Scrisoare de garantie bancara. Extinderea garantiilor fara acordul bancii

Nota: In prezenta decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod civil

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, la data de 30 aprilie 2010, reclamanta A.D.S. a chemat in judecata pe parata SC R. Bank SA solicitand obligarea acesteia din urma la plata de despagubiri in cuantum total de 952.519,56 Euro datorate pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamanta ca urmare a neexecutarii de catre parata a obligatiilor asumate prin incheierea scrisorilor de garantie bancara nr. GI/9090, GI/9091, GI/9100, GI/9095, GI/9096, GI/9097, GI/9098, GI/9099.

La termenul din 3 iunie 2011, reclamanta a precizat ca suma solicitata reprezinta valoarea penalitatilor pentru efectuarea cu intarziere a obiectivelor investitionale si pentru neachitarea in termen a redeventelor. Modul de calcul al penalitatilor a fost expus in continutul inscrisului aflat la filele 216-220 dosar tribunal.

Prin sentinta comerciala nr. 16620 din 23 septembrie 2011, pronuntata in dosarul nr. xx618/3/2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, a respins actiunea formulata de reclamanta, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca, potrivit sustinerilor reclamantei din cererea de chemare in judecata coroborate cu raspunsurile R. Bank SA la cererile de plata inaintate de A.D.S. si apararile expuse in continutul intampinarii, banca a executat partial scrisorile de garantie bancara, acceptand numai efectuarea platii redeventei si refuzand plata sumelor reprezentate de daunele pentru neefectuarea investitiilor.

Aceasta conduita a bancii a fost legala, in opinia tribunalului, in masura in care scrisorile de garantie bancara cuprind numai obligatia bancii de plata a sumelor ce corespund redeventelor datorate si neachitate de concesionar, banca executandu-si in mod corespunzator aceasta obligatie, in limitele impuse de chiar continutul garantiilor bancare autonome.

Beneficiarul garantiilor nu a solicitat si nu a obtinut acordul bancii cu privire la adaptarea scrisorilor de garantie prin extinderea garantiilor in mod corespunzator modificarilor intervenite prin actele aditionale nr. 5 din 25 iulie 2007 la contractele de concesiune.

Contractul de garantie bancara autonoma are ca fundament principiul libertatii de a contracta (art. 5 si art. 969-970 C. civ.). Acesta are un caracter unilateral intrucat numai banca isi asuma obligatia de a garanta si un caracter autonom, garantia beneficiind de independenta fata de raportul juridic fundamental.

Raportat la autonomia contractului de garantie bancara, cat si fata de principiul relativitatii efectelor conventiilor, consacrat prin dispozitiile art. 973 C. civ., tribunalul a apreciat ca nu-i sunt opozabile bancii modificarile aduse contractelor de concesiune in ceea ce priveste intinderea obligatiei de garantie, necomunicate acesteia si in privinta carora nu a fost exprimat un acord de vointa .

Tribunalul a constatat inaplicabilitatea regulilor fidejusiunii prevazute de dispozitiile art. 1652 si art. 1657 C. civ., garantia bancara fiind un contract nenumit (nebeneficiind de o reglementare legala in dreptul romanesc). Partile au stabilit aplicabilitatea Regulilor Uniforme pentru garantii la cerere, Publicatia 458 a Camerei de Comert International de la Paris, ceea ce confera un cadru contractual al relatiilor dintre garant si beneficiar .

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat apel reclamanta A.D.S., solicitand schimbarea hotararii atacate si admiterea cererii astfel cum a fost formulata si precizata.

Prin decizia nr. 47 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, a respins apelul declarat de apelanta-reclamanta A.D.S. Bucuresti, ca nefondat.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca raportul juridic dedus judecatii priveste doar executarea scrisorilor de garantie bancara, iar nu si efectele contractelor de concesiune (modificate ulterior prin acte aditionale). In aceste conditii, sunt corecte considerentele primei instante in sensul ca, raportat la caracterul autonom al garantiei bancare, cat si fata de principiul relativitatii efectelor conventiilor, consacrat prin dispozitiile art. 973 C. civ., nu-i sunt opozabile bancii modificarile aduse contractelor de concesiune in ceea ce priveste intinderea obligatiei de garantie, necomunicate acesteia si in privinta carora nu a fost exprimat un acord de vointa prin amendarea corespunzatoare a scrisorilor de garantie . Scrisorile de garantie au fost emise in baza prevederilor Capitolului VII - Garantia de buna executie contractuala, art. 7.1-5 din contractele de concesiune, in forma anterioara modificarilor aduse art. 7.4 prin actele aditionale nr. 5 din 25 iulie 2007 si nr. 6 din 19 decembrie 2007, doar pentru a garanta executarea obligatiei de plata a redeventei. Desi prin actele aditionale mentionate a fost modificat art. 7.4 din contractele de concesiune in sensul ca s-a prevazut posibilitatea incasarii garantiei bancare de catre A.D.S. si pentru cazul nerealizarii investitiilor prevazute la Capitolul X, aceasta modificare a clauzelor contractelor de concesiune nu a fost adusa la cunostinta bancii, nefiindu-i opozabila.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.D.S. invocand motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in temeiul caruia a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei recurate in sensul admiterii apelului si admiterea cererii reclamantei, astfel cum a fost formulata.

In dezvoltarea in fapt a recursului recurenta a sustinut, in esenta, urmatoarele:

- Instanta a pronuntat decizia cu incalcarea prevederilor legale ce reglementeaza principiul relativitatii efectelor conventiilor si a interpretat in mod nelegal clauzele scrisorilor de garantie bancara, respingand in mod nelegal afirmatiile recurentei potrivit cu care aceste scrisori nu limiteaza executarea numai la plata redeventei, ci si la executarea oricarei sume datorate in baza contractului.

- Dat fiind faptul ca SC P. SA nu si-a indeplinit obligatiile contractuale in ce priveste plata redeventei si realizarea investitiilor la termenele asumate, in cuantum de 1.033.069,56 Euro, recurenta a solicitat R. Bank SA executarea scrisorilor de garantie in 29 martie 2010. R. Bank SA a precizat ca nu poate onora cererea intrucat aceasta nu este intocmita in stricta conformitate cu termenii si conditiile scrisorilor de garantie, in sensul ca acestea au fost emise doar in caz de neonorare a obligatiei de plata a redeventei, iar nu si in caz de penalizare a investitiilor si, ulterior, a inteles sa execute partial sumele solicitate de A.D.S., aceasta procedand la o interpretare proprie si abuziva a conditiilor scrisorilor de garantie .

- Atitudinea abuziva a bancii are drept consecinta prejudicierea Bugetului Consolidat cu o suma considerabila (952.519,56 Euro) ingreunand astfel posibilitatea statului de a recupera rapid creantele sale si anuland practic scopul incheierii acestor scrisori de garantie bancara.

- Intimata avea obligatia de a plati imediat, la prima cerere, orice suma pana la concurenta valorii scrisorilor de garantie .

Intimata SC R. Bank a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la suportarea cheltuielilor de judecata .

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozitiilor legale incidente cauzei se apreciaza ca instanta de apel a pronuntat o hotarare legala si temeinica care nu poate fi reformata prin recursul declarat de reclamanta.

Instanta de apel, interpretand clauzele contractelor de concesiune nr. 252/3 mai 2006, nr. 253/3 mai 2006, nr. 254/9 mai 2006, nr. 255/9 mai 2006, nr. 256/11 mai 2006, nr. 257/11 mai 2006, nr. 258/11 mai 2006, nr. 259/11 mai 2006, ale actelor aditionale incheiate la fiecare dintre contractele de concesiune si scrisorilor de garantie bancara nr. GI/9090, GI/9091, GI/9100, GI /9095, GI/9096, GI/9097, GI/9098, GI/9099, nu a trecut peste vointa clar exprimata a partilor si nu a nesocotit principiile inscrise in art. 969 C. civ. si art. 973 C. civ. In mod legal s-a retinut ca scrisorile de garantie bancara au fost emise in vederea garantarii obligatiei de plata a redeventei, nu si in ceea ce priveste alte obligatii de plata, astfel ca nu se poate angaja raspunderea civila a paratei in lipsa vinovatiei si a unei fapte ilicite constand in neexecutarea obligatiilor derivate din emiterea scrisorilor de garantie bancara.

Partile au stabilit aplicabilitatea Regulilor Uniforme privind Garantiile la Cerere - Publicatia nr. 458 a Camerei de Comert Internationale din Paris, astfel ca raporturile juridice dintre parti sunt reglementate de aceste reguli . Contractul de garantie bancara este un act juridic de sine statator, independent fata de raportul juridic nascut din contractele de concesiune incheiate intre reclamanta si Asocierea P.-A., astfel ca, in mod legal, s-a retinut ca nu-i sunt opozabile bancii modificarile aduse contractelor de concesiune in privinta carora nu s-a solicitat si nu s-a obtinut acordul paratei pentru amendarea corespunzatoare a scrisorilor de garantie, prin extinderea garantiilor in mod corespunzator modificarilor intervenite prin actele aditionale.

Obligatiile bancii sunt strict limitate la termenii si conditiile scrisorii de garantie, iar raspunderea bancii nu putea fi angajata in lipsa acordului acesteia cu privire la extinderea garantiei si la cazul nerealizarii investitiilor sau pentru penalitati de intarziere la plata redeventei.

Pentru considerentele expuse, se apreciaza ca hotararea nu este afectata de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., incat in temeiul art. 312 C. proc. civ., Inalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta ca nefondat.

Retinand culpa procesuala a recurentei in temeiul art. 274 C.proc.civ. a fost obligata recurenta sa plateasca intimatei-parate SC R. Bank SA Bucuresti suma de 6732,25 lei cheltuieli de judecata .