Plangere impotriva procesului-verbal de incepere a urmaririi penale. Inadmisibilitate

Actele prin care procurorul pune capat conflictului de drept penal, cum sunt rezolutia de neincepere a urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, fiind modalitati de infaptuire a justitiei, trebuie sa fie supuse cenzurii instantelor judecatoresti.

Astfel, in raport cu ratiunea acestei interpretari, nu s-ar putea adresa direct instantelor judecatoresti, cu astfel de plangeri, cei impotriva carora s-a dispus inceperea urmaririi penale, pentru ca acestia, in cazul unei eventuale trimiteri in judecata, ajung oricum in fata instantei, unde apararile le sunt verificate in conditii de contradictorialitate si de publicitate a sedintei.

***

Prin procesul-verbal din 1 august 2003, Parchetul National Anticoruptie, Sectia de combatere a coruptiei, a dispus inceperea urmaririi penale fata de invinuitul B.T. pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 248 raportat la art. 248 ind. 1, in referire la art. 248 alin. (2), cu aplicarea art. 13 si a art. 41 alin. (2) Codul penal , de fals intelectual, prevazuta de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Codul penal si de delapidare cu consecinte grave, prevazuta de art. 2151, cu aplicarea art. 13 Codul penal .

Impotriva acestui proces-verbal, invinuitul B.T. a formulat plangere adresata Procurorului General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie a comunicat aparatorilor petitionarului, prin adresa nr. 184/C2/2003 din 20 august 2003, solutia de respingere a plangerii.
La data de 8 septembrie 2003, B.T. s-a adresat Curtii Supreme de Justitie, Sectia penala, cu plangere impotriva solutiei date de procurorul general, solicitand sa se constate nulitatea actului de incepere a urmaririi penale, precum si preluarea dosarului de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, prin sentinta nr. 125 din 12 decembrie 2003, a respins plangerea formulata de peti-tionarui B.T., ca inadmisibila, cu motivarea ca impotriva actului procesual prin care s-a dispus inceperea urmaririi penale, legea nu prevede calea plangerii la instanta de judecata, ci numai la procurorul ierarhic superior.
In acest sens, s-a relevat ca, in raport cu masura in care art. 278 Codul de procedura penala a fost considerat constitutional prin decizia Curtii Constitutionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, persoana nemultumita de modul cum i-a fost solutionata plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror se poate adresa direct justitiei, in temeiul art. 21 din Constitutie, numai in masura in care cauza nu ar mai fi susceptibila de a ajunge in fata instantelor judecatoresti.

Or, s-a invederat, in esenta, prin considerentele sentintei, aplicarea directa a art. 21 din Constitutie nu-si are ratiune in cazul actului procesual prin care se dispune inceperea urmaririi penale, intrucat, dupa sesizarea instantei, orice eventual inculpat isi poate face apararile pe care le considera necesare in cursul judecatii.
Ca urmare, s-a apreciat ca plangerea este inadmisibila, deoarece, in raport cu obiectul acesteia, petitionarul nu are calea unei plangeri la instanta, ci numai Ia procurorul ierarhic superior.

Impotriva sentintei, petitionarul B.T. a declarat recurs.
In sprijinul recursului, a fost invocat un singur motiv de casare, prin care s-a sustinut ca procesul-verbal de incepere a urmaririi penale este lovit de nulitate absoluta, deoarece faptele imputate petitionarului nu sunt de coruptie, in sensul prevederilor din Legea 78/2000 , astfel ca urmarirea penala nu poate fi efectuata de procurori din cadrul Parchetului National Anticoruptie.

Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozitiilor art. 278 Codul de procedura penala , in masura in care au fost considerate constitutionale prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curtii Constitutionale, persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor dispuse sau actelor efectuate de procuror se poate adresa direct justitiei, in temeiul art. 21 din Constitutie, numai daca acea cauza nu ar mai fi susceptibila de a ajunge in fata instantelor judecatoresti.

Ratiunea acestei interpretari, astfel cum rezulta din considerentele deciziei mentionate, este aceea ca actele prin care procurorul pune capat conflictului de drept penal, cum sunt rezolutia de neincepere a urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, fiind modalitati de infaptuire a justitiei, sa fie supuse cenzurii instantelor judecatoresti, ca singure autoritati abilitate de Constitutie sa realizeze justitia prin activitatea ce o desfasoara.

Ca urmare, in raport cu ratiunea acestei interpretari, nu s-ar putea adresa direct instantelor judecatoresti, cu astfel de plangeri, cei impotriva carora s-a dispus inceperea urmaririi penale, pentru ca acestia, in cazul unei eventuale trimiteri in judecata, ajung oricum in fata instantei, unde apararile le sunt verificate in conditii de contra-dictorialitate si de publicitate a sedintei.

De altfel, prin art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala (introdus prin Legea 281/2003 ), intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004, a fost reglementata plangerea in fata instantei numai impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, iar nu si impotriva unor acte procedurale, cum este procesul-verbal de incepere a urmaririi penale, care, in ipoteza trimiterii in judecata, nu scapa cenzurii instantei.

In atare situatie, se constata ca in mod corect s-a apreciat de prima instanta ca este inadmisibila plangerea formulata de petitionar impotriva solutiei procurorului ierarhic superior de respingere a plangerii prin care a atacat procesul-verbal de incepere a urmaririi penale.
Asa fiind si cum, in raport cu inadmisibilitatea plangerii, a devenit inutila examinarea criticii aduse sentintei, in sensul ca, in cauza, competenta de a efectua urmarirea penala nu ar reveni procurorilor care au emis actul atacat, s-a dispus respingerea recursului, ca nefondat.