Executarea de evidente contabile duble presupune atat executarea evidentei contabile oficiale, cat si executarea evidentei contabile paralele. In cazul in care nu exista evidenta contabila oficiala, ci numai evidente contabile paralele, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, ci elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constand in omisiunea evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale.In lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu confera imunitate pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, savarsita prin omisiunea evidentierii in actele contabile a operatiunilor comerciale efectuate cu privire la bunuri de provenienta ilicita sau a veniturilor realizate din comercializarea unor astfel de bunuri . Infractiunea de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constituie o infractiune in sine, independenta de raspunderea penala pentru actele care au stat la baza realizarii veniturilor, iar dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu poate fi interpretat ca reprezentand o forma generala de imunitate oferita oricaror actiuni motivate de dorinta de a scapa de raspundere penala. Prin sentinta penala nr. 136 din 30 septembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Suceava, in baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnata inculpata N.C. la o pedeapsa de 6 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. pe o durata de 10 ani, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.In baza art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnata aceeasi inculpata la o pedeapsa de 6 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. pe o durata de 10 ani, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.In baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceeasi inculpata a fost condamnata la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru infractiunea de spalare a banilor, iar in baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., la o pedeapsa de un an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata.In baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele si s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. pe o durata de 10 ani.In baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., cu titlu de pedeapsa accesorie.In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligata inculpata in solidar cu partile responsabile civilmente societatea A. si societatea E. la plata sumei de 3.772.231 lei catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi, reprezentand cuantumul drepturilor vamale si fiscale datorate.In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligata inculpata in solidar cu partile responsabile civilmente societatea A. si societatea E. la plata sumei de 47.009 lei catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu titlu de impozit pe venitul microintreprinderilor, precum si la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume pana la data platii efective.Prin decizia nr. 26 din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori, intre altele, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civila Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi impotriva sentintei penale nr. 136 din 30 septembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Suceava.A admis apelurile declarate de partea civila Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si de inculpata N.C. impotriva aceleiasi sentinte.A desfiintat, in parte, sentinta penala apelata si in rejudecare:A inlaturat din sentinta penala atacata dispozitiile de aplicare a art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 alin. (1) C. pen. relativ la inculpata.In baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata N.C., pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare (in loc de 6 ani inchisoare). A redus durata pentru care pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. a fost aplicata inculpatei de la 10 ani la 4 ani.In baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeasi inculpata, pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare (in loc de 4 ani inchisoare).In baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., a condamnat aceeasi inculpata, pentru savarsirea infractiunii de instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, la o pedeapsa de 3 luni inchisoare (in loc de un an inchisoare).In baza art. 33 lit. a) si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite si a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. pe o durata de 4 ani.In temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante de 3 ani inchisoare, aplicata inculpatei N.C. pe un termen de incercare de 7 ani, stabilit in conditiile art. 862 alin. (1) C. pen.; a facut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii.A inlaturat din sentinta atacata dispozitia de condamnare a inculpatei si de aplicare a pedepsei complementare pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata N.C. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. vechiul C. civ., a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si, in consecinta, a obligat inculpata in solidar cu partile responsabile civilmente societatea A. si societatea E. la plata catre partea civila a sumei de 1.354.228 lei reprezentand cuantumul drepturilor vamale datorate (in loc de 3.772.231 lei), reprezentand valoare in vama, taxe vamale si comision vamal.In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. vechiul C. civ., a admis actiunea civila formulata de partea civila Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si, in consecinta, a obligat inculpata in solidar cu partile responsabile civilmente societatea A. si societatea E. la plata sumei de 1.476.338 lei (in loc de 47.009 lei), reprezentand accize, TVA si impozit venit microintreprinderi, precum si la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume, calculate potrivit Codului de procedura fiscala, incepand cu data de 15 iulie 2005 si pana la achitarea integrala a debitului.A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei care nu sunt contrare deciziei.Impotriva deciziei nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curtii de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori, au declarat recurs, intre altii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Suceava, partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala pentru Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si inculpata N.C.Ministerului Public a invocat motivul de recurs prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., considerand, in principal, ca instanta de apel, in mod gresit, a dispus achitarea inculpatei conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.Recurenta N.C., prin avocat, a sustinut motivele de recurs conform art. 3859 alin. (1) pct. 13 si pct. 172 C. proc. pen.Recurenta Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi a aratat ca suma de 1.354.228 lei este corect acordata de catre instanta de apel si reprezinta taxele vamale si comisionul vamal aferent cantitatii de 1.243.735 pachete de tigari, cantitate stabilita pe baza raportului de expertiza contabila retinut ca proba si a aratat in motivele scrise de recurs ca la suma de 1.354.228 lei se adauga accesoriile aferente care se calculeaza de la data savarsirii faptei pana la data achitarii inclusiv. Fata de cele ce preced, recurenta a solicitat, in scris, sa fie mentinuta suma de 1.354.228 la care partile responsabile civilmente au fost obligate catre bugetul de stat si sa fie acordate accesoriile aferente sumei.Analizand recursurile declarate impotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curtii de Apel Suceava, instanta de recurs constata urmatoarele:O prima problema de drept in prezenta cauza este reprezentata de limitele judecarii recursului, in raport cu faptul ca motivele de recurs pentru N.C. nu au fost depuse in termenul prevazut de lege.Conform art. 3856 C. proc. pen., instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces. Instanta de recurs examineaza cauza in limitele motivelor de casare prevazute in art. 3859 C. proc. pen. Conform art. 38510 C. proc. pen., recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata . In cazul in care nu sunt respectate conditiile referitoare la motivarea recursului in termenul prevazut de lege, instanta ia in considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau in considerare din oficiu (cazurile prevazute in art. 3859 alin. 1 pct. 1, 3-6, 13 si 14 se iau in considerare intotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia in considerare din oficiu numai cand a influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului).In speta, N.C. a incalcat termenul de redactare a motivelor de recurs, cu consecinta faptului ca instanta va putea examina hotararea recurata doar cu privire la acele critici care se incadreaza in cazul de casare de la art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala).In consecinta, instanta va analiza in ceea ce o priveste pe N.C. doar criticile care se incadreaza in art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen.Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii:Cazul de casare a fost invocat, intre altii, de catre Ministerul Public si partea civila.Ministerul Public a criticat hotararea din apel in ceea ce priveste achitarea pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 87/1994).In ceea ce priveste posibilitatea de a examina solutia de achitare pronuntata conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de catre curtea de apel, instanta de recurs constata urmatoarele:Legea nr. 2/2013 a inlaturat, odata cu abrogarea art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instantei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotararii pronuntate in apel este strict legata de aplicarea legii, fara ca instanta de recurs sa poata modifica faptele pe care s-a bazat solutia recurata. Optiunea legiuitorului de a limita posibilitatea instantei de recurs de a reevalua faptele are in vedere caracterul diferit al celor doua cai de atac, apelul si respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutiva, in cadrul careia se administreaza probe cu privire la situatia de fapt . Recursul este o cale de atac in care se verifica aspecte de drept . O instanta cum este cea de recurs, ale carei competente nu includ si administrarea nemijlocita a probelor cu privire la fapte, nu poate schimba situatia de fapt stabilita pe baza probelor administrate nemijlocit de catre instanta de fond si cea de apel. Desi nu poate schimba faptele retinute ca urmare a unei cercetari judecatoresti constand in administrarea nemijlocita a probelor, instanta de recurs poate da o alta semnificatie juridica faptelor stabilite de catre instanta de apel. In consecinta, instanta de recurs poate examina in cauza de fata critica incadrata in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., respectiv stabilirea consecintelor juridice ale faptelor si analiza existentei elementelor constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala constand in tinerea de evidente contabile duble, astfel cum se solicita in motivele de recurs.Instanta de recurs considera solutia din apel corecta.Infractiunea ce face obiectul criticilor din recurs consta in organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile.Instanta de apel a achitat-o pe inculpata motivat prin faptul ca inculpata nu a intocmit niciun fel de acte contabile oficiale, ci a procedat doar la efectuarea de inregistrari cu privire la operatiunile comerciale efectuate relativ la tigari de provenienta extracomunitara, in doua agende si care vizau cantitatea cumparata, cea vanduta si pretul de instrainare.Ministerul Public arata ca nu este de acord cu aceasta motivare, deoarece caracterul de registru in sensul Codului comercial atribuit celor doua agende a fost stabilit de catre o instanta civila, care a calificat inscrisurile ca fiind registre intocmite de comerciant, conform art. 52 din Codul comercial, iar inregistrarile din agende au fost efectuate cu aceeasi metodologie ca si inregistrarile contabile.Inculpata a fost acuzata pentru:- savarsirea unei fapte comisive: organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile;- savarsirea unei fapte omisive: omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia.Instanta de recurs constata ca problema de drept o reprezinta situatia premisa a infractiunii de evaziune fiscala constand in organizarea si conducerea de evidente contabile duble, respectiv daca situatia premisa consta in existenta unei obligatii de a tine evidente contabile oficiale sau situatia premisa consta in existenta unei contabilitati oficiale.Examinand motivarea instantei de apel se constata ca solutia acesteia pleaca de la lipsa oricaror evidente contabile oficiale, in timp ce critica Ministerului Public sustine ca pentru existenta infractiunii nu este necesar sa existe o evidenta contabila oficiala si este suficient faptul ca s-a probat obligatia de a tine evidente contabile si respectiv contabilitatea paralela constand in cele doua agende apreciate, conform unei sentinte civile, ca acte contabile. Ministerul Public nu solicita, in consecinta, retinerea unei alte situatii de fapt . Ministerul Public argumenteaza insa ca elementul de fapt pe care se bazeaza solutia din apel (lipsa totala a evidentelor contabile oficiale) nu are nicio relevanta asupra continutului infractiunii de evaziune fiscala constand in tinerea de contabilitate dubla .Infractiunea fata de care s-au formulat motivele de recurs ale Ministerului Public consta, de lege lata, in executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor. Pentru existenta laturii obiective a acestei infractiuni este necesar ca faptuitorul sa intocmeasca evidente contabile duble, relativ la activitati comerciale efectuate.Ministerul Public sustine ca sunt intrunite conditiile elementului material al laturii obiective daca o persoana are o evidenta personala a veniturilor sau cheltuielilor sau platilor realizate si daca acea persoana a avut obligatia de a tine evidente contabile oficiale. Instanta de apel sustine ca nu este suficient sa existe doar obligatia de a tine evidente contabile, nu este suficient ca evidentele oficiale sa fi trebuit sa fie tinute, fiind necesar ca evidentele oficiale sa existe, indiferent de intinderea si continutul lor.Critica este nefondata.Instanta constata o succesiune de legi in timp de la data savarsirii faptelor si pana la judecarea acestora: a) la data savarsirii faptelor era in vigoare Legea nr. 87/1994, care incrimineaza organizarea si conducerea de evidente contabile duble; b) la data judecarii faptelor era in vigoare Legea nr. 241/2005, care incrimineaza executarea de evidente contabile duble.Diferenta dintre cele doua incriminari consta in faptul ca legea noua subliniaza necesitatea existentei ambelor evidente contabile, iar nu doar a obligatiei de a tine contabilitatea. Executarea evidentelor contabile duble, astfel cum prevede legea noua, presupune cate o actiune separata vizand atat evidenta oficiala (sa se tina o evidenta contabila oficiala, indiferent de intinderea acesteia), cat si evidenta paralela (sa existe). Concluzia decurge nu numai din verbum regens executarea, dar si din faptul ca actiunea se refera la mai multe evidente. Legiuitorul foloseste pluralul evidente contabile duble, ceea ce presupune ca a avut in vedere faptul ca actiunea ilicita are ca situatie premisa executarea unei evidente contabile oficiale la care se adauga executarea unei a doua evidente, cea paralela. In cazul in care evidenta oficiala lipseste, conduita omisiva este incriminata distinct.Incalcarea obligatiei de a tine evidente contabile reprezinta infractiunea prevazuta in art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, fapta pentru care N.C. a si fost condamnata. Situatia de fapt retinuta de instanta de apel stabileste lipsa totala a oricarei inregistrari a veniturilor sau cheltuielilor in actele contabile. Omisiunea totala a inregistrarilor in contabilitate a condus la condamnarea inculpatei N.C. pentru infractiunea constand in omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia (fapta pentru care inculpata a fost condamnata). In acord cu instanta de apel, in recurs se apreciaza ca lipsa totala a evidentelor contabile realizeaza doar elementul material al infractiunii prevazute in art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994. Omisiunea inregistrarilor in contabilitate este dovedita conform mentiunilor cuprinse in cele doua agende ridicate de la inculpata, care evidentiaza veniturile reale realizate.Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cu privire la implinirea prescriptiei speciale in ceea ce priveste infractiunea prevazuta in art. 290 C. pen., este fondat, iar instanta constata implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale.Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., gresita aplicare a legii, invocat, intre altii, de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu privire la modul de solutionare a laturii civile.Recurenta a aratat ca suma de 1.354.228 lei este corect acordata de catre instanta de apel si reprezinta taxele vamale si comisionul vamal aferent cantitatii de 1.243.735 pachete de tigari, cantitate stabilita pe baza raportului de expertiza contabila in timpul cercetarii judecatoresti si retinut ca proba, solicitand insa si acordarea accesoriilor aferente.Critica urmeaza sa fie admisa, avand in vedere ca acestea au fost solicitate inainte de citirea actului de sesizare in cursul urmaririi penale, conform adresei din 16 ianuarie 2008.Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., fapta nu este prevazuta de legea penala:Inculpata N.C. a afirmat ca fapta sa nu este prevazuta de legea penala, deoarece stabilirea caracterului penal al faptei de a nu inregistra in contabilitate sumele provenite din vanzarea unor tigari ar presupune, atunci cand tigarile provin din contrabanda, incalcarea obligatie de a nu se incrimina. De asemenea, recurenta a afirmat ca a fost deja sanctionata pentru contraventii care au acelasi continut ca si infractiunea.Criticile sunt nefondate.Conform art. 11 din Legea nr. 87/1994, in vigoare la data savarsirii faptei, constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi (a��): c) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori inregistrarea de operatiuni sau cheltuieli nereale, in scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contributia (fapta pentru care inculpata a fost condamnata); (a��) d) organizarea si conducerea de evidente contabile duble, alterarea sau distrugerea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electrice fiscale sau alte mijloace de stocare a datelor, in scopul diminuarii veniturilor sau surselor impozabile (fapta pentru care inculpata fost achitata).In ceea ce priveste aplicarea unor sanctiuni contraventionale pentru fapte avand acelasi continut ca si infractiunea pentru care a fost condamnata, instanta retine ca in cauza au fost aplicate doua sanctiuni contraventionale recurentei N.C.:- proces-verbal din 10 august 2005 pentru contraventia prevazuta in art. 190 alin. (1) lit. d) din O. G. nr. 92/2003 - d) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false;- proces-verbal din 11 august 2005, pentru contraventia prevazuta in art. 1 lit. a) si e) din Legea nr. 12/1990, conform careia constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, urmatoarele fapte: a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege; (a��) e) efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii.Avand in vedere diferenta dintre infractiune (omisiunea inregistrarii in contabilitate) si contraventii, instanta respinge critica drept nefondata.Inculpata mai afirma ca obligatia impusa de stat cu privire la evidentierea, in acte contabile sau in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate reprezinta o incalcare a dreptului sau de a nu se autoincrimina, deoarece evidentierea in actele contabile a tigarilor comercializate prin firmele sale ar fi fost echivalenta cu declararea sursei ilicite a bunurilor respective. Ca urmare, sustine recurenta, nu exista o obligatie legala de declarare a veniturilor din vanzarea bunurilor ilicite, astfel ca fapta sa nu este prevazuta de legea penala.Instanta de recurs constata ca sustinerile recurentei sunt nefondate. Argumentele logice folosite de inculpata ar conduce la concluzia ca in cazul neinregistrarii in contabilitate a unor bunuri de provenienta licita care au facut obiectul unor acte de comert constante exista infractiunea de evaziune fiscala, iar in cazul in care omisiunea inregistrarii in contabilitate vizeaza bunuri de provenienta ilicita care au facut obiectul unor acte de comert constante infractiunea nu exista.Instanta de recurs nu poate primi apararile inculpatei, deoarece, in lipsa obligatiei de a declara veniturile, acestea nu ar putea fi colectate in mod corect la bugetul de stat, iar institutiile care depind de aceste sume nu ar putea functiona. Omisiunea de a face inregistrarile in contabilitate nu reprezinta un caz de autoincriminare cu privire la o infractiune, ci reprezinta infractiunea insasi. Nerespectarea obligatiei de declarare cu sinceritate, in mod real, a veniturilor este o infractiune in sine, independenta de raspunderea penala pentru actele care au stat la baza obtinerii veniturilor. Interdictia autoincriminarii nu poate fi interpretata ca o imunitate generala, a tuturor conduitelor motivate de dorinta de a scapa de investigatia autoritatii competente.Exista doua tipuri de cauze in care in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat incalcarea dreptului la tacere si a dreptului de nu a contribui la propria incriminare, respectiv in cauzele in care s-au obtinut informatii prin constrangere in cadrul unei proceduri penale in curs si care vizeaza persoana supusa presiunilor pentru a furniza informatii si in cauzele in care informatiile astfel obtinute au fost utilizate intr-o procedura penala subsecventa care vizeaza persoana supusa presiunilor pentru a furniza informatii. (Weh c. Austriei A� 41-44).In speta, inculpata, audiata in cursul urmaririi penale la 1 martie 2004, a declarat ca nu cunoaste nimic despre fapte, audiata la data de 15 iulie 2005, a aratat ca se prevaleaza de dreptul de a nu face declaratii, reiterand acest drept si la 18 iulie 2005. La prezentarea materialului de urmarire penala, in prezenta avocatului ales, persoana acuzata a aratat ca a luat cunostinta de intreg materialul de urmarire penala si nu are plangeri de formulat cu privire la modul de administrare a probelor in cursul urmaririi, precum si ca nu are de formulat cereri suplimentare si nici nu doreste sa faca vreo declaratie . In consecinta, nu au fost obtinute informatii prin constrangere de la recurenta.In ceea ce priveste faptul ca obligatia de a tine evidente contabile incalca dreptul de a nu se autoincrimina, pentru a determina daca s-a incalcat dreptul recurentei de a pastra tacerea si de a nu se autoincrimina, instanta de recurs a analizat modalitatea in care s-au obtinut sau s-a incercat sa se obtina informatii din partea recurentei cu privire la faptele pentru care este acuzata si a constatat ca informatiile au fost obtinute in urma unor inspectii fiscale: inspectia fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice Suceava si Nota de constatare a Garzii Financiare Suceava au comunicat ca in perioada 2003-2004 societatea A. nu a desfasurat activitate economica, iar societatea E. nu a obtinut venituri. Concluzia se intemeiaza si pe declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul consolidat cu sume ``0`` la capitolul deconturi privind taxa pe valoarea adaugata. Desi societatea A. nu a avut un venit licit, a achitat 1.060 euro lunar chirie catre societatea K., 6.448 lei chirie pentru patru chioscuri detinute in bazarul Suceava, a achizitionat un autoturism M. pentru care a platit 14.964 euro si taxe in valoare de 5.247 lei. Referitor la societatea E., instanta constata ca probele au constat, in principal, in cele 70.000 pachete de tigari gasite in depozitul folosit de societate, in cele 181 deplasari facute in Ucraina, in perioada 1 ianuarie 2004 - 2007, conform datelor comunicate de Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Suceava si in cele doua agende apartinand inculpatei in care erau trecute operatiunile comerciale referitoare la tigari.Pentru a decide daca o procedura aduce atingere chiar substantei dreptului de a nu contribui la propria incriminare se au in vedere in special urmatoarele elemente: natura si gradul de presiune utilizate pentru a obtine elementele de proba, interesul public in identificarea si sanctionarea autorului, existenta unor garantii procedurale adecvate si utilizarea probelor astfel obtinute (Jalloh c. Germaniei A� 101 si 117).Instanta constata ca inculpata nu a refuzat sa comunice informatii si nu a fost condamnata pentru refuzul de a comunica informatii. Inculpata a fost condamnata pentru ca in desfasurarea activitatii firmei sale prin chioscurile inchiriate de societatea A. in bazarul Suceava si prin societatea E. a comercializat tigari atat en gros, cat si en detail fara a evidentia in actele contabile operatiunile realizate. Practic, inculpata a facut declaratii fiscale in sensul ca nu a inregistrat venituri, dar a facut cheltuieli din venituri pe care nu le declarase. Inculpata a tinut evidenta veniturilor nedeclarate statului doar pentru sine, nu si in actele contabile pe care avea obligatia sa le tina si sa le prezinte autoritatilor.Orice persoana care a decis sa desfasoare o activitate de comert a cunoscut ca in calitate de comerciant va fi obligata sa respecte anumite reglementari impuse de autoritati ca urmare a recunoasterii si limitarii, pe cat posibil, a riscului rezultat din eludarea taxelor datorate. Prin urmare, toti cei care aleg sa desfasoare acte de comert, sa foloseasca spatiile comerciale organizate ca atare in piete, accepta si responsabilitatile si obligatiile stabilite de autoritati, iar in speta, una dintre obligatii impuse de dreptul intern este aceea de a tine actele contabile relevante pentru identificarea circuitului bunurilor si a respectarii taxelor datorate catre stat .In cauza exista obligatia de a consemna veniturile in cadrul activitatii comerciale. Aceasta din urma obligatie, de a face inregistrari in contabilitate, este anterioara infractiunii si coincide cu momentul la care inculpata a ales sa desfasoare o activitate comerciala.Precedentul judiciar al Curtii Europene a Drepturilor Omului cel mai apropiat de speta este decizia Allen c. Regatului Unit (Culegerea de hotarari si decizii a Curtii din 2002, vol. VIII) cu privire la obligatia de a declara veniturile in scopul impozitarii lor. O atare obligatie nu echivaleaza cu o autoincriminare. Din perspectiva dreptului de a nu contribui la propria incriminare, reprezinta o obligatie similara cu cea pe care o au comerciantii de a inregistra in contabilitate orice operatiune comerciala si orice venit incasat. Curtea explica solutia, in primul rand, prin faptul ca nu este de conceput un sistem de impozitare fara o asemenea obligatie legala de declarare a veniturilor de catre orice persoana, cu atat mai mult in cazul comerciantilor.Incalcarea obligatiei de a declara in mod real veniturile este o infractiune in sine, independenta de raspunderea penala pentru actele care au stat la baza obtinerii veniturilor. In plus si in mod determinant, desi persoana interesata poate sa comita un fals in declaratia de venit tocmai pentru a se sustrage de la raspunderea penala in legatura cu obtinerea respectivelor venituri, dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu poate fi atat de larg interpretat ca reprezentand o forma generala de imunitate oferita oricaror actiuni motivate de dorinta de a scapa de raspundere penala (O`Halloran and Francis v. The United Kingdom, Allen v. The United Kingdom).Acela care desfasoara o activitate comerciala accepta existenta reglementarilor legale referitoare la comert si taxe si se angajeaza sa le respecte pentru a trai in societate . Or, aceste reglementari presupun in mod evident responsabilitati, cum ar fi acelea legate de tinerea registrelor contabile si plata taxelor.In privinta garantiilor procedurale, instanta de recurs remarca faptul ca nu se poate spune ca acuzarea nu ar mai fi fost obligata sa probeze dincolo de orice indoiala rezonabila savarsirea faptei, iar apararea avea dreptul sa administreze probe. Lipsa inregistrarilor contabile era doar unul dintre elementele care ar fi trebuit probate si care a si fost probat, dar au mai fost necesare si comparari ale marfurilor care erau efectiv vandute si a celor trecute in contabilitate, ale sumelor de bani declarate ca venit al firmelor si sumelor efectiv cheltuite de inculpata prin cele doua firme .Probele au demonstrat, de asemenea, ca inculpata a cheltuit atat in nume propriu, cat si al celor doua societati comerciale suma de 202.796,74 lei, bani rezultati din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala:- a creditat societatea A., a achitat chiriile spatiilor inchiriate de catre ambele societati, a achizitionat doua autoturisme (ca persoana fizica si pentru societatea A.) si a achizitionat in nume propriu imobile terenuri pe care ulterior le-a vandut societatii A.;- in perioada 2003 - 2005 cele doua societati nu au desfasurat activitate economica si nu au inregistrat venituri in evidentele contabile, nu au inregistrat profit si inculpata nu a incasat dividende;- N.C. nu avea si nu are calitatea de asociat/administrator la vreo alta societate si nu justifica obtinerea in mod licit de venituri din alte activitati, insa a realizat transferuri de valori (creditarea societatii A. cu sume de bani obtinute in urma procedurilor evazioniste) si de bunuri (cumpararea-vanzarea de mobile si imobile) in nume personal si in numele societatilor comerciale administrate, in scopul disimularii originii ilicite a acestora;- o alta modalitate de plasare a banilor proveniti din activitati infractionale a fost aceea de transfer direct a acestora in conturile unor furnizori de servicii sub forma platii chiriilor, astfel incat societatile reprezentate de inculpata isi achitau debitele fata de creditori, dar operatiunile nu erau evidentiate in contabilitatea societatii A. sau societatii E., tocmai pentru a nu mai fi necesara justificarea provenientei sumelor folosite in aceste scopuri;- N.C. a achizitionat din banii cu care a creditat societatea, in numele acesteia, o autoutilitara M. si doua suprafete de teren, a achitat o parte din chiria catre societatea K., iar din retrageri, precum si din sumele provenite din comercializare ilicita a tigarilor a cumparat un autoturism V. si doua suprafete de teren, pe care ulterior le-a vandut catre societatea A.;- desi N.C. nu poate justifica realizarea de venituri licite, a cheltuit atat in nume propriu, cat si al celor doua societati comerciale la care a avut calitatea de asociat/administrator, societatea A. si societatea E., suma de 202.796,74 lei, bani rezultati din activitatea infractionala ce imbraca forma infractiunii de evaziune fiscala.Instanta constata ca argumentul decurgand din omisiunea acuzarii inculpatei pentru complicitate la contrabanda nu afecteaza solutia de condamnare pentru evaziune fiscala. Jurisprudenta a ajuns la concluzia ca elementele infractiunii de evaziune fiscala sunt incluse in continutul infractiunii de contrabanda, dar consideratiile pe care sunt fundamentate aceste solutii nu produc consecinte in cauza, in care inculpata nu este acuzata de savarsirea infractiunii de contrabanda.In consecinta, nu orice obligatie de a comunica informatii (de exemplu, de a face o declaratie de venituri sau a tine evidenta contabila) este echivalenta cu o autoincriminare.Fata de cele ce preced, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala pentru Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Iasi si inculpata N.C. impotriva deciziei nr. 26 din 26 februarie 2013 a Curtii de Apel Suceava, Sectia penala si pentru cauze cu minori, a casat, in parte, decizia penala recurata si, rejudecand:A descontopit pedeapsa rezultanta aplicata inculpatei N.C. in pedepsele componente, pe care le-a repus in individualitatea lor.In baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., a incetat procesul penal pentru infractiunea prevazuta in art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., retinuta in sarcina inculpatei N.C., constatand intervenita prescriptia raspunderii penale.Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prevazuta in art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 C. pen. (art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si 4 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen. si de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si a aplicat inculpatei N.C. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare si 4 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen.A mentinut individualizarea executarii pedepsei prin suspendarea sub supraveghere pe un termen de incercare de 7 ani si masurile de supraveghere impuse inculpatei N.C. prin decizia penala nr. 26 din 26 februarie 2013.In baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. vechiul C. civ., a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea civila si, in consecinta, a obligat inculpata N.C. in solidar cu partile responsabile civilmente societatea A. si societatea E. la plata catre partea civila a sumei de 1.354.228 lei, reprezentand cuantumul drepturilor vamale datorate, valoare in vama, taxe vamale si comision vamal, precum si a penalitatilor aferente.A mentinut celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate si a respins, ca nefondat, intre altele, recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Suceava impotriva aceleiasi decizii.Nota: In urma republicarii Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism in M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regasesc in art. 29.
Decizia CCR nr. 147/2019 referitoare la admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Decizia CCR referitoare la subiectul activ al infractiunii de spalare de bani Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Constituirea unui grup infractional organizat. Fapta prevazuta de legea penala Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 71/RC din 4 martie 2016
Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor. Infractiune de spalare a banilor Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 89/A din 10 martie 2016
Confiscare extinsa. Infractiune prevazuta in art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 129/A din 30 martie 2016
Evaziune fiscala. Omisiunea evidentierii operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 174 din 20 ianuarie 2014
Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 938 din 18 martie 2013
Lipsire de libertate in mod ilegal. Trafic de minori si proxenetism Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Penala, Decizia nr. 1100 din 10.04.2012
Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. Evaziune fiscala. Tranzactii imobiliare Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, decizia nr. 3907 din 28 noiembrie 2012
Incadrarea juridica a faptei persoanei fizice care detine produse accizabile in afara antrepozitului fiscal Sursa: EuroAvocatura.ro
Spalarea banilor Sursa: Procuror Nicolae LUPULESCU
Criminalitatea fara violenta � fraudele informatice Sursa: Inspectoratul General al Politiei si DIICOT