Actiune in revendicare formulata impotriva unei societati comerciale aflata in procedura insolventei. Suspendarea litigiului

Prin dispozitiile art. 36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, legiuitorul a avut in vedere ca toate actiunile prin care creditorii falitei urmaresc realizarea creantelor impotriva acesteia sa fie suspendate de drept, urmand ca, ulterior, creditorii sa-si realizeze creanta in cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolventei.

Actiunea in revendicare prin care se urmareste valorificarea unui drept real si nu a unui drept de creanta asupra persoanei juridice in privinta careia s-a declansat procedura insolventei, nu este o actiune in realizarea creantei impotriva averii debitorului de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr.85/2006. Ca atare, cum aceste dispozitii speciale nu sunt incidente intr-o astfel de cauza, instanta de judecata, in mod nelegal, a dispus suspendarea judecarii litigiului pe parcursul procedurii insolventei, atat timp cat obiectul actiunii nu urmareste realizarea vreunei creante asupra societatii fata de care s-a deschis procedura insolventei.

Nota : Legea nr. 85/2006 a fost abrogata la data de 28 iunie 2014 de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa

Prin decizia civila nr. 53/A din 05.06.2012 pronuntata de Tribunalul Ialomita, s-a admis apelul declarat de apelanta S.C. M. S.R.L. - societate in insolventa, prin Cabinet Individual de Insolventa A.V., impotriva sentintei civile nr. 379 din 08.03.2012 pronuntata de Judecatoria Urziceni, care a fost anulata in tot si s-a retinut cauza spre judecare in fond .

Initial, prin cererea formulata la Judecatoria Urziceni, reclamanta S.C. I.I.E. S.R.L. a chemat in judecata pe parata S.C. M. S.R.L., solicitand revendicarea si evacuarea acesteia din imobilul ``Amplasament statie mobila de carburanti``, situat in comuna Barcanesti, pe care aceasta il ocupa fara drept de la data de 18.11.2009. S-a mai solicitat de catre reclamanta obligarea paratei sa ii predea toate bunurile din inventarul statiei mobile de carburanti, mentionate in precontractul de vanzare-cumparare.

In drept actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 480 C.civ.

Ulterior, reclamanta a depus cereri precizatoare, prin care a invederat ca obiectul actiunii sale cuprinde doua capete de cerere, respectiv :

1. revendicarea imobilului ``Amplasament statie mobila de carburanti``, situat in comuna Barcanesti, parata urmand a fi obligata sa ii lase in deplina proprietate si posesie imobilul impreuna cu toate constructiile si bunurile mobile afectate acestora ;

2. obligarea societatii parate sa ii predea toate bunurile din inventarul statiei mobile de carburanti mentionate in precontractul de vanzare-cumparare, respectiv : 2 rezervoare tip container, a 10.000 litri fiecare, cu 2 pompe de distributie ; o pompa cu calculator electronic ; o pompa cu calculator mecanic ; o pompa de transvazare.

Cererea precizatoare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1909 alin.(2) C.civ. si art. 132 C.pr.civ.

Reclamanta a formulat cerere de chemare in garantie a S.C. E.S.G. S.R.L. solicitand ca, in cazul in care se va dovedi ca aceasta societate este actuala posesoare a bunurilor revendicate, sa fie obligata sa ii lase in deplina proprietate si posesie imobilul impreuna cu toate constructiile si bunurile mobile afectate acestora, precum si sa ii predea toate bunurile din inventarul statiei mobile de carburanti, asa cum sunt prevazute in precontractul de vanzare-cumparare.

Chemata in garantie S.C. E.S.G. S.R.L. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, precizand ca nu are calitate de a sta in fata instantei de judecata .

Prin sentinta civila 2838 din 23.10.2012, pronuntata de Sectia civila a Tribunalului Ialomita s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei lipsei calitatii procesuale active si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, admiterea actiunii formulata de reclamanta, obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei imobilul statie mobila de carburanti, situat in comuna Barcanesti, obligarea paratei sa predea reclamantei bunurile din inventarul statiei mobile de carburanti mentionate in antecontractul de vanzare-cumparare, respingerea ca ramasa fara obiect a exceptiei invocata de chemata in garantie S.C. E.S.G. S.R.L. privind lipsa calitatii sale procesuale pasive.

In motivarea solutiei, instanta de fond, analizand exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de catre parata, a retinut ca la data de 25.03.2008 intre reclamanta S.C. I.I.E. SRL, in calitate de vanzator si S.C. S.C. SRL, in calitate de cumparator, s-a incheiat un precontract de vanzare-cumparare avand ca obiect vanzarea statiei mobile de carburanti situata la punctul de lucru al vanzatorului din comuna Barcanesti, compusa din 2 rezervoare tip container, a 10.000 litri fiecare, cu doua pompe de distributie, o pompa cu calculator electronic si o pompa cu calculator mecanic, pompa de transvazare. Pretul vanzarii a fost stabilit de parti la suma de 35.000 euro, plata urmand a se face in trei rate, conform art. 3 din contract, prin transfer bancar, pe baza facturii fiscale emise de vanzator. S-a convenit ca transferul proprietatii sa se faca dupa incasarea ultimei rate sau la data platii integrale a marfii.

Inscrisurile depuse la dosar probeaza ca reclamanta detinea respectiva statie de distributie carburanti in baza autorizatiei de construire din 18.12.2000, iar terenul in suprafata de 2.200 m.p. pe care a fost edificata, a fost concesionat de la Consiliul Local al comunei Barcanesti, prin contractul de concesiune din 17.05.2000 incheiat de acesta.

Intrucat S.C. S.C. S.R.L. a dorit punerea in functiune cat mai urgenta a statiei de carburant, partile au convenit prin precontractul de vanzare-cumparare mentionat inchirierea statiei de catre cumparator incepand cu data de 01.04.2008, pe o perioada de 14 luni. Intelegerea partilor cu privire la inchirierea statiei respective a fost materializata si prin contractul de inchiriere incheiat la data de 08.04.2008, prin care durata contractului a fost stabilita pana la data de 08.06.2009. Totodata, s-a prevazut in contract ca subinchirierea bunului este posibila numai cu acordul locatoarei.

Obiectul precontractului de vanzare - cumparare a fost completat la data de 01.11.2009, prin protocolul aditional nr. 2 in care s-a prevazut ca la art. 1 - obiectul contractului se adauga: ``prestarea de servicii si asistenta tehnica pentru extinderea capacitatii statiei mobile de distributie carburanti, intocmirea documentatiei si depunerea acesteia la autoritatile judetene pentru avizarea si aprobarea functionarii statiei de distributie carburanti``, procedandu-se si la modificarea de catre parti a art. 2 - pretul marfii, astfel : pretul statiei mobile de distributie carburanti : 30.000 euro ; pretul prestarilor de servicii : 5.000 euro, preturile neincluzand TVA. In baza precontractului de vanzare-cumparare reclamanta a emis mai multe facturi fiscale acceptate la plata de catre S.C. S.C. S.R.L.

La data de 14.11.2009 intre cele doua societati s-a incheiat procesul-verbal de conciliere nr. 1 privind reesalonarea platilor in cadrul precontractului de vanzare-cumparare din data de 25.03.2008 pana la data de 31.03.2010, constatandu-se ca datoria S.C. S.C. S.R.L. catre reclamanta, reactualizata la data de 15.11.2009, era de 13.716,6 euro, respectiv 60.353 lei.

Desi se pretinde de catre parata ca S.C. S.C. S.R.L. a achitat intreg debitul pe care il avea fata de reclamanta in baza precontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 25.03.2008, instanta a retinut ca nu s-a facut nicio dovada in acest sens, inscrisul depus la dosar de aceasta in vederea probarii sustinerilor sale, respectiv ``situatia furnizorilor`` nefiind de natura a proba acest aspect. Ca atare, neachitandu-se in integralitate pretul precontractului de vanzare-cumparare, asa cum S.C. S.C. S.R.L. si-a asumat obligatia, rezulta ca nu a operat transferul proprietatii cu privire la statia de distributie carburanti in patrimoniul acestei societatii, bunul respectiv ramanand in proprietatea reclamantei. Pe cale de consecinta, s-a constatat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este neintemeiata.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de parata prin intampinare, instanta a retinut ca, in cazul actiunii in revendicare, care este actiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, calitatea procesuala pasiva o are cel aflat in aceasta ultima situatie.

In cauza, din declaratiile martorilor audiati, rezulta ca, cea care se afla, la data sesizarii Judecatoriei

Urziceni, in posesia statiei de distributie carburanti, aflata in proprietatea reclamantei, era S.C. M. S.R.L, aspect confirmat si prin adresa din 05.07.2011 a S.C. E. S.A., potrivit cu care societatea parata are calitatea de consumator de energie electrica pentru locul de consum Statie Peco. In sedinta publica din 23.10.2012, aparatorul paratei a recunoscut ca in prezent statia in litigiu se afla in posesia S.C. M. S.R.L. Pe cale de consecinta, instanta a respins ca neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, instanta a avut in vedere ca, desi parata pretinde ca S.C. S.C. S.R.L. i-a transmis proprietatea asupra statiei respective, sens in care a depus factura fiscala din 18.11.2009, afirmatia nu a fost primita intrucat dreptul de proprietate nu a facut parte din patrimoniul S.C. S.C. S.R.L., astfel ca aceasta societate nu putea sa transmita ceea ce nu avea.

Avand in vedere ca reclamanta a facut dovada atat a faptului ca este proprietara statiei de distributie carburanti, cat si a faptului ca parata este posesoarea bunului, in conditiile in care parata nu a probat ca are un titlu valabil de proprietate asupra statiei de distributie carburanti, instanta a admis actiunea reclamantei.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs parata si chemata in garantie .

Prin incheierea din 04.06.2013 Curtea de apel a calificat calea de atac drept apel, analizand sustinerile partilor ca fiind facute sub regimul juridic al acesteia.

Prin decizia civila nr. 297 din 24.09.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila au fost admise apelurile formulate de parata si chemata in garantie impotriva sentintei civile pronuntata de Tribunalul Ialomita, dispunandu-se desfiintarea in tot a sentintei atacate si, in baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a constatat operata suspendarea de drept a judecarii cauzei, in stadiul procesual al judecarii in fond .

In pronuntarea acestei solutii, Curtea a retinut ca, indiferent de calificarea actiunii introductive, fata de obiectul derivat (material) vizat, drept actiune mobiliara sau imobiliara (sub acest aspect sustinerile partilor fiind vadit contradictorii), relevant este ca actiunea are natura unei actiuni in revendicare, urmarind, drept consecinta afirmarea calitatii de proprietar a reclamantului si recastigarea posesiei asupra unor bunuri pretins detinute de parata sau, in subsidiar, chemata in garantie .

S-a retinut ca art. 36 din Legea nr.85/2006 nu vizeaza neaparat o protectie a debitorului insolvent, ci o protectie a normelor procedurale ale procedurii insolventei, care sa garanteze egalitatea si corectitudinea concursului intre creditorii aceluiasi debitor, care sunt obligati sa-l urmareasca/execute in limitele Legii nr.85/2006, iar nu fiecare separat. In acest fel se garanteaza participarea fiecarui creditor la indestularea din activul patrimonial al debitorului (cu rol de gaj general pentru toti creditorii). Or, in speta, conform extrasului ORC depus inca de la 19.11.2011, pe cand cauza se afla pe rolul primei instante de fond, parata S.C. M. S.R.L. se afla in procedura insolventei. In aceste conditii, o actiune care are ca scop scoaterea din patrimoniul acesteia a unor bunuri era suspendata de drept, instanta avand obligatia sa o constate din oficiu .

Instanta de apel a retinut ca Tribunalul Ialomita dupa constatarea competentei sale materiale, fata de obiectul cererii introductive, trebuia sa faca aplicarea normei legale, in sensul constatarii operarii suspendarii de drept a judecarii cauzei, raporturile juridice de conflict dintre parti urmand a trece in sarcina de solutionare a judecatorului sindic spre a fi guvernate de legislatia speciala. A accepta orice solutie contrara, in sensul de a trece la judecarea cauzei si stabilirea drepturilor si obligatiilor corelative invocate de parti ar insemna, pe langa incalcarea cel putin implicita a competentei functionale a judecatorului-sindic si o eludare a posibilitatii de aparare in contradictoriu a drepturilor lor, acordata de Legea nr.85/2006 tuturor creditorilor unui debitor insolvent, iar nu numai celui ce revendica anumite bunuri mobile/imobile, pretins aflate in patrimoniul paratului insolvent.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticand hotararea atacata ca fiind nelegala intrucat instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat ca instanta de apel, desi s-a lamurit in legatura cu faptul ca actiunea promovata este o actiune reala, in revendicare, desi articolul mai sus mentionat se refera la actiunile personale (actiuni pentru realizarea creantelor), totusi, a hotarat in mod gresit ca articolul respectiv s-ar aplica si actiunii in revendicare.

A solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii instantei de apel, in sensul respingerii apelurilor formulate si mentinerii sentintei pronuntate de Tribunalul Ialomita, ca fiind temeinica si legala.

Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la motivele de recurs invederate si dispozitiile legale incidente in cauza, Inalta Curte a constatat recursul ca fiind intemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:

Conform prevederilor art. 36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale."

Inalta Curte retine ca prin aceste dispozitii speciale, legiuitorul a avut in vedere ca toate actiunile prin care creditorii falitei urmaresc realizarea creantelor impotriva acesteia sa fie suspendate de drept, urmand ca, ulterior, creditorii sa-si realizeze creanta in cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolventei.

Astfel, masura stabilita prin art. 36 se justifica prin natura speciala a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, procedura care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual si egalitar in care creditorii unui debitor comun sa isi poata valorifica drepturile impotriva debitorului aflat in stare de insolventa.

Solutia legislativa a suspendarii de drept reglementata de art. 36 nu vizeaza insa toate actiunile, indiferent de natura lor pe care debitorul falit le are, ci doar a celor personale vizand realizarea creantelor impotriva falitului ca o necesitate a asigurarii unei egalitati de tratament juridic dintre debitor si alte persoane neimplicate in procedura insolventei, urmarindu-se astfel evitarea instituirii unui tratament juridic privilegiat debitorului aflat in insolventa, in afara celui prevazut de legea speciala, ceea ce ar fi contrar art. 6 paragraful 1 din CEDO.

In speta, actiunea in revendicare care face obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost precizata, nu este o actiune in realizarea creantei impotriva averii debitorului de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr.85/2006, fiind o actiune prin care se urmareste valorificarea unui drept real si nu a unui drept de creanta asupra paratei SC M. SRL, in privinta careia s-a declansat procedura insolventei.

Argumentul instantei de apel potrivit caruia solutia imbratisata ar fi si consecinta respectarii competentei functionale a judecatorului sindic nu poate fi retinut intrucat dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 face trimitere neechivoca la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar, precum si la cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, iar in cauza nu se identifica atare procese si cereri care sa decurga din masurile dispuse in cursul derularii procedurii insolventei.

In consecinta, se retine ca in mod eronat s-a apreciat asupra incidentei in cauza a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 si s-a dispus suspendarea judecarii cauzei pe parcursul procedurii insolventei atat timp cat obiectul prezentei actiuni nu urmareste realizarea vreunei creante asupra societatii parate fata de care s-a deschis procedura insolventei.

Drept urmare, pentru considerentele expuse, retinand ca instanta de apel a efectuat o interpretare si aplicare gresita a dispozitiilor legale, ceea ce face aplicabil motivul de recurs inscris in art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Inalta Curte in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1), (2) si (5) C.pr.civ. a admis recursul declarat de reclamanta, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel.