Abuz in serviciu. Inselaciune. Distinctie

prezentand conducerii bancii rapoarte de evaluare referitoare la garantii imobiliare care contin date nereale, cu consecinta acordarii creditelor sau a majorarii plafonului creditelor anterior acordate, care au prejudiciat banca, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata prevazuta in art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., daca prejudiciul se circumscrie, prin valoare, notiunii de ``consecinte deosebit de grave`` prevazuta in art. 146 C. pen., iar nu elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave.

Fapta inculpatului, care are calitatea de evaluator autorizat, de a intocmi rapoarte de evaluare referitoare la garantii imobiliare, care contin date nereale, prin incalcarea normelor ce reglementeaza activitatea de evaluare, cu consecinta acordarii creditelor sau a majorarii plafonului creditelor anterior acordate, care au prejudiciat banca, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata prevazuta in art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., daca prejudiciul se circumscrie, prin valoare, notiunii de ``consecinte deosebit de grave`` prevazuta in art. 146 C. pen., iar nu elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave.

Prin sentinta penala nr. 161/F din 5 mai 2011, Tribunalul Ialomita a respins cererile de schimbare a incadrarii juridice formulate de inculpatii B.G., B.S. si Z.M.

In baza art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 10 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C. pen. pentru infractiunea de inselaciune.

In baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 si art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatii B.S. si Z.M. la cate 5 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C. pen. pentru complicitate la infractiunea de inselaciune.

In baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatilor pe durata executarii pedepselor exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si lit. c) C. pen.

A admis actiunea civila formulata de partea civila Banca R.

In baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., a obligat, in solidar, inculpatii la plata sumei de 3.051.221,69 lei, despagubiri civile plus dobanda aferenta pana la achitarea debitului catre partea civila Banca R.

Judecatorul fondului a retinut, ca situatie de fapt, in esenta, ca inculpatul B.G., in calitate de director al Bancii R. - Sucursala S., in executarea aceleiasi rezolutii infractionale, in intelegere cu numitul T.P. si cu ajutorul nemijlocit al inculpatilor B.S. si Z.M., cu prilejul incheierii Actului aditional nr. 8 la Contractul nr. 40 din 4 noiembrie 2004, Contractului nr. 239 din 27 iunie 2007 si Actului aditional nr. 1 la Contractul nr. 239 din 27 iunie 2007, i-a indus in eroare pe membrii Comitetului de conducere al Bancii R. - Sucursala S. si Centralei Bancii R., prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale si inserarea in documentatiile de credit a unor situatii nereale, care, daca ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea si respectiv acordarea plafoanelor de credit .

De asemenea, s-a retinut ca inculpatii B.S. si Z.M., in calitate de evaluatori CECCAR (primul) si ANEVAR (al II-lea), in executarea aceleiasi rezolutii infractionale si in scopul de a-l ajuta pe inculpatul B.G. in prezentarea ca adevarate a unor fapte mincinoase, au intocmit rapoarte de evaluare cuprinzand situatii si date nereale, inducand in eroare partea civila Banca R. la incheierea contractelor de credit pentru societatea comerciala E. si societatea comerciala P.

In argumentarea solutiei date, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:

Potrivit Normei privind administrarea creditelor nr. 2 din 30 martie 2007, la nivelul sucursalei Bancii R., directorul sucursalei raspundea de intreaga activitate de administrare a creditelor si avea in subordine - ofiter bancar, printre atributiile acestuia din urma aflandu-se si aceea de a verifica garantiile imobiliare.

In conformitate cu Normele metodologice nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice, operatiunile de aprobare, acordare si utilizare a creditelor au la baza ``prudenta bancara``, ca principiu fundamental ce caracterizeaza intreaga activitate a bancii.

In conformitate cu Normele metodologice nr. 6/2006 privind evaluarea bunurilor mobile si imobile de natura activelor imobilizate corporale si necorporale, activitatea de creditare trebuie sa se bazeze in primul rand pe capacitatea clientului de a genera lichiditati, ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzii.

Operatiunea de evaluare a bunurilor propuse drept garantie poate fi efectuate de a) evaluatorii bancii atestati ANEVAR; b) de institutii specializate, c) de catre evaluatori din afara bancii. In situatia de la lit. b) si c), rapoartele de evaluare vor fi verificate de evaluatorii bancii.

Capitolul 3 al acestor norme cuprinde Procedura de lucru pentru evaluarea terenurilor: etapa 1 - verificarea documentelor ce se prezinta initial de client pentru terenurile extravilane, ca in speta dedusa judecatii; se va solicita adeverinta de la Directia Judeteana pentru Agricultura si Industrie Alimentara din care sa rezulte utilizarea si clasa de calitate a terenului evaluat; etapa 2 - inspectia la fata locului, care va fi facuta de evaluatori numai in baza notei de avizare juridica emisa de consilierul juridic al sucursalei care solicita in scris intocmirea raportului de evaluare; etapa 3 - calculul valorii terenului; etapa 4 - intocmirea raportului de evaluare.

S-a retinut ca, in cauza dedusa judecatii, inculpatul B.G. nu a respectat minimul din normele mai sus amintite, inculpatul B.S. a incalcat Codul etic si Regulamentul CECAR, iar inculpatul Z.M., Statutul si Codul deontologic ANEVAR, conducand la inducerea in eroare a partii civile la acordarea creditelor.

Analiza coroborata a declaratiei inculpatului B.S., a martorului B.L., a concluziilor raportului de constatare intocmit de specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si a raportului de expertiza contabila intocmit de expertul A.V. la cercetarea judecatoreasca au condus tribunalul la concluzia ca niciuna din dispozitiile normelor mai sus indicate nu a fost respectata.

Referitor la Actul aditional nr. 8 din 4 iunie 2007 la Contractul de credit nr. 40 din 4 noiembrie 2004, s-a constatat ca prin Actul aditional s-au modificat prevederile art. 1 din Contractul de credit, stabilindu-se un plafon de credit la nivelul de 4.100.000 lei.

Prin contractul de garantie imobiliara incheiat intre N.V., in calitate de ``garant fidejusor ipotecar`` si Banca R., in calitate de creditor ipotecar, reprezentanta prin G.B. - director si V.G. - contabil sef, s-a constituit o ipoteca asupra imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L.

Obiectul contractului de garantie imobiliara l-a constituit garantarea obligatiei de rambursare a creditului in suma de 4.100.000 lei, din care 1.025.000 lei initial acordat si 3.075.000 lei suplimentar, acordat debitorului societatea comerciala E.

Conform pct. 4 din Propunerea de credit din 14 mai 2007, care a stat Ia baza Actului aditional nr. 8 din 4 iunie 2007: ``Verificarea garantiilor a fost efectuata de catre B.G. - directorul sucursalei si B.L. - ofiter de credite.``

In realitate, conform declaratiilor date de B.G. - directorul sucursalei si B.L. - ofiter de credite la sediul Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bucuresti - Biroul Teritorial Slobozia, a rezultat ca acestia nu s-au deplasat pe teren pentru verificarea faptica a amplasamentului imobilului - teren extravilan cu S = 10.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L.

Obligatia pe care reprezentantii Bancii R. - Sucursala S. o aveau, de a verifica faptic, la fata locului, garantia constituita in favoarea bancii, nu a fost indeplinita conform art. 158 din Norma metodologica nr. 2/2006; daca verificarea faptica ar fi fost realizata, era posibila observarea amplasamentului real al terenului, care in realitate difera de amplasamentul mentionat in Raportul de evaluare.

Referitor la Contractul de credit nr. 239 din 27 iunie 2007 cu societatea comerciala P., s-a constatat ca prin contractul de credit amintit, incheiat intre Banca R. - Sucursala S., reprezentata prin G.B. - director si V.G. - contabil sef, societatea comerciala P., reprezentata legal prin T.A. - administrator si N.V., in calitate de garant ipotecar fidejusor, banca a acordat imprumutatului un plafon de credit la nivelul de 1.500.000 lei.

Ulterior, prin Actul aditional nr. 1, partile au convenit de comun acord ca la contract sa intervina urmatoarele modificari:

``1. Banca acorda imprumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei (doua milioane lei), cu o rata a dobanzii curente de baza de 16 % pe an, la data incheierii prezentului act aditional.``

Conform pct. 4 din Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul societatii comerciale P.: ``in baza cererii din 26 iunie 2007, societatea solicita un plafon de credit de tip revolving in suma de 2.000.000 lei, pentru care va garanta cu un teren extravilan in suprafata de 30.000 mp, situat in comuna L., proprietatea lui N.V., valoare de piata 5.706.000 lei, valoare justa admisa in garantie (80%) 4.564.800 lei.``

Propunerea de plafon de credit din 27 iunie 2007, privind clientul societatea comerciala P., a fost intocmita de catre P.C. si semnata de catre: B.G. - director; G.V. - sef contabil si O.L. - ofiter administrare credit .

Ca si in cazul Actului aditional nr. 8 din 4 iunie 2007, nici in vederea aprobarii contractului de credit nr. 239 din 27 iunie 2007 reprezentantii bancii nu au verificat faptic, la fata locului, garantia constituita in favoarea bancii, si anume imobilul ``Teren extravilan`` cu S = 30.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L.

Obligatia verificarii faptice a garantiei nu a fost indeplinita conform art. 158 din Norma metodologica nr. 2/2006; daca verificarea faptica ar fi fost realizata, era posibila observarea amplasamentului real al terenului, care in realitate diferea de amplasamentul mentionat in Raportul de evaluare.

Referitor la Actul aditional nr. 8 din 4 iunie 2007 la Contractul de credit nr. 40 din 4 noiembrie 2004, s-a retinut ca pentru acordarea majorarii creditului in valoare de 3.075.000 lei, banca a constituit garantii la valoarea justa de 5.273.194 lei, din care imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L. a fost admis si acceptat ca garantie la valoarea justa de 3.175.040 lei.

In cazul unei evaluari reale a terenului (la valoarea reala de piata in suma de 142.988 lei), garantiile nu ar mai fi fost acoperite si, in consecinta, societatea comerciala E. nu ar mai fi putut beneficia de majorarea de plafon .

Constituirea si acceptarea unei garantii supraevaluate ar fi putut fi evitata daca functionarii bancari si-ar fi indeplinit obligatiile de a verifica la fata locului amplasamentul imobilul - teren extravilan cu S = 10.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L.

Referitor la contractul de credit nr. 239 din 27 iunie 2007 cu societatea comerciala P., s-a constatat ca, pentru acordarea imprumutatului un plafon de credit la nivelul de 2.000.000 lei, banca a constitui o garantie la valoarea justa de 4.564.800 lei, constand exclusiv in imobilul ``Teren extravilan`` cu S = 30.000 mp, apartinand lui N.V., situat in comuna L.

In cazul in care functionarii bancari isi indeplineau atributiile de verificare a amplasamentului terenului, se putea evita constituirea unei garantii supraevaluate la valoarea justa de 4.564.800 lei, fata de valoarea sa reala de piata in suma de 17.607 lei.

In situatia evaluarii reale a terenului, garantia nu ar mai fi fost acoperitoare si, in consecinta, societatea comerciala P. nu ar mai fi putut beneficia de un plafon de credit in suma de 2.000.000 lei.

S-a apreciat, de asemenea, ca nu au fost respectate dispozitiile Normei metodologice nr. 6/2006 de catre ceilalti doi inculpati B.S. si Z.M., in sensul ca, potrivit art. 6 din aceeasi norma, raportul de evaluare intocmit de ei pentru cele doua terenuri trebuia verificat de evaluatorii bancari, fapt ce s-a intamplat in luna august 2007, cand martorul N.E. - evaluator intern al Bancii R. - Centrala s-a deplasat in comuna L., a vizionat acest teren si a intocmit Nota privind raportul de evaluare a celor doua terenuri.

Tribunalul a constatat ca nu au fost respectate Normele metodologice nr. 2/2006, deoarece cererea de creditare a societatii comerciale E. a fost formulata anterior raportului de evaluare, propunerea de creditare si acordarea efectiva a creditului, cuantumul majorarii plafonului urmand a fi determinate de valoarea din raportul de evaluare.

Conform documentatiei de creditare, cererea de creditare formulata de societatea comerciala E. a fost inregistrata la 10 mai 2007 si mentiona valoarea rezultata din raportul de evaluare a terenului de 10.000 mp. Acest raport de evaluare are ca data de intocmire 11 mai 2007, deci ulterioara formularii cererii de creditare.

Din declaratia martorei F.L. a rezultat faptul ca inculpatul B.G. i-a spus sa intocmeasca propunerea de creditare, pe care a si intocmit-o partial, nefinalizand fisa de calcul a performantei financiare a societatii comerciale E.

In aceste conditii, folosindu-se de autoritatea pe care o avea de director al sucursalei, inculpatul B.G. a dispus finalizarea acestei fise de martorul B.L. - ofiter de credite persoane fizice, care s-a conformat dispozitiilor primite, intocmind propunerea de creditare si fisa de calcul. Mai mult decat atat, inculpatul B.G. nu a respectat normele de creditare privind eligibilitatea clientului societatea comerciala E., deoarece aceasta era inregistrata in Centrala Riscurilor Bancare cu credite restante.

Audiate fiind Ia urmarirea penala si la cercetarea judecatoreasca, martorele G.V. si O.L. - membre ale Comitetului de conducere al Sucursalei Bancii R., au declarat ca au avut reprezentarea ca datele si situatiile din propunerile de creditare sunt cele reale. Suspiciunea martorei G.V. cu privire la valoarea ``exagerata`` a terenului a fost inlaturata de inculpatii B.G. si B.S. care i-au confirmat ca pentru stabilirea valorii terenului de 10.000 mp s-au efectuat deplasari la Primaria L., la un notar si la o agentie imobiliara.

Si pentru creditul obtinut de societatea comerciala P. s-a procedat in acelasi mod, martora P.C. precizand in declaratiile date ca a primit raportul de evaluare a terenului in suprafata de 30.000 mp situat in comuna L. de la inculpatul B.G., acesta dispunandu-i sa intocmeasca propunerea de creditare.

Daca martorele G.V. si O.L., precum si martorul G.L. - director in Centrala Bancii R. ar fi cunoscut ca terenurile sunt supraevaluate, nu ar fi fost de acord cu aprobarea, respectiv avizarea creditului, astfel cum au declarat acestia la urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca.

Ca terenurile de 10.000 mp si 30.000 mp au fost supraevaluare de inculpatii B.S. si Z.M. cu ocazia intocmirii rapoartelor de evaluare, o dovedeste si raportul de expertiza intocmit de expertul B.I. la instanta, care folosind metoda de comparatie prin bonitare, recunoscuta ca una din metodele de evaluare a terenurilor, de normele de creditare nr. 6/2006 privind evaluarea bunurilor mobile si imobile, a ajuns la concluzia ca valoarea terenului de 10.000 mp este de 179.700 lei sau 55.000 euro, iar terenul in suprafata de 30.000 mp este evaluat la suma de 18.000 lei sau 5.700 euro.

Din coroborarea acestor probe, tribunalul a conchis ca inculpatul B.G. a savarsit infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., deoarece, desi avea cunostinta de modalitatea de intocmire a rapoartele de evaluare pentru cele doua terenuri fara a se respecta normele metodologice in vigoare si continand date nereale, a expus situatia ca fiind conforma cu realitatea, inducandu-i in eroare pe membrii ai Comitetului de conducere al Bancii R. - Sucursala S. si Centrala Bancii R., care daca ar fi cunoscut realitatea nu ar fi avizat favorabil, iar Centrala Bancii R. nu ar fi aprobat acordarea majorarii plafonului creditului.

Totodata, acelasi inculpat l-a determinat pe inculpatul B.S. sa intocmeasca rapoartele de evaluare, stabilind valorile de piata ale celor doua terenuri cu mult peste cele reale si fara vizionarea acestor terenuri, contrar normelor metodologice si cunoscand ca este vorba de teren extravilan pentru care, potrivit Normei metodologice nr. 6/2006 privind evaluarea bunurilor mobile si imobile de natura activelor imobilizate corporale si necorporale, este necesara adeverinta de la Directia Judeteana pentru Agricultura si Industrie Alimentara din care sa rezulte utilizarea si clasa de calitate a terenului evaluat.

S-a constatat ca ceilalti doi inculpati, B.S. si Z.M., au savarsit infractiunea de complicitate Ia inselaciune prevazuta in art. 26 raportat Ia art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen.

Din probele administrate in cauza a rezultat ca acesti doi inculpati, prin intocmirea rapoartelor de evaluare a celor doua terenuri de 10.000 mp si 30.000 mp, au prezentat ca adevarate fapte si situatii nereale, in raportul de evaluare care a constituit mijlocul fraudulos folosit de inculpatul B.S.

Mentiunile din raportul de evaluare privind intocmirea acestuia de catre cei doi inculpati, aplicarea metodelor de evaluare si standardele, pozitionarea celor doua suprafete de teren, vizualizarea proprietatilor imobiliare impreuna cu martorul N.C. (aspect negat de acesta cu ocazia audierii la parchet si instanta) sunt nereale, dar au fost prezentate ca adevarate si, in felul acesta, au determinat obtinerea de credite de catre societatea comerciala E. si societatea comerciala P., cauzand un prejudiciu partii civile Banca R.

Asa cum rezulta din raportul de constatare intocmit de specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Bucuresti si raportul de expertiza intocmit de expertul B.I., intre raportul de evaluare intocmit de inculpatul B.S. si Z.M. si datele reale consemnate in cele doua constatari tehnico-stiintifice exista diferente in ceea ce priveste amplasarea, vecinatatile si valoarea de piata a celor doua terenuri.

S-a retinut ca, in drept, fapta inculpatului B.G., care in calitate de director al Bancii R. - Sucursala S., in executarea aceleiasi rezolutii infractionale, in coniventa cu numitul T.P., cu ajutorul nemijlocit al inculpatilor B.S. si Z.M., cu prilejul incheierii Actului aditional nr. 8 la Contractul nr. 40 din 4 noiembrie 2004, Contractului nr. 239 din 27 iunie 2007 si Actului aditional nr. 1 la Contractului nr. 239 din 27 iunie 2007, i-a indus in eroare pe membrii Comitetului de conducere al Bancii R. - Sucursala S. si Centrala Bancii R., prin prezentarea unor rapoarte de evaluare nereale si inserarea in documentatiile de credit a unor situatii nereale, care, daca ar fi fost cunoscute, nu ar fi determinat majorarea/acordarea plafoanelor de credit, cauzand Bancii R. un prejudiciu in cuantum de 5.075.000 lei, constituie infractiunea prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatilor B.S. si Z.M., care in calitate de evaluatori CECCAR si respectiv ANEVAR, in executarea aceleiasi rezolutii infractionale si in scopul realizat de a-l ajuta pe inculpatul B.G. in prezentarea ca adevarate a unor fapte mincinoase, au intocmit rapoarte de evaluare cu situatii si date nereale ce au fost utilizate potrivit scopului infractional si, prin inducerea in eroare a partii civile Banca R. la incheierea si executarea contractelor de credit pentru societatea comerciala E. si societatea comerciala P., s-a cauzat un prejudiciu in cuantum de 5.075.000 lei, constituie infractiunea prevazuta in art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 318/A din 27 octombrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, au fost admise apelurile inculpatilor si desfiintata, in parte, hotararea atacata.

In rejudecare, a fost redusa pedeapsa aplicata inculpatului B.G. de la 10 Ia 7 ani inchisoare, prin retinerea dispozitiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 76 C. pen., iar pedepsele aplicate inculpatilor B.S. si Z.M. au fost reduse la 3 ani si respectiv la 4 ani inchisoare.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si a fost respins, ca nefondat, apelul partii civile Banca R.

Impotriva acestei decizii au declarat, in termen legal, recurs, intre altii, inculpatii, invocand in principal cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Analizand recursurile declarate prin prisma criticilor invocate si din oficiu, se constata ca acestea sunt fondate - in ceea ce priveste criticile vizand solutia dispusa cu privire la latura penala a cauzei si vor fi admise, pentru considerentele ce urmeaza:

Dupa cum rezulta din interpretarea si analizarea dispozitiilor art. 215 C. pen., infractiunea de inselaciune - in oricare din variantele sale normative face parte din categoria infractiunilor patrimoniale si are ca obiect juridic relatiile sociale de ordin patrimonial a caror ocrotire este asigurata prin apararea avutului personal, obiectul juridic special fiind reprezentat de ocrotirea acelor relatii sociale de ordin patrimonial a caror formare, desfasurare si dezvoltare implica existenta unui minim de buna-credinta si, corespunzator, a unui minim de incredere.

Analizand variantele normative ale infractiunii prevazute in art. 215 C. pen. prin raportare la faptele imputate inculpatilor se retine, in esenta, ca varianta normativa reglementata in dispozitiile art. 215 alin. (1) C. pen. se caracterizeaza prin aceea ca legiuitorul a prevazut, ca element material al laturii obiective, inducerea in eroare, care se savarseste cu forma de vinovatie a intentiei calificata prin scop, in concret, obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Totodata, particularitatea variantei normative prevazute in art. 215 alin. (3) C. pen. este reprezentata de cerinta esentiala pe care legea o impune a subzista in ceea ce priveste elementul material, respectiv inducerea in eroare sa aiba loc cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, iar inducerea in eroare sa fie hotaratoare pentru incheierea si/sau executarea respectivului contract .

In ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii de inselaciune, acesta nu este calificat, putand fi orice persoana .

Analizand, de asemenea, particularitatile infractiunilor de serviciu si, in special, ale infractiunii prevazute in art. 246 C. pen., se retine ca acest grup de infractiuni tinde la apararea relatiilor sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activitatii institutiilor si apararea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale functionarilor sau ale altor salariati.

Elementul material al infractiunii prevazute in art. 246 C. pen. este reprezentat de neindeplinirea, indeplinirea defectuoasa a unui act din sfera atributiilor de serviciu (in alt mod decat ar fi trebuit). Rezulta, asadar, ca cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii consta in aceea ca actul indeplinit defectuos ori neindeplinit trebuie sa constituie pentru subiectul activ o atributie de serviciu .

Analizand coroborat si, totodata, comparativ, continuturile constitutive ale infractiunilor prevazute in art. 215 C. pen. si art. 246 C. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, astfel dupa cum s-a aratat si in doctrina, realizarea activitatilor specifice elementului material al infractiunii de inselaciune de catre un subiect activ calificat, respectiv de un functionar in exercitarea atributiilor functiei, stramuta fapta in sfera infractiunilor de serviciu, intrucat functionarul ce nu indeplineste ori indeplineste eronat o atributie de serviciu actioneaza, nu in interes propriu, ci pentru institutia in cadrul careia functioneaza. Obiectul ocrotirii penale - specific acestor infractiuni si care prevaleaza este constituit de buna desfasurare a activitatii diferitelor institutii si, corelativ, ocrotirea persoanelor de activitati nelegale ale functionarilor, iar nu ocrotirea patrimoniului in mod exclusiv, dupa cum este cazul infractiunii de inselaciune, cu distinctiile anterior precizate.

Raportand consideratiile teoretice anterior expuse cauzei deduse judecatii se constata ca, in speta, faptele inculpatilor se circumscriu dispozitiilor art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., starea de fapt fiind, insa, in esenta, just avuta in vedere de instante pe baza unui probatoriu indestulator lamuririi cauzei.

Se retine, astfel, ca inculpatul B.G., in calitate de director al Sucursalei S. a Bancii R., si-a exercitat defectuos atributiile de serviciu cu prilejul incheierii Actului aditional nr. 8 la contractul nr. 40 din 4 noiembrie 2004, a Contractului nr. 239 din 27 iunie 2007 si a Actului aditional nr. 1 la acesta, prezentand Comitetului de conducere al Sucursale S. a Bancii R. si Centralei bancii rapoarte de evaluare continand date nereale, ceea ce a determinat acordarea si majorarea plafonului unui credit anterior aprobat.

Totodata, coinculpatii B.S. - evaluator CECCAR si Z.M. - evaluator ANEVAR au intocmit rapoarte de evaluare ce cuprindeau situatii fara corespondent in realitate, exercitarea atributiilor de catre experti nefiind conforma normelor ce reglementeaza aceasta activitate . Indeplinirea atributiilor profesionale de catre cei doi inculpati in maniera anterior descrisa a avut ca urmare, in mod evident, elaborarea unor documentatii de auditare de majorare a plafonului de creditare lipsite de veridicitate si de fundament si, pe cale de consecinta, acordarea de credite prejudiciabile pentru institutia bancara in interesul careia cei doi inculpati isi desfasurau activitatea .

Se retine, in esenta, ca inculpatul B.G. si-a exercitat atributiile contrar prevederilor Normei metodologice nr. 2/2006 privind creditarea persoanelor juridice si a celor cuprinse in Norma metodologica nr. 2/2007 privind administrarea creditelor.

Astfel, majorarea plafonului creditului acordat societatii comerciale E. prin Actul aditional nr. 8 din 4 iunie 2007 Ia Contractul de credit nr. 40 din 4 noiembrie 2004 s-a realizat in conditiile acceptarii unei garantii imobiliare neverificata faptic, contrar dispozitiilor art. 158 din Normele metodologice nr. 2/2006, acceptandu-se ca garantii un imobil teren situat in alta zona decat cea indicata in documentatia intocmita, cu evidente consecinte asupra valorii terenului.

In ceea ce priveste contractul de credit si actul aditional incheiat cu societatea comerciala P., garantia imobiliara oferita, desi a fost supraevaluata, nu a fost verificata faptic.

Totodata, nu au fost respectate prevederile Normei metodologice nr. 6/2006 de catre inculpatii B.S. si Z.M., rapoartele de evaluare neintemeindu-se pe verificari reale si concrete ale imobilelor aduse ca garantie, cu consecinta finala a stabilirii unor valori nereale si disproportionate ale imobilelor.

Se constata, de asemenea, ca inculpatul B.G., in functia de conducere detinuta, a ignorat neregulile grave cuprinse in rapoartele de evaluare amintite si a prezentat Comitetului de conducere al Bancii R. - Sucursala S. date si documentatii fara fundament real, inapte, in conditii normale, sa conduca la solutia de aprobare a cererilor clientilor, salariatilor bancari implicati in activitatea de creditare inducandu-li-se, de asemenea, o perceptie deformata cu privire la garantiile imobiliare si situatia celor doi clienti .

Maniera de exercitare a atributiilor de serviciu, anterior expusa in mod succint, realizeaza, asadar, in ceea ce ii priveste pe toti cei trei inculpati, continutul laturii obiective a infractiunii prevazute in art. 246 C. pen. Inculpatii au actionat cu intentie, exercitandu-si nelegal prerogativele specifice functiei pe care o detineau, iar prin aceasta au produs un prejudiciu insemnat Bancii R., circumscris, prin valoare, notiunii de ``consecinte deosebit de grave`` prevazuta in art. 146 C. pen., intre activitatile inculpatilor si paguba produsa existand legatura de cauzalitate prevazuta de lege.

Fata de argumentele expuse, reiese cu claritate ca faptele inculpatilor au fost gresit circumscrise prevederilor art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., intrucat nu sunt indeplinite cerintele esentiale prevazute de normele de incriminare pentru existenta laturilor obiectiva si subiectiva ale infractiunii, dupa cum s-a aratat si anterior.

Pentru argumentele anterior expuse, vor fi admise recursurile declarate, casate hotararile pronuntate numai cu privire la latura penala si schimbata incadrarea juridica a faptelor retinute in sarcina inculpatilor din infractiunea prevazuta in art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpatul B.G.) si art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpatii B.S. si Z.M.) in art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.

Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate impotriva deciziei nr. 318/A din 27 octombrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, a casat decizia penala recurata si sentinta penala nr. 161/F din 5 mai 2011 a Tribunalului Ialomita numai cu privire la latura penala.

In baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat incadrarea juridica pentru fiecare dintre inculpati in infractiunea prevazuta in art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.

In baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.G., la o pedeapsa de 4 ani inchisoare. In baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.G. pe durata executarii pedepsei exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S., la o pedeapsa de 3 ani inchisoare. In baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului B.S. pe durata executarii pedepsei exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 861 si art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 8 ani, termen de incercare si a facut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii.

In baza art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul Z.M., la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare. In baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului Z.M. pe durata executarii pedepsei exercitiul drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 861 si art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 8 ani si 6 luni, termen de incercare si a facut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii.

A mentinut celelalte dispozitii ale hotararilor recurate.

Nota: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicata in M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abroga.