Regimul juridic al terenului aferent unei case nationalizate.

Prin sentinta civila nr. 217 din 11 mai 2011 pronuntata in dosarul nr. 4424.1/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a admis in parte cererea, constatand nelegalitatea partiala a Hotararii Guvernului nr. 849/2009 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judetului Timis, precum si a municipiilor, oraselor si comunelor din Judetul Timis si a Hotararii Guvernului nr. 1016/2005 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judetului Timis, precum si a municipiilor, oraselor si comunelor din Judetul Timis, in privinta pozitiei nr. 4260 din anexa nr. 2, cuprinzand completarea la inventarul bunurilor care apartin domeniului public al Municipiului Timisoara, insusit de Consiliul Local al Municipiului Timisoara prin Hotararea Consiliului Local nr. 474/2006.
In motivare s-a retinut ca imobilul situat in Timisoara [a��] este compus din casa cu un etaj si curte in suprafata de 667 mp., fiind evidentiat in cartea funciara [a��], din care rezulta ca acesta a fost preluat de Statul Roman in baza Decretului de nationalizare nr. 92/1950, masura dupa urmata de dezmembrarea constructiei in apartamente. Cartea funciara atesta ca o parte din apartamentele individualizate in imobil au fost dobandite in proprietate de catre diverse persoane fizice, impreuna cu cotele aferente din dreptul de proprietate asupra terenului, celelalte apartamente si diferenta de teren ramanand in proprietatea statului. Acest imobil este revendicat in procedura de drept comun in dosarul nr. 4424.1/30/2008 al Tribunalului Timis .
Acest imobil este mentionat in anexa la Hotararea Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 474/2006, pozitia 4260, cu descrierea casa cu un etaj si curte [a��], mentionandu-se ca potrivit situatiei juridice actuale sunt proprietari Statul Roman asupra terenului si particulari asupra constructiei, in temeiul Legii nr. 112/1995. Includerea bunului in anexa la aceasta hotarare de consiliu local s-a facut cu scopul inventarierii bunurilor din domeniul public al Municipiului Timisoara, care a fost atestat prin Hotararea Guvernului nr. 849/2009, bunul fiind evidentiat in anexa nr.2 a acesteia, la pozitia 4260, cu aceeasi descriere, mentionandu-se ca acesta este inclus in ``domeniul public al Municipiului Timisoara conform HCLM Timisoara nr. 474/2006``.
Instanta constata ca se verifica in speta sustinerile reclamantilor potrivit carora includerea bunului in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale contravine dispozitiilor din Legea nr. 213/1998.
In primul rand, se constata ca in inventarul astfel atestat este inclus nu doar terenul aferent constructiei, ci insasi casa de la adresa mentionata, desi la adoptarea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 474/2006 s-a precizat ca apartamentele din imobil au fost dobandite de particulari prin cumparare in temeiul Legii nr. 112/1995.
Ca atare, chiar daca actul de atestare a domeniului public local nu da nastere la drepturi noi si nu modifica regimul juridic al bunurilor respective, asa cum sustin ambii parati prin intampinare, este insa necesar ca acele bunuri sa apartina in mod legal statului roman la data atestarii, or, in privinta constructiei aceasta conditie nu este indeplinita, intrucat statul roman nu mai era proprietarul unora din apartamente, dreptul de proprietate fiind transmis in baza Legii nr. 112/1995 catre particulari.
Din aceasta perspectiva reclamantii justifica un interes actual si legitim, ocrotit prin prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de a solicita anularea partiala a Hotararii Guvernului nr. 849/2009 in privinta pozitiei nr. 4260 din anexa 2 intrucat acestia sustin ca imobilul a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil, solicitand restituirea sa, nefiind indeplinita conditia cuprinsa la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica referitoare la apartenenta bunului la domeniul public al statului sau al unitatii administrativ teritoriale. Insasi Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin decizia 3550/26.09.2007 faptul ca actiunea prin care se solicita anularea unei pozitii din anexa la o Hotarare a Guvernului privind atestarea bunurilor apartinand domeniului public este o actiune in contencios administrativ intemeiata pe vatamarea adusa dreptului de proprietate al reclamantilor in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 23 din Legea nr. 213/1998, si din aceasta perspectiva rezulta ca reclamantii sunt indreptatiti a ataca pe calea exceptiei de nelegalitate hotararea de Guvern ce atesta domeniul public emisa cu incalcarea prevederilor Legii nr. 213/1998.
In ceea ce priveste terenul aferent imobilului, instanta retine ca pentru a face obiectul unei hotarari de trecere in domeniul public al acestei unitati administrativ-teritoriale era necesara indeplinirea conditiilor prevazute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 potrivit carora domeniul public al comunelor, oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la punctul III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotararea consiliului local daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.
Astfel, la punctul III din anexa Legii nr. 213/1998 sunt enumerate cu titlu exemplificativ bunurile ce alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ - teritoriale - municipii, comune si orase, acestea fiind drumurile comunale, vicinale si strazile; pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement; lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean; retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente; terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea; locuintele sociale; statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national; bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, daca nu au fost declarate de interes public national; terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat; cimitirele orasenesti si comunale.
Din enumerarea cuprinsa in textul legal anterior mentionat rezulta ca apartenenta la domeniul public este data de utilitatea publica sau interesul public local legat de imobilele respective, iar in speta nu se dovedeste o asemenea utilitate publica sau interes public prin raportate la terenul aferent unui imobil reprezentand casa de locuit chiar daca acest teren a fost proprietatea statului roman . Din acest punct de vedere, instanta retine ca paratul Municipiul Timisoara nu a dovedit ca imobilul revendicat de reclamanti ar fi de uz sau de interes public, in sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998, desii s-a pus in vedere in mod expres obligatia de a face aceasta dovada.
Terenul in discutie nu apare astfel nici potrivit dispozitiilor imperative ale Legii nr. 213/1998 si nici potrivit naturii sale ca fiind de uz sau de interes public local astfel incat cuprinderea acestuia in domeniul public al Municipiului Timisoara si atestarea lui ca atare prin Hotararea Guvernului nr.849/2009 s-a realizat cu incalcarea dispozitiilor art. 1 , art. 3 alin. 4 si art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Din acest punct de vedere, nu pot fi retinute apararile invocate in cauza, potrivit carora unitatile administrativ teritoriale pot stabili in mod discretionar, prin hotarari adoptate de consilii locale, ca anumite bunuri sunt de uz sau de interes public, aceasta calificare putand fi facuta doar prin lege. Intr-adevar, in conditiile in care art. 3 din Legea nr. 213/1998 stabileste in mod expres ca un bun nu poate apartine domeniului public decat in masura in care este cuprins in enumerarea legal realizata ori, dupa caz, este de uz sau de interes public, trebuie concluzionat ca nu orice bun poate fi inclus in domeniul public de catre autoritatea competenta, ci doar cele pentru care poate fi relevat interesul public sau utilitatea publica.
In speta, nici una din aceste conditii nu s-a dovedit a fi indeplinita, caci imobilul se afla in folosinta unor particulari si nu au acces la utilizarea sa orice persoane, rezultand astfel ca nu este de uz public, iar paratul Consiliul Local al Municipiului Timisoara nu a dovedit ca, la adoptarea Hotararii Consiliului Local al Municipiului Timisoara nr. 474/2006, a avut in vedere interesul public pe care l-ar prezenta imobilul.
Din acest punct de vedere, instanta retine ca in literatura de specialitate s-a apreciat ca, pentru a fi calificat ca apartinand domeniului public, un bun trebuie sa intruneasca toate trasaturile desprinse din definitia data in art. 136 din Constitutia Romaniei si in art. 3 din Legea nr. 213/1998, respectiv este necesar ca, prin natura sa ori prin vointa legiuitorului, bunul sa prezinte acele particularitati care sa justifice protectia speciala de care se bucura, sa aiba o utilitate publica, avand rolul de a satisface interesul public in mod direct sau indirect, prin intermediul unui serviciu public, fiind guvernat in ansamblul sau de un regim de putere publica. Asadar, cata vreme imobilul in litigiu in fata instantei de trimitere nu este calificat ca apartinand domeniului public prin vointa legiuitorului, nefiind de uz public dupa cum am aratat, trebuie sa se verifice conditia ca acesta sa fie de interes public, interes ce trebuie satisfacut prin intermediul unui serviciu public .
Or, este evident ca nici aceasta conditie nu se verifica in speta, bunul aflandu-se si in prezent in folosinta unor particulari, nefiind dovedit ca ar fi susceptibil de valorificare in interes public, prin intermediul unui serviciu public .
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal prin Deciziile nr. 3430/19.06.2009 si nr. 5281/24.11.2009 prin care a retinut ca intemeiata exceptia de nelegalitate a unor pozitii din anexa 2 la Hotararea Guvernului nr. 1016/2005 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al Judetului Timis, a municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Timis, retinand ca prin hotararea atacata a fost atestat ca apartinand domeniului public al unui municipiu, imobilul teren aferent unei case de locuit proprietatea unor persoane fizice dobandita in conditiile Legii nr. 112/1995, iar dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 1016/2005 sunt nelegale intrucat atesta apartenenta la domeniul public de interes local, deci ca fiind de uz sau de interes public a unei suprafete de teren aferenta unei case de locuit apartinand unei persoane fizice ``fara a se arata nici in cuprinsul hotararii Guvernului si nici in Nota de fundamentare ce a insotit proiectul de hotarare care sunt imprejurarile care au determinat aceasta schimbare de regim juridic si nici care este cauza de utilitate publica in temeiul careia s-a apreciat ca se impune trecerea imobilului respectiv din domeniul privat in domeniul public al Municipiului Timisoara``.
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior mentionate, retinand ca exceptia de nelegalitate a pozitiei nr. 4260 din anexa 2 la Hotararea Guvernului nr.849/2009 este intemeiata pe vatamarea adusa dreptului de proprietate pretins de reclamanti asupra imobilului, retinand totodata in privinta terenului in litigiu faptul ca nu se justifica trecerea acestuia in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, imobilul nefiind de natura celor exemplificativ enumerate in anexa III la Legea nr. 213/1998, in baza art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 instanta a admis exceptia de nelegalitate invocata si a constatat nelegalitatea Hotararii Guvernului nr. 849/2009 in privinta imobilului evidentiat la pozitia nr. 4260 din anexa 2, imobil situat in Timisoara [a��].