Spatiu comercial al societatii comerciale cu capital de stat

Normele aplicabile. Regimul inchirierii. Licitatie . Conditii . Efecte

Prin cererea de chemare in judecata reclamanta S.C. "A.M.A." S.R.L. a solicitat sa fie obligata parata S.C. "A." S.A. sa incheie in forma scrisa contractul de inchiriere privind Fabrica de caramida F., proprietatea paratei.

Reclamanta a aratat ca, desi la 2 aprilie 1991 licitatia organizata pentru inchirierea Fabricii de caramida Fantanele, s-a incheiat in favoarea sa, parata, proprietara fabricii, a refuzat nejustificat incheierea in forma scrisa a contractului de inchiriere, anuland aceasta licitatie si organizand o alta licitatie .
Prin sentinta civila nr. 8052/1991, Judecatoria Arad a respins actiunea .

Tribunalul Judetean Arad, prin decizia civila nr. 455/1993, a admis recursul reclamantei si a obligat-o pe parata sa incheie, in forma scrisa, contractul de inchiriere privind Fabrica de Caramida F., in conditiile stipulate in procesul verbal de licitatie intocmit la 2 aprilie 1991, iar in caz de refuz a dispus ca hotararea sa tina loc de contract de inchiriere .

De asemenea, a constatat a fi lovita de nulitate licitatia din 23 mai 1991 prin care a fost adjudecata inchirierea Fabricii de caramida Fantanele adjudecatarului subsecvent H.A. si a dispus anularea contractului de inchiriere incheiat de acesta cu parata si evacuarea adjudecatarului.

Prin decizia nr. 71 din 25 februarie 1993, Curtea Suprema de Justitie, Sectia economica si comerciala a respins recursul extraordinar.
S-a considerat ca licitatiile care au fost organizate pentru inchirierea Fabricii de caramida F., in conditiile prevazute de Legile nr. 15/1990 si nr. 31/1990, sunt supuse regulilor generale ale dreptului comun cuprinse in Codul de procedura Civila.

S-a mai retinut ca in speta nu au fost respectate prevederile art. 544 si 545 din Codul de procedura civila, deoarece parata a organizat cea de a doua licitatie fara sa fi cerut instantei competente anularea primei licitatii astfel cum prevad dispozitiile art. 51 din Legea 15/1990 si art. 546 din Codul de procedura civila.
Totodata instanta a concluzionat ca celelalte critici aduse prin recursul extraordinar privind capacitatea de plata a reclamantei raportata la capitalul sau social, sau faptul ca in, obiectul de activitate a acesteia nu este cuprinsa fabricarea de caramizi, nu mai pot fi retinute si analizate.

Decizia a fost atacata cu recurs extraordinar.
S-a sustinut ca in speta raporturile specifice intervenite intre parti cu privire la organizarea licitatiilor sunt de drept comercial, astfel ca sunt incidente normele Codului comercial si numai in masura in care normele tehnice de desfasurare a licitatiilor lipsesc, vor fi aplicabile dispozitiile Codului civil sau ale altor legi civile.

Totodata, a fost invederat faptul ca prin participarea reclamantei la licitatia organizata, ea a acceptat conditiile inscrise in Punctajul pentru criteriile de departajare, cu toate consecintele decurgand din nerespectarea lor, care atrag rezolutiunea de drept a licitatiei.
Recursul extraordinar este intemeiat.
In materie Comerciala principalul izvor de drept il constituie Codul Comercial roman . Aceasta rezulta din art. 1 al Codului comercial potrivit caruia "in comert se aplica legea de fata". Ca izvor de drept subsidiar, in alineatul al doilea al aceluiasi articol se arata ca "unde ea (legea comerciala) nu dispune, se aplica Codicele civil".

Prin expresia "Codicele civil" din alineatul 2 se intelege intreaga legislatie civila, inclusiv de procedura civila.
Legislatia civila este insa un izvor subsidiar de drept comercial; aceasta va fi aplicabila numai in cazul in care legea comerciala nu are o prevedere expresa in acest sens; legislatia civila nu va fi aplicabila in cazul in care aceeasi materie este reglementata prin legea comerciala; de asemenea, nu se va face apel la dispozitiile legislatiei Civile decat daca nu exista nici o reglementare in materie comerciala.
In speta, litigiul intre parti fiind un litigiu comercial, sunt aplicabile prevederile legilor nr. 15/1990 si nr. 31/1990, cat si ale Hotararilor Guvernului nr. 1228/1990 si nr. 140/1991, ultima republicata in temeiul Hotararii Guvernului nr. 279/1992; numai in lipsa unor norme care sa detalieze din punct de vedere tehnic procedura de inchiriere, prin licitatie, a bunurilor ce constituie patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat, urma sa se aplice prevederile Codului de procedura civila referitoare la licitatie .

Este corecta solutia Judecatoriei Arad, prin care s-a considerat ca anularea licitatiei din 2 aprilie 1991 a fost facuta de organul competent, respectiv Consiliul de administratie al Societatii Comerciale "ARMIS" S.A. si ca nu era necesar sa se recurga la anularea licitatiei pe cale judecatoreasca, cum rezulta din prevederile art. 8 din Hotararea Guvernului nr. 140/1991, republicata la 18 august 1992, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 279/1992 prin care sunt interpretate uneia din prevederile Hotararilor Guvernului nr. 1228/1990 si nr. 140/1991.
Potrivit prevederilor mentionate, care fiind de natura interpretativa fac corp comun cu actul normativ interpretat, aplicandu-se, deci, retroactiv, competenta de rezolvare a contestatiilor referitoare la organizarea si desfasurarea licitatiei, apartine consiliului de administratie ai societatii organizatoare a licitatiei.

Conform alin. 3 al art. 8 din hotarare, consiliul de administratie poate hotari anularea licitatiei, in cazul in care se constata ca aceasta a fost organizata si s-a desfasurat fara respectarea prevederilor acestei hotarari sau refacerea punctajului in cazul in care a fost calculat eronat.

De asemenea, din probele dosarului rezulta ca reclamanta, S.C. "A.M.A." a prezentat date inexacte asupra criteriilor de departajare. Astfel, profilul activitatii sale comerciale nu era si fabricarea de materiale de constructii, domeniu in care nu avea experienta. Pe de alta parte, aceeasi societate adjudecatara, nu se afla in situatia financiara afirmata, in realitate neavand capacitate de plata, obtinand credit bancar abia la 22 mai 1991.

Pentru aceste motive, adjudecatara nu s-a prezentat la 11 aprilie 1991 la sediul Societatii Comerciale "ARMIS", asa cum s-a convenit si consemnat in procesul verbal de licitatie .
In aceste conditii, consiliul de administratie a hotarat anularea dreptului de castigator al licitatiei pentru Societatea Comerciala "A.M.A", dispunand organizarea unei noi licitatii. Aceasta masura se incadreaza in spiritul raporturilor de drept comercial, rezolutionarea de drept fiind prevazuta in art. 67 din Codul comercial cu aplicatiune si la acele contracte in care partile fixeaza un termen esential si obligatoriu pentru executarea obligatiei.

In combaterea tezei conform careia raporturile dintre partile litigante sunt de drept comercial, s-a expus opinia ca raporturile ar fi de drept civil deoarece operatiile referitoare la bunurile imobile sunt supuse normelor de drept civil, conform art. 3 pct. 1 si 2 din Codul comercial.
In principiu, afirmatia conform careia sunt considerate comerciale numai operatiunile referitoare la bunurile mobile, este exacta.
In speta, insa, inchirierea fabricii de caramizi nu poate fi caracterizata ca o operatie asupra unor bunuri imobile supuse normelor de drept civil, deoarece, prin natura sa juridica, fabrica de caramizi face parte din fondul de comert al Societatii cu capital integral de stat "A.".
Fiind de principiu ca fondul de comert al oricarui comerciant, persoana fizica sau juridica, este definit ca un bun mobil incorporal, rezulta ca asupra acestuia pot fi facute operatii comerciale supuse dreptului comercial.

Prin natura sa juridica "fondul de comert" constituie o "universalitate de fapt", deoarece el unifica toate bunurile componente, datorita destinatiei lor comune, de a servi pentru exercitarea comertului.

Fata de aceste caracteristici, ca in speta, a unui fond de comert acesta este supus, prin exceptie de la regula generala, jurisdictiei comerciale.

Pentru aceste considerente, recursul extraordinar a fost admis, iar recursul declarat de S.C. "A.M.A." S.R.L. Arad impotriva sentintei civile nr. 8052/1991 a Judecatoriei Arad a fost respins.

Curtea Suprema de Justitie, decizia nr.10 din 2 februarie 1994