Limitele controlului judecatoresc din perspectiva prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.

De aceea, referirile recurentei la o pretinsa exceptie a lipsei de interes, ca si cele care vizeaza inexistenta unei creante certe, lichide si exigibile a partii adverse sunt aspecte de fond, care exced controlului de legalitate ce poate fi facut in actiunea in anulare si, desigur, in recursul indreptat impotriva sentintei pronuntate intr-o asemenea actiune .

Nota: * In prezenta decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod de procedura civila.
** In acelasi sens sunt : Decizia nr. 1836/24.04.2013 publicata in Buletinul Casatiei nr. 12/2013, Decizia nr. 3311/14.10.2010 publicata in Buletinul Casatiei nr. 2/2011.

Prin sentinta civila nr. 2/PI/18.03.2013, Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, a respins actiunea in anulare formulata de petenta SC D. SRL impotriva sentintei arbitrale nr. 108/29.10.2012 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis, in contradictoriu cu intimata SC L.S. SRL.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca petenta a invocat, in esenta, aspecte privind nulitatea hotararii arbitrale, raportat la gresita constituire a tribunalului arbitral, la lipsa procedurii concilierii prealabile, la insusirea unui raport de expertiza pe care l-a apreciat a fi nul; totodata, a expus critici ce tin de dreptul la aparare al partii adverse.

Curtea de apel a constatat, in ceea ce priveste incidenta art. 358 C.proc.civ. si art. 6 din Regulamentul Curtii de Arbitraj, raportat la termenele si modalitatea de constituire a instantei arbitrale, ca procedura a fost pe deplin respectata; mai mult, a notat ca in componenta tribunalului arbitral au intervenit numeroase schimbari determinate de cererile de recuzare promovate chiar de catre SC D. SRL.

Pe de alta parte, a apreciat ca lipsa indicarii in dispozitivul sentintei arbitrale a caii de atac si a termenului in care aceasta putea fi formulata nu constituie un motiv de nulitate a hotararii, deoarece nu este cuprins in enumerarea art. 364 C.proc.civ., dar si ca partea a fost reprezentata la dezbateri de un avocat, asa incat a beneficiat de consiliere juridica de specialitate; totodata, a subliniat ca art. 365 alin. (2) C.proc.civ. arata in mod expres calea de atac ce se poate exercita impotriva unei hotarari arbitrale, iar petenta nu poate invoca necunoasterea legii.

In ceea ce priveste criticile aduse modului de solutionare a litigiului, prima instanta le-a considerat ca fiind lipsite de relevanta, notand, totusi, ca starea conflictuala dintre parti s-a declansat in anul 2009, cand parata-reclamanta din actiunea arbitrala a introdus pe rolul Tribunalului Timis o actiune, ulterior scoasa de pe rol si trimisa instantei arbitrale, asa incat a apreciat ca actiunea nu este nici prescrisa, ca nu poate fi invocata lipsa procedurii prealabile, ca nu se poate retine incidenta puterii de lucru judecat, dar si ca nu se poate sustine nulitatea hotararii arbitrale, atat timp cat s-a intemeiat, intre altele, pe un raport de expertiza administrat in conditii de contradictorialitate intre aceleasi parti, cu privire la aceleasi raporturi juridice . De altfel, Curtea a constatat ca aceste aspecte au fost pe larg analizate in hotararea arbitrala, care si-a motivat amplu solutia, nu doar in ceea ce priveste fiecare exceptie invocata, ci si fondul .

In final, prima instanta a mai notat ca prin concluziile scrise petenta a invocat lipsa de interes a partii adverse, precum si inadmisibilitatea actiunii; retinand ca aceste aspecte au fost totusi supuse analizei instantei arbitrale, le-a omis din analiza sa in cadrul considerentelor sentintei date in actiunea in anulare, in raport de tardivitatea invocarii lor.

Asadar, in esenta, apreciind ca petenta nu si-a structurat motivele in vreunul dintre cele prevazute limitativ de art. 364 C.proc.civ., prima instanta a respins actiunea in anulare.

Impotriva acestei sentinte, SC D. SRL a declarat recurs, solicitand modificarea sa in totalitate; in finalul cererii de recurs a pretins, insa, casarea hotararii atacate si, in rejudecare, admiterea actiunii in anulare.

In motivare, recurenta a indicat motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C.proc.civ., dar a evocat si art. 3041 C.proc.civ.

In dezvoltarea motivelor de recurs, petenta a sustinut ca instanta de fond a incalcat prevederile art. 354 si 358 C.proc.civ., dar si art. 25 din Regulamentul Curtii de Arbitraj, dar si ca nu a luat in discutie exceptiile invocate in ultimul alineat al actiunii in anulare.

Astfel, a sustinut ca tribunalul arbitral a fost constituit cu incalcarea art. 25 din Regulamentul Curtii de Arbitraj, deoarece nu i s-a permis ca in termenul legal de 20 de zile sa isi desemneze un arbitru - acesta fiind desemnat de catre Curtea de Arbitraj inlauntrul aceluiasi termen, aspect care infrange egalitatea de tratament a partilor si atrage incidenta art. 358 C.proc.civ.

De asemenea, a mai aratat ca instanta nu a luat in discutie exceptia lipsei procedurii prealabile, nici exceptia lipsei de interes, desi aceasta din urma a fost invocata nu doar in concluziile scrise, cum a retinut prima instanta, ci si in ultimul alineat al actiunii in anulare; recurenta a circumscris aceste critici art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In final, a solicitat sa se constate ca intimata nu detine o creanta certa, lichida si exigibila asupra sa, precum si faptul ca sentinta atacata nu este motivata in drept .

Analizand actele dosarului, precum si sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Inalta Curte a retinut urmatoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine subliniata maniera improprie in care recurenta si-a formulat criticile, pe care le-a indreptat mai degraba in directia hotararii arbitrale decat impotriva sentintei pronuntate in actiunea in anulare, cu toate ca aceasta din urma constituie obiect al recursului.

In acest context, mai trebuie notat si ca, desi a invocat prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C.proc.civ., autoarea caii de atac nu a procedat la o sistematizare adecvata a criticilor, prin circumstantierea fiecareia in parte vreunuia dintre motivele de recurs evocate.

De aceea, Inalta Curte va examina motivele de recurs invocate si, numai in masura in care va regasi in cuprinsul cererii de recurs critici care le-ar putea fi incadrate, le va dezvolta in prezenta decizie .

Potrivit art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C.proc.civ., casarea sau modificarea unei hotarari se poate cere atunci cand instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia sau cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Recurenta a sustinut, in esenta, ca instanta de fond a incalcat prevederile art. 354 si 358 C.proc.civ., dar si art. 25 din Regulamentul Curtii de Arbitraj, ca nu a luat in discutie exceptiile invocate in ultimul alineat al actiunii in anulare, ca intimata nu detine o creanta certa, lichida si exigibila asupra sa, precum si ca sentinta atacata nu este motivata in drept, toate aceste critici fiind circumscrise de autoarea caii de atac prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Pornind de la consideratiile expuse mai sus, instanta suprema va verifica afirmatiile recurentei, prin prisma motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 C.proc.civ., subliniind asadar ca ipotezele reglementate de art. 304 pct. 5 si 8 C.proc.civ. nu vor mai fi examinate, referirile la acestea fiind facute de catre recurenta doar formal.

Astfel, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. are in vedere fie lipsa motivarii, fie existenta unor considerente contradictorii ori straine de natura pricinii; recurenta a afirmat ca sentinta atacata nu a fost motivata in drept, dar Inalta Curte constata ca aceasta sustinere este contrazisa de insesi considerentele hotararii recurate, din care rezulta pe deplin textele de lege care au fundamentat silogismul judiciar.

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. presupune fie lipsa de temei legal, fie incalcarea sau aplicarea gresita a legii; in concret, dintre aceste ipoteze, recurenta a afirmat ca prima instanta a incalcat art. 354, 358 C.proc.civ., dar si art. 25 din Regulamentul Curtii de Arbitraj.

Privite prin prisma motivelor limitativ indicate de art. 364 C.proc.civ., sustinerile recurentei pot fi incadrate in ipotezele reglementate de lit. c) si i).

Potrivit art. 364 lit. c) C.proc.civ., hotararea arbitrala poate fi desfiintata doar prin actiune in anulare cand tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala.

In speta, ambele parti si-au desemnat cate un arbitru, care apoi au ales un supraarbitru; urmare, insa, a unor repetate cereri de recuzare, dar si de abtinere, s-a constatat ca tribunalul arbitral nu s-a putut constitui si, la data de 14.05.2012, s-a dispus reluarea procedurii de numire a arbitrilor, etapa in cadrul careia parata-recurenta nu a nominalizat nicio persoana; de aceea, la data de 06.06.2012, presedintele Curtii de Arbitraj a procedat la desemnarea, in calitate de arbitru, a D-lui I.I., conform art. 25 alin. (1) din Regulamentul Curtii de Arbitraj.

Potrivit art. 35812 C.proc.civ., orice exceptie privind constituirea tribunalului arbitral trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

In respectarea acestei dispozitii legale, parata-recurenta a invocat in fata instantei arbitrale exceptia nelegalei constituiri (care a fost respinsa), invocand insa doar ca al doilea tribunal arbitral a fost constituit fara ca primul sa fi fost dezinvestit si ca nu partea adversa si-a desemnat arbitrul, ci avocatul acesteia.

In recurs, insa, ca si in actiunea in anulare de altfel, petenta-recurenta a invocat un aspect nou - respectiv imprejurarea ca nu i s-ar fi permis ca in termenul legal de 20 de zile sa isi desemneze un arbitru -, pe care nu l-a sustinut in conditiile art. 35812 C.proc.civ., asa incat Inalta Curte apreciaza ca, in ceea ce priveste aceasta fundamentare a nelegalei constituiri a instantei arbitrale, a operat sanctiunea decaderii reglementata de textul legal evocat mai sus, asa incat ea nu mai poate fi invocata si, pe cale de consecinta, nici examinata.

Asa fiind, afirmatia recurentei in sensul ca prin modalitatea in care au fost desemnati arbitrii s-ar fi incalcat principiul egalitatii de tratament reglementat de art. 358 C.proc.civ. este lipsita de fundament.

Pe de alta parte, recurenta a mai afirmat ca a fost incalcat art. 354 C.proc.civ. - care indica locul arbitrajului -, dar Inalta Curte noteaza ca nicio critica nu a fost expusa pentru a contura macar aparenta realitatii unei asemenea sustineri.

In alta ordine de idei, in conformitate cu art. 364 lit. i) C.proc.civ., hotararea arbitrala poate fi desfiintata doar prin actiune in anulare cand aceasta incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

In motivarea acestei critici, reluate in recurs, se arata ca prima instanta nu a luat in discutie exceptiile invocate in ultimul alineat al actiunii in anulare, ca intimata nu detine o creanta certa, lichida si exigibila asupra sa, precum si ca sentinta atacata nu este motivata in drept .

Inalta Curte subliniaza ca, in calitate de autoare a demersului judiciar, SC D. SRL avea la indemana calea actiunii, iar nu a exceptiei, asa incat exceptiile a caror omisiune de solutionare este imputata primei instante sunt in realitate argumente care ar fi putut conduce la respingerea cererii de arbitrare, examinate deja ca atare in cadrul procedurii arbitrale.

Ipoteza reglementata de art. 364 lit. i) C.proc.civ. nu permite, insa, examinarea temeiniciei hotararii arbitrale, intrucat competenta arbitrajului exclude, pentru litigiul ce face obiectul conventiei arbitrale, competenta instantelor judecatoresti, potrivit art. 3433 alin. (1) C.proc.civ., iar actiunea in anulare nu are efectul devolutiv al apelului, controlul efectuat de instantele judecatoresti fiind unul de legalitate, nu de temeinicie a hotararii arbitrale.

De aceea, referirile recurentei la o pretinsa exceptie a lipsei de interes - motivata de neexecutarea de catre intimata a filei CEC -, ca si cele care vizeaza inexistenta unei creante certe, lichide si exigibile a partii adverse sunt aspecte de fond, care exced controlului de legalitate ce poate fi facut in actiunea in anulare si, desigur, in recursul indreptat impotriva sentintei pronuntate intr-o asemenea actiune .

In ceea ce priveste exceptia lipsei procedurii prealabile, Inalta Curte reaminteste partilor ca dispozitiile art. 7201 C.proc.civ. nu isi gasesc aplicarea in materie arbitrala, dupa cum rezulta din insusi continutul partii introductive a textului legal.

Avand in vedere considerentele expuse mai sus, sentinta atacata se dovedeste a fi legala, motivele invocate nejustificand nici casarea, nici modificarea sa, motiv pentru care, in temeiul art. 312 alin. (1), cu aplicarea art. 366 alin. (3) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.