Clauze abuzive. Contract de prestari servicii de paza

La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns recurentii -parati prin avocat C B cu imputernicirea avocatiala nr. 94/2011 la fila 12 dosar recurs si intimata-reclamanta, prin consilier juridic cu delegatia la fila 31 dosar nr. 1138/94/2010.
Procedura de citare a fost legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefiera de sedinta, dupa care,
Nemaifiind cereri de solutionat sau probe de administrat, Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda partilor cuvantul in calea de atac promovata.
Recurentii -parati, prin consilier juridic, arata ca sentinta civila pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica, avand in vedere ca, in mod gresit, instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale invocata de parati. Solicita admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea dosarului catre Judecatoria Sectorului 2 spre competenta solutionare. Arata ca nu exista raporturi contractuale intre reclamanta si parati Regulamentul nu poate fi calificat ca si contract pentru a produce efecte . Ca urmare, nu era aplicabil art 10 pct 4 C.pr.civ. Nu se poate vorbi de locul nasterii obligatiei sau locul platii. Nu exista un pret al contractului de paza . In mod gresit instanta de fond a calificat regulamentul ca si contract . Din acest motiv s-a solicitat nulitatea contractului. Exceptia nulitatii absolute a contractului era intemeiata intrucat la incheierea acestuia nu a existat consimtamantul valabil al partilor. Solicita cheltuieli de judecata .
Intimata parata, prin consilier juridic, apreciind ca sentinta civila pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, avand in vedere ca, in mod corect, a respins exceptia nulitatii absolute si a admis actiunea, solicita instantei respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata .
T R I B U N A L U L ,
Prin sentinta civila nr.2285/06.05.2010 pronuntata in dosarul nr.1138/94/2010 Judecatoria Buftea a respins exceptia nulitatii absolute a Regulamentului de ordine interioara ca neintemeiata, a admis actiunea astfel cum a fost precizata de reclamanta SC I D & C SA in contradictoriu cu paratii M O L si M C, a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 985,49 lei reprezentand c/val facturi fiscale neachitate pentru servicii de control acces aferente perioadei aprilie 2007-noiembrie 2008, a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 90 lei reprezentand cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta retinut ca intre reclamanta SC I D & C SA si paratii M O L, M C s-a incheiat contractul de executie constructie cu plata pe stadii de executie nr.352/02.11.2004 avand ca obiect realizarea de catre reclamanta a constructiei edificata pe lotul AJ 41, situat in str. E R nr. 35-39, V, judetul I, locuinta realizata si predata beneficiarilor la data de 19.12.2005 (f.8-15).
Odata cu semnarea contractului, paratii au semnat si anexa ce continea Regulamentul de ordine interioara pentru locatarii ansamblului A - versiunea iunie 2004 (f.12, 18-19) si prin care au fost stabilite regulile de convietuire si buna vecinatate in ansamblu, drepturile si obligatiile proprietarilor de imobile, modul de plata al utilitatilor aferente constructiilor si partilor comune din ansamblu.
Semnarea regulamentului de ordine interioara s-a facut odata cu semnarea contractului nr.352/10.11.2004, ca anexa a acestuia, aspect ce exclude apararea potrivit careia consimtamantul paratilor nu a fost acordat cu intentia de a produce efecte juridice, intrucat nu poti prezenta un consimtamant valabil partial, doar pentru anumite clauze, dar nu si pentru celelalte, in conditiile in care actul principal si anexele acestuia formeaza un tot unitar.
In articolele 1 si 2 din Regulament se prevede ca accesul in zona ansamblului se va face pe poarta instalata in str. E R, poarta ce va fi pazita iar societatea de paza va raspunde numai cu privire la controlul accesului in ansamblu nu si cu privire la eventualele furturi din locuintele ansamblului; totodata, se stipula ca zona va fi pazita de catre o firma specializata ale carei obligatii urmau a fi stabilite prin caietul de sarcini iar contravaloarea serviciilor de paza va fi achitata de toti locatarii zonei, proportional cu numarul imobilelor (f.l8).
Din modul de redactare reiese ca este vorba de doua servicii distincte -respectiv cel de paza si control acces pe poarta -art.l, iar cel de-al doilea, de paza efectiva a ansamblului -art.2 din regulament.
Raportat si la definitia data de art.2 lit.l din Legea nr. 114/1996, ansamblul A 1 in cadrul caruia paratii detin in proprietate lotul AJ 41, se afla in administrarea reclamantei, ce are ca domeniu de activitate si administrarea imobilelor pe baza de comision sau contract (f.204), iar angajarea de catre aceasta a societatilor ce au asigurat serviciul de control acces se subscrie obligatiilor ce revin administratorului de cladiri potrivit art.34 al. 1 din Legea nr. 114/1996, obligatie prevazuta in art. 18 din regulamentul de ordine interioara.
Sunt neintemeiate sustinerile paratilor privind lipsa obiectului si pretului serviciului de paza, intrucat aceste elemente urmau sa fie incluse in contractul incheiat intre administratorului ansamblului- reclamanta si firma specializata-prestator, in baza mandatului dat de fiecare proprietar de imobil din ansamblul rezidential, mandat acordat prin semnarea regulamentului si care asigura proprietarului dreptul de a beneficia de respectivele servicii cu obligatia corelativa de a achita costul acestora.
Instanta nu a primit sustinerile paratilor in sensul ca cele doua articole din regulament ar reprezenta clauze abuzive raportat la prevederile Legii nr. 193/2000 (lit b si c din anexa la lege) intrucat regulamentul ii obliga la plata unui pret si respectarea unor conditii de care nu au avut cunostinta la data semnarii actului, respectiv permite reclamantei sa stabileasca si sa modifice unilateral, fara acordul paratilor, caracteristicile si pretul serviciilor de paza .
Pretul serviciilor de control acces si de paza a fost convenit de reclamanta cu prestatorii de servicii cu care a incheiat contractele respective; a fot achitat lunar de reclamanta, global, pentru toate ansamblurile rezidentiale pe care le administreaza, iar dupa aceea a refacturat, proportional cu numarul imobilelor, pe fiecare proprietar din ansamblu.
Astfel, suma de 985,49 lei solicitata la plata de reclamanta reprezinta contravaloarea serviciilor de control acces prestate in perioada aprilie 2007-noiembrie 2008.
Pentru acest interval reclamanta a dovedit ca a incheiat contracte de prestari servicii cu SC B, P si P SRL pana la 15 iulie 2008, iar ulterior, incepand cu 16 iulie 2008 cu SC U SRL, societati ce au asigurat serviciul de control acces in ansamblul A 1 cu 3, respectiv 2 posturi de paza (f.80-123).
Costul lunar al respectivul serviciu (doar control acces) a fost inclus in lista cheltuielilor comune ale ansamblului pentru perioada martie 2007-octombrie 2008(f. 148-164).
Totodata, se retine ca A.N.P.C, prin procesul verbal de control nr.72/911/29.03.2007 a constatat ca facturarea si repartizarea costurilor utilitatilor, inclusiv pentru serviciul control acces) se face cu respectarea dispozitiilor legale (f.206-207).
Fata de aceste aspecte se constata ca nu sunt intrunite cerintele art.4 al.l si 2 din Legea nr. 193/2000 iar prevederile art.l si 2 din Regulamentul de ordine interioara nu constituie clauze abuzive cat timp paratii - proprietari ai ansamblului au posibilitatea sa se constituie intr-o asociatie de proprietari care sa dea instructiuni administratorului ansamblului cu privire la modul de angajare a tertilor, de repartizare a costurilor -art. 18 teza finala din regulament. Deci, nu poate fi retinuta existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Din raspunsurile date la interogatorii de parati, acesti recunosc ca serviciul de control acces pentru ansamblul A a fost asigurat inca din anul 2006, dar ca era defectuos realizat in sensul ca barierele erau mai mereu ridicate iar in cartier intrau si persoane straine, paznicii erau in stare de ebrietate, dormeau, au fost furate mai multe obiecte din gradina(f. 140-141). Cu toate acestea, paratii nu au considerat necesar sa sesizeze reclamanta cu privire la neregulile constatate in activitatea agentilor de paza - raspunsurile la intrebarea 6 din interogatorii.
Sustinerile paratilor relativ la neprezentarea de catre reclamanta a planul de paza impus de Legea nr.333/2003, a licentierii societatilor de paza angajate de reclamanta, a existentei atestatului profesional pentru persoanele care executa activitatea de paza si protectie, exced obiectului litigiului.
Raportat la aspectele retinute instanta a respins ca neintemeiata exceptia nulitatii absolute a Regulamentului de ordine interioara, invocata de parati si unita cu fondul pricinii.
S-a apreciat ca in speta sunt intrunite cerintele raspunderii civile contractuale, creditoarea dovedind prin inscrisurile depuse existenta obligatiei de plata a sumei de 985,49 lei, datorata de parati in temeiul raportului juridic incheiat intre parti, generat de regulamentul de ordine interioara al Ansamblului rezidential A, anexa la contractul de executie nr. nr.352/02.11.2004.
Impotriva acestei solutii au formulat recurs paratii M C si M O L recursul fiind inregistrat pe rolul Sectiei a III a Civila, solicitand admiterea recursului, casarea Sentintei ca fiind pronuntata de o instanta necompetenta si trimiterea spre rejudecare la Judecatoria Sectorului 2 ca prima instanta competenta teritorial; in subsidiar admiterea recursului pe fond si modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neintemeiata; Obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea recursului se arata ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata la 08.02.2010 pe rolul Judecatoriei Buftea, reclamanta a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 3.307.67 lei si a dobanzii legale.
Ulterior, intimata-reclamanta a renuntat la solicitarea privind dobanda legala, precizand totodata ca obiectul cererii introductive reprezinta suma de 985,49 lei solicitata pentru asa zisa prestare a unui serviciu de paza in perioada martie 2007 - noiembrie 2008.
La termenul de judecata din 18.03.2010, instanta a respins exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buftea, calificand totodata Regulamentul ca fiind contract comercial.
Avand in vedere ca prima instanta a calificat Regulamentul de ordine interioara ca fiind un contract comercial, s-a invocat la acelasi termen exceptia nulitatii absolute a acestuia, exceptie argumentata in extenso prin concluziile scrise depuse prin fax la dosarul cauzei la data de - 26.03.2010.
Prin Sentinta recurata, Judecatoria Buftea a respins exceptia nulitatii absolute a Regulamentului, a admis actiunea astfel cum a fost precizata si a obligat M O L si M Cla plata sumei de 985,49 lei reprezentand facturi neachitate si 90 lei cheltuieli de judecata .
Astfel cum s-a aratat si in fata primei instante, intimata reclamanta Impact a inregistrat in mod eronat actiunea pe rolul Judecatoriei Buftea. Instanta competenta sa solutioneze prezenta cauza in fond era potrivit art. 5 Cod procedura civila, instanta domiciliului paratilor, adica Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Potrivit art. 5 Cod procedura civila, ``cererea se face la instanta domiciliului paratului. Daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului."
Or, astfel cum a aratat si intimata reclamanta Impact, domiciliul M O L si M C se afla in Bucuresti, sector 2, motiv pentru care singura instanta competenta sa solutioneze prezenta cauza este Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Atat timp cat Regulamentul nu are natura juridica a unui contract comercial, nu se poate vorbi despre existenta unei obligatii de paza, astfel cum nu se poate vorbi nici de locul in care trebuia efectuata plata unei asa zise obligatii corelative.
Atat timp cat in cauza nu exista si nu a existat vreodata un contract comercial pentru servicii de paza, nu puteau fi incidente dispozitiile art.5 Cod procedura civila.
Arata ca la data de 10.11.2004, intre Impact si recurenti a intervenit un contract de executie a unei constructii, prin care Impact s-a obligat sa realizeze pe cheltuiala M O L si M C un imobil P-E-M in ansamblul rezidential A.
Odata cu semnarea contractului, M O L si M C au luat la cunostinta de existenta unui ``Regulament de ordine interioara pentru viitorii locatari ai ansamblului rezidential A``.
Regulamentul avea ca scop stabilirea unor standarde de trai in ansamblul rezidential, facandu-se referire inclusiv la incheierea in viitor a unui contract de paza intre proprietarii imobilelor situate in ansamblul A si o firma specializata de paza .
Astfel, conform pct. 1 din Regulament,
``(.,.) Poarta va fi pazita de catre un paznic, post permanent, care va supraveghea traficul de persoane si masini in zona . (...) Contravaloarea serviciilor de paza va fi achitata de toti locatarii zonei, fiind repartizata pe numar de imobile. "
Conform pct. 2 din Regulament, `` Zona va fi pazita iar paza va fi asigurata cu personal de catre o firma specializata. Prin caietul de sarcini intocmit la semnarea contractului cu firma de paza, se vor stabili toate elementele importante cum ar fi tinuta, limbaj, traseu de patrulare, modalitate de comunicare intre posturi. Contravaloarea serviciilor de paza va fi achitata de toti locatarii zonei, fiind repartizata pe numar de imobile."
Potrivit pct. 18 din regulament, toate contractele ce vizau ingrijirea partilor comune, urmau a fi incheiate prin grija unui Administrator: `` (...) Modul de angajare al tertilor precum si modul de repartizare a costurilor va fi facut de catre administrator conform instructiunilor primite la momentul angajarii de la Asociatia Proprietarilor din ansamblu. "
Pornind de la ipoteza in care Regulamentul este un act juridic (astfel cum ll-a calificat prima instanta), acesta nu era valabil incheiat intrucat nu indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditiile prevazute de art. 948 Cod civil.
Potrivit art. 948 Cod civil, ,,Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta;consimtamantul valabil al partii ce se obliga; un obiect determinat; o cauza licita. "
Potrivit art. 964 Cod civil, ,,Obligatia trebuie sa aiba de obiect un lucru determinat, cel putin in specia sa. "
Cu privire la consimtamant, prima instanta a retinut in mod total eronat ca "nu poti prezenta un consimtamant valabil partial, doar pentru anumite clauze, dar nu si pentru celelalte. in conditiile in care actul principal si anexele acestuia formeaza un tot unitar. "
Regulamentul de ordine interioara nu formeaza un tot unitar cu contractul de constructie de locuinte. Desi sub aspectul formei (instrumentum) acestea formau un singur act, in realitate (negotium juris) contractul de constructie este un cu totul alt act juridic decat asa zisul contract Regulament, conditiile de valabilitate ale celor doua acte urmand a fi analizate separat;
Motivarea instantei exclude in totalitate institutia nulitatii partiale a actului juridic civil. In realitate, atat in doctrina cat si in jurisprudenta s-a retinut ca, exempli gratia, viciile de consimtamant pot afecta numai anumite clauze ale unui act juridic civil, urmand ca in functie de caracterul determinant al acestora sa se aprecieze daca se impune anularea totala sau partiala a actului juridic".
In prezenta cauza, consimtamantul nu a fost acordat cu intentia de a produce efecte juridice, in sensul obligarii subsemnatilor la plata unor servicii de paza prestate de catre intimata reclamanta Impact prin interpusi.
Conform punctului 2 al Regulamentului, ,,Zona va fi pazita iar paza va fi asigurata cu personal de catre o firma specializata. Prin caietul de sarcini intocmit la semnarea contractului cu firma de paza, se vor stabili toate elementele importante (...) ". Asadar, M O L si M C nu si-au acordat niciodata consimtamantul in sensul platii catre Impact a unor servicii de paza . intelegerea si reprezentarea la acel moment, a fost ca la o data ulterioara, fie individual fie prin asociatia de proprietari, urma sa contracteze in beneficiul intimatilor serviciile unei societati de paza specializate.
A considera ca aceasta clauza a Regulamentului obliga pe intimati sa achite anumite servicii catre Impact, excede in mod vadit reprezentarea avuta (consimtamantul) la momentul semnarii Regulamentului.
Nu s-a dorit niciodata sa se apeleze la serviciile de paza ale Impact sau intermediate de Impact, intrucat au fost considerate a fi neprofesioniste si de o calitate indoielnica.
Arata ca Regulamentul nu contine niciun fel de criterii de determinare a pretului unor eventuale servicii de paza, rezumandu-se la a statua ca elementele esentiale ale viitorului contract de paza urmau a fi stabilite prin intermediul viitorului caiet de sarcini.
Toate argumentele prezentate au fost inlaturate de catre prima instanta considerandu-se ca ansamblul A 1 se afla in administrarea reclamantei, angajarea unei firme de paza de catre aceasta subscriindu-se obligatiilor administratorului de cladiri potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 114/1996; prin semnarea regulamentului s-a acordat un mandat reclamantei Impact, mandat in baza caruia aceasta a contractat serviciile de paza
Intimata reclamanta nu este si nu a fost vreodata administratorul ansamblului rezidential Azur; de altfel, chiar pct. 18 al Regulamentului, invocat de instanta, face trimitere la o viitoare numire a Administratorului de catre Asociatia de Proprietari.
Regulamentul nu intruneste conditia unui consimtamant valabil exprimat si a unui obiect (inclusiv pret) determinat sau determinabil si solicita admiterea exceptiei nulitatii absolute astfel cum a fost invocata.
Recurenti au aratat in fata primei instante ca punctele 1si 2 din Regulament, constituie clauze abuzive si ca, pe cale de consecinta nu produc efecte juridice.
Instanta a inlaturat si aceste argumente, considerand ca pretul serviciilor de paza a fost stabilit de intimata reclamanta eu prestatorii de servicii (si nu eu noi consumatorii); ANPC, prin procesul verbal de control nr. 72/911/29.03.2007 a constatat ca facturarea si repartizarea costurilor utilitatilor, inclusiv pentru serviciul control acces se face cu respectarea dispozitiilor legale.
Prima instanta a interpretat dispozitiile Legii nr. 193/2000 in mod complet eronat, astfel, pretul asa ziselor servicii de paza trebuia negociat si stabilit prin contractul incheiat intre comerciant si consumatori (si nu prin contractul incheiat de intimata reclamanta cu un tert, prestatorul de servicii ).
In cauza sunt incidente dispozitiile art. 6 din Legea nr. 193/2000. In conformitate cu care clauzele abuzive nu produc efecte juridice intre parti:
Caracterul abuziv al unor clauze contractuale poate fi constatat direct de catre instanta, potrivit art. 14 din lege
Prima instanta trebuia sa observe ca punctele 1 si 2 din Regulament constituie clauze abuzive si sa constate nulitatea absoluta a acestora potrivit dispozitiilor legale mentionate.
In prezenta cauza este incidenta litera b) a Anexei la Lege, fiind evident caracterul abuziv al Regulamentului in conditiile in care prin acesta, recurentii, in calitate de consumatori, ar fi obligati la plata unui pret si respectarea unor conditii de care nu au luat cunostinta la data semnarii acestuia.
In drept recurentii au invocat dis part 304/1 C.pr.civ.
La data de 23.05.2011, intimata-reclamanta a depus la dosar intampinare prin care a invocat necompetenta functionala a sectiei civile.
In ceea ce priveste exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buftea arata ca art. 10 c.proc.civ., pct. 4 prevede ca in materia obligatiilor comerciale, pe langa instanta domiciliului paratului este in egala masura competenta instanta locului in care obligatia a luat nastere, sau instanta locului platii.
In ceea ce priveste obligatia a carei executare se solicita in cadrul prezentei cereri, este una comerciala.
Caracterul comercial este pe de-o parte justificat de faptul ca actul juridic din care izvoraste aceasta obligatie este incheiat intre doi comercianti si pe de alta parte de dispozitiile art. 56 C.Com, conform caruia in situatia in care un act juridic are caracter comercial numai pentru una dintre parti, legea comerciala se aplica intregului raport juridic, inclusiv celui pentru care actul nu are caracter comercial. In cazul de fata, toate actele juridice din care rezulta obligatiile de plata ale paratei (contractul de executie, contractul de vanzare-cumparare, regulamentul de ordine interioara) au pentru societate caracter comercial, in executarea obiectului sau de activitate ``Dezvoltare (promovare) imobiliara".
Prin urmare, in speta de fata sunt deopotriva competente atat instanta domiciliului paratului, cat si instanta locului unde obligatia a carei executare se solicita a luat nastere.
Avand in vedere faptul ca serviciile a caror contravaloare se solicita s-au prestat in V, Str. E R, 35-37-39, Ansamblul rezidential A, lot AJ61, Jud. I, obligatia corelativa de plata a acestor servicii a luat nastere in acelasi loc.
Conform art. 12 C.proc.civ., alegerea dintre mai multe instante competente apartine reclamantului, iar subscrisa societate a optat pentru Judecatoria Buftea, in circumscriptia careia se gaseste locul nasterii obligatiei a carei executare se solicita.
In conditiile in care legiuitorul ii confera dreptul reclamantului sa aleaga instanta competenta, rezulta ca art. 5 c.proc.civ. nu contine dispozitii legale care sa oblige instanta sa aiba in vedere ``proximitatea instantei fata de domiciliul paratului``
Judecatoria Buftea a fost competenta sa solutioneze prezenta cauza.
La termenul de judecata din data de 18.03.2010, paratii au invocat exceptia nulitatii absolute a ROI. Instanta a respins exceptia nulitatii absolute a ROI, apreciind ca acesta poarta forma impusa de legiuitor pentru valabilitatea si validitatea unui act juridic bilateral.
ROI este anexa a contractului de executie constructie cu plata pe stadii de executie nr. 352/10.11.2004 insusit sub semnatura de recurentii-parati
Au fost respectate conditiile impuse de dispozitiile art. 942 si art. 948 C.civ: (i) Capacitatea si consimtamantul partilor cocontractante au fost valabile la momentul incheierii actului juridic conform art. 949 si art. 953 C.civ.
Obiectul ROI a fost determinat in scop general- de a asigura norme de conduita si comportament in ansamblul rezidential A si in scop particular-de a asigura prestarea serviciilor de utilitati la imobilul contractat de recurentii-parati.
Obligatia asumata de cocontractanti este fondata pe o cauza licita si nu contravine dispozitiilor art. 966 C.civ..
Nu s-a asigurat serviciu de paza, ci de control acces in conditiile art.1 din ROI.
Este neadevarata afirmatia recurentilor in sensul ca nu si-au exprimat acordul cu privire la aceste servicii in conditiile in care Art. 18 din ROI prevede ca "incheierea contractelor cu tertii precum si cuantificarea si repartizarea costurilor aferente partilor comune se va face prin grija administratorului, care va intocmi situatii de plata lunare pentru fiecare locatar, pe baza totalului facturilor achitate".
Recurentii-parati au recunoscut valabilitatea ROI prin platile efectuate cu titlu de utilitati administratorului IMPACT in perioada 2006-2010.
Paratii invoca nulitatea absoluta a ROI si prin raportarea la dispozitiile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive intre comercianti si consumatori.
Art. 4 alin. (1) si (2) din acest act normativ prevede ca: ``(1) O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv." Anexa 1 a actului normativ exemplifica clauzele considerate a fi abuzive.
Nu a fost indicat in mod concret care a fost prejudiciul si dezechilibrul semnificativ care s-a creat in patrimoniul paratilor.
Prin ROI au fost asigurate prin intermediul reclamantei, servicii de control acces la intrarea in ansamblul rezidential.
Din contractele incheiate cu furnizorii principali rezulta ca, se asigurau un nr. 2-3 posturi de paza care efectuau controlul la accesul in ansamblul rezidential A.
Sumele determinate cu titlu de contravaloare control acces au fost negociate si stabilite cu furnizorii principali in mod rezonabil, raportat la valoarea practicata pe piata comerciala.
Recurentii - paratii nu indica in mod concret care sunt clauzele din cuprinsul Regulamentului a fi considerate a fi abuzive, ci solicita anularea integrala a acestui act juridic incheiat intre parti, act juridic in temeiul caruia au acceptat furnizarea celorlalte tipuri de utilitati.
Intimata-reclamanta a mai aratat ca a respectat cerintele proprietarilor din ansamblul A, in sensul ca, dupa constituirea proprietarilor in asociatie, serviciul de control acces a fost asigurat prin intermediul acesteia (a fost incheiat un contract de paza prin intermediul asociatiei in numele locatarilor.
De asemenea, s-a dovedit ca organele de control ale statului ( ANPC si Garda Financiara) nu au retinut nicio sanctiune in sarcina reclamantei privind modul de calcul si administrare a cheltuielilor de utilitati stabilite in sarcina proprietarilor - NU s-a obtinut un profit in urma refacturarii acestor servicii .
Pozele administrate de catre parati in cauza, nu constituie dovezi pertinente cauzei cu privire la prestarea necorespunzatoare a serviciului de control acces.
Pozele nu pot certifica situatia reala configurata la momentul respectiv.
Invocarea inexistentei unui contract de prestari servicii a serviciului de control acces ii negociat de recurentii - parati sau a incidentei reglementarii privind clauzele abuzive este facuta procausa, pentru ca paratii sa nu isi execute obligatiile de plata a utilitatilor deja furnizate de subscrisa, data fiind situatia de conflict notorie, existenta in speta.
In drept a invocat dispozitiile art.15 C.pr.civ.
Prin incheierea din data de 23.05.2011 Sectia a III a Civila a dispus inaintarea dosarului catre Sectia a VI a Comerciala.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Sectiei a VII a Civila la data de 13.07.2011.
Analizand hotararea atacata in raport de actele dosarului si de motivele invocate de recurenta-reclamanta, Tribunalul apreciaza recursul ca fiind fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin incheierea de sedinta din data de 18.03.2010 Judecatoria Buftea a respins exceptia necompetentei teritoriale invocata de parati cu motivarea ca intre parti s-a incheiat contractul de executie pentru constructia situata in Voluntari, avand drept anexa Regulamentul de ordine interioara iar serviciile prestate de reclamanta au vizat acest imobil, astfel incat sunt incidente dis part 10 pct 4 si art 13 C.pr.civ ce instituie o competenta alternativa.
Tribunalul retine ca potrivit art 13 cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele.
Aart 13 instituie astfel o competenta teritoriala exclusiva insa numai in ceea ce priveste actiunile reale imobiliare, nefiind aplicabil si actiunilor personale ex contractu, cum este cazul in speta.
In speta reclamanta a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 3.307,67 lei reprezentand contravaloare utilitati si servicii de intretinere si a invocat contractul incheiat intre parti si anexa la contract reprezentata de Regulamentul de ordine interioara pentru viitorii locatari ai ansamblului rezidential A.
Este adevarat ca potivit art 10 pct 4 C.pr.civ, (in vigoare la data introducerii actiunii pe rolul primei instante, 08.02.2010), in afara de instanta de la domiciliul paratului, in cererile privitoare la obligatii comerciale este competenta si instanta locului unde obligatia a luat nastere sau a locului platii.
In ceea ce priveste locul nasterii obligatiei Tribunalul constata ca acesta nu este mentionat in Regulamentul de Ordine Interioara pentru viitorii locatari ai ansamblului rezidential A, nefiind mentionat locul incheierii si nici locul platii.
Potrivit art 59 C.com obligatiile comerciale, indiferent de obiectul lor trebuie sa fie executate la locul aratat in contract . Daca locul executarii nu este aratat in contract legea prevede ca obligatiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul isi avea sediul sau comercial sau domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului. Legiuitorul a consacrat astfel principiul cherabilitatii executarii obligatiilor.
In speta partile nu au prevazut locul executarii obligatiei de plata a utilitatilor si a serviciilor de paza, astfel ca devin aplicabile regulile generale din materia executarii de obligatii prevazute de art 59 C.com.
Fata de considerentele expuse, vazand ca domiciliul recurentilor-parati se afla in Sectorul 2, Sectorul 2 fiind si locul executarii obligatiei de plata si retinand ca paratii au invocat exceptia in fata primei instante in limine littis, apreciaza ca exceptia necompetentei teritoriale invocate de parati este intemeiata, competenta de solutionare a cauzei in prima instanta revenind Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Fata de cele retinute anterior, tribunalul, in baza dispozitiilor art.304 pct.9 si art.312 alin.1 si 3 C.pr.civ., va admite recursul, va casa sentinta recurata, va admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Buftea si va trimite cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti
In temeiul art 247 C.pr.civ va obliga inimata-reclamanta sa plateasca recurentilor-parati suma de 150,15 lei cheltuieli de judecata din recurs reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentii-parati M O L si M C ambii cu domiciliul procesual ales in Bucuresti, impotriva sentintei civile nr.2285/06.05.2010 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr.1138/94/2010 in contradictoriu cu intimata-reclamanta SC I D & C SA cu sediul in Voluntari.
Caseaza sentinta recurata.
Admite exceptia necompetentei teritoriale a judecatoriei Buftea si trimite cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Obliga intimata-reclamanta sa plateasca recurentilor-parati suma de 150,15 lei cheltuieli de judecata din recurs.
Pronuntata in sedinta de la 01 cctombrie 2012.