Asistenta invinuitului sau a inculpatului. Suspendarea calitatii de avocat

Conform prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., in cazul in care asistenta juridica a invinuitului sau a inculpatului este obligatorie, incalcarea dispozitiilor relative la asistarea acestora de catre aparator, ca persoana care a dobandit calitatea de avocat in conditiile legii, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

Prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu sunt incidente, daca invinuitul sau inculpatul a fost asistat de persoana care a dobandit calitatea de avocat in conditiile legii, indiferent daca aceasta calitate era suspendata pentru neplata taxelor si a contributiilor profesionale.

Prin sentinta penala nr. 240 din 26 iulie 2010 pronuntata de Tribunalul Arges, in baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) C. pen. si a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 5 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri de mare risc in forma continuata.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71 C. pen., in sensul ca s-au interzis inculpatului drepturile prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., pe durata executarii pedepsei.

In baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 si art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de un an si 2 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de detinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

In baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de un an si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 477 din 19 august 2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin neapelare, si s-a dispus executarea acestei pedepse alaturat celei aplicate prin prezenta sentinta, urmand ca in final inculpatul sa execute 2 ani si 8 luni inchisoare, prin privare de libertate, conform dispozitiilor art. 57 C. pen.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71 C. pen., in sensul ca s-au interzis inculpatului drepturile prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., pe durata executarii pedepsei.

In baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. (1) lit. a) si c) si art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.B. la pedeapsa de un an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de detinere de droguri de mare risc pentru consum propriu.

In baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit conform dispozitiilor art. 82 C. pen.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii P.S. si B.M.

Inculpatul P.S. a criticat sentinta, in principal, pentru nelegalitate, intrucat nu a beneficiat de asistenta juridica pe intreg parcursul cercetarii judecatoresti, in sensul ca a fost asistat o anumita perioada de un avocat suspendat pentru neplata contributiilor, astfel ca toate actele efectuate in aceasta perioada sunt lovite de nulitatea absoluta prevazuta in art. 197 C. proc. pen.

Inculpatul B.M. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, un prim motiv fiind acela ca P.S. nu a beneficiat pe toata perioada cercetarii judecatoresti de asistenta juridica calificata, sentinta atacata fiind, astfel, lovita de nulitate absoluta, prevazuta in art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 4/A din 6 ianuarie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori, cu majoritate, s-a decis respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatii P.S. si B.M.

In considerentele deciziei, instanta de apel, analizand critica de nelegalitate a sentintei atacate, invocata de ambii inculpati, in sensul ca se impune refacerea cercetarii judecatoresti, intrucat unul dintre inculpati, si anume P.S., a fost asistat de un aparator care, intr-o anume perioada, pe parcursul judecarii in prima instanta, era suspendat si nu avea dreptul de a-si exercita profesia, situatie ce ar atrage nulitatea absoluta a hotararii potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, a apreciat ca o atare critica nu poate fi primita.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, intre altele, dispozitiile relative la asistarea invinuitului sau a inculpatului de catre aparator, cand aceasta este obligatorie.

In cauza dedusa judecatii, inculpatul P.S. a fost asistat de aparator, iar imprejurarea ca in perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, cand s-a efectuat cercetarea judecatoreasca, acesta a fost suspendat, in opinia curtii de apel, nu echivaleaza cu pierderea calitatii de avocat a aparatorului in cauza, dat fiind motivul pentru care s-a dispus suspendarea, si anume neplata taxelor si a contributiilor profesionale.

Prin urmare, aparatorul care l-a asistat la instanta de fond pe inculpatul P.S. si-a pastrat calitatea de avocat, calitate care nu a incetat prin suspendarea acestuia pentru motivele mentionate.

Trimiterea la decizia in interesul legii nr. 27 din 16 aprilie 2007, la care a facut referire apararea, a fost apreciata mai degraba o sustinere ce corespunde opiniei majoritare, in sensul ca echivaleaza cu o lipsa de aparare numai situatia in care asistenta juridica este acordata de o persoana care nu a dobandit calitatea de avocat, imprejurare ce nu poate fi asimilata spetei dedusa judecatii, asa cum a sustinut apararea, intrucat avocatul care a asigurat asistenta juridica inculpatului P.S. a dobandit si are aceasta calitate, pe care o pastreaza pe toata perioada suspendarii, numai ca nu are dreptul de a-si exercita atributiile pe toata aceasta perioada, situatie care insa nu a fost cunoscuta de instanta decat dupa un anumit interval de timp, cand a dispus inlocuirea aparatorului ales cu un aparator desemnat din oficiu .

Or, textul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sanctioneaza cu nulitate absoluta numai neasistarea invinuitului sau a inculpatului de catre aparator, practic de o persoana care nu are calitatea de avocat dobandita in conditiile legii, neavand relevanta, in opinia completului majoritar, sub aspectul existentei conditiilor legale ale art. 197 alin. (2) C. proc. pen., daca aceasta calitate a fost suspendata temporar, esentiala fiind existenta acestei calitati de avocat in privinta persoanei care a asistat pe inculpatul P.S., existenta care, in opinia completului majoritar, nu poate fi contestata.

Asadar, cum legea procesual penala este de stricta interpretare, in sensul aratat, curtea de apel a constatat ca dispozitiile legale ale art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost incalcate, astfel incat nu poate opera nulitatea absoluta a hotararii atacate, cu consecinta desfiintarii in totalitate a sentintei, cu trimitere in vederea reluarii judecatii in prima instanta, asa cum a sustinut apararea.

In cauza se poate face o analiza daca o atare incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal - avand dreptul de exercitare a profesiei de avocat suspendat, avocatul in cauza pe perioada sus-mentionata nu avea dreptul de a asista pe invinuit sau inculpat - atrage sau nu sanctiunea nulitatii relative in conditiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., care este conditionata de aducerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.

In acest sens, curtea de apel a constatat ca nu s-a produs nicio vatamare inculpatului, intrucat, desi avea suspendata calitatea de avocat, nu insa pe motive profesionale, ci numai pentru neplata taxelor, avocata S.A., ca aparator ales al inculpatului, a facut efective si depline aparari inculpatului prin invocarea prevederilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. vizand nerespectarea dispozitiilor legale privind prezentarea materialului de urmarire penala, tribunalul, prin sentinta penala nr. 307 din 7 octombrie 2009, dispunand, in urma apararii efectuate de sus-numita avocat, restituirea cauzei la procuror, sentinta casata de Curtea de Apel Pitesti, prin decizia penala nr. 652/R din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus inlaturarea dispozitiei de restituire si trimiterea cauzei la aceeasi instanta, in vederea continuarii judecarii.

Analizand in concret modul in care avocata S.A. a pledat si aparat pe inculpat, rezulta cu prisosinta ca aceasta a facut o efectiva si eficienta aparare, asa cum pretinde legea, astfel ca nu exista, in opinia completului majoritar, vreo vatamare a inculpatului sub aspectul deplinei exercitari a dreptului de aparare, potrivit art. 6 C. proc. pen.

Ca atare, neexistand aceasta vatamare care este o conditie expresa pentru retinerea nulitatii relative, nu se poate ajunge la concluzia unei eventuale nulitati relative ce vizeaza alte incalcari ale reglementarii procesului penal, decat cele prevazute in art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sanctionabile cu nulitate absoluta.

A mai retinut instanta de apel ca nu poate fi invocata nulitatea relativa nici prin prisma dispozitiilor art. 197 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., care vizeaza invocarea incalcarii altor dispozitii legale decat cele prevazute la alin. (2) al aceluiasi articol si ca nu se impune anularea actului, in speta a hotararii primei instante, deoarece aceasta nu este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, cu atat mai mult cu cat inculpatul P.S. a recunoscut si regretat fapta . De precizat ca inculpatul P.S. a invocat aceasta nelegalitate a lipsei de aparare dupa reluarea cauzei in complet de divergenta, in prima dezbatere invocand numai reducerea pedepsei, pe cand celalalt inculpat, B.M., in mod constant, atat inainte de repunerea pe rol a cauzei, cat si dupa reluarea din nou a dezbaterilor, a sustinut ca nu a fost asigurata, in conditiile legii, nu apararea sa, ci a celuilalt coinculpat, P.S.

Impotriva deciziei, in termen legal, a declarat recurs, intre altii, inculpatul B.M.

Inculpatul B.M. a criticat decizia pentru nelegalitate, in sensul ca la instanta de fond coinculpatul P.S. a fost asistat de un avocat suspendat din functie, situatie ce atrage nulitatea absoluta prevazuta in art. 197 alin. (2) C. proc. pen. a actelor efectuate in cursul cercetarii judecatoresti, acest din urma inculpat fiind lipsit de aparare, care era obligatorie in raport cu cuantumul pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata .

Examinand hotararea atacata atat prin prisma motivului invocat de inculpat, care in drept se incadreaza in cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., cat si din oficiu, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul nu este fondat.

In ce priveste critica adusa deciziei de catre inculpatul B.M., ce vizeaza nelegalitatea acesteia si se circumscrie cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. si care a constituit si motiv de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca, in mod corect, instanta de prim control judiciar a constatat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit textului de lege sus-mentionat, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, intre altele, dispozitiile relative la asistarea invinuitului sau a inculpatului de catre aparator, cand aceasta este obligatorie.

Asistenta juridica a inculpatului este obligatorie in cursul judecatii, asa cum dispune art. 171 alin. (3) C. proc. pen., in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.

In speta dedusa judecatii, prevederile legale sus-mentionate sunt aplicabile fata de imprejurarea ca recurentul inculpat P.S. a fost trimis in judecata pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 522/2004, infractiune pedepsita cu inchisoarea mai mare de 5 ani (potrivit textelor de lege mentionate, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani).

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca recurentul inculpat P.S. a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv prin rechizitoriul din 26 martie 2009 intocmit de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Pitesti - , cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Arges cu prim termen de judecata la data de 14 aprilie 2009.

In cursul cercetarii judecatoresti la instanta de fond, recurentul inculpat P.S. a fost asistat de aparator ales in persoana avocatei S.A., care a participat la punerea in discutie din oficiu de catre instanta de fond la termenul de judecata din 7 ianuarie 2010 a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului, a mentinerii starii de arest preventiv la data de 18 februarie 2010 si la ascultarea inculpatului care s-a realizat la data de 19 ianuarie 2010.

Din adresa din 23 martie 2010 a Baroului Bucuresti rezulta ca numita S.A. a fost suspendata din profesia de avocat pentru neplata taxelor/contributiilor profesionale catre Barou, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania/Casa de Asigurari a Avocatilor, incepand cu data de 1 octombrie 2009, prin decizia din 29 septembrie 2009.

Este adevarat ca in perioada septembrie 2009 - octombrie 2010, cand avocata S.A. l-a asistat la instanta de fond pe inculpatul P.S., aceasta era suspendata din functie, dar asa cum in mod corect a retinut instanta de apel, suspendarea exercitarii atributiilor specifice profesiei de avocat pentru neplata taxelor/contributiilor profesionale nu echivaleaza cu pierderea calitatii de avocat dobandita in conditiile Legii nr. 51/1995, modificata.

Or, art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sanctioneaza cu nulitatea absoluta neasistarea invinuitului/inculpatului de catre aparator, adica de o persoana care a dobandit calitatea de avocat in conditiile legii, fiind lipsita de relevanta sub aspectul indeplinirii conditiilor prevazute de textul de lege sus-mentionat daca aceasta calitate a fost suspendata temporar, esentiala fiind existenta calitatii de avocat in privinta persoanei ce a asistat pe inculpat, existenta ce nu poate fi contestata.

In consecinta, in mod corect, instanta de prim control judiciar, pornind de la faptul ca legea procesual penala este de stricta interpretare, a constatat ca prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu au fost incalcate si, prin urmare, ca nu se impune desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond .

De asemenea, corecta este si concluzia instantei de prim control judiciar, in sensul ca in cauza nu sunt incidente nici dispozitiile art. 197 alin. (1) si (4) C. proc. pen., care reglementeaza nulitatile relative.

Recurentului-inculpat P.S. nu i s-a adus nicio vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actelor efectuate la instanta de fond in prezenta aparatorului S.A. Astfel cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, in perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, cand l-a asistat pe inculpat, aceasta a efectuat o aparare efectiva, invocand in fata instantei de fond incalcarea unor dispozitii legale sanctionate cu nulitatea absoluta, aparari ce au fost insusite de tribunal care, prin sentinta penala nr. 307 din 7 octombrie 2009, a dispus restituirea cauzei la procuror. Aceasta hotarare a fost casata de curtea de apel, care a admis recursul procurorului si a dispus trimiterea cauzei la aceeasi instanta de fond in vederea continuarii judecarii cauzei.

Prin urmare, neexistand vreo vatamare adusa inculpatului in exercitarea dreptului sau la aparare, astfel cum este garantat de art. 6 C. proc. pen., conditie esentiala pentru incidenta prevederilor art. 197 alin. (1) si (4) C. proc. pen., in mod corect instanta de apel a retinut ca in cauza nu poate fi invocata nici macar o nulitate relativa care sa justifice cererea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanta de fond .

In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca in cauza nu este incident cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. si ca decizia instantei de apel este judicios argumentata in ce priveste respingerea criticii vizand nerespectarea de catre instanta de fond a dreptului la aparare al inculpatului P.S., drept garantat de art. 6 C. proc. pen.

Asa fiind, retinand ca hotararile pronuntate in cauza sunt legale si temeinice, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, recursul declarat impotriva deciziei nr. 4/A din 6 ianuarie 2011 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori.