Restituirea pentru refacerea urmaririi penale. Lipsa elementelor de identificare a inculpatului

Identitatea inculpatului nu constituie o chestiune prealabila, in sensul art. 44 C. proc. pen., care intra in competenta instantei penale, ci o mentiune obligatorie pe care trebuie sa o cuprinda rechizitoriul, conform art. 263 C. proc. pen., lipsa elementelor de identificare a persoanei trimise in judecata reprezentand o incalcare a dispozitiilor relative la sesizarea instantei.

1. Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, prin sentinta nr. 379 din 3 mai 2011, a respins cererea formulata de inculpatul S.R., prin aparator, avand ca obiect aplicarea dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen.

In baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de un an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de detinere de droguri de mare risc, fara drept, in vederea consumului propriu.

In baza art. 81 C. pen., a fost suspendata conditionat executarea pedepsei aplicata inculpatului pe o durata a termenului de incercare de 3 ani, calculata conform art. 82 C. pen.

In baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii, s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii prevazute in art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

Instanta fondului a fost sesizata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie din 28 ianuarie 2011 consecutiv caruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a si investit cu judecarea cauzei in vederea tragerii la raspundere penala a inculpatului S.R. pentru savarsirea infractiunii de detinere de droguri de mare risc in vederea consumului propriu - art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constand, in esenta, in aceea ca, la data de 18 februarie 2009, inculpatul a detinut, fara drept, un numar de 44 comprimate methadona in vederea consumului propriu.

Hotarand solutionarea in fond a cauzei penale prin condamnare in conformitate cu dispozitiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., dupa efectuarea cercetarii judecatoresti in conditiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen., in cursul careia au fost administrate probele stranse la urmarirea penala si alte probe, instanta a examinat si apreciat materialul amintit, confirmand existenta faptului ilicit dedus judecatii si vinovatia penala a autorului acestuia, sens in care a retinut urmatoarele:

Desi citat la numeroase termene (21 februarie 2011, 21 martie 2011, 18 aprilie 2011), inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei; cu adresa din 1 aprilie 2011 emisa de Administratia Nationala a Penitenciarelor s-a invederat faptul ca inculpatul nu figureaza incarcerat in unitatile subordonate acestei institutii; de asemenea, Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti a comunicat faptul ca inculpatul nu figureaza incarcerat in unitatile subordonate acestei directii.

La termenul din data de 18 aprilie 2011 aparatorul inculpatului a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Tribunalul, vazand prevederile art. 320¹ C. proc. pen. a caror aplicare a fost solicitata, a constatat ca potrivit acestor dispozitii, pentru incidenta lor pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara, personal sau prin inscris autentic, ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Cum in prezenta cauza, astfel cum s-a aratat, inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu a depus la dosar vreun inscris autentic din cuprinsul caruia sa rezulte ca intelege sa recunoasca savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin actul de inculpare, tribunalul a respins cererea formulata de inculpat, prin aparatorul sau, nefiind indeplinite cerintele prevazute de textul de lege a carui aplicare a fost solicitata.

Analizand mijloacele de proba administrate in prezenta cauza, tribunalul, in raport si cu prevederile legale incidente, a retinut urmatoarele:

La data de 18 februarie 2009 lucratorii din cadrul Directiei Generale a Jandarmeriei Municipiului Bucuresti, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu pe raza Sectorului 1 din capitala, au depistat pe strada H. o persoana care, la vederea jandarmilor, a devenit agitata si a incercat sa-i evite.

Avand in vedere acest comportament, jandarmii au procedat la legitimarea acestuia, ocazie cu care s-a stabilit ca se numeste S.R.

In prezenta martorului asistent F.G., s-a procedat la efectuarea unei perchezitii corporale asupra acestuia, ocazie cu care in buzunarul drept al bluzei s-au descoperit 44 comprimate de culoare alba inscriptionate ``SN``.

Potrivit raportului de constatare tehnico-stiintifica din 26 februarie 2009, cele 44 comprimate de culoare alba inscriptionate ``SN`` contineau clorhidrat de methadona, drog de mare risc .

Fiind audiat de procuror, in cursul urmaririi penale, inculpatul a declarat ca, in cursul anului 2009, a fost consumator de heroina si, pentru a scapa de dependenta de droguri, obisnuia sa consume methadona, pe care o procura de la diferite persoane necunoscute.

Declaratiile inculpatului s-au conformat exigentelor art. 69 C. proc. pen., in sensul ca s-au coroborat cu faptele si imprejurarile ce au rezultat din urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de depistare in flagrant; declaratii martor asistent F.G.; raport de constatare tehnico-stiintifica din 26 februarie 2009; planse foto si declaratii invinuit S.R.

2. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel procurorul.

Prin intermediul motivelor scrise de apel, sustinute ca atare si cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecata din data de 27 octombrie 2011, hotararea instantei de fond a fost criticata, intre altele, sub urmatorul aspect:

Nelegalitatea hotararii judecatoresti pronuntata in prima instanta prin lipsa de rol activ, conform art. 318 C. proc. pen. - sub acest aspect s-a precizat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare judecatoreasca de condamnare a unei persoane fara identitate, ale carei date de stare civila sunt sustinute numai de persoane din anturajul inculpatului (mama, frati), fara nicio baza legala, considerandu-se ca solutionarea acestei chestiuni prealabile poate fi realizata in acest stadiu procesual chiar de o instanta penala, potrivit art. 44 C. proc. pen. in baza probelor si a regulilor din materia reglementata de Legea nr. 119/1996 si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivul anterior mentionat, precum si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, curtea de apel a constatat ca apelul cu care a fost sesizata este fondat, avand in vedere considerentele ce se vor arata in cele ce urmeaza:

Astfel, curtea de apel a constatat ca mentionata critica invocata in cuprinsul motivelor de apel formulate de procuror este perfect indreptatita, numai ca aceasta este in mod prioritar imputabila organului de urmarire penala care, eludand obligatia de rol activ ce-i este impusa prin dispozitiile art. 202 C. proc. pen. in vederea strangerii tuturor datelor necesare lamuririi corecte si complete a cauzei si justei solutionari a acesteia, a efectuat urmarirea penala si a dispus trimiterea in judecata a unei persoane fara o identitate stabilita in conditiile legii.

Potrivit art. 263 C. proc. pen., printre mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei de judecata, se numara si datele privitoare la persoana inculpatului; or, in cazul de fata, datele de stare civila ale persoanei careia i-a fost atribuita calitatea de inculpat si care, potrivit informatiilor comunicate de catre Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, nu figureaza in evidentele acestei institutii, au fost stabilite, in mod empiric, de catre procurorul de caz, exclusiv pe baza sustinerilor respectivei persoane si ale numitei S.M., posibil mama inculpatului, fara a se apela la procedurile si regulile din materia reglementata de Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila.

In aceste conditii, curtea de apel a constatat, din oficiu, incalcarea dispozitiilor legale privitoare la sesizarea instantei, imprejurare care atrage nulitatea absoluta a actului de trimitere in judecata, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. si a dispus restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale, potrivit art. 380 raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

In consecinta, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, in baza deciziei nr. 293/A din 10 noiembrie 2011, a admis apelul declarat de procuror impotriva sentintei nr. 379 din 3 mai 2011 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II-a penala, a desfiintat in intregime sentinta apelata si a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Bucuresti in vederea refacerii urmaririi penale.

3. Impotriva deciziei penale evocate a formulat, in termen legal, recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Bucuresti invocand gresita restituire a cauzei la parchet.

Se arata ca, in conformitate cu procesul-verbal din dosarul urmarire penala, mama inculpatului, S.M., a dat o declaratie potrivit careia inculpatul se numeste S.R. (anexand anterior un certificat de nastere emis cu data nasterii eronata), pe care-l recunoaste din plansa foto, astfel incat, in opinia procurorului, identitatea inculpatului nu a fost stabilita in mod empiric, ci pe baza declaratiei inculpatului si a mamei acestuia, instanta de fond putand stabili identitatea acestuia conform art. 44 C. proc. pen. in cadrul solutionarii chestiunilor prealabile.

In virtutea argumentelor expuse, procurorul a solicitat Inaltei Curti de Casatie si Justitie casarea deciziei penale atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucuresti in vederea stabilirii identitatii inculpatului, conform art. 44 C. proc. pen.

Examinand actele si lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate, a criticilor avansate, dar si potrivit art. 3859 alin. (2) si (3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie expune:

In prezenta cauza, procurorul a procedat la trimiterea in judecata a unei persoane fara identitate, ale carei date de stare civila sunt sustinute, confirmate doar de persoane din anturajul inculpatului - mama, frati - fara vreo reflectare in documente oficiale.

In acord cu concluziile la care a ajuns instanta de prim control judiciar, o asemenea nelegalitate nu este imputabila instantei de judecata, ci, in mod prioritar, organelor de urmarire penala care trebuie sa manifeste rol activ, potrivit art. 202 C. proc. pen., in scopul strangerii datelor necesare lamuririi cauzei, sub toate aspectele, a justei solutionari a cauzei in sensul trimiterii in judecata a unei persoane cu identitate stabilita in conditiile legii.

Procedura trimiterii in judecata se efectueaza prin rechizitoriu, care constituie un act procedural scris in care se consemneaza actul de dispozitie al procurorului de trimitere in judecata . Este stiut ca in judecata nu poate fi trimis decat un inculpat, o persoana fata de care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si este de la sine inteles ca persoana respectiva trebuie identificata in baza legii.

Lipsa elementelor de identificare a persoanei ce face obiectul judecatii potrivit art. 317 C. proc. pen. atrage nelegalitatea trimiterii in judecata, fara indeplinirea conditiilor de esenta, context in care in mod just instanta de apel a apreciat cu privire la incalcarea dispozitiilor legale privitoare la sesizarea instantei, imprejurare care atrage nulitatea absoluta a actului de trimitere in judecata, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Rechizitoriul este actul procedural in care se consemneaza dispozitiile de trimitere in judecata a inculpatului, instanta de judecata fiind sesizata cu judecarea numai a faptei si persoanei cuprinse in actul de sesizare .

Din perspectiva art. 263 C. proc. pen., printre mentiunile cu caracter obligatoriu pe care trebuie sa le cuprinda rechizitoriul se inscriu si acelea referitoare la datele ce privesc persoana inculpatului, datele de stare civila ce se impun a fi stabilite cu certitudine si in baza evidentelor de specialitate, si nu intr-o maniera empirica, exclusiv in baza sustinerilor anumitor persoane, fie ele si apropiate persoanei inculpatului.

Indeplinirea unor asemenea exigente se inscrie in rigoarea procedurii de trimitere in judecata, moment procesual de o deosebita importanta in derularea procesului penal.

Contrar sustinerilor procurorului, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca rezolvarea unei chestiuni precum identitatea inculpatului, de catre instanta de judecata nelegal investita din perspectiva datelor ce ar fi trebuit sa conduca la identificarea inculpatului, nu poate face obiectul unei chestiuni prealabile in conceptia art. 44 C. proc. pen.

In acest sens, este de retinut ca aspectele ce tin de obiectul judecatii, astfel cum este reglementat in art. 317 C. proc. pen. - anume fapta si persoana aratata in actul de sesizare a instantei - nu pot fi lamurite de catre instanta in contextul unor chestiuni prealabile.

Efectuand propriul demers analitic, Inalta Curte de Casatie si Justitie isi insuseste punctul de vedere exprimat de instanta de prim control judiciar in cuprinsul considerentelor deciziei pronuntate, constatand incalcarea dispozitiilor legii privitoare la sesizarea instantei si, in consecinta, nulitatea absoluta a actului de trimitere in judecata, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce in mod imperios obliga la restituirea cauzei la procuror, in vederea refacerii urmaririi penale si a eventualei legale sesizari a instantei de judecata .

In virtutea considerentelor expuse, solutia dispusa de instanta de control judiciar este legala si temeinica, in conditiile constatarii existentei unuia din cazurile prevazute in art. 332 alin. (2) C. proc. pen., imprejurare in care Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Bucuresti impotriva deciziei nr. 293/A din 10 noiembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala.