Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii de admisibilitate

Masurile preventive si alte masuri procesuale. Masurile preventive. Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- liberare provizorie sub control judiciar
- conditii de admisibilitate

C. proc. pen., art. 1602 alin. (1) si (2), art. 1606,
art. 1608, art. 1608a

1. In cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanta examineaza, in cadrul procedurii reglementate in art. 1608, indeplinirea conditiilor prevazute in art. 1606 pentru admisibilitatea in principiu a cererii. Conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) si (2) nu privesc admisibilitatea in principiu a cererii, ci temeinicia acesteia si, ca atare, se examineaza de catre instanta in etapa solutionarii cererii, dupa admiterea in principiu, reglementata in art. 1608a C. proc. pen. Prin urmare, daca nu este indeplinita una dintre conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) si (2), instanta nu poate respinge ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ci ca neintemeiata, dupa solutionarea cererii in conditii de contradictorialitate, potrivit art. 1608a C. proc. pen.
2. Instanta respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, intre altele, atunci cand, solutionand cererea potrivit art. 1608a C. proc. pen., constata ca exista date din care rezulta ca inculpatul va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori . Instanta nu poate sa constate ca exista astfel de date si sa respinga cererea, exclusiv pe baza hotararii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive pe temeiul prevazut in art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., intrucat liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteza, mentinerea temeiurilor arestarii preventive.

Prin incheierea nr. 5 pronuntata in sedinta publica la 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala si pentru Cauze cu Minori si de Familie, in temeiul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de petenta inculpata B.R.
Instanta a retinut ca, prin incheierea de sedinta nr. 17 F din Camera de Consiliu, din data de 8 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a Penala si pentru Cauze cu Minori si de Familie, a dispus in temeiul art. 148 alin. (1) lit. b), d) si f) C. proc. pen. arestarea preventiva a inculpatei, iar prin decizia nr. 8 din 4 ianuarie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, a dispus prelungirea duratei starii de arest preventiv pe perioada 6 ianuarie 2007 - 4 februarie 2007, inclusiv.
Curtea a apreciat ca dispozitiile art. 1602 alin. (1) si (2) C. proc. pen. contin conditii de admisibilitate, si nu de temeinicie, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Astfel, alin. (1) prevede o conditie pozitiva cu privire la fapta penala, in sensul ca liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor din culpa sau in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de pana la 18 ani, in timp ce alin. (2) prevede conditii negative, liberarea provizorie sub control judiciar neputand fi acordata atunci cand, intre altele, exista date ca inculpatul va incerca zadarnicirea aflarii adevarului prin influentarea unor martori . Or, unul dintre temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive il constituie dispozitiile art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., privind existenta unor date ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unor martori .
Instanta a concluzionat ca verificarea periodica a existentei temeiurilor arestarii preventive a intrat in puterea lucrului judecat pana la 4 februarie 2007, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost introdusa la 11 ianuarie 2007, Curtea retinand ca nu este indeplinita conditia de admisibilitate prevazuta in art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., atata timp cat s-a stabilit printr-o hotarare judecatoreasca definitiva ca nu a incetat, intre altele, temeiul prevazut in art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpata, sustinand ca in mod gresit instanta a respins cererea ca fiind inadmisibila, deoarece conditiile prevazute in alin. (2) al art. 1602 C. proc. pen. sunt conditii de fond, iar nu de admisibilitate a cererii.
Recursul este fondat.
Examinarea si admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie este prevazuta in art. 1608 C. proc. pen. si face parte din dispozitiile comune in cadrul Sectiunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generala a Codului de procedura penala) privind liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune.
Este real ca, in cazul cererilor de liberare provizorie, intr-o prima faza se verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia, iar in a doua faza se solutioneaza cererea, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului, verificandu-se indeplinirea conditiilor prevazute de lege referitoare la temeinicia acesteia.
In mod gresit instanta a respins cererea ca inadmisibila, considerand ca art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. cuprinde conditii de admisibilitate in principiu a cererii.
Conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse in art. 1606 C. proc. pen. si care fac parte din dispozitiile comune ale sectiunii mentionate a Codului de procedura penala.
De regula, o cerere poate fi inadmisibila ori de cate ori nu este obiectiv incuviintata de lege, cand lipseste legitimitatea subiectiva a celui care o foloseste sau atunci cand din datele cauzei rezulta inutilitatea ei functionala in sensul ca nu poate produce efectele pe care legea a inteles sa i le atribuie in cazul respectiv.
In speta, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv incuviintata, persoana care a folosit-o este una din persoanele carora legea le confera beneficiul acesteia (art. 1606 C. proc. pen.), cererea are pertinenta functionala intrucat poate conduce la satisfacerea intereselor partii, aceasta neputand fi inadmisibila, deoarece toate cerintele legale care creeaza limitele admisibilitatii sunt satisfacute.
Este adevarat ca si autoritatea de lucru judecat face inadmisibila o cerere, deoarece existenta autoritatii lucrului judecat impiedica din punct de vedere legal ca aceeasi hotarare sa faca obiectul unei noi verificari.
In cauza, instanta verificand una din conditiile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevazuta in art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., a concluzionat ca opereaza autoritatea de lucru judecat, fata de imprejurarea ca in cazul cererii de prelungire a duratei starii de arest preventiv s-a pronuntat o hotarare definitiva, retinandu-se ca nu a incetat temeiul prevazut in art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., in sensul ca exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor.
Pentru existenta autoritatii lucrului judecat este necesara identitatea de obiect, cauza si persoana .
Cele doua cereri au obiect diferit si finalitate diferita: cererea de prelungire a duratei arestarii preventive in cazul admiterii are ca finalitate privarea de libertate, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar are ca finalitate punerea in libertate a inculpatului in cazul admiterii ei.
Liberarea provizorie presupune mentinerea imprejurarilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciaza ca prelungirea starii de arest nu mai apare necesara, liberarea devenind posibila sub rezerva respectarii anumitor conditii .
Intrucat starea de libertate a persoanei este cea fireasca, Codul de procedura penala a prevazut regula ca in cadrul procesului penal trebuie sa existe modalitati si forme care sa permita persoanei arestate sa ceara si sa obtina, daca conditiile legale sunt intrunite, punerea in libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cautiune (art. 5 alin. 5 C. proc. pen.).
Prin interpretarea textelor de lege, instanta a ingradit dreptul partii de a formula o astfel de cerere in tot cursul procesului penal.
Respingand ca inadmisibila cererea, hotararea este supusa casarii conform cazului prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., intrucat instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri esentiale, de natura sa garanteze drepturile partii.
Conditiile prevazute in art. 1602 C. proc. pen. se analizeaza in cadrul fazei de solutionare a cererii de liberare provizorie si nu in cadrul fazei verificarii conditiilor admisibilitatii in principiu.
Examinarea cererii urmeaza a se face in conditii de contradictorialitate, intrucat art. 1608a alin. (1) C. proc. pen. precizeaza ca solutionarea cererii se face dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului si a celor ale procurorului, respectandu-se dreptul esential al inculpatei de a da declaratii, cunoscut fiind ca nici o faza a procesului penal nu se poate infaptui fara o realizare corespunzatoare a dreptului la aparare, acest principiu nefiind de partiala aplicabilitate.
In consecinta, recursul declarat de inculpata B.R. a fost admis, incheierea atacata a fost casata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucuresti.