Repunere in termenul de recurs. Recurs peste termen. Conditii

Judecata . Caile de atac ordinare. Recursul
- repunere in termenul de recurs
- recurs peste termen

C. proc. pen., art. 364, art. 365,
art. 3853 alin. (2)

1. Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 364 C. proc. pen., repunerea in termenul de recurs se poate dispune numai daca instanta de recurs constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de recurs a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Cauza temeinica de impiedicare, in sensul textelor mentionate, consta fie in existenta cazului fortuit sau a fortei majore, fie in existenta unei alte cauze care l-a pus pe inculpat in situatia de a nu putea actiona in conformitate cu interesele sale si in lipsa careia ar fi actionat in conformitate cu aceste interese.
2. In raport cu prevederile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 365 C. proc. pen., recursul peste termen poate fi exercitat numai de partea care a lipsit atat la judecata, cat si la pronuntarea deciziei instantei de apel. Ca atare, daca inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecata in apel, iar pronuntarea a fost amanata, inculpatul avand termen in cunostinta pentru aceasta, conditiile prevazute in art. 365 C. proc. pen. nu sunt intrunite.
3. Imprejurarea ca inculpatul, imediat dupa arestare, a formulat un memoriu adresat unei autoritati care nu are atributii jurisdictionale, cum este Presedintia Romaniei, nu echivaleaza cu o declaratie de recurs, fiind lipsita de relevanta pentru stabilirea respectarii termenului de recurs prevazut de lege.

Prin sentinta penala nr. 180 din 24 mai 2005 pronuntata de Tribunalul Harghita, in baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbata incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul F.T., din tentativa la infractiunea de omor prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) si (2) C. pen., in infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta in art. 184 alin. (2) din acelasi cod, text in baza caruia instanta a condamnat pe inculpat, cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere .
Prin decizia penala nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curtii de Apel Targu Mures, a fost admis apelul formulat de procuror si, in baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat incadrarea juridica a faptei comise de inculpat, din prevederile art. 184 alin. (2) C. pen., in prevederile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) si (2) din acelasi cod, inculpatul fiind condamnat pentru tentativa la infractiunea de omor, cu executarea pedepsei.
Impotriva deciziei Curtii de Apel Targu Mures a declarat recurs peste termen, la 13 februarie 2006, pentru inculpatul F.T., avocatul acestuia.
In motivarea recursului peste termen, s-a solicitat repunerea in termenul de recurs, casarea deciziei penale nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curtii de Apel Targu Mures si, pe cale de consecinta, mentinerea sentintei penale nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita.
Examinand cererea inculpatului de repunere in termenul de recurs, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta nu este fondata.
Potrivit art. 3853 alin. (1) si (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel. Dispozitiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzator.
In continutul dispozitiilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevazut ca apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.
In conformitate cu prevederile art. 365 alin. (1) C. proc. pen., partea care a lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.
Din analiza cauzei rezulta ca inculpatul a fost retinut 24 de ore la data de 19 noiembrie 2004, iar prin incheierea nr. 404 din 20 noiembrie 2004 a Tribunalului Harghita a fost admisa propunerea procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru 29 zile, incepand cu 20 noiembrie 2004 pana la 18 decembrie 2004 inclusiv. Ulterior, aceasta masura a fost prelungita prin incheierea nr. 442 din 16 decembrie 2004 pentru 30 zile, incepand cu 18 decembrie si pana la 16 ianuarie 2005. Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, emis la 10 ianuarie 2005, inculpatul a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv.
Prin sentinta penala nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita, in conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a fost schimbata incadrata juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, din tentativa la infractiunea de omor prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) si (2) C. pen., in infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta in art. 184 alin. (2) din acelasi cod, text in baza caruia inculpatul a fost condamnat, iar in temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere .
Prin adresa Penitenciarului cu Regim Inchis Miercurea Ciuc s-a comunicat Tribunalului Harghita ca, urmare a sentintei penale nr. 180 din 24 mai 2005, s-a luat masura punerii in libertate a inculpatului.
Apelul declarat de procuror a fost inregistrat la Curtea de Apel Targu Mures si a facut obiectul dosarului nr. 534/2005, in care a fost stabilit prim termen de judecata la 15 iulie 2005, la care a fost prezent personal intimatul inculpat F.T., asistat de aparator ales, cauza fiind amanata la 9 septembrie.
La termenul de judecata din 9 septembrie 2005 intimatul inculpat F.T. a fost prezent si asistat de acelasi aparator ales, iar pronuntarea a fost amanata pentru termenul din 19 septembrie 2005, mentionandu-se ca partile au termen in cunostinta.
La termenul din 19 septembrie 2005 cand a avut loc pronuntarea, la apelul nominal nu s-a prezentat nimeni, fiind pronuntata decizia penala nr. 137 din 19 septembrie 2005 a Curtii de Apel Targu Mures, prin care a fost admis apelul declarat de procuror, sentinta penala nr. 180 din 24 mai 2005 a Tribunalului Harghita a fost desfiintata in parte si in rejudecare, in baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat incadrarea juridica din prevederile art. 184 alin. (2) C. pen. in prevederile art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) si (2) din acelasi cod, in baza carora a fost condamnat inculpatul, si au fost inlaturate dispozitiile referitoare la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere .
Tribunalul Harghita a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 212 din 10 octombrie 2005 privind pe F.T.
Recursul peste termen exercitat de inculpatul F.T. prin aparatorul sau la 13 februarie 2006 conform stampilei postei la expedierea plicului, a fost primit si inregistrat la Curtea de Apel Targu Mures la 15 februarie 2006.
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, in cauza, cele doua conditii cumulative impuse de legiuitor prin art. 3853 alin. (2) cu referire la art. 364 C. proc. pen., si anume intarzierea sa fie determinata de o cauza temeinica de impiedicare a declararii recursului si cererea de recurs sa fie facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile, nu sunt indeplinite.
Imprejurarea ca inculpatul, imediat dupa arestare, ar fi formulat un memoriu adresat Presedintelui Romaniei, pe care l-a considerat ca fiind o declaratie de recurs, nu poate fi avuta in vedere, deoarece, pe de-o parte, o astfel de cerere adresata unei alte autoritati, care nu are atributii jurisdictionale, nu are nici o valabilitate.
Pe de alta parte, F.T. avea posibilitatea imediat, dupa incarcerare, sa formuleze o cerere prin care isi manifesta vointa declararii recursului, pe care sa o depuna la administratia locului de detinere, potrivit art. 3854 alin. (1) cu referire la art. 367 alin. (2) C. proc. pen., situatie ce nu a fost valorificata in cauza.
Asadar, inculpatul nu a facut dovada ca intarzierea in declararea recursului a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, neaflandu-se nici in situatia cazului fortuit si nici a fortei majore sau a unei alte cauze care l-ar fi pus in situatia de a nu putea actiona asa cum ii cereau interesele si ar fi facut-o in absenta lor.
De asemenea, nu este indeplinita nici cea de-a doua conditie referitoare la termenul maxim de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.
Astfel, din compararea datelor la care a fost pronuntata decizia instantei de apel - 19 septembrie 2005 - data punerii in executare a mandatului de executare a pedepsei - 25 octombrie 2005 - si data expedierii recursului peste termen - 13 februarie 2006 - rezulta ca termenul de declarare a recursului de 10 zile a fost depasit.
Inculpatul ar fi avut posibilitatea declararii recursului pana la 30 septembrie 2005, iar, ulterior, a cererii de repunere in termenul de recurs pana la data inceperii executarii pedepsei, respectiv 25 octombrie 2005. Totodata, ar fi putut formula cerere de repunere in termenul de recurs si dupa data incarcerarii, dar in cel mult 10 zile de la aceasta, respectiv pana la 7 noiembrie 2005.
De altfel, nici cele doua conditii ale recursului peste termen nu sunt indeplinite in cauza, si anume partea sa fi lipsit atat de la judecata, cat si la pronuntare si recursul sa fie declarat cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.
Or, inculpatul si aparatorul sau au fost prezenti la toate termenele de judecata in apel, inclusiv la dezbateri, si la pronuntare, atata timp cat aceasta a fost amanata, iar inculpatul a avut termen in cunostinta. Nici conditia termenului de 10 zile de la inceperea executarii pedepsei nu este indeplinita, arestarea avand loc la 25 octombrie 2005, iar termenul cel mai tarziu pana la care ar fi putut formula recurs peste termen, in situatia indeplinirii si a primei conditii, ar fi fost 7 noiembrie 2005, iar data recursului peste termen declarat de condamnatul F.T. a fost 13 februarie 2006, cu mult peste termenul prevazut de lege pentru cererea formulata.
In raport cu considerentele ce preced, s-a dispus atat respingerea cererii de repunere in termenul de recurs, cat si respingerea recursului declarat de F.T., ca tardiv.