Actiune in pretentii formulata de stipulant. Inadmisibilitate

Nota : In prezenta decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod civil.

I. Obiectul cauzei si hotararea pronuntata la data de 5 decembrie 2012 de Tribunalul Prahova, Sectia a II-a civila, ca prima instanta.

Prin actiunea introductiva inregistrata la data de 30.09.2010 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta K.S.z.o., societate poloneza cu raspundere limitata, a solicitat, in contradictoriu cu paratii M.M.D.A. si SC R. SA, obligarea in solidar la plata sumei de 75.000 euro daune-interese compensatorii contractuale, plus dobanda legala aferenta acestei sume de la data introducerii actiunii si pana la plata daunelor; instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor paratului M.M.D.A. in vederea asigurarii obligatiilor contractuale.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la data de 11 noiembrie 2009 a incheiat cu cei doi parati un contract de investitie, modificat ulterior la 25 noiembrie 2009 prin incheierea unui act aditional, obiectul contractului constand in stabilirea modului in care se vor desfasura raporturile dintre parti in urma achizitionarii de reclamanta a pachetului majoritar de parti sociale ale SC R.C. SRL, ai carei asociati erau la momentul respectiv paratii, M.M.D.A. detinand 49% din partile sociale si SC R.C. SRL 51% din partile sociale.

Potrivit reclamantei, una dintre obligatiile asumate in solidar de catre cei doi parati a constat in finalizarea unor lucrari de constructie la fabrica din B. apartinand SC R.C. SRL, in acest sens paratii angajandu-se ca pana cel tarziu la data de 31 decembrie 2009 sa finalizeze lucrarile de constructie prin ridicarea peretilor si acoperirea marchizei aferente halei de productie, urmand ca dupa terminarea lucrarilor pardoseala din hala sa fie refacuta.

A sustinut reclamanta ca paratii nu si-au executat obligatia astfel cum a fost asumata contractual, ceea ce naste in sarcina lor obligatia de a plati suma de 75.000 euro cu titlu de daune-interese compensatorii potrivit prevederilor art. 7 alin. (5) din contractul de investitie .

Prin intampinarile formulate paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata aratand, in esenta, ca SC R.C. SRL, persoana juridica in beneficiul careia trebuiau efectuate lucrarile, a dobandit prin cumparare o suprafata de teren suplimentara de 237 mp, vecina cu cea pe care se efectuau lucrarile, ceea ce a determinat schimbarea solutiei tehnice, incheindu-se in acest sens un act aditional, prin care s-au convenit modificari si extinderea lucrarilor pe noua suprafata .

Astfel investit, Tribunalul Prahova, dupa administrarea probatoriilor incuviintate partilor cu inscrisuri, interogatorii reciproce, martori si o expertiza tehnica in constructie, prin sentinta nr. 412 din 5 decembrie 2012, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta.

Prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:

Prin contractul de investitie incheiat intre reclamanta si cei doi parati, acestia s-au obligat ca pana la data de 31 decembrie 2009 sa finalizeze lucrarile de constructie constand in ridicarea peretilor si acoperirea marchizei aferente halei de productie C1 de la fabrica din localitatea B., apartinand SC R.C. SRL, societate la care reclamanta a devenit asociat majoritar prin contractul de cesiune nr. 3622 din 26 noiembrie 2009.

La data de 14 decembrie 2009, SC R.C. SRL a convenit cu SC R. SA si executantul lucrarilor SC P. SA extinderea marchizei in urma dobandirii unei suprafete de teren invecinate, in sensul ca peretele nord sa nu mai fie executat, urmand sa se realizeze un perete la est, noul termen fiind stabilit la 31 martie 2010.

La data de 15.12.2009, conform procesului-verbal de receptie incheiat intre SC R.C. SRL (beneficiar), SC P. SA (executant) si SC R. SA (investitor), beneficiarul SC R.C. SRL recunoaste ca s-au edificat integral si corespunzator calitativ lucrarile la acoperis marchiza si perete latura vest.

Totodata, retine prima instanta ca, potrivit raportului de expertiza, au fost identificate lucrarile existente in octombrie 2012, expertul aratand ca acoperisul magaziei este realizat integral, peretele vest este realizat integral, peretele nord este nerealizat, peretele est este realizat integral, la fel si pardoseala halei.

In drept, prima instanta a calificat conventia asumata de parti prin art. 4 din contractul de investitii ca fiind o stipulatie pentru altul, dreptul conferit prin incheierea conventiei apartinand SC R.C. SRL care si-a manifestat intentia de acceptare a acestui drept prin incheierea contractului nr. 536/17.11.2009, a actului aditional la contract si semnarea procesului-verbal de receptie.

Prima instanta noteaza importanta stabilirii calitatii de titular al dreptului la edificarea constructiilor pentru SC R.C. SRL deoarece titularul unui drept poate dispune, in conditiile legii, de dreptul dobandit. Or, argumenteaza instanta, nici prin contractul de investitii si nici printr-o alta norma aplicabila raporturilor dintre parti nu se limiteaza in vreun fel dreptul dobandit de SC R.C. SRL care putea conveni fara acordul reclamantei modificarea constructiilor dupa cum, dupa acceptarea dreptului, ar fi putut chiar sa scuteasca pe debitorii obligatiei de construire de indeplinirea acesteia.

In acelasi sens, prima instanta a notat si faptul ca modificarile aduse de SC R.C. SRL sunt in sensul extinderii investitiei si nu sunt contrare scopului urmarit la incheierea contractului de investitie .

In sfarsit, instanta a retinut ca lucrarile in varianta modificata sunt finalizate, iar la data de 15 decembrie 2009 SC R.C. SRL recunostea deja efectuarea integrala si calitativ indestulatoare a unei parti din lucrari de catre SC R.C. SA, prin executantul P. SA.

Cum lucrarile asumate si modificate conform necesitatilor SC R.C. SA au fost efectuate in intregime, instanta a apreciat ca nu se poate retine incidenta clauzei penale pentru neexecutarea obligatiilor de la art. 4 lit. b) din contractul de executie, cu atat mai mult cu cat fata de continutul clauzei care sanctioneaza numai neexecutarea, nu si executarea cu intarziere nu are importanta momentul finalizarii constructiilor sau lipsa autorizatiei de constructie, aspect care de altfel nu face obiectul cauzei.

Apelul. Decizia nr. 26 din 9 aprilie 2013 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Impotriva sentintei fondului a declarat apel reclamanta K.S.z.o., sustinand, in sinteza, ca prima instanta in mod gresit a apreciat ca pentru modificarea lucrarilor prevazute de contractul de investitie nu era necesar acordul K.S.z.o., ca lucrarile nu au fost executate cu respectarea prevederilor legale in materie, iar inlaturarea clauzei penale in cazul executarii partiale si cu intarziere incalca dispozitiile art. 1068 C. civ.

Prin decizia nr. 26 din 9 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiesti a constatat, in baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca a intervenit suspendarea de drept a apelului formulat impotriva sentintei nr. 412 din 5 decembrie 2012 de reclamanta K.S.z.o., relativ la intimata-parata SC R. SA aflata in insolventa; apelul declarat de reclamanta K.S.z.o. impotriva aceleiasi sentinte in ceea ce-l priveste pe paratul M.M.D.A. a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a constatat ca prin sentinta civila nr. 274 din 4 februarie 2013 pronuntata de Tribunalul Prahova s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei SC R. SA, desemnandu-se ca administrator judiciar E.C. SPRL, in cauza fiind astfel incidente dispozitiile art. 36 din legea privind procedura insolventei, potrivit carora de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurile sale.

In ceea ce priveste apelul reclamantei in contradictoriu cu paratul-intimat M.M.D.A. instanta de apel a retinut ca situatia de fapt a fost corect stabilita de prima instanta in raport de probele dosarului, beneficiarul lucrarilor constatate de expert ca executate fiind SC R.C. SRL, proprietar al fabricii la acea data si al imbunatatirilor respective, dispozitiile art. 4 lit. b) din contractul de investitii fiind o stipulatie pentru altul, dreptul conferit de acest articol apartinand SC R.C. SRL, iar nu reclamantei.

Referitor la imprejurarea invocata in argumentarea apelului ca paratul M.M.D.A. lucra in dubla calitate, de reprezentant legal al SC R.C. SRL, dar si de parte in contractul de investitii, instanta a apreciat ca aceasta situatie a fost acceptata la incheierea contractului de investitie .

A retinut instanta de apel, totodata, ca partile prin contractul de investitie nu au limitat in vreun fel dreptul SC R.C. SRL care putea astfel conveni, fara acordul reclamantei, modificarea constructiilor.

Sub acest aspect, instanta de apel noteaza si faptul ca, din plansele fotografice anexate cererii introductive, se poate observa ca lucrarile asumate conform contractului de investitie nu mai puteau fi realizate intrucat peretele lateral neexecutat ar fi fost in mijlocul halei, iar pardoseala trebuia turnata la finalizarea lucrarilor de inchidere.

Totodata, instanta a constatat ca lipsa acordului reclamantei K.S.z.o. la incheierea actului aditional de catre beneficiarul SC R.C. SRL nu a fost dovedita intrucat la incheierea acestui act aditional privind executarea lucrarilor K.S.z.o. detinea calitatea de asociat majoritar in SC R.C. SRL, iar, pe de alta parte, incepand cu data de 17 decembrie 2009 reprezentand K.S.z.o., dl. P.I. era desemnat administrator unic al SC R.C. SRL.

Or, a conchis instanta, nedenuntarea acestor documente de catre administratorul numit de K.S.z.o. sau de actionarul majoritar reprezinta o manifestare de vointa neechivoca in sensul modificarii intelegerii initiale stabilita prin contractul de investitie .

Intrucat lucrarile asumate de SC R.C. SRL si modificate conform necesitatilor au fost efectuate in intregime, nu se poate retine incidenta clauzei penale pentru neexecutare, in ceea ce-l priveste pe paratul M.M.D.A., concluzia primei instante fiind corecta, inclusiv pe aspectul reglementarii acestei clauze numai pentru neexecutare, si nu pentru executarea cu intarziere, executarea sa necorespunzatoare calitativ.

Sustinerea reclamantei-apelante ca trebuie avuta in vedere nerespectarea sub orice forma a clauzei contractuale, inclusiv pentru intarzierea executarii excede, in opinia instantei de apel, prevederile art. 7 alin. (5) din contract .

Referitor la critica privind efectuarea lucrarilor fara autorizatie, instanta a retinut ca paratul M.M.D.A. nu mai avea la 17 decembrie 2009 calitatea de administrator al SC R.C. SRL - beneficiarul lucrarilor si cel care trebuia sa obtina o autorizatie de constructie fiind astfel in imposibilitate de a mai solicita si obtine o autorizatie pentru lucrarile de extindere contractate in baza actului aditional din data de 14 decembrie 2009, singurul indreptatit sa o solicite era administratorul unic al R.C. SRL numit de reclamanta, care a solicitat si obtinut autorizatia chiar in forma mentionata in actul aditional .

Pentru argumentele expuse, instanta de prim control judiciar a respins apelul promovat de reclamanta in ceea ce-l priveste pe paratul M.M.D.A.

Recursul. Motivele de recurs.

Impotriva acestei decizii reclamanta K.S.z.o. a declarat recurs, in termen legal, solicitand modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul admiterii actiunii introductive si, pe cale de consecinta, obligarea paratului M.M.D.A. la plata sumei de 75.000 euro cu titlu de daune-interese compensatorii stabilite conventional, plus dobanda legala aferenta sumei cerute calculata de la data cererii de chemare in judecata si pana la achitarea integrala a sumei.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizand incalcarea sau aplicarea gresita a legii sub urmatoarele aspecte.

Sub un prim aspect, recurenta a invocat incalcarea dispozitiilor art. 969 si 970 C. civ. cu referire la obligatia ce revenea intimatilor conform art. 4 lit. b) din contractul de investitie ca, pana cel tarziu la 31 decembrie 2009, sa finalizeze lucrarile de constructie privind ridicarea peretilor si acoperirea marchizei aferente halei de productie C1 de la fabrica din B., sustinand ca in mod gresit instanta a dat eficienta actelor denumite ,,Contract comercial`` pentru realizarea unor lucrari din 17 noiembrie 2009, act aditional la acest contract din 14 decembrie 2009 si proces-verbal de receptie din 15 decembrie 2009, considerand astfel ca SC R.C. SRL a agreat modificarea lucrarilor prevazute initial in contractul de investitie .

Potrivit recurentei, aceste acte sunt incheiate de SC R.C. SRL, reprezentata de dl. M.M.D.A. (debitorul obligatiei de a realiza lucrarile de constructii) si SC R.C. SA, la randul sau debitoarea obligatiei, fara stiinta K., cu doua zile inainte de revocarea d-lui M.M.D.A. in calitate de administrator al lui SC R.C. SA. In opinia recurentei, intimatul se gasea intr-un conflict de interese, iar prin incheierea actelor s-a incercat de catre acesta inlocuirea unei obligatii cu un termen de executie clar prevazut cu o alta, care sa atarne de realizarea unor lucrari de catre un tert care nu este parte in contractul de investitie, ceea ce reprezinta o incalcare a art. 970 C. civ. care prevede executarea cu buna-credinta a contractului.

In acelasi sens, recurenta a aratat ca obligatia prevazuta de art. 4 lit. b) din contractul de investitie reprezinta o stipulatie pentru altul instituita in favoarea SC R.C. SA, si, din aceasta perspectiva, concluzia instantei ca acordul K.S.z.o. la modificarea lucrarilor nu era necesar incalca dispozitiile art. 969 C. civ.

Totodata, recurenta a sustinut ca nu se poate prezuma, in lipsa unui text legal, ca avea cunostinta de presupusul acord SC R.C. SA prin simplul fapt ca era asociat al acesteia, in absenta unei hotarari AGA de aprobare a actelor semnate de dl. M.M.D.A.

Sub un al doilea aspect circumscris motivului de nelegalitate invocat, recurenta a sustinut ca hotararea a fost data cu incalcarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii, in conditiile in care lucrarile au fost executate fara obtinerea autorizatiei de construire, fapt confirmat de procesul-verbal de control nr. 1771 din 15 septembrie 2010 incheiat de Inspectoratul de Stat in constructii Prahova, prin care s-a dispus sistarea lucrarilor si intrarea in legalitate pana la 31 martie 2011, obtinerea autorizatiei realizandu-se de catre administratorul SC R.C. SA care l-a succedat pe dl. M.M.D.A.

Referindu-se la argumentele instantei de apel cu privire la aceasta incalcare a prevederilor Legii nr. 50/1991 recurenta a aratat ca instanta se contrazice flagrant deoarece retine ca dl. M.M.D.A. a fost administrator pana la 17 decembrie 2009 si ca obligatia de a obtine autorizatia revenea noului administrator numit de K.S.z.o., desi contractul de antrepriza cu SC P. SA a fost incheiat la 17 noiembrie 2009, iar procesul-verbal de receptie la 15 decembrie 2009 cand dl. M.M.D.A. era administrator.

Concluzionand, recurenta a sustinut ca lucrarile executate fara respectarea dispozitiilor legale echivaleaza cu o neindeplinire a obligatiei de catre intimat .

Sub un ultim aspect, recurenta a sustinut ca au fost incalcate prevederile art. 1068 C. civ. referitoare la clauza penala, apreciindu-se ca in cazul executarii partiale si cu intarziere nu opereaza clauza penala, desi potrivit art. 7 alin. (5) din contractul de investitie este prevazuta aceasta clauza pentru nerespectarea sub orice forma a obligatiei asumate, inclusiv prin intarzierea executarii.

In cauza, intimatul-parat M.M.D.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de recurenta-reclamanta, aratand ca noua solutie tehnica s-a datorat schimbarii configuratiei terenului dupa ce beneficiarul SC R.C. SA a cumparat si suprafata de 237 mp.

A aratat ca, din punctul de vedere al stipulatiei pentru altul, dreptul beneficiarului s-a nascut direct in patrimoniul sau, iar actele incheiate cu SC R.C. SA si executorul sunt pe deplin opozabil recurentei.

Inalta Curte, verificand in cadrul controlului de nelegalitate decizia atacata, in raport de criticile formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru argumentele ce succed:

Ca o premisa a analizei motivelor invocate, Inalta Curte noteaza ca obligatia instituita prin art. 4 lit. b) din contractul de investitie incheiat intre reclamanta-recurenta si cei doi parati-intimati constituie o stipulatie pentru altul, un contract incheiat in folosul unei terte persoane numite beneficiar, cu alte cuvinte o operatiune bilaterala in formare dar care prin efectele sale da nastere la trei categorii de raporturi juridice .

Recurenta-reclamanta, stipulantul in contractul de investitie, desi confirma explicit ca operatiunea convenita prin contractul (art. 4 lit. b) incheiat cu paratii promitenti constituie o stipulatie in folosul SC R.C. SRL - tert beneficiar, isi circumscrie criticile formulate exclusiv la raporturile dintre ea si promitenti fara nicio referire la efectele pe care aceasta operatiune, veritabila exceptie de la principiul relativitatii conventiilor le produce, prin extinderea efectelor contractului conferindu-i-se unui tert un drept direct contra promitentului pentru a cere executarea prestatiei furnizate, prestatie care nu a apartinut niciodata stipulentului cu nici un titlu .

Cu alte cuvinte, recurenta nu poate eluda in argumentatia sa efectele stipulatiei si intre tertul beneficiar si promitenti, deoarece caracterul particular al acestui contract in folosul altuia este dat de beneficiar, care, desi nu este parte in contract, dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau de la data incheierii contractului, independent de orice acceptare din partea sa.

Cu toate acestea, acceptarea beneficiarului consolideaza stipulatia, pe care stipulantul nu o va mai putea revoca.

In esenta, recurenta, invocand incalcarea art. 969 si 970 C. civ. de catre intimatii promitenti semnatari ai contractului de investitie, a sustinut ca acestia au modificat unilateral lucrarile la care s-au obligat, modificari presupus agreate de tertul beneficiar, actele incheiate in acest sens de catre SC R.C. SA, SC P. SA si SC R. SA nefiindu-i opozabile si prin acest ``artificiu`` s-a inlocuit o obligatie cu un termen de executie clar cu o alta care sa atarne de realizarea unor lucrari de catre un tert care nu este parte in contractul de investitie .

Or, actele la care se refera recurenta, respectiv contractul pentru realizarea de lucrari incheiat intre SC R.C. SA in calitate de beneficiar, SC P. SA executant si SC R. SA investitor, avand ca obiect realizarea de catre executant a finalizarii lucrarilor de constructie conform cu prevederile pct. 4 lit. b) din contractul de investitie, actul aditional la contractul de lucrari incheiat la 14 decembrie 2009 incheiat intre aceleasi parti avand ca obiect realizarea de catre beneficiar a extinderii magaziei la care se face referire in contractul de investitie pe terenul dobandit de acesta la 11 decembrie 2009 si procesul-verbal de receptie a lucrarilor din 15 decembrie 2009, au o cu totul alta semnificatie decat cea avansata de recurenta, care ignora cu buna stiinta efectele pe care le produc in raporturile particulare create de stipulatie.

Comportamentul lui SC R.C. SA ca semnatar al acestor inscrisuri constituie o acceptare a stipulatiei si, in egala masura, o exercitare a dreptului de care poate sa dispuna, astfel ca modificarea convenita prin actul aditional la contractul de constructie de lucrari, la cererea sa expresa, in sensul extinderii magaziei initiale cu consecinta modificarii proiectului, nu avea nevoie de acordul stipulantului, in patrimoniul caruia nu a existat niciodata acest drept cu niciun titlu .

Distinct de acestea, Inalta Curte a constatat ca aceasta extindere apare in deplina concordanta cu interesul pe care il urmareste stipulantul, respectiv cu cauza stipulatiei asa cum rezulta din contractul de investitie, art. 4 lit. a), potrivit caruia paratii se obliga ca, pana la 15 decembrie 2009, sa finalizeze formalitatile de vanzare catre SC R.C. SA a suprafetei de teren aflata intre halele de productie C1 si C2, respectiv suprafata de 237 mp pe care a fost extinsa magazia aflata in constructie.

In acest context, recurenta nu poate sustine cu temei ca nu cunostea hotararea beneficiarului stipulatiei de extindere a lucrarilor si pe terenul de 237 mp dobandit in cursul lucrarilor, respectiv la 11 decembrie 2009, de vreme ce obligatia de achizitionare a terenului a fost impusa pentru buna desfasurare a activitatii de productie, asa cum rezulta implicit din continutul art. 4 lit. c).

In ceea ce priveste executarea lucrarilor fara obtinerea autorizatiei de constructie, ceea ce in opinia recurentei echivaleaza cu o neindeplinire a obligatiilor de catre promitenti, argumentele prin care atat prima instanta cat si instanta de apel au respins aceasta critica sunt pertinente si in deplina concordanta cu dispozitiile legale in materie, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructie potrivit carora titularul dreptului de a solicita eliberarea autorizatiei de constructie este proprietarul terenului si al constructiilor, respectiv SC R.C. SA.

Inalta Curte noteaza, totodata, sub acest aspect si faptul ca in contractul de investitie nu s-a prevazut nicio obligatie in sarcina promitentilor referitor la autorizarea lucrarilor care urmau sa fie finalizate.

Cum rezulta din termenii conventiei (art. 4 lit. b), ca lucrarile erau in curs de derulare, finalizarea vizand ridicarea peretilor si acoperisul magaziei, chestiunea autorizatiei trebuia transata in masura in care se impuneau anumite obligatii in sarcina promitentilor, semnatari ai contractului de investitie exclusiv in calitatea lor de asociati la SC R.C. SA.

Cu privire la incalcarea prevederilor art. 1068 C. civ. referitoare la clauza penala consimtita prin art. 7 alin. (5) din contractul de investitie, recurentul a sustinut ca aceasta devine incidenta si in situatia intarzierii executarii obligatiei sau a unei executari partiale.

In analiza acestei critici Inalta Curte a retinut ca instantele devolutive au statuat in fapt ca lucrarile acceptate de tertul beneficiar si modificate conform necesitatilor sale au fost finalizate in intregime, aspecte care nu mai pot fi cenzurate pe calea recursului, in conditiile in care hotararile sunt motivate si fundamentate pe probe pertinente administrate in cauza.

Or, clauza penala instituita in art. 7 pct. 5 din contractul de investitie are in vedere nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 4 pct. a)-d).

Cum in cauza Inalta Curte a constatat ca aspectele de nelegalitate invocate de recurenta cu privire la neindeplinirea obligatiei din art. 4 lit. b) din contractul de investitie sunt nefondate, pe cale de consecinta, clauza penala devine inoperanta.

In sfarsit, chiar si in ipoteza invocata de recurenta, a incidentei clauzei penale si pentru depasirea termenului de finalizare a lucrarilor, stabilit initial pentru 31 decembrie 2009, aceasta nu poate fi imputata promitentilor care in raporturile cu tertul beneficiar erau tinuti de dreptul acestuia, astfel cum a fost acceptat irevocabil in sensul modificarii solutiei tehnice si, pe cale de consecinta, a datei de finalizare a lucrarilor.

In aceasta concluzie, Inalta Curte are in vedere ca prin efectul stipulatiei, tertul beneficiar detine dreptul nascut din conventia incheiata intre stipulant si promitent, el poate actiona in justitie pe promitent pentru a cere executarea prestatiei astfel cum a fost acceptata. Aceasta conduita a tertului beneficiar se impune si stipulantului care, desi nu are un raport direct cu tertul relatiile cu acesta sunt date de scopul stipulatiei de a oferi o prestatie tertului.

Altfel spus, efectele pe care le produc cele trei categorii de raporturi juridice distincte pe care le implica stipulatia pentru altul trebuie analizate si in interdependenta lor, deoarece numai impreuna ele configureaza juridic existenta acestei institutii,

In cauza, prestatia conferita tertului prin intermediul promitentului, astfel cum a fost acceptata de beneficiar, (caci nimeni nu dobandeste un drept fara voia lui) a impus prelungirea duratei de finalizare a lucrarilor. Promitentii si-au indeplinit intocmai obligatia in conditiile beneficiarului, care nu a ridicat nicio obiectie de neexecutare, distinct de faptul ca realizarea lucrarilor coincide in mod evident cu interesul urmarit de stipulant, asa cum s-a aratat in considerentele de mai sus.

Pentru aceste motive, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.