calitate de prestator, s-a incheiat Contractul de prestari servicii de management nr. 1, potrivit caruia prestatorul s-a obligat sa participe la procesul de proiectare a Polus Center Constanta, sa contribuie la finalizarea documentatiei de proiectare, respectiv in alegerea antreprenorului principal, a verificatorilor de proiecte si a consultantilor de specialitate, sa colaboreze cu proiectantii, sa supravegheze si sa coordoneze activitatea de proiectare in cursul executarii proiectului, sa participe la procesul de realizare a proiectului, respectiv functionarea acestuia, sa participe la stabilirea bugetului necesar construirii proiectului, respectiv la stabilirea graficului de executie, sa supravegheze continuu executarea proiectului conform proiectului de executie existent, sa participe alaturi de beneficiar la pregatirea si desfasurarea licitatiei efectuate in vederea alegerii antreprenorului principal, la pregatirea si derularea tratativelor necesare pentru incheierea contractelor de antrepriza cu antreprenorul general, sa supravegheze si sa si sa urmareasca contractele de subantrepriza incheiate de antreprenorul general, licitatia organizata si efectuata de antreprenorul general pentru alegerea subantreprenorilor, sa verifice criteriile de participare stabilite de antreprenorul general, procedura licitatiei si procedura de alegere a subantreprenorilor, sa participe respectiv sa ajute cu consultanta de specialitate la desfasurarea procedurii de predare-primire, verificare de proiecte precum si realizarea adecvata a proceselor-verbale de predare - primire, sa participe si sa ofere consultanta de specialitate la realizarea bugetului centralizat al proiectului, sa participe la realizarea si functionarea arhivei centralizate a proiectului, sa evalueze si sa ofere consultatii de specialitate pentru stabilirea mixului eficace de chiriasi in cadrul PCC-lui, sa participe la executarea si realizarea sarcinilor de coordonare a chiriasilor din cadrul proiectului, sa redacteze modele si situatii actualizate cel putin din doua in doua saptamani in ceea ce priveste situatia contractelor de inchiriere incheiate sau in curs de incheiere cu alte persoane juridice pentru Polus Center Constanta, toate acestea in schimbul unui onorariu lunar de 188.000 lei + TVA care va fi achitat in termen de 30 de zile lucratoare de la data emiterii facturii.

Potrivit art. 2.2 alin. 4, teza a II-a din acelasi contract, partile au convenit ca in cazul in care prezentul contract inceteaza inainte de deschiderea si inceperea activitatilor in Centrul Polus Constanta sau finalizarea proiectului nu are loc deloc in ceea ce priveste Centrul Polus Constanta, beneficiarul are obligatia de a achita 50% din cuantumul onorariului de succes, adica 500.000 euro + TVA in termen de 30 de zile de la data incetarii prezentului contract .

Contractul a fost incheiat pe o durata de 12 luni, incepand cu data de 1 ianuarie 2008 si pana la data de 31 decembrie 2008, iar potrivit art. 3 alin. 2, incetarea contractului are loc la expirarea termenului, dar este posibila rezilierea prezentului contract in mod unilateral cu un preaviz de 30 de zile sau prin acordul partilor. De asemenea, au stabilit ca in situatia in care beneficiarul decide sa denunte contractul inainte de termenul sau de valabilitate, indiferent din ce motiv, acesta are obligatia de a achita prestatorului toate comisioanele lunare aferente care ar fi fost platibile conform contractului pe toata durata mandatului, intr-o singura transa si in termen de 30 de zile de la data incetarii contractului (art. 3 alin. 3 din contract).

Prin actele aditionale nr. 1/31 decembrie 2008 si nr. 2/18 iunie 2008, contractul a fost prelungit succesiv pana la data de 31 octombrie 2010, iar prin actul aditional nr. 3/24 februarie 2010, partile au convenit reducerea onorariului lunar la suma de 137.600 lei + TVA incepand cu data de 1 martie 2010.

Prin cererea de chemare in judecata formulata, reclamanta a invocat faptul ca acest contract e lipsit de scopul mediat deoarece contraprestatia paratei a avut doar o simpla existenta scriptica, iar potrivit doctrinei juridice, in cazul contractelor sinalagmatice, lipsa contraprestatiei uneia dintre parti echivaleaza cu lipsa scopului mediat si atrage sanctiunea nulitatii absolute.

Instanta de fond a retinut ca obiectul contractului incheiat de catre parti nu este contrar legii intrucat aceasta nu interzice prestarea de servicii de consultanta in vederea dezvoltarii unui proiect imobiliar, astfel ca nu se poate vorbi despre un scop imediat ilicit.

In ceea ce priveste executarea sau neexecutarea obligatiilor asumate prin conventia incheiata intre parti sau executarea necorespunzatoare invocata de catre reclamanta, se retine ca acestea sunt elemente ulterioare incheierii actului juridic putand constitui elemente fie pentru o reziliere a contractului, fie pentru antrenarea unei raspunderi contractuale a paratei, aspecte fara nicio relevanta asupra incheierii valabile a contractului intrucat nulitatea vizeaza cauze anterioare, cel mult concomitente incheierii actului juridic.

In ceea ce priveste cererea reconventionala instanta de fond a retinut ca, potrivit documentelor depuse la dosar, in perioada iunie - octombrie 2010 parata si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de prestari servicii de management, emitand in sarcina reclamantei facturi in valoare totala de 690.707 lei.

Impotriva sentintei instantei de fond reclamanta formuleaza apel sustinand, in esenta, faptul ca hotararea este netemeinica si nelegala fiind rezultatul unei aprecieri, interpretari si intelegeri gresite a probelor administrate in cauza, a clauzelor contractuale si legale relevante, respectiv, a intregii situatii de fapt deduse judecatii.

Prin decizia civila nr. 493 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de SC T.I. SRL, fiind respinsa, totodata, si cererea de suspendare a executarii hotararii primei instante ca ramasa fara obiect, urmare a solutionarii apelului.

Instanta de apel a retinut, in considerentele ample ale deciziei pronuntate, in esenta, urmatoarele:

Analiza realizata de catre instanta de fond cu privire la conditiile de valabilitate a conventiilor respective, in concret cu privire la existenta cauzei imediate si a celei mediate in ceea ce priveste contractul de management in analiza, a fost corect realizata contrar sustinerilor apelantei, neputandu-se retine lipsa unei contraprestatii care sa fie analizata din perspectiva lipsei scopului imediat.

Prestatia ce urma a fi indeplinita de catre intimata nu reprezinta o operatiune unica, consultanta in afaceri ci era in legatura cu proiectarea, executia lucrarilor de construire a Centrului Polus Constanta, selectarea si supravegherea antreprenorului si a subantreprenorului, realizarea bugetului si inchirierea centrului comercial.

Omisiunea prestarii serviciilor de catre una dintre parti reprezinta o neexecutare a obligatiilor valabil asumate si nu poate constitui un motiv de anulare a unei conventiei.

Pretinsa preconstituire a probelor in scopul crearii aparentei prestarii lor sustinuta de apelanta ar presupune existenta unei conivente frauduloase care ar implica inclusiv operatiuni realizate in scopul fraudarii de catre partea care solicita acum aplicarea sanctiunii nulitatii.

Disocierea pe care incearca sa o antameze apelanta cu privire la entitatea juridica de la momentul incheierii conventiei si cea care acum pretinde aplicarea sanctiunii nu poate fi primita.

Documentele pe care apelanta intelege sa le foloseasca pentru a justifica lipsa contraprestatiei vin in fapt sa dovedeasca tocmai indeplinirea obligatiilor, asa cum a retinut si prima instanta.

Conduita partilor ulterior incheierii contractului poate si trebuie avuta in vedere asa cum sustine si apelanta, insa, din intocmirea documentelor care sa dovedeasca indeplinirea obligatiilor asumate de catre fiecare dintre parti pe deoparte, intocmirea rapoartelor de activitate pe de alta parte, plata facturilor emise pentru serviciile prestate releva ca nu numai la momentul incheierii conventiei, ci si ulterior cauza conventiei contractului a existat.

Afirmarea de catre E. a imprejurarii ca serviciile prestate de catre acesta ar fi acoperit doar punctele c., i. si j. din articolul 2.1 al contractului de prestari servicii de management intrucat pentru celelalte au fost incheiate contracte cu alti consultanti nu poate fi valorificata in maniera urmarita de apelanta.

Pozitia procesuala a paratei-reclamanta-reconventionala a fost in sensul ca a indeplinit intocmai toate obligatiile asumate prestarea unora dintre serviciile asumate urmand a fi realizata prin persoane de specialitate.

Corect a evidentiat parata ca la momentul incheierii contractului de management E. nu avea dreptul exclusiv de a efectua servicii de management asupra proiectului Centrul Comercial Polus Constanta, iar, fata de complexitatea acestuia, atribuirea unor servicii catre alte societati aparea ca necesara.

Imprejurarea ca reclamanta a semnat prin reprezentanti procesele-verbale care dovedeau indeplinirea obligatiilor si a procedat la plata facturilor emise in temeiul acestora nu poate justifica teza preconstituirii documentelor intrucat chiar entitatea reclamanta este cea care a semnat prin reprezentanti inscrisurile.

Distinctia pe care incearca sa o realizeze reclamanta intre entitatea juridica de la data semnarii contractului si cea de la data declansarii demersului judiciar nu poate fi admisa intrucat, distinct de persoanele fizice care constituie o persoana juridica, vointa acesteia se formeaza si exteriorizeaza independent de acestea, iar odata exprimata poate fi opusa chiar si emitentului.

Teza apelantei privind nulitatea conventiei nu poate fi, prin urmare, validata intrucat dovada lipsei cauzei nu a fost realizata prezumtiile ramanand sa opereze in favoarea celor pentru care au fost edictate.

Critica apelantei referitoare la solutia pronuntata in privinta cererii reconventionale se fundamenteaza pe sustinerea ca atata vreme cat serviciile nu au fost prestate, in temeiul exceptiei de neexecutare, se impune respingerea in intregime a cererii reconventionale.

Netemeinicia solutiei instantei, a sustinut apelanta, se observa in primul rand chiar din motivarea superficiala a acesteia care se limiteaza sa indice un numar de file din dosar ca reprezentand probe ale prestarii serviciilor si sa afirme ca facturile emise de parata E. ar reprezenta dovada indeplinirii obligatiilor asumate de aceasta din urma.

Prima instanta a indicat in fapt filele la care se afla documentele care justifica pretentiile reclamantei reconventionale, iar in ceea ce priveste facturile emiterea lor dovedeste intinderea obligatiei corelative prestarii serviciului.

Poate constitui dovada a prestarii serviciilor pentru perioada iunie - octombrie 2010 si un raport lunar de activitate care enumera o serie de servicii identice cu cele din perioada anterioara, atata timp cat tipul serviciilor era acelasi, iar prestarea acestuia era periodica.

Corect a evidentiat intimata-reclamanta-reconventionala ca momentul invocarii exceptiei de neexecutare de catre T. trebuia sa coincida cu momentul in care E. i-a solicitat plata contravalorii serviciilor prestate.

Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului de catre o parte presupune ca acesta paralizeaza dreptul celeilalte sa refuze executarea obligatiilor sale pana in momentul in care cealalta parte isi executa propriile obligatii .

Contractul de management care justifica pretentiile reclamantei reconventionale a fost executat in decursul a trei ani, 2008 - 2010, fara a fi fost contestata prestarea efectiva a serviciilor de catre E. si cu plata contravalorii lor.

Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului de management doar concomitent cu actiunea in constatarea nulitatii nu poate fi apreciata ca eficienta.

Impotriva deciziei din apel a formulat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si respingerii cererii reconventionale; in subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului cu respectarea principiului disponibilitatii in raport de clarificarile si temeiurile de drept formulate prin cererea reconventionala a intimatei.

Motivele de recurs sunt, in esenta, urmatoarele, fiind structurate in doua categorii: critici cu privire la nulitatea contractului (actiunea principala), respectiv critici cu privire la cererea reconventionala.

In ceea ce priveste criticile solutiei din apel cu privire la nulitatea contractului, recurenta a aratat ca in mod gresit instanta de apel a dat prioritate principiuluinemo auditurpropriamturpitudinem allegansin detrimentul caracterului de ordine publica a nulitatii absolute, critici prevazute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a sustinut ca atitudinea ulterioara a partilor poate fi unul dintre elementele care sa dovedeasca intentia reala a partilor la data incheierii contractului, sens in care a aratat ca demersurile intreprinse de parti in scopul crearii aparentei prestarii serviciilor in cazul in care serviciile nu au fost prestate reprezinta o dovada a intentiei partilor de a deturna scopul contractului.

Recurenta a criticat faptul ca instanta de apel s-a limitat la a concluziona cu privire la existenta unei conivente frauduloase care ar implica inclusiv operatiuni realizate in scopul fraudarii de catre partea care solicita nulitatea contractului, fara a mai analiza daca serviciile au fost sau nu prestate.

A considerat recurenta ca este nelegal argumentul instantei de apel potrivit caruia aceasta nu poate invoca, in sprijinul unei solitii de constatare a nulitatii contractului, preconstituirea rapoartelor de activitate pe motiv ca recurenta insasi ar fi contribuit la procesul de preconstituire a acestora. Or, tocmai acesta este motivul de nulitate invocat si tocmai de aceea recurenta a aratat ca in masura in care serviciile nu au fost prestate, iar, cu toate acestea, partile au incercat sa preconstituie probe care sa dovedeasca contrariul, exista o dovada a intentiei partilor asupra deturnarii scopului contractului.

Cea de-a doua critica vizand solutia data cu privire la actiunea principala se refera la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 21 C. fisc. si a normelor de aplicare a acestora.

Astfel, recurenta a sustinut ca dispozitiile fiscale invocate au menirea de a inlatura prezumtia de existenta a cauzei contractelor avand ca obiect prestarea de servicii de consultanta si management incheiate intre societatile din acelasi grup .

Potrivit dispozitiilor fiscale, pentru dovedirea contractului de management intre afiliati, respectiv pentru justificarea prestarii efective a serviciilor trebuie intocmite situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare, contribuabilul trebuind sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatilor desfasurate.

Referitor la criticile solutiei din apel care vizeaza cererea reconventionala sunt invocate mai multe motive de nelegalitate circumscrise motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C. proc. civ., dupa cum urmeaza:

Motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - in mod gresit instanta de apel a considerat ca recurenta nu mai avea dreptul, in temeiul exceptiei de neexecutare, de a refuza plata onorariilor in cazul in care intimata nu a prestat serviciile .

Astfel, recurenta recunoaste faptul ca la dosar exista rapoarte si facturi, insa acestea nu au fost insusite de catre aceasta, cu exceptia unei facturi lunare.

In opinia recurentei, este gresita interpretarea instantei de apel potrivit careia nu s-ar aplica exceptia de neexecutare intrucat recurenta nu ar fi invocat-o anterior, la data solicitarii platii.

Motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - hotararea instantei de apel este nemotivata cu privire la obligarea recurentei la plata onorariilor lunare.

Recurenta considera ca instanta de apel nu a realizat o analiza si o judecata efectiva a cererii reconventionale si nici nu si-a motivat hotararea sub acest aspect.

Motivul prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - instanta de apel a dispus plata sumei de 620.000 euro cu un alt titlu, diferit fata de titlul sub care a fost solicitat de intimata si cu care a fost acordat de prima instanta, incalcand atat principiul disponibilitatii, cat si principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare al recurentei.

Astfel, se arata de catre recurenta ca prima instanta a obligat-o la plata unei sume reprezentand onorariu de succes, astfel cum s-a solicitat in cererea reconventionala, instanta de apel a atribuit o cu totul alta natura juridica acestei sume, considerand ca aceasta nu este conditionata in niciun fel de servicii, de prestarea acestora si de calitatea lor si ca ar fi datorata in orice conditii .

Or, daca intr-un contract de prestari servicii o suma ar fi datorata fara ca ea sa reprezinte contravaloarea serviciilor, atunci devine evident ca suma respectiva are o natura juridica diferita fata de pret al serviciilor (onorariu).

Prin intampinarea depusa instanta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizand motivele de recurs invocate, Inalta Curte a constatat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Referitor la motivele de nelegalitate invocate de catre recurenta cu privire la cererea principala (prima categorie de critici, astfel cum au fost structurate de catre recurenta) critici de nelegalitate circumscrise dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se retin urmatoarele:

Recurenta a solicitat anularea Contractului de Prestari Servicii de Management incheiat cu intimata pentru lipsa cauzei si repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea onorariilor lunare achitate intimatei, considerand ca respectivul contract este lovit de nulitate absoluta intrucat obligatia asumata de catre aceasta pentru plata onorariilor nu are o contraprestatie cata vreme contractul nu a fost incheiat in scopul prevazut in cuprinsul acestuia, ci exclusiv in vederea scoaterii unor sume de bani din patrimoniul sau in favoarea intimatei. Temeiul juridic invocat este art. 966 C. civ.

Cu alte cuvinte, recurenta sustine si recunoaste ca, in realitate, contractul de management, desi a fost incheiat in mod real, executarea acestuia, potrivit scopului stipulat in cuprins, nu a avut loc, intentia reala a partilor fiind ca sub aparenta acestuia sa transfere sume de bani din patrimoniul recurentei catre intimata, transfer caruia sa-i confere caracter legal.

Lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei intimatei, astfel ca sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute.

Recurenta, pe tot parcursul demersului sau judiciar, a incercat sa faca dovada lipsei cauzei din contract prin invocarea existentei unor acte si fapte juridice, nascute ulterior momentului incheierii contractului si pe care atat instanta de fond, cat si instanta de apel le-a considerat in mod corect ca sunt manifestari ale executarii contractului.

Desi avem de-a face cu un contract sinalagmatic, cu prestatii succesive, recurenta incearca sa faca o juxtapunere intre momentul incheierii contractului si cel ulterior acestui moment, respectiv executarea obligatiilor reciproce ale partilor, incercand sa faca dovada lipsei cauzeiab initioprin invocarea unor acte sau fapte ulterioare acestui moment.

Cauza este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit de catre parti la incheierea lui, iar, pentru a fi valabila, cauza trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala.

Instanta de apel a facut o ampla si corecta interpretare a cauzei din perspectiva conditiilor de valabilitate prevazute de art. 966 C. civ., retinand faptul ca aceasta trebuie sa existe in mod cert la momentul incheierii contractului, doar lipsa cauzei la acest moment va determina nulitatea contractului.

Din modul in care a fost redactat contractul de catre parti nu se poate afirma ca nu a fost prevazuta o cauza, un scop, dimpotriva aceasta fiind prevazuta in mod clar si neechivoc, in aceeasi modalitate fiind prevazuta si obligatia corelativa a intimatei.

Nulitatea intervine ca o sanctiune in situatia in care a avut loc o incalcare a legii la incheierea unui act juridic, astfel incat motivele pentru care se solicita aplicarea acestei sanctiuni trebuie sa fie anterioare ori contemporane cu momentul incheierii conventiei, or, toate motivele invocate de catre recurent sunt ulterioare acestui moment, existand sanctiuni legale specifice neexecutarii.

Nu este lipsit de relevanta faptul ca relatia contractuala dintre parti a fost incheiata in cursul anului 2008, actiunea recurentei fiind inregistrata pe rolul instantei in cursul anului 2012 timp in care ambele parti au indeplinit acte juridice ce intra in sfera executarii propriilor obligatii contractuale.

Concluzionand, instanta de apel nu s-a rezumat la a da prioritate principiului ``nimeni nu isi poate invoca propria culpa", astfel cum in mod eronat sustine recurenta, fiind analizat exclusiv motivul de nulitate invocat in cererea de chemare in judecata, respectiv lipsa cauzei.

Nu poate fi retinuta nici critica referitoare la gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 21 C. fisc. si a normelor de aplicare a acestora.

Inalta Curte apreciaza ca dispozitiile din legislatia fiscala invocate de catre recurenta nu reprezinta norme imperative a caror neindeplinire sa determine valabilitatea unui act juridic din perspectiva continutului acestuia in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor semnatare.

Recurenta, din nou, tinde sa dovedeasca inexistenta cauzei contractului prin invocarea neindeplinirii unor obligatii prevazute de lege, obligatii ulterioare momentului incheierii contractului.

Normele fiscale nu pot fi invocate in vederea inlaturarii prezumtiei de valabilitate a cauzei unui contract de natura comerciala deoarece acestea au legatura stricta cu operatiunea de deducere a cheltuielilor de management, consultanta sau asistenta intre societati din acelasi grup .

Referitor la criticile privind modul de solutionare a cererii reconventionale, sustinerile recurentei nu pot fi retinute.

Astfel, in ceea ce priveste exceptia de neexecutare aceasta reprezinta, intr-adevar, o aparare de fond generata de dreptul uneia dintre partile contractului sinalagmatic de a refuza executarea unei obligatii in masura in care cealalta parte nu isi indeplineste propriile obligatii ce reprezinta temeiul obligatiei corelative.

Contrar sustinerilor recurentei instanta de apel nu a interpretat aceasta exceptie de neexecutare ca fiind una de natura procedurala si, drept urmare, trebuie invocata intr-un anumit interval de timp, ci a retinut doar ca invocarea exceptiei de neexecutare a contractului de management doar concomitent cu actiunea in constatarea nulitatii nu poate fi apreciata ca eficienta.

Recurenta a fost obligata la plata contravalorii serviciilor prestate, suma ce a rezultat din cuprinsul facturilor fiscale necontestate de catre aceasta, modul de calcul al sumelor pretinse fiind depus la dosarul de fond, fara insa a fi de asemenea contestat, exceptia de neexecutare fiind invocata pentru prima data in fata instantei de apel, aparare inlaturata de catre instanta in conditiile in care s-a facut dovada efectuarii serviciilor.

In ceea ce priveste plata onorariului de succes la care a mai fost obligata recurenta, invocarea motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi retinuta, pe de-o parte, avand in vedere ca instanta de apel, contrar sustinerilor recurentei, nu a dispus obligarea la plata niciunei sume, solutia pronuntata fiind aceea de respingere a apelului, iar, pe de alta parte, a analizat cererea reconventionala in ceea ce priveste semnificatia sumelor pretinse, in limitele investirii sale, interpretarea data fiind in deplina concordanta cu dispozitiile contractului care exprima vointa partilor.

Nu poate fi retinut nici motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. referitor la nemotivarea instantei de apel a admiterii cererii reconventionale, aceasta motivandu-si solutia atat in fapt, cat si in drept, aceasta critica constituind si unul dintre motivele de apel, motiv caruia i s-a raspuns in raport de argumentele invocate.

Avand in vedere cele retinute mai sus, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul ca nefondat.

In temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecata catre intimata reprezentand contravaloare onorariu de avocat si cheltuielile cu transportul efectuate de catre acesta.