Admisibilitatea actiunii in constatarea dreptului de proprietate formulata de posesorul imobilului in situatia in care ambele parti detin titluri de proprietate

In consecinta, partea care detine posesia terenului, urmarind deci confirmarea dreptului sau de proprietate, nu are posibilitatea de a exercita actiunea in revendicare ori o alta actiune in realizarea dreptului de proprietate .

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea, la data de 6.04.2006, reclamanta P.M.A.T. a chemat in judecata pe parata R.V., solicitand sa se constate preferabilitatea titlului sau de proprietate asupra terenului in suprafata de 4.000 m.p. situat in intravilanul comunei Voluntari, prin comparare cu cel al paratei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a dobandit terenul in suprafata totala de 5.000 m.p., situat in intravilanul comunei Voluntari, tarlaua 11, parcela 237/128, de la G.N. si G.A., prin contractul de schimb autentificat sub nr. x34/2000, care, la randul lor, l-au dobandit prin cumparare de la B.G., potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx50/1998. Acesta din urma a dobandit terenul de la T.M. prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. xx85/1995 la fostul Notariat de Stat Bolintin Vale; T.M. a detinut terenul in baza Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr.xxx62/2002.

A mai aratat ca parata a dobandit o suprafata de 4.000 m.p. din terenul mentionat, prin actul de adjudecare emis de BEJ I.V., in dosarul de executare nr.x1/2001, intabulat in CF nr. 1898, prin incheierea din 31.01.2002.

Parata a invocat exceptiile inadmisibilitatii actiunii si lipsei de interes in formularea cererii.

Exceptiile invocate au fost respinse, ca neintemeiate, iar, prin sentinta civila nr. 1005 din 26.02.2009 a fost admisa cererea formulata de reclamanta P.M.A.T., constatandu-se ca este proprietara terenului de 5.000 m.p., situat in intravilanul com. Voluntari, tarlaua 11, parcela 237/128, numar cadastral 82, intabulat in cartea funciara nr. 333.

Judecatoria Buftea a retinut ca reclamanta are act de proprietate si detine posesia terenului in litigiu, iar titlul sau are data mai veche si a fost inregistrat in evidentele de publicitate imobiliara anterior celui detinut de parata. In plus, autorii paratei nu au avut niciodata un act de proprietate pentru terenul in litigiu, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 fiind desfiintat cu titlu retroactiv.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata.

Prin decizia civila nr. 1006A din 05.10.2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a admis apelul, a anulat sentinta civila nr. 1005 din 26.02.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea si a constatat ca Tribunalul Bucuresti este competent material sa solutioneze cauza in prima instanta.

Prin sentinta civila nr.2185 din 07.12.2011, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a respins, ca neintemeiate, exceptiile inadmisibilitatii si lipsei de interes, invocate de parata R.V., a admis actiunea si a constatat ca titlul de proprietate al reclamantei, reprezentat de contractul de schimb autentificat sub nr. x34/2000 este preferabil titlului de proprietate al paratei, reprezentat de actul de adjudecare emis de BEJ I.V. la data de 29.11.2000.

Tribunalul a constatat, cu privire la exceptia inadmisibilitatii, ca nu poate fi primita, deoarece, reclamanta, fiind posesoarea terenului care face obiectul litigiului, nu are la indemana actiunea in revendicare, dupa cum a sustinut parata, astfel incat nu sunt incidente prevederile art. 111 teza a II-a C.proc.civ.

Exceptia lipsei de interes a fost respinsa, ca neintemeiata, retinandu-se ca reclamanta, fata de situatia suprapunerii terenului sau cu acela al paratei si fata de numeroasele litigii existente intre parti, nu are posibilitatea de a dispune liber de proprietatea sa, acesta fiind scopul spre care se tinde prin promovarea cererii de chemare in judecata; prin urmare, interesul reclamantei in formularea cererii este legitim, nascut si actual.

Asupra fondului cauzei, tribunalul a aratat ca, in fapt, reclamanta a dobandit un teren in suprafata de 5.000 mp, situat in intravilanul comunei Voluntari, de la G.N. si A. prin contractul de schimb autentificat sub nr. x34/2000. Acestia, la randul lor, au devenit proprietarii suprafetei amintite prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx50/1998 de la numitul B.G.

B.G. 1-a cumparat prin contractul autentificat sub nr. xx85/1995 de la numitul T.M., care il detinea in proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 si pentru care i s-a eliberat ulterior titlul de proprietate nr. xx26/2002. Titlul de proprietate amintit, a fost modificat prin Hotararea nr. 409 din 18.05.2004 emisa de Comisia Judeteana Ilfov, prin inscrierea suprafetei de 5000 mp in T 11 P 237/128, in loc de T 11 P 238, astfel incat reclamanta este in prezent proprietara suprafetei de 5000 mp situate in intravilanul comunei Voluntari, T 11, P 237/128.

Potrivit actului de adjudecare din data de 29.11.2000, parata R.V. este proprietara unei suprafete de teren de 4000 mp situate in comuna Voluntari, T 11, parcela 128, pe care a dobandit-o in contul unei creante pe care o avea asupra numitului T.V. Acesta detinea imobilul in urma contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 incheiat cu I.N., despre care se mentioneaza in actul de vanzare-cumparare ca il detinea prin constituirea dreptului de proprietate, conform adeverintei nr. 979/1992 si procesului-verbal de punere in posesie din data de 12.08.1992.

Terenurile celor doua parti se suprapun, potrivit concluziilor raportului de expertiza efectuate in dosarul nr. xx40/2003 al Judecatoriei Buftea.

Retinand ca reclamanta nu are la indemana actiunea in revendicare, tribunalul a procedat la examinarea titlurilor de proprietate exhibate de parti.

In analiza acestora, tribunalul a avut in vedere, pe de o parte, ca, in ciuda neregularitatilor sesizate si sustinute de parata privitor la titlul autorului reclamantei, T.M., actiunea in verificarea legalitatii lui s-a solutionat prin sentinta civila nr.5702/2007 a Judecatoriei Buftea, prin care cererea a fost respinsa ca inadmisibila, sentinta devenind irevocabila prin decizia nr. 1088/2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, dar si cu mai multe solutii de netrimitere in judecata, referitor la plangerile introduse de parata sub aspectul savarsirii unor infractiuni .

Prin urmare, titlul de proprietate nr. xx262/2002 emis pe numele lui T.M., astfel cum a fost modificat prin Hotararea din 18.05.2004 a CJI, inclusiv in ceea ce priveste suprafata de 5000 mp situata in T 11 P 237/128, care sta si la baza titlului de proprietate al reclamantei, este legal.

Pe de alta parte, tribunalul a retinut ca titlurile de proprietate ale autorilor paratei, au fost desfiintate astfel: prin Hotararea Comisiei Judetene Ilfov din 02.02.1995 s-au aprobat modificarile propuse de Comisia Locala Stefanestii de Jos, respectiv a fost anulat dreptul numitei I.N. la reconstituirea proprietatii, iar la pozitia 236 a fost trecuta si aceasta din urma, alaturi de fratele sau, T.M.; ca urmare, a fost emis titlul de proprietate nr. xxx18/1995 pentru cei doi frati, in care nu se mai face nicio mentiune referitoare la vreun teren situat in T 11 P 128.

Rezulta ca adeverinta de proprietate nr. 979/1992 si procesul-verbal de punere in posesie din 12.08.1992 pe care si parata isi intemeiaza pretentiile, desi nu au fost anulate expres, au ramas fara valoare juridica (de altfel, adeverintele de proprietate, unite cu procesele-verbale de punere in posesie faceau dovada dreptului de proprietate doar pana la eliberarea titlului).

Mai mult, prin sentinta civila nr. 2874 din 06.10.2004, pronuntata de judecatorie, s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 incheiat intre vanzatoarea I.N. si cumparatorul T.V.V., partile fiind repuse in situatia anterioara

Retinandu-se, asadar, ca titlurile persoanelor de la care parata a dobandit prin adjudecare terenul in litigiu, au fost desfiintate, ca dreptul reclamantei dobandit prin contractul de schimb autentificat sub nr. xx4/2000 se fundamenteaza pe legalitatea nerasturnata a actelor ce il preced, ca reclamanta si-a intabulat mai intai dreptul in cartea funciara la data de 16.03.2000, in timp ce parata si-a inscris actul de adjudecare la data de 31.01.2002, dupa cum cea dintai a facut si dovada achitarii taxelor si impozitelor aferente terenului incepand din anul 2003, tribunalul, in baza dispozitiilor art. 111 C.proc.civ., a admis cererea de chemare in judecata si a constatat ca titlul de proprietate al reclamantei, reprezentat de contractul de schimb autentificat sub nr. xx4/2000 este preferabil titlului de proprietate al paratei, reprezentat de actul de adjudecare emis de BEJ I.V. la data de 29.11.2000.

Apelul declarat de parata R.V. impotriva acestei sentinte a fost respins, ca nefondat, prin decizia civila nr. 431 A din 11.12.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila.

Curtea de Apel a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 111 C.pr.civ.: ``Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept . Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului."

Actiunea in realizarea dreptului, este aceea prin care reclamantul pretinde obligarea paratului la respectarea dreptului subiectiv ce i-a fost incalcat; o astfel de actiune este actiunea in revendicare, care, desi nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata, in doctrina si practica judiciara a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere instantei sa i se stabileasca dreptul de proprietate asupra bunului si sa redobandeasca posesia lui de la cel care il stapaneste fara a fi proprietar.

In speta, astfel cum rezulta din probele administrate in fata instantei de fond cat si din declaratiile martorilor audiati de instanta de apel, intimata-reclamanta detine posesia terenului in litigiu, situatie in care aceasta nu poate cere realizarea dreptului sau pe calea actiunii in revendicare, neavand calitatea de proprietar neposesor. In aceasta situatie, practica judiciara si literatura de specialitate sunt unanime in a considera ca actiunea in constatare este deschisa proprietarului care se gaseste in posesia bunului, atunci cand este necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa i se recunoasca si sa i se consolideze dreptul sau, daca dovedeste ca acest drept ii este contestat de parat, situatie in care interesul proprietarului pentru promovarea actiunii in constatare deriva din pericolul contestarii sau incalcarii dreptului sau de catre parat.

In speta, intimata-reclamanta a facut dovada ca apelanta-parata i-a contestat dreptul de proprietate, prin promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a rectificarii titlului de proprietate nr. xxx62/2002 emis pe numele lui T.M., care sta la baza titlului de proprietate al reclamantei, precum si prin alte numeroase litigii.

De asemenea, curtea de apel a retinut ca astfel cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in dosarul nr. xx40/2003 al Judecatoriei Buftea si dupa cum chiar partile au recunoscut, terenurile detinute de cele doua parti se suprapun, astfel ca intimata-reclamanta justifica un interes legitim, nascut si actual in promovarea cererii de chemare in judecata .

In consecinta, a fost apreciata ca fiind legala solutia de respingere a exceptiilor prin care s-a invocat inadmisibilitatea actiunii si lipsa de interes in formularea cererii de chemare in judecata .

A mai retinut instanta de apel ca, in conditiile in care intimatei-reclamante ii este deschisa calea actiunii in constatare, iar prin cererea de chemare in judecata s-a aratat in mod neechivoc ca aceasta este calea pe care reclamanta a inteles sa o promoveze, indicand ca temei al cererii sale dispozitiile art. 111 din C.proc.civ., instanta de fond nu avea de ce sa schimbe calificarea data de parte, riscand in acest mod sa incalce principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil si este reglementat expres in art. 129 alin. (6) C.pr.civ.

Promovarea de catre intimata-reclamanta a unei actiuni in constatare nu a avut ca scop eludarea normelor legale in materia taxelor de timbru, in acest sens fiind faptul ca intimata-reclamanta nu avea deschisa o actiune in realizarea dreptului, revendicarea avand ca finalitate redobandirea posesiei bunului, ceea ce nu se pune problema in prezenta cauza. Pentru aceste considerente, curtea de apel a apreciat ca tribunalul a dat o corecta calificare actiunii cu care a fost investita si a stabilit taxa de timbru legala, datorata de intimata-reclamanta conform dispozitiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, au fost gasite neintemeiate criticile formulate de apelanta-parata asupra modului in care a fost solutionat fondul cauzei, curtea de apel retinand ca:

Prin contractul de schimb autentificat sub nr. x34/2000, intimata-reclamanta a dobandit de la G.N. si A. dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 5000 mp, situat in intravilanul comunei Voluntari, T 11, P 128. Vanzatorii, la randul lor, dobandisera in proprietate terenul, in baza

contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx50/1998, de la numitul B.G. Acesta dobandise dreptul de proprietate asupra terenului in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx85/1995 incheiat cu numitul T.M., care il detinea in proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 si pentru care i s-a eliberat ulterior titlul de proprietate nr. xx26/2002. Acest titlul de proprietate a fost modificat prin Hotararea din 18.05.2004 emisa de Comisia Judeteana Ilfov, prin inscrierea suprafetei de 5000 mp in T 11 P 237/128, in loc de T 11 P 238, astfel incat intimata-reclamanta este in prezent proprietara suprafetei de 5000 mp situate in intravilanul comunei Voluntari, T 11, P 237/128.

Neregularitatile sesizate si sustinute de apelanta-parata privitor la titlul autorului reclamantei, T.M., nu pot fi analizate in prezentul litigiu, nelegalitatea acestui act putand fi contestata de persoana interesata doar prin actiunile specifice Legii nr. 18/1991.

De altfel, legalitatea acestui titlu a facut obiectul litigiului solutionat prin sentinta civila nr. 5702/2007 a Judecatoriei Buftea, prin care s-a respins ca inadmisibila cererea in constatarea nulitatii rectificarii titlului de proprietate nr. xx26/2002, hotarare ce a ramas irevocabila prin decizia nr. 1088 din 06.06.2008 a Tribunalului Bucuresti, dar si analizei organelor de cercetare penala investite cu plangerile introduse de apelanta-parata sub aspectul savarsirii unor infractiuni . Prin urmare, titlul de proprietate nr. xx262/2002 emis pe numele lui T.M., astfel cum a fost modificat prin Hotararea nr. 409 din 18.05.2004 a Comisiei Judetene Ilfov, inclusiv in ceea ce priveste suprafata de 5000 mp situata in T 11 P 237/128, care sta si la baza titlului de proprietate al intimatei reclamante, este, in prezent, perfect legal.

In ceea ce o priveste pe apelanta, curtea de apel a retinut ca aceasta a dobandit prin actul de adjudecare din data de 29.11.2000, dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 4000 mp situate in comuna Voluntari, T 11, parcela 128, in contul unei creante pe care o avea asupra numitului T.V. Acesta detinea imobilul in temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 incheiat cu I.N. In cuprinsul acestui act se mentioneaza ca vanzatoarea detinea terenul ce a facut obiectul vanzarii prin constituirea dreptului de proprietate, conform adeverintei nr. 979/1992 si procesului-verbal de punere in posesie din data de 12.08.1992.

Adeverinta de proprietate si procesul-verbal de punere in posesie faceau dovada dreptului de proprietate doar pana la eliberarea titlului. Or, prin Hotararea Comisiei Judetene Ilfov nr.385 din 02.02.1995 s-au aprobat modificarile propuse de Comisia Locala Stefanestii de Jos, respectiv in anexa 2a, pozitia 156, s-a anulat numitei I.N. dreptul la reconstituirea proprietatii, aceasta fiind trecuta la pozitia 236, alaturi de fratele sau, T.M., fiind emis titlul de proprietate nr. xx318/1995 pentru cei doi frati in care nu se mai face nicio mentiune referitoare la vreun teren situat in T 11 P 128.

Prin urmare, in mod corect a apreciat instanta de fond ca, desi adeverinta de proprietate nr. 979/1992 si procesul-verbal de punere in posesie din 12.08.1992 nu au fost anulate expres, acestea au ramas fara valoare juridica prin emiterea titlului de proprietate nr. xx318/1995.

Cu toate acestea, ulterior emiterii acestui titlu de proprietate, numita I.N. a folosit adeverinta nr. 979/1992 si procesul-verbal de punere in posesie din data de 12.08.1992 pentru vanzarea convenita cu numitul T.V.V., mentionandu-le in cuprinsul actului autentificat sub nr. xx87/1997, ca reprezentand titlul in baza caruia vanzatoarea a dobandit terenul.

De altfel, prin sentinta civila nr. 2874 din 06.10.2004, pronuntata de Judecatoria Buftea, s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 incheiat intre vanzatoarea I.N. si cumparatorul T.V.V. si repunerea partilor in situatia anterioara, instanta retinand ca pentru terenul ce a facut obiectul acestui contract s-a eliberat titlu de proprietate in favoarea altei persoane .

Asadar, curtea de apel a constatat ca titlurile persoanelor de la care apelanta-parata a dobandit, prin adjudecare, terenul in litigiu, au fost desfiintate, in timp ce dreptul intimatei-reclamante, dobandit prin contractul de schimb autentificat sub nr. xx4/2000, se fundamenteaza pe acte a caror legalitate nu a fost rasturnata.

In plus, intimata-reclamanta si-a intabulat mai intai dreptul in cartea funciara nr. 333 Voluntari la data de 16.03.2000, in timp ce parata si-a inscris actul de adjudecare la data de 31.01.2002; de altfel, la data cand apelanta-parata a dobandit terenul in baza actului de adjudecare (29.11.2000), dreptul de proprietate al intimatei-reclamante era inscris in cartea funciara (16.03.2000).

Impotriva acestei decizii a declarat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 7 C.proc.civ., parata R.V.

In dezvoltarea motivelor de recurs, intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenta-parata a sustinut, sub un prim aspect, ca decizia recurata este nelegala intrucat instantele de fond si apel au aplicat dispozitiile art. 111 C.p.c desi acestea nu erau incidente in cauza.

Astfel, a aratat recurenta-parata ca prin dispozitia finala a art. 111 C.pr.civ s-a consacrat caracterul subsidiar al actiunii in constatare care poate fi folosita numai in cazul in care nu poate fi exercitata o actiune in realizarea dreptului si in cauza, intimata-reclamanta, solicitand compararea titlurilor de proprietate si constatarea preferabilitatii titlului sau a exercitat de fapt o actiune in realizarea dreptului, intemeiata pe dispozitiile art. 111 C.pr.civ. care trebuia calificata de instanta ca o actiune in revendicare de drept comun.

In opinia recurentei-parate, solutiile pronuntate de instantele de fond si apel releva o gresita intelegere a dispozitiilor art. 111.C.pr.civ., neputand fi primita constructia juridica a instantei de apel bazata pe imprejurarea ca intimata-reclamanta detine posesia terenului in litigiu, fapt care ar fi pus-o in imposibilitatea de a solicita realizarea dreptului sau pe calea actiunii in revendicare de vreme ce aceasta avea la dispozitie actiunea posesorie care apara posesia si, prin ea, proprietatea .

Mai mult, in conditiile in care intimatei-reclamante, care a cerut constatarea unui drept, i se opune un act prin care recurentei-parate i s-a constituit un drept propriu, nu putea fi promovata o actiune in constatare ci trebuia ca, printr-o actiune in realizare, sa se solicite anularea titlului de proprietate al recurente-paratei. A mai aratat recurenta-parata ca, din aceasta perspectiva, pentru promovarea unei asemenea actiuni interesul trebuie sa fie legitim, sa nu contravina legislatiei in vigoare, care considera inadmisibila actiunea in constatare daca intimata-reclamanta are deschisa calea in realizarea dreptului. Pe de alta parte, prin actiunea in constatare promovata, care vizeaza obtinerea unei hotarari care nu constituie titlu executoriu, intimata reclamanta nu justifica un interes in formularea cererii de chemare in judecata .

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a sustinut ca interpretarea eronata a dispozitiilor art. 111 C.pr.civ a condus la incalcarea dispozitiilor art. 2 din Legea nr.146/1997, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Astfel, in mod gresit a fost respinsa exceptia insuficientei timbrari a cererii de chemare in judecata, in conditiile in care s-a facut o calificare gresita a acestei cereri.

A sustinut recurenta-parata ca obiectul cererii de chemare in judecata este evaluabil in bani, fiind aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr.146/1997.

In sustinerea acestei afirmatii s-a aratat ca Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, prin decizia civila nr 1006 A din 5.10.2010, care nu a fost atacata de niciuna dintre partile din dosar, a stabilit ca obiectul cererii deduse judecatii este "un obiect evaluabil in bani" iar pentru a stabili competenta instantei in solutionarea litigiului in discutie a avut in vedere concluziile raportului de expertiza referitoare la valoarea de circulatie a terenului in discutie la data la care intimata-reclamanta a sesizat Judecatoria Buftea, valoare care depaseste suma de 500.000 lei.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., s-a aratat ca exista o contradictie flagranta intre dispozitivul hotararii recurate (si al sentintei), prin care actiunea promovata de intimata reclamanta a fost admisa in baza dispozitiilor art. 111 C.pr.civ si considerente, care se axeaza exclusiv pe compararea titlurilor partilor, operatiune specifica actiunii in revendicare.

A sustinut recurenta-parata ca, intr-o asemenea actiune (in revendicare), intimata-reclamanta este obligata sa dovedeasca identitatea imobilului revendicat cu cel al autorilor sai pentru a pretinde ca are un drept de proprietate si ca, in lipsa acestei dovezi, actiunea trebuie respinsa deoarece "idem est non esse non probari"; ocuparea cu rea-credinta de catre intimata reclamanta a suprafetei de teren in discutie neputand crea in favoarea acesteia o posesie utila pe care sa o poata opune recurentei-parate in cadrul actiunii pe care a promovat-o.

Cu referire la compararea titlurilor de proprietate, recurenta-parata a aratat ca instantele de fond si apel trebuiau sa compare drepturile autorilor de la care acestea provin si sa observe ca are castig de cauza partea care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil, ca o aplicatie a principiului "nemo plus juris ad alium transferrepotest, quam ipse habet".

A sustinut recurenta-parata ca a dobandit terenul in suprafata de 4000 mp, situat in comuna Voluntari, T11, P128, prin actul de adjudecare emis de BEJ I.V. si intabulat in CF nr 1898 cu incheierea din 31.01.2002 in contul unei creante pe care o avea impotriva debitorului T.V. In actul de adjudecare mentionat se precizeaza ca terenul este grevat de sarcini in favoarea creditoarei adjudecatar R.V., si anume sub nr. 11431/1997 inscriptie ipotecara, sub nr. 351/1998 inscriptie ipotecara; sub nr. 126 C si 127 C/2000 comandament; sub nr. 1 C, 2 C/2001 comandament, rectificare in sensul ca lotul este 128 si nu 28 ; sub nr. 46,47/2000 interdictii; sub nr. 73/2001 somatie executor si sub nr. 3629 rol fiscal. Acest act de adjudecare nu a fost pana in prezent anulat.

Prin decizia civila nr 1176 din 24 mai 2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a fost respins recursul declarat de intimata-reclamanta impotriva deciziei civile nr. 483 din 19 septembrie 2005, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila prin care s-a respins cererea sa de constatare a nulitatii absolute a actului de adjudecare mentionat mai sus,

La pronuntarea acestei decizii, instanta de recurs a retinut ca terenul de 5000 mp detinut de intimata-reclamanta P. si respectiv de 4000 mp detinuti de parata se suprapun partial insa disputa juridica poate fi solutionata pe calea actiunii in revendicare.

Recurenta-parata a expus istoricul transmisiunilor anterioare ale dreptului de proprietate, aratand ca autorul sau a achizitionat terenul in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 de la I.N. careia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin adeverinta nr. 979/1992, emisa de Comisia pentru aplicarea Legii nr 18/1991; hotararea comisiei municipale din 28.11.1991 a stabilit dreptul de proprietate al paratei pentru suprafata de 5000 mp prevazuta in anexa 19 la pozitia 42.

Primaria Comuniei Stefanesti a emis procesul-verbal prin care parata a fost pusa in posesie la data de 12.08.1992 fiind identificat terenul in tarlaua nr. l1, parcela nr.128. Cu referire la titlul intimatei-reclamante s-a aratat ca autorul acesteia, T.M., a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de teren de 5000 mp prin adeverinta 674/1992. Dreptul sau de proprietate asupra unul teren arabil in extravilanul comunei Voluntari a fost transmis prin actul de vanzare-cumparare nr. xx85/1995 lui B.G. Pentru acest teren dobandit in baza adeverintei nr 674/1992 a fost pus in posesie printr-un proces verbal fara numar de inregistrare si data si fara a se mentiona coordonatele cadastrale ale terenului.

B.G. prin contractul de vanzare-cumparare nr. xx50/1998 a vandut lui G.A. terenul de 5000 mp situat insa in intravilanul Comunei Voluntari, tarlaua 11, parcela 128.

Prin contractul de schimb nr. x34/2000, intimata-reclamanta P.M. a dobandit terenul de 3000 mp, tarlaua 11, parcela 128 cu nr. cadastral 82,

A sustinut ca autorul reclamantei-intimate T.M. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren arabil in extravilanul comunei Voluntari, insa in mod inexplicabil, proprietarul ulterior, B.G., reuseste sa vanda acest teren fixandu-i coordonatele in intravilan, in zona Pipera, tarlaua 11, parcela 128, in contradictie vadita cu continutul adeverintei nr. 674/1992 si a procesului verbal de punere in posesie emis in baza ei.

In opinia recurentei-parate, din compararea titlurilor autorilor partilor rezulta ca acestea se refera la terenuri diferite, cu atat mai mult cu cat nu exista la dosar schitele intocmite de autorii intimatei-reclamantei care au stat la baza vanzarilor succesive prin contractele xx85/1995 si xx50/1998, iar din schita eliberata de Primaria Comunei Voluntari la data de 8 decembrie 1997, rezulta ca autorul sau, T.V., a fost proprietarul suprafetei de teren de 5000 mp.

De asemenea, a aratat ca nu poate fi primita sustinerea ca adeverinta autorului sau, inregistrata sub nr. 979/1992, ar fi fost anulata prin Hotararea nr. 385 din 2 februarie 1995 a Comisiei Bucuresti si SAI deoarece anularea pozitiei 156 pentru aceasta autoare priveste un alt amplasament. Hotararea Comisiei Municipale nr. 29 din 28.11.1991 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5000 mp autoarei paratei I.N. se referea la anexa 19 pozitia 42. Or, planul de situatie scara 1:2000 "legenda-teren lui T.V. din contractul de vanzare-cumparare nr. xx87/1997" demonstreaza ca terenul in discutie a apartinut numitei I.N.

In consecinta, titlul intimatei-reclamante se refera la un teren de 5000 mp aflat pe alt amplasament.

In plus, intimata-reclamanta, in timpul proceselor cu parata a obtinut titlul de proprietate modificat succesiv in asa fel ca parcelele lor sa se suprapuna. in realitate, autorul intimatei-reclamante a decedat in 1997, titlul sau de proprietate nr. xx262 a fost emis la data de 23 decembrie 2002, rectificat prin hotararea nr. 409 din 18 mai 2004 de Comisia Stefanestii de Jos. Ca urmare a acestor rectificari a fost emisa hotararea pentru suprafata de 5000 mp situata in tarlaua 11, parcela 238/ 128.

Pentru a se ajunge la suprapunerea cu tarlaua 11, parcela 128 detinuta de parata au fost intocmite 3 procese verbale de punere in posesie: procesul-verbal de punere in posesie nedatat care a fost deja mentionat, procesul-verbal de punere in posesie nr. x22/2002 care indica tarlaua 11 parcela 238/128 nesemnat de T. (decedat in 1997) si de specialistul de masuratori topografice, precum si procesul-verbal de punere in posesie din 29 aprilie 2004 care indica tarlaua 11 parcela 237/128 nesemnat de T. (decedat in 1997) si de specialistul in masuratori topografice, eliberat dupa emiterea titlului de proprietate .

A concluzionat recurenta-parata ca in toate actele de proprietate, inclusiv in titlul de proprietate si in procesele-verbale de punere in posesie, denumirea parcelei apartinand intimatei-reclamante P.M.A.T. este de 237/128, ceea ce denota ca terenul acesteia se afla pe un alt amplasament. Mai mult, Primaria Comunei Stefanestii de Jos nu a depus copie de pe registrul agricol de la data intrarii in C.A.P a autorilor sai cu toate diligentele depuse in instanta, in conditiile in care actul respectiv putea face dovada dreptului de proprietate al autorilor lor asupra amplasamentului parcelei nr. 128 in discutie. Pentru identitate de ratiune era necesara depunerea la dosarul cauzei a schitelor cadastrale care au stat la baza modificarii titlurilor de proprietate si schitele in conformitate cu care s-au facut vanzarile succesive de catre autorii reclamantei-intimate.

Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, inscrisurile de la dosar si dispozitiile legale incidente in speta, Inalta Curte a constatat ca recursul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin prima critica de recurs, recurenta-parata a sustinut ca dispozitiile art. 111 C.proc.civ. au fost gresit aplicate in speta.

Critica nu este fondata.

Acest articol reglementeaza posibilitatea partii care justifica un interes, de a solicita constatarea, pe cale judiciara, a existentei sau inexistentei unui drept, insa numai in ipoteza in care nu poate cere realizarea dreptului; aceasta din urma conditie, instituie caracterul subsidiar al actiunii in constatare.

Prin recursul pendinte, recurenta-parata a sustinut, pe de o parte, ca actiunea promovata de reclamanta este de fapt o actiune in realizarea dreptului, intemeiata gresit pe dispozitiile art. 111 C.proc.civ., iar pe de alta parte ca intimata-reclamanta nu are deschisa procedura reglementata de acest articol intrucat poate promova o actiune posesorie ori o actiune in constatarea nulitatii titlului de proprietate al paratei.

Cu referire la natura cererii de chemare in judecata, dupa scopul material urmarit de reclamant, Inalta Curte retine ca in mod corect aceasta a fost calificata de instantele de fond si apel ca fiind o actiune in constatarea dreptului de proprietate, intemeiata pe dispozitiile art. 111 C.proc.civ.

In ceea ce priveste caracterul subsidiar al acesteia, sunt nefondate sustinerile recurentei-parate conform carora nu poate fi primit rationamentul juridic expus de instanta de apel in sensul ca intimata-reclamanta nu are deschisa calea actiunii in realizare (cu referire la actiunea in revendicare) intrucat aceasta detine posesia bunului si aceasta deoarece intimata-reclamanta ar putea exercita actiunea posesorie.

Ceea ce este de esenta actiunilor posesorii, este ca acestea apara posesia ca stare de fapt, protejata juridic, impotriva tulburarilor provenite de la terti, fara a pune in discutie fondul dreptului. Ele tind la redobandirea posesiei (respectiv a elementului corpus).

In speta, reclamanta urmareste confirmarea dreptului sau de proprietate si, conform situatiei de fapt retinute de instantele de fond, se afla in stapanirea bunului, astfel ca exercitarea unei actiuni posesorii nu ar fi de interes in cauza.

Asa cum a retinut si instanta de apel, in situatia particulara dedusa judecatii intimata-reclamanta, care detine posesia terenului in litigiu, nu are posibilitatea de a exercita actiunea in revendicare ori o alta actiune in realizarea dreptului de proprietate .

In ceea ce priveste actiunea in constatarea nulitatii titlului de proprietate al paratei, Inalta Curte a retinut ca intimata-reclamanta a solicitat in dosarul cu nr. xx93/3/2003, constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare intocmit de executorul judecatoresc I.V., la data de 29.11.2011, insa cererea a fost respinsa, mentionandu-se ca suprapunerea partiala a terenurilor detinute de parti deschide calea proprietarului care nu detine posesia bunului, la exercitarea actiunii in revendicare.

In consecinta, fata de imprejurarea ca partile au exhibat titluri de proprietate asupra terenului in litigiu, ca intimata-reclamanta detine posesia bunului iar dreptul sau este contestat de recurenta-parata, Inalta Curte a retinut ca intimata-reclamanta justifica un interes in promovarea cererii de constatare a dreptului sau de proprietate, iar cererea este admisibila, dispozitiile art. 111 C.proc.civ., fiind corect interpretate si aplicate in cauza.

Sub aspectul justificarii unui interes legitim este lipsit de relevanta ca hotararea pronuntata nu este susceptibila de executare silita de vreme ce intimata-reclamanta detine bunul si urmareste doar confirmarea dreptului sau de proprietate, in contra recurentei-parate care invoca un drept de proprietate asupra aceluiasi bun (respectiv asupra partii de teren care face obiectul suprapunerii titlurilor partilor).

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, prin care s-a sustinut ca sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu referire la art. 2 din Legea nr. 146/1997, Inalta Curte a retinut ca este nefondat.

Sub un prim aspect, se impune a se face precizarea ca solutionarea de catre instantele inferioare a cererilor fara perceperea in mod corect a taxelor judiciare de timbru nu afecteaza valabilitatea hotararilor ci, in temeiul dispozitiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, instantele investite cu solutionarea cailor de atac, vor dispune obligarea titularilor cererilor la plata taxelor de timbru datorate.

Conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru datorata pentru cererile avand ca obiect constatarea existentei sau neexistentei unui drept, facute in cadrul art. 111 C.proc.civ. era la data introducerii actiunii de 19 lei.

Nu constituie un argument in sustinerea acestui motiv de recurs faptul ca stabilirea competentei primei instante s-a facut dupa criteriul valoric si aceasta deoarece taxa de timbru in suma de 19 lei a fost perceputa in temeiul dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 146/1997 care prevede o taxa fixa pentru cererile intemeiate pe dispozitiile art. 111 din Codul de procedura civila, iar nu ca urmare a gresitei calificari a dreptului dedus judecatii ca fiind nepatrimonial.

Pentru motivele expuse, in speta nu se impune insa obligarea reclamantei la plata vreunei sume de bani cu titlu de taxa judiciara de timbru.

Al treilea motiv de recurs, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., prin care a fost reclamata "o contradictorialitate flagranta intre dispozitivul hotararilor recurate ...si justificarea din considerente" este, de asemenea, nefondat

Avand in vedere ca obiectul recursului il constituie decizia data in apel, au fost examinate pretinsele contradictii intre dispozitivul si considerentele deciziei recurate.

Prin acest motiv de recurs, recurenta-parata a sustinut, pe de o parte ca atat prima instanta, cat si instanta de apel au expus, in argumentarea solutiei de admitere a actiunii in constatarea dreptului de proprietate al intimatei-reclamante, considerente specifice actiunii in revendicare, iar pe de alta parte ca nu s-a procedat la compararea titlurilor autorilor partilor si ca, in realitate, titlul de proprietate al intimatei-reclamante priveste de fapt un alt amplasament.

Din perspectiva criticilor de nelegalitate care pot fi subsumate ipotezelor art. 304 pct.7 C.proc.civ., Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Intre dispozitivul deciziei nr. 431 A din 11.12.2012, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-parata R.V. impotriva sentintei civile nr. 2185 din 07.12.2011, pronuntate de Tribunalul Bucuresti si considerentele acesteia nu exista nicio contradictie de natura sa atraga incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 7 C.proc.civ.

Imprejurarea ca tribunalul, prin sentinta pronuntata, a constatat preferabilitatea dreptului reclamantei utilizand o tehnica atipica de redactare a dispozitivului hotararii de admitere a actiunii in constatare (cea uzuala fiind in practica de constatare a dreptului), iar curtea de apel a apreciat drept temeinica si legala sentinta, nu are semnificatia incalcarii vreunei dispozitii legale, de vreme ce, fata de scopul urmarit de reclamanta, de constatare a dreptului sau de proprietate in contradictoriu cu parata care, la randul sau detine un titlu de proprietate, instanta de judecata procedeaza, dupa identificarea bunului in litigiu si stabilirea situatiei de fapt, la analiza titlurilor de proprietate exhibate de parti in vederea stabilirii titularului dreptului de proprietate .

Tinand seama ca titlurile partilor provin de la autori diferiti, in mod corect au fost analizate transmisiunile succesive.

Inalta Curte a retinut, pe baza situatiei de fapt expuse de instantele de fond (si care nu face obiectul cercetarii in recurs intrucat tine de temeinicia iar nu de legalitatea hotararii), ca terenurile asupra carora poarta drepturile de proprietate dobandite de parti se suprapun pe o suprafata de 4000 mp, suprafata care se afla in posesia intimatei-reclamante, care a dobandit un teren in suprafata totala de 5000 mp prin contractul de schimb autentificat sub nr. x34/2000.

La randul sau recurenta-parata detine, ca titlu de proprietate, actul de adjudecare din data de 29.11.2000 intocmit de BEJ I.V., pentru suprafata de 4000 mp de teren, situata in comuna Voluntari, T 11, parcela 128, pe care a dobandit-o in contul unei creante pe care o avea asupra numitului T.V.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 7 C.proc.civ., (conform caruia hotararea poate fi modificata atunci cand nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii), Inalta Curte a retinut ca decizia recurata nu intra sub incidenta acestui motiv de recurs, aceasta prezentand atat elementele de fapt relevante cat si analiza detaliata a fiecarui motiv de apel.

Din cuprinsul deciziei recurate rezulta cu claritate argumentele pentru care, in urma examinarii titlurilor partilor si ale autorilor acestora, s-a dat eficienta titlului intimatei-reclamante. in plus, instanta de judecata are obligatia de a motiva solutia data fiecarui capat de cerere, iar nu sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea cererilor formulate.

In raport de considerentele deja expuse, Inalta Curte a apreciat ca nu este necesara reluarea prezentarii operatiunilor juridice incheiate de catre autorii celor doua parti.

Astfel, instanta de apel nu numai ca a examinat si titlurile autorilor partilor dar a aratat in motivarea deciziei ca doua elemente importante care au condus la constatarea dreptului de proprietate al intimatei-reclamante au constat in desfiintarea cu efect retroactiv a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xx87/1997 incheiat intre vanzatoarea I.N. si cumparatorul T.V.V. si repunerea partilor in situatia anterioara; de asemenea, a retinut ca pentru terenul ce a facut obiectul acestui contract s-a eliberat titlu de proprietate in favoarea altei persoane si ca vanzatoarea I.N. a utilizat adeverinta de proprietate nr. 979/1992 si procesul-verbal de punere in posesie din 12.08.1992, ulterior eliberarii titlului de proprietate pentru terenul in litigiu.

Criticile prin care recurenta-parata pune in discutie valabilitatea actelor de punere in posesie ale autorului intimatei-reclamante, amplasamentul terenului si necesitatea administrarii de noi probe exced controlului de legalitate intrucat vizeaza interpretarea probelor si stabilirea situatiei de fapt .

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Inalta Curte a respins recursul, ca nefondat.