Cercetare abuziva. Elemente constitutive

Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege. Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei
- cercetare abuziva

C. pen., art. 266 alin. (2)

Fapta inculpatului, avand calitatea de ajutor de sef de post la politia unei comune, de a intrebuinta violente impotriva unei persoane in exercitarea activitatii de cercetare penala, pentru a obtine de la aceasta o declaratie de recunoastere a unei fapte de furt, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de cercetare abuziva prevazuta in art. 266 alin. (2) C. pen.

Prin sentinta penala nr. 195 din 3 iunie 2005, pronuntata de Tribunalul Bihor in fond, dupa desfiintare, inculpatul D.I. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de cercetare abuziva prevazuta in art. 266 alin. (2) C. pen.
Instanta a retinut ca, la 17 iulie 2001, inculpatul, care avea calitatea de ajutor de sef de post la Politia comunei H., a intrebuintat violente impotriva minorului P.F., in exercitarea activitatii de cercetare penala, in vederea obtinerii declaratiei de recunoastere a unei fapte de furt savarsita la 16 iulie 2001.
Prin decizia nr. 218/A din 13 decembrie 2005 a Curtii de Apel Oradea, sectia penala si pentru cauze cu minori, a fost respins apelul declarat de inculpat.
Recursul declarat de inculpat, prin care a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. sau, in subsidiar, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. pentru infractiunea prevazuta in art. 266 alin. (2) C. pen., analizat prin prisma cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este nefondat.
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca s-a dat eficienta dispozitiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se ca fapta inculpatului D.I., plutonier major la Postul de politie al comunei H., de a-i aplica mai multe lovituri cu bastonul si lancea unui steag minorului P.F., pentru a-l determina sa recunoasca o infractiune de furt, cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4 zile de ingrijiri medicale, intruneste atat obiectiv, cat si subiectiv continutul incriminator al infractiunii de cercetare abuziva prevazuta in art. 266 alin. (2) C. pen.
In cauza exista o deplina concordanta intre evaluarea probelor, de catre instanta de fond in rejudecare dupa desfiintare si de catre instanta de apel, si solutiile pronuntate, prin stabilirea vinovatiei inculpatului D.I. in savarsirea infractiunii de cercetare abuziva prevazuta in art. 266 alin. (2) C. pen., in baza procesului de evaluare a materialului probator administrat, acesta fiind autorul faptei, respectiv cel care in exercitarea activitatii de cercetare penala cu privire la fapta de furt sesizata l-a lovit pe minorul P.F. pentru a-l determina sa recunoasca fapta de furt.
Totodata, nu poate fi avuta in vedere nici solicitarea privind achitarea inculpatului pentru lipsa pericolului social al faptei, in temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., deoarece nu sunt indeplinite criteriile legale pentru aplicarea acestor prevederi.
In contextul cauzei, fapta savarsita de inculpat intruneste toate trasaturile esentiale ale unei infractiuni, si anume prezinta pericol social, a fost savarsita cu vinovatie, sub forma intentiei directe si este prevazuta de legea penala, in dispozitiile art. 266 alin. (2) C. pen.
Prin modalitatea, mijloacele, imprejurarile si urmarile concrete ale faptei savarsite de catre inculpat, in calitatea de ajutor de sef de post la Politia comunei H., constand in exercitarea unor violente, concretizate in lovirea unui minor suspectat de furt in cursul cercetarii, pentru a-l determina sa recunoasca comiterea acelei fapte, producandu-i leziuni ce au necesitat 4 zile de ingrijiri medicale, s-a adus atingere unei valori sociale importante a statului de drept, si anume activitatii de infaptuire a justitiei, constrangerea fiind incompatibila cu principiul aflarii adevarului ce guverneaza procesul penal.
In ceea ce priveste persoana inculpatului, acesta in mod constant nu a recunoscut fapta, incercand sa acrediteze ideea ca nu el este autorul, iar anterior a mai fost achitat in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. pentru infractiunea de purtare abuziva prevazuta in art. 250 alin. (2) C. pen.
In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.