Actiune in raspundere civila delictuala. Noul Cod civil

Din economia dispozitiilor art. 1349 din noul Cod civil reiese faptul ca orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunzand de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

Prin urmare, in cazul in care prejudiciul reclamat prin actiune este consecinta construirii unei autostrazi, initiativa si actiune a paratei, in speta existand refuzul acesteia de acoperire a acestuia, sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1349 din noul Cod civil, noua reglementare a raspunderii civile delictuale, spre deosebire de vechea reglementare continuta de art. 998 C. civ., nemaiconditionand explicit angajarea raspunderii civile de culpa, de greseala autorului, limitandu-se la constatarea existentei unei incalcari prin actiune ori inactiune a drepturilor, dar si a intereselor legitime ale altor persoane, vina fiind, deci, prezumata.

1. Prin sentinta nr. 1106 din 13 martie 2013 indreptata prin incheierea din 15 aprilie 2013, Tribunalul Arad, Sectia civila a admis actiunea promovata de reclamanta SC Aeroportul A. SA in contradictoriu cu paratii C.N.A.D.R. prin Directia regionala de drumuri si poduri T. si Departamentul pentru proiecte de infrastructura si investitii straine si cererea de interventie formulata de Consiliul Judetean A. in interesul reclamantei si a obligat paratii in solidar la plata sumei de 2.940.137,71 lei catre reclamanta; a admis cererea de interventie in nume propriu formulata de Regia Autonoma Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian - R. - Bucuresti si a obligat pe aceeasi parati la plata sumei de 683.296,31 lei plus TVA catre aceasta parte .

2. In motivarea sentintei, judecatorul fondului a retinut ca pretentiile solicitate au ca izvor raportul juridic dintre parti generat de realizarea autostrazii A. - T., centura ocolitoare a municipiului A.

3. Executarea acestei lucrari, retine sentinta, a impus, pe de o parte, asigurarea terenului necesar, iar, pe de alta parte, montarea unor serii de echipamente apartinand traficului aeroportului reclamant.

4. Ca atare, Consiliul judetean a transferat din proprietatea sa suprafata de 43.214 mp in proprietatea statului si in administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii - Compania Nationala de Autostrazi. A retinut instanta de fond ca in aceleasi conditii a devenit inoperabila activitatea aeroportului, in proportie de 70%, aspecte si consecinte pe care toate partile implicate le cunosteau.

5. Fata de probatoriul administrat instanta de fond a stabilit ca reclamanta si intervenientul in interes accesoriu au actionat cu buna-credinta in transferul terenului, ca prin adresa nr. 93/4337/2009 CNADNR si-a insusit pozitia acestora privind finalizarea lucrarilor din bugetul autostrazii, problema fiind de celeritate in realizarea acestora care sa duca la refacerea situatiei anterioare.

6. Repunerea rapida in stare de functionare a aeroportului cu pierderi cat mai mici, reamplasarea si refacerea sistemelor de balizaj la standarde internationale cu o logistica de cel mai inalt nivel pe care a asigurat-o intervenienta R. prin firmele sale specializate de siguranta a traficului aerian si a pasagerilor s-au realizat cu fonduri proprii intrucat paratele nu au dat curs cererii de alocare a sumelor aferente.

7. Instanta de fond a admis cererile formulate in sensul mai sus precizat, retinand incidenta art. 998 C. civ., inlaturand apararea paratei ca nu are nicio obligatie de a repara un prejudiciu cert, pe care l-a asumat, pe considerentul ca terenul nu apartine reclamantei SC Aeroportul SA si Judetului A., ci Statului, pozitie injusta pe care instanta o califica drept conduita delictuoasa prevazuta de articolul mentionat, cata vreme aceasta a fost parte la initierea transferului de proprietate .

8. Curtea de Apel Timisoara, prin decizia nr. 177 din 22 octombrie 2013, a admis apelurile declarate de paratii CNADNR prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri si Guvernul Romaniei - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura si Investitii Straine, a schimbat in tot sentinta indreptata si a respins actiunea si cererile de interventie .

Prin apelurile declarate, cu cereri distincte, dar cu un continut identic, astfel cum au fost precizate prin concluzii scrise, paratele au criticat sentinta sub aspectul admiterii cererii principale sustinand neintrunirea elementelor raspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ., inscrisurile pe care s-a sprijinit aceasta fiind gresit interpretate, din succesiunea lor in timp nemaisubzistand in nici un fel obligativitatea de suportare a costurilor sistemului de balizaj; arata ca, desi adresa nr. 93/2009 prevede ca lucrarile ce pot fi executate sunt cele mentionate in Acordul de principiu nr. 966/10.08.2006, acest fapt nu-i stabileste vreo obligatie de plata, ca lucrarile au fost executate cu cofinantarea Consiliului judetean, ca nu contesta necesitatea lucrarilor si valoarea lor, dar ca nu au fost chemati la supravegherea procedurilor si ca situatia trebuia reglementata intre reclamanta si Consiliul judetean.

Cu privire la admiterea cererii de interventie in interes propriu apelantele au criticat gresita respingere a cererii de disjungere si gresita calificare a naturii litigiului fata de aceasta parte care si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 1349 din Noul Cod civil ca fiind civil, aratand ca litigiul este unul comercial, sens in care trebuia parcursa procedura art. 7201 C. proc. civ., cauza in aceste limite fiind comerciala. Critica ca eronat si temeiul de drept retinut art. 59 C. proc. civ. pentru aceasta cerere, aratand si ca nu a avut nicio corespondenta cu aceasta, avizul nr. 678/07.05.2010 eliberat de reclamanta facand trimitere la suportarea de catre intervenienta a lucrarilor, inclusiv a celor de proiectare.

9. Prin decizia sa, instanta de apel a constatat existenta unor ambiguitati si nelamuriri atat in actiune cat si in hotararea apelata, sub aspectul naturii si izvorului juridic al raspunderii paratelor pentru prejudiciile pretinse retinand ca, concluzia titularelor actiunilor si a instantei de fond ca CNDADNR si-ar fi asumat obligatia de a suporta contravaloarea lucrarilor de relocare a sistemului de balizaj prin adresele nr. 93/4337/2009 raportat la Acordul de principiu nr. 966/10.08.2006 este fara temei, neexistand nicio fapta ilicita savarsita de parate care sa deschida reclamantelor calea actiunii in despagubiri .

10. Odata adoptata de catre intervenientul accesoriu Consiliul Judetean A. a hotararii nr. 70 din 12 martie 2009 de trecere a suprafetei de 43.214 mp din domeniul public al judetului A. in domeniul public al Statului roman, in vederea edificarii centurii ocolitoare a Municipiului A., aceasta autoritate publica si-a asumat toate consecintele respectivului act de dispozitie, inclusiv sub aspectul efectelor produse de acesta asupra Aeroportului A.

11. Paratelor, instituite ca titulare ale dreptului de administrare asupra terenului prin H.G. 873/2009, nu li se poate imputa nicio cheltuiala, pentru simplul motiv ca acestea nu si-au asumat nicio obligatie in acest sens si nici nu au savarsit vreo fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, cata vreme nu au facut altceva decat sa puna in opera un proiect aprobat de Guvernul Romaniei pe terenul proprietate publica a Statului roman .

12. Concluzioneaza instanta de apel in sensul ca nu exista niciun raport juridic contractual sau delictual intre paratii-apelanti, reclamant si intervenienti cata vreme s-a pus in opera un proiect aprobat de Guvernul Romaniei pe terenul proprietate publica a Statului roman .

13. In continuare, instanta de apel a retinut ca nefiind intrunite elementele imperative prevazute de dispozitiile art. 998 C. civ. pe care reclamanta si-a intemeiat actiunea, neexistand fapta ilicita, cu atat mai mult cu cat transferul terenului s-a efectuat printr-un act normativ emis in apararea si realizarea interesului public, ca paratii nu au niciun fel de obligatie de despagubiri fiind terti in raport cu contractul de concesiune, ca atat timp cat nu exista un prejudiciu si nici fapta ilicita rezulta ca nu poate exista nici raportul de cauzalitate necesar pentru ca dispozitiile art. 998 C. civ. sa fie aplicabile in cauza.

14. Ca atare, instanta de apel a admis apelurile in sensul aratat, cu consecinta respingerii actiunii, cererea de interventie accesorie fiind respinsa pe cale de consecinta iar cererea de interventie in nume propriu prin aplicarea mutatis mutandis a rationamentului care a condus la respingerea cererii principale, retinand ca nu exista niciun raport juridic contractual sau delictual care sa justifice obligarea paratelor la plata contravalorii relocarii instalatiilor de balizaj.

15. In contra deciziei mentionate au declarat recurs reclamanta SC Aeroportul A. SA, intervenientul accesoriu Consiliul Judetean A. si intervenienta in interes propriu R.

16. Recurenta-reclamanta a criticat decizia pentru motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. raportat la aplicarea dispozitiilor art. 970, 998, 999 C. civ., invocand ca:

1. Instanta de apel a schimbat natura si intelesul actelor care au stat la baza emiterii Hotararii Consiliului Judetean nr. 266 din 28 noiembrie 2008 prin care a fost acordat avizul de principiu privind transferul unei suprafete de teren de 43.214 mp inscris in CF A. din domeniul public al judetului A. in domeniul public al Statului roman si in administrarea Ministerului Transporturilor, pentru realizarea investitiei Autostrada A. - T. tronson ``Varianta de ocolire a Municipiului A.", in speta adresa nr. 966 din 10 august 2006 emisa de A.A. si adresa nr. 93/4337 din 4 martie 2009 emisa de CNADNR. Prin aceasta adresa s-a transmis acordul de principiu al traseului autostrazii conditionat de suportarea din bugetul autostrazii a tuturor modificarilor necesare la sistemul de balizaj de apropiere si precizie, inclusiv extinderea pana la 900 m in directia est, obligatii insusite de CNADNR conform Referatului nr. 19067 din 7 octombrie 2008 si adresei nr. 93/4337 din 4 martie 2009 emise de societate, solutia pronuntata incalcand art. 978 si 982 C. civ. sub aspectul mentionat.

2. Gresit instanta de apel a apreciat ca in sarcina paratelor nu s-a nascut obligatia de despagubire pentru realizarea lucrarilor de balizaj, ca urmare a trecerii terenului din domeniul public al judetului in domeniul public al statului, facand o gresita aplicare a prevederilor art. 970 alin. (2) C. civ. Aceasta deoarece o atare constatare contravine inscrisurilor existente la dosarul cauzei din care rezulta asumarea de catre parate a obligatiei de refacere a instalatiei de balizaj a Aeroportului anterior adoptarii Hotararii Consiliului Judetean nr. 70/2009, hotarare adoptata sub aceasta conditie.

3. Gresit decizia a apreciat ca in speta nu este incidenta raspunderea civila delictuala. Decizia pronuntata cuprinde motive straine de natura pricinii si contravine dispozitiilor art. 294 alin. (1) si art. 295 alin. (1) C. proc. civ., limitelor devolutiunii cauzei in apel.

17. Recurentul intervenient accesoriu Consiliul Judetean A. a criticat decizia pentru motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aratand ca in mod gresit instanta de apel a constatat ca conduita paratelor nu a dat nastere unui raport juridic delictual retinand ca nu exista temei pentru angajarea raspunderii civile delictuale.

18. A aratat recurenta ca intre parti nu a existat un contract, dar parata CNADNR si-a asumat obligatia executarii lucrarilor de modificare a sistemului de balizaj luminos in cadrul Proiectului, obligatie care are natura unui act juridic unilateral ce a produs efecte juridice. Raspunderea este una delictuala in lipsa unui contract, faptul ilicit constand in neexecutarea culpabila de catre parata a obligatiei asumata prin acceptarea conditiilor prevazute prin Acordul de principiu nr. 966/2006 emis de Aeroportul A., aceea de a efectua lucrarile necesare refacerii sistemului de balizaj al Aeroportului A.

19. Gresit instanta de apel a retinut ca parata CNADNR nu si-a asumat nicio obligatie, ignorand adresa nr. 93/4337 din 4 martie 2009 prin care si-a insusit pozitia recurentei-reclamante si intervenientului, precizand ca lucrarile de modificare a sistemului de balizaj luminos pot fi executate in cadrul Proiectului si, implicit, din fondurile acestuia: lucrarile ce pot fi executate in cadrul Proiectului sunt cele mentionate in Acordul de principiu nr. 964 din 10 august 2006, emis de catre Aeroportul A. SA.

20. Hotararea instantei de fond este corecta sub aspectul stabilirii situatiei de fapt si a naturii raspunderii paratilor, retinand ca izvorul raspunderii este faptul ilicit cauzator de prejudicii extracontractual constand in refuzul culpabil al CNADNR de a executa lucrarile necesare sistemului de balizaj.

21. Transferul terenului, a sustinut recurenta, s-a produs conditionat de suportarea din bugetul autostrazii a cheltuielilor care vor fi ocazionate de modificarile necesare la sistemul de balizaj de apropiere si precizie.

22. Hotararea nr. 70 din 12 martie 2009 s-a intemeiat pe Hotararea nr. 266 din 28 noiembrie 2008 prin care Consiliul Judetean A. a acordat avizul de principiu pentru transferul suprafetei de 43.214 mp din domeniul public al judetului A.in domeniul public al Statului roman si in administrarea Ministerului Transporturilor conditionat de respectarea cerintelor din anexa la hotarare, conform art. 2 al aceleiasi hotarari, pasivitatea paratelor determinand demararea lucrarilor pe cheltuiala proprie, fiind intrunite elementele constitutive ale art. 998 C. civ.

23. Recurenta intervenienta in interes propriu a criticat decizia pentru motivele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ. aratand ca:

24. Executarea lucrarilor de decalare a pragului pistei 27 a Aeroportului A. a fost conditionata prin Avizul AACR de reinstalarea mijloacelor de radionavigatie corespunzator cu noua pozitie decalata a pragului 27, echipamente aflate in proprietatea R.

Prin lucrarile de construire a centurii ocolitoare a municipiului A., paratele au prejudiciat R. cu suma solicitata aferenta lucrarilor de proiectare, de constructie si montaj necesare a fi avansate de R. in vederea restabilirii capacitatii operationale a echipamentelor R. care deservesc Aeroportul A., conform documentelor pe care le indica.

25. Decizia atacata nu a aratat motivele pe care se sprijina, iar quasi motivele sunt evident contradictorii si straine de fondul cauzei nefiind motivata - inlaturarea raportului juridic delictual (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

26. A schimbat si interpretat gresit natura si intelesul Avizului nr. 17977/26321/28383/30 din 30 septembrie 2011 emis de AACR care impunea in mod neindoielnic reinstalarea mijloacelor de radionavigatie corespunzator cu noua pozitie decalata a pragului 27, urmare a construirii variantei ocolitoare a municipiului A. (art. 304 pct. 8).

27. A aplicat gresit legea apreciind neintemeiat ca in cauza nu poate fi retinuta fapta ilicita a intimatelor-parate, ca recurenta nu a suferit niciun prejudiciu, neexistand legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu (art. 304 pct. 9).

28. Cererea reclamantei si cererea de interventie in interes propriu au fost motivate pe raspunderea civila delictuala, dar documentele aduse in sprijinul lor au fost diferite.

Argumentele deciziei de respingere a ambelor cereri refera insa numai la inscrisurile reclamantei, retinand inexistenta vreunui raport juridic contractual sau delictual care sa justifice obligarea paratelor la plata contravalorii relocarii instalatiilor de balizaj, desi recurenta intervenienta nu a cerut contravaloarea relocarii instalatiilor de balizaj, ci contravaloarea lucrarii de balizaj ce trebuia executata pe Aeroportul A. ca urmare a obiectivului varianta ocolitoare a Municipiului A. impuse prin Avizul mentionat emis de AACR, decizia nefiind, deci, motivata sub aspectul conditiilor raspunderii civile delictuale in ce o priveste.

29. Instanta de apel a interpretat gresit Avizul dat la 30 septembrie 2011 de A.A.C.R. prin care aceasta autoritate a conditionat aprobarea realizarii obiectivului de reinstalarea mijloacelor de radionavigatie aflate in proprietatea R. R. a informat Ministerul Transporturilor si pe CNADNR despre valoarea lucrarilor de relocare a echipamentelor, solicitand la randul sau coordonate referitoare la sursa de obtinere a fondurilor financiare necesare realizarii acestei investitii.

30. Intrucat restabilirea capacitatii operationale a Aeroportului A. se impunea de urgenta pentru asigurarea sigurantei traficului aerian, R. a fost nevoita sa suporte din bugetul propriu lucrarile de investitii privind relocarea echipamentelor ILS/DME GP si senzori ROMAWOS, lucrari de investitii cauzate in exclusivitate de lucrarile efectuate de catre intimatele parate la ruta ocolitoare a municipiului A.

31. Recurenta intervenienta a dovedit conditiile raspunderii civile delictuale, atat prejudiciul, fapta generatoare de prejudiciu constand in efectul negativ pe care lucrarile de construire executate de parate la ruta ocolitoare a municipiului A. le-au avut asupra capacitatii operationale si functionale a acestor echipamente, fiind afectate standardele internationale impuse functionarii normale a echipamentelor de radionavigatie aeriana, cat si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Fata de documentele de la dosar este evidenta si culpa paratelor de a nu fi observat indicii de functionare tehnica si operationala a echipamentelor de radionavigatie postate pe Aeroportul A., neglijenta care a determinat relocarea acestor echipamente cu consecinta avansarii unor cheltuieli neprevazute de catre R.

In concluzie, recurenta a solicitat modificarea deciziei atacate in sensul respingerii apelului declarat de parate.

32. Intimatele CNADNR si Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura si Investitii Straine Parteneriat Public Privat si Promovarea Exporturilor (D.P.I.I.S) au depus intampinari cu privire la recursurile declarate de recurenta-reclamanta si de intervenientul accesoriu, cu depasirea termenului procedural de 5 zile, situatie in care acestea sunt echivalente concluziilor scrise, prin care solicita respingerea recursurilor si mentinerea ca legala a deciziei atacate, dezvoltand o analiza a inscrisurilor depuse de recurente in fata instantei de fond si precizand ca prin Hotararea nr. 70 din 12 martie 2009 intervenientul a renuntat la conditionarile impuse initial, aspect care rezulta din probatoriul administrat.

33. Au aratat intimatele ca prin adresa nr. 966 din 10 august 2006, SC Aeroportul A. SA si-a dat acordul de principiu pentru realizarea autostrazii conditionat insa de efectuarea din bugetul autostrazii a lucrarilor care sa refaca din punct de vedere operational capacitatea aeroportului.

34. Conditiile pe care intimatele le enumera, sustin acestea, au fost aprobate prin hotarare a Consiliului Judetean A., iar urmare a solicitarii CNADNR SA, la data de 28 noiembrie 2008 Consiliul Judetean A. in calitate de proprietar al terenului a emis Hotararea nr. 266 prin care a acordat Avizul de principiu privind transferul unei suprafete de teren din domeniul public al judetului A. in domeniul public al Statului roman .

35. Au mai aratat intimatele ca in art. 2 al acestei hotarari (neatacata pentru nelegalitate) s-a prevazut expres faptul ca hotararea isi produce efecte juridice numai in conditiile respectarii cerintelor din Anexa printre care si suportarea de catre CNADNR SA a tuturor costurilor ocazionate pentru inlaturarea efectelor negative asupra capacitatii de operare a aeroportului, identificate in anexa. Intimatele arata ca Hotararea nr. 70 din 12 martie 2009 prin care s-a aprobat trecerea suprafetei de teren de 43.214 mp din domeniul public al judetului A. in domeniul public al Statului si administrarea Ministerului Transporturilor - CNADNR - pentru realizarea investitiei ``Autostrada A. - T. - L.`` nu mai stabileste, insa, conditii, fiind o hotarare neconditionata.

36. Au aratat, de asemenea, ca nu exista o recunoastere a obligatiei de plata din partea intimatelor, aceasta fiind o simpla aparare a recurentelor, ca nu contesta ca sumele cheltuite nu ar fi fost necesare si nu contesta valoarea contractului de furnizare, dar daca reclamantii urmareau recuperarea sumelor, apreciaza ca puteau fi chemate in vreun mod la supravegherea procedurilor; ca investitia recurentelor este rezultatul direct al realizarii centurii ocolitoare a Municipiului A., dar obligativitatea decontarii acesteia nu revine societatii intimate fiind doar structura prin care s-au derulat lucrarile de centura. Pretentiile formulate trebuiau rezolvate in cadrul contractului de concesiune incheiat intre reclamanta si intervenientul accesoriu, contract fata de care intimatele au calitatea de terti. De altfel, prejudiciul nu este cert, iar fapta ilicita nu exista, situatie in care nu poate exista nici raport de cauzalitate necesar pentru ca art. 998 C. civ. sa fie aplicabil in speta.

37. Intimatele au depus intampinari si la recursul declarat de intervenienta in interes propriu, in aceleasi conditii temporale, prin care sustin ca motivele pe care aceasta le invoca in baza art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ. nu sunt intemeiate. Motivarea deciziei in ce priveste aceasta recurenta, prin aplicarea rationamentului mutatis mutandis subantelege faptul ca motivarea avuta in vedere de instanta de apel la pronuntarea solutiei de respingere a cererii principale este aplicabila si cererii formulata de aceasta intervenienta; ca avizele la care aceasta face referire nu au fost interpretate gresit, nefiind intemeiata nici critica gresitei inlaturari a raspunderii civile delictuale. Sustin intimatele ca desi recurenta si-a intemeiat cererea de interventie in interes propriu pe dispozitiile art. 1349 din Noul Cod Civil, asa cum ele au aratat si in fata instantei de apel, aplicabile ii sunt dispozitiile din vechiul Cod Civil, ca raspunderea civila delictuala presupune intrunirea celor patru elemente conform art. 998 din acest cod, pe care le evoca, si ca acestea nu sunt intrunite fata de recurenta, neexistand prejudiciu si fapta ilicita, transferul terenului fiind facut printr-un act normativ in apararea si realizarea interesului public si national, neexistand deci nici legatura de cauzalitate.

38. Ministerul Transporturilor a depus intampinare in termen prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive fata de art. 27 din O.U.G. nr. 96/2012 prin care CNADNR a trecut de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructura, Departament care, potrivit art. 3 din H.G. nr. 7/2013, exercita prerogativele dreptului de proprietate publica a statului in domeniul proiectelor de infrastructura de interes national, coordonand realizarea acestor proiecte si exercitand in conditiile legii atributiile de expropriator.

39. Inalta Curte constata ca, astfel cum sustine Ministerul Transporturilor in intampinarea sa, toate aceste aspecte au fost avute in vedere de instanta de fond care a operat subrogarea procesuala, Ministerul Transporturilor nefigurand ca parte in dispozitivul sentintei, situatie fata de care exceptia invocata este neavenita, intampinare putand formula intimatii-parati, calitate pe care Ministerul nu o mai justifica, astfel cum rezulta din dispozitivul sentintei.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmeaza.

40. Instanta de fond a fost investita cu urmatoarele cereri: o actiune in pretentii promovata de reclamanta SC Aeroportul A. SA la data de 30 mai 2012, cu o cerere in interesul reclamantei formulata de Consiliul Judetean A. si cu o cerere de interventie in interes propriu formulata de R. in cadrul procesului. Toate cererile cu care a fost investita instanta de fond au fost intemeiate pe dispozitiile Noului Cod Civil, primele doua cereri pe dispozitiile art. 1469 alin. (2) si art. 1470 - dispozitii care reglementeaza notiunea platii si respectiv temeiul platii. Conform acestor dispozitii, obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este executata de buna voie, plata constand in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei. Orice plata presupune o datorie .

41. Cea de-a treia cerere, cererea de interventie in interes propriu, a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1349 C. civ. care reglementeaza raspunderea civila delictuala prin cele 4 alineate ale sale.

42. Sentinta instantei de fond a retinut ca temei al obligatiilor de plata raspunderea civila delictuala, constatand, fata de probatoriul administrat, pozitia injusta a paratei de a nu onora obligatia de reparare a prejudiciului cert pe care si l-a asumat, conduita pe care o califica drept ``delictuoasa`` sub incidenta art. 998 C. civ.

43. A retinut instanta de fond, in sens contrar, buna-credinta a reclamantei si intervenientului accesoriu in finalizarea actiunii de transfer a proprietatii suprafetei de teren necesara construirii autostrazii din domeniul public al judetului in domeniul public al statului, intemeiata pe credinta ca lucrarile aferente necesare refacerii capacitatii operationale a aeroportului vor fi finalizate din bugetul autostrazii; ca paratele nu au dat curs cererii de alocare a sumelor aferente, situatie in care lucrarile necesare au demarat pe cheltuiala proprie, inlaturand apararea paratei CNADNR ca nu ar mai avea nicio obligatie de reparare a prejudiciului fata de faptul ca in prezent proprietatea terenului ii apartine, fiind in domeniul public al statului (supra nr. 5-7 ).

44. Aceasta sentinta a fost atacata cu apel de catre parate. (supra nr. 8).

45. Criticile pe fond la adresa sentintei nu vizeaza natura raspunderii obligatiei de plata, identificata ca fiind raspunderea civila delictuala sub incidenta art. 998 C. civ., nici chiar fata de intervenienta in interes propriu, motivele de apel precizate prin concluzii scrise facand referire la temeiul cererii de interventie in interes propriu, art. 1349 din Noul Cod civil raportat la faptul ca in opinia lor litigiul fata de aceasta intervenienta este comercial, calificare pe care, sustin apelantele, gresit sentinta nu o retine. Motivele de apel vizeaza interpretarea data documentelor si inscrisurilor de la dosar, sustinand apelantele ca nu au recunoscut o obligatie de plata, conditia platii fiind stabilita de emitentii avizului, respectiv acordului pe care l-au solicitat, in documentele de acordare a acestora, conditii ramase fara actualitate prin trecerea terenului in proprietatea publica a statului. (supra nr. 8).

46. Prin concluziile scrise depuse in acest dosar de recurs, cum rezulta si din evocarea lor (supra. 34-35), sustinerea intimatelor este in sensul realitatii continutului documentelor pe care instanta de fond le-a avut in vedere cu privire la obligatia de plata in solutionarea pricinii, dar nuantat, in sensul ca prin adoptarea de catre intervenientul accesoriu Consiliul Judetean A. a Hotararii de Consiliu nr. 70 din 12 martie 2009, acesta a aprobat neconditionat transferul terenului in speta, nemaisubzistand conditionarile, inclusiv de plata a lucrarilor, care au existat prin Hotararea nr. 266/2008 prin care intervenientul accesoriui si-a dat acordul de principiu asupra transferului.

47. Inalta Curte constata, in primul rand, ca instanta de apel a incalcat limitele devolutiunii, critica adusa de recurenta-reclamanta sub acest aspect, al incalcarii art. 294 alin. (1) C. proc. civ. in ce o priveste, fiind intemeiata.

48. Decizia atacata pune in discutie la modul dubitativ temeiul raspunderii civile delictuale retinut de sentinta, pe care apelantii insa nu l-au criticat ca fiind art. 998 C. civ., ci l-au confirmat prin concluziile scrise din apel si prin concluziile depuse la dosarul de recurs ca sustinut si in raport cu cererea principala si fata de cererea de interventie in interes propriu. Concluzia la care ajunge instanta de apel cu privire la toate cererile cu care a fost investita instanta de fond este insa a inexistentei vreunui raport juridic, (supra nr. 9-12) a niciunui temei juridic, nici raspundere contractuala, nici raspundere delictuala, motivand ca interesul construirii autostrazii este un interes public, national, reprezentand punerea in opera a unui proiect aprobat de Guvernul Romaniei pe terenul proprietate publica a Statului roman .

49. Acest argument al deciziei ar putea echivala, cel mult, cu o cauza de exonerare de raspundere si nicidecum de inexistenta a oricarui raport juridic, deoarece ceea ce reclamantii reclama este nerespectarea obligatiilor asumate anterior transferului, in a caror indeplinire s-au increzut, cum corect retine sentinta, cu buna-credinta, in caz contrar acordurile pe care paratele le-au solicitat si avizele de care au avut nevoie din partea reclamantelor pentru realizarea autostrazii - proiect guvernamental - nu s-ar mai fi dat. De altfel, ceea ce in mod real juridic intimatele au criticat in apel este gresita interpretare a documentelor pe care instanta de fond si-a intemeiat sentinta de angajare a raspunderii, nu inexistenta oricarui raport juridic, o astfel de sustinere nefiind facuta de acestea nici in fata instantei de recurs.

50. In al doilea rand, decizia atacata ajunge la o concluzie discriminatorie pe care nici vechiul cod civil si nici cel nou nu o prevede: lipsa ab initio a oricarui raport juridic contractual sau delictual, a oricarei raspunderi cand se pune in opera, precum in cazul de fata, un proiect guvernamental.

51. Desigur, dupa o astfel de concluzie cu efect ultimativ, analiza elementelor raspunderii delictuale este o concretizare a contrarietatii considerentelor deciziei, aspect care justifica temeinicia motivului de recurs incadrat in ipoteza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de catre recurenta-reclamanta si de recurenta intervenienta in interes propriu.

52. Pozitionarea intimatelor prin intampinarile/concluziile scrise depuse in acest dosar de recurs confirma, insa, existenta elementelor raspunderii civile delictuale pe care hotararea instantei de fond o retine.

53. Astfel, intimatele nu contesta sumele cheltuite de reclamante pentru refacerea capacitatii operationale a aeroportului si nici valoarea contractului de furnizare, deci prejudiciul, nici ca investitia este rezultatul direct al realizarii centurii ocolitoare a Municipiului A., legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu pe care o afirma, dar arata ca obligativitatea acoperirii acestuia nu le revine, fiind doar structuri prin care s-au derulat lucrarile la centura ocolitoare.

54. Or, avand in vedere ca in aceasta calitate de structuri autorizate au solicitat avize si acorduri necesare demararii proiectului autostrada, ca nu s-au impotrivit conditiilor cerute de emitenti, nici conditiei de suportare a consecintelor negativ patrimoniale ale realizarii autostrazii din bugetul acesteia, distinct mentionata, ci le-au acceptat, ca transferul proprietatii terenului nu are efectul curatarii de obligatiile pecuniare care l-au facut posibil, ci al onorarii lor, ca avansarea sumelor de catre reclamante nu inseamna acoperirea prejudiciului si ca existenta unui contract de concesiune cu obiect specific este fara relevanta in analiza raporturilor dintre parti, se constata ca instanta de fond, spre deosebire de instanta de apel, a dat o interpretare corecta actelor juridice reprezentate de Acordul de principiu nr. 966/2006 emis de Aeroportul A. si acceptarii conditiilor pe care acesta le cuprinde de catre CNADNR prin inscrisul nr. 93/04.03.2009, sub aspectul confirmarii obligatiei de plata . Aceasta hotarare a interpretat corect si solicitarea de catre aeroportul reclamant a acordului intervenientei in interes propriu R. pentru reconfigurarea balizajului aeroportuar pe directia 27 si avizarea lui catre AACR din 30.05.2011, acordul R. cu privire la reconfigurarea solicitata din 16.09.2011 si avizul A.A.C.R. din 25.10.2011, precum si notificarea Ministerului Transporturilor si CNADNR, a paratelor, de catre R. cu lucrarile pe care i le-a solicitat aeroportul ca necesare, prin punerea in opera a proiectului autostrada in scopul asigurarii capacitatii de operare pe Aeroportul A. si valoarea acestora, din 09.12.2011. Instanta de recurs gaseste, astfel, intemeiat si motivul de recurs incadrat in art. 304 pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamanta si de recurenta intervenienta in interes propriu.

55. Inalta Curte constata decizia nelegala si din perspectiva motivului de nelegalitate incadrat in art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de toti recurentii, sub aspectul neaplicarii prevederilor art. 1349 alin. (1) din noul Cod civil.

56. Initial, raporturile juridice dintre parti s-au derulat in limite conventionale: oferta/acceptare. Conduita paratelor a devenit ``delictuoasa`` transformand raportul conventional intr-unul delictual la momentul la care a existat certitudinea refuzului de acoperire a prejudiciului suferit de societatile comerciale in propriul lor patrimoniu ca efect si consecinta directa a construirii autostrazii, in speta, prin notificarea adresata de CNADNR reclamantei SC Aeroportul A. SA, Consiliului Judetean si A.A.C.R. din 23 noiembrie 2011 prin care le impune ca in termen de 5 zile sa dezafecteze terenul trecut in proprietatea publica a statului de constructii si instalatii, ca urmare a limitarii capacitatii operationale si prin care le atentioneaza ca obstructionarea proprietarului in executarea lucrarilor de interes public national constituie un abuz si ca vor formula plangeri penale impotriva persoanelor ce se fac vinovate, atentionare care, in raport de data notificarii, este sub incidenta Noului Cod civil.

57. Potrivit dispozitiilor art. 1349 alin. (1) din Noul Cod civil, ``Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane``. Noua reglementare a raspunderii civile delictuale, spre deosebire de vechea reglementare continuta de art. 998 C. civ., astfel cum rezulta din definitia reprodusa pe care o contine art. 1349 alin. (1), nu mai conditioneaza explicit angajarea raspunderii civile de culpa, de greseala autorului, limitandu-se la constatarea existentei unei incalcari prin actiune ori inactiune a drepturilor, dar si a intereselor legitime ale altor persoane, alineatul 2 dispunand: ``Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.``

58. Drept urmare, daca instanta de apel ar fi facut aplicarea dispozitiilor art. 1349 din noul Cod civil in contextul in care apelantii-parati nu au contestat natura raspunderii, ca prejudiciul reclamat este consecinta construirii autostrazii, initiativa si actiune a paratelor, solutia, si din aceasta perspectiva, ar fi fost de respingere a apelurilor, nu de admitere a lor.

59. Inalta Curte a admis, in consecinta, recursurile declarate pentru considerentele si temeiurile de drept aratate si a modificat decizia atacata in sensul ca a respins apelurile declarate de parate. A mentinut, astfel, sentinta apelata cu amendamentul ca raspunderea civila delictuala pe care aceasta o retine se incadreaza in dispozitiile art. 1349 alin. (1) si (2) din Noul Cod civil.

60. In baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligati intimatii C.N.A.D.N.R. prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri T. si Guvernul Romaniei Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura si Investitii Straine la plata sumei de 16.761 lei cheltuieli de judecata reprezentand taxe judiciare de timbru catre recurenta-reclamanta SC Aeroportul SA si la 5.477 lei cu acelasi titlu catre recurenta intervenienta R.A. Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian.