Dreptul de apreciere al autoritatilor publice a prezumtiei de nevinovatie

Chiar daca Ministerul Sanatatii are dreptul de a institui conditii speciale pentru persoanele fizice care doresc sa ocupe functia de manager in spitalele publice, acesta nu poate fi exercitat arbitrar, fara o justificare rezonabila, pentru ca, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor constituie exces de putere .


Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 24 noiembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamantul MA, in contradictoriu cu paratul Ministerul Sanatatii, a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea in parte a Ordinului ministrului sanatatii nr.1082/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei de manager persoana fizica din spitalele publice din reteaua proprie a Ministerului Sanatatii, in ceea ce priveste:

- art.1 alin.(1) lit.e) care prevede ``sau in curs de urmarire penala``;
- art.11 lit.l) care prevede: candidatii sunt obligati sa depuna o declaratie pe propria raspundere ca nu sunt in urmarire penala sau nu au cunostinta de aceasta.

In motivarea cererii, reclamantul arata ca ocupa functia de manager interimar al Institutului de Pneumologie X si intentioneaza sa participe la concursul pentru ocuparea functiei de manager.

Prin dispozitiile contestate din Regulamentul aprobat prin Ordinului ministrului sanatatii nr.1082/2010 este prevazuta conditia ca persoana care participa la concursul pentru ocuparea functiei de manager sa nu fie in curs de urmarire penala.

Reclamantul sustine ca dispozitiile respective contravin art.23 alin.(8) din Constitutie si art.52 din Codul de procedura penala, referitoare la prezumtia de nevinovatie si ale art.41 alin.(1) din Constitutie, referitoare la alegerea libera a profesiei si a locului de munca .

Totodata, reclamantul sustine ca Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii nu face nicio distinctie cu privire la inceperea urmaririi penale.

In sustinere, reclamantul invoca dispozitiile art.6 par.2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Paratul Ministerul Sanatatii a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii si a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii si la fondul cauzei, paratul sustine ca dispozitiile art.23 alin.(8) din Constitutie si ale art.52 din Codul de procedura penala, invocate de reclamant nu au nicio relevanta in solutionarea cauzei, iar prevederile contestate de reclamant sunt in concordanta cu dispozitiile Legii nr.95/2006 si ale H.G. nr.144/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii.

Prin sentinta civile nr.4239 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a hotarat urmatoarele:

- a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata, retinand ca paratul a argumentat exceptia pe baza unor aspecte ce tin de fondul cauzei, care urmeaza a fi analizate de instanta cu ocazia examinarii pe fond a pricinii;
- a admis cererea formulata de reclamantul MA si a anulat in parte Ordinul ministrului sanatatii nr.1082/2010 in privinta art.1 alin.(1) lit.e) referitor la ``in curs de urmarire penala`` si art.11 lit.l) din Regulamentul de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiei de manager persoana fizica din spitalele publice din reteaua proprie a Ministerului Sanatatii.

Pe fondul cauzei, curtea de apel a retinut, in esenta, ca este nelegala instituirea prin dispozitiile contestate a conditiei de admitere la concursul pentru ocuparea functiei de manager de spital ca persoana candidata sa nu fie in curs de urmarire penala, intrucat o asemenea conditie nu este prevazuta de Legea nr.95/2006 si contravine prezumtiei de nevinovatie, cu incalcarea art.23 alin.(11) si art.41 alin.(1) din Constitutie .

Impotriva sentintei civile nr.4239 din 17 iunie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, a declarat recurs paratul Ministerul Sanatatii, invocand art.304 pct.(7), (8) si (9) Cod procedura civila fara a structura criticile in motivele de modificare invocate.

In memoriul de recurs, recurentul-parat reia apararile cuprinse in intampinarea depusa la fondul cauzei prin care a solicitat respingerea actiunii, deoarece actul administrativ contestat nu incalca nicio prevedere legala in vigoare respectandu-se dispozitiile Legii nr. 95/2006 si ale H.G. nr. 144/2010, si nu contine dispozitii discriminatorii ci doar conditiile ce trebuie indeplinite cumulativ de catre candidati in vederea ocuparii prin concurs a functiei de manager al unei unitati sanitare din reteaua proprie a Ministerului Sanatatii.

Arata recurentul ca prevederile art.23 alin .8 din Constitutie si art.52 Cod procedura penala nu au relevanta in solutionarea cauzei.

Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerentele.

Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr.1082/2010 privind ``Regulamentul de organizare si desfasurare a concursului de ocupare a functiei de manager persoana fizica din spitalele publice din reteaua proprie a Ministerului Sanatatii``.

Intimatul-reclamant MA a solicitat anularea in parte a actului administrativ respectiv Art. 1 alin. (1) care prevede ca `` Ocuparea functiei de manager din spitalele publice aflate in reteaua proprie a Ministerului Sanatatii se face prin concurs, la care au acces persoane fizice care intrunesc cumulativ conditiile:

e) nu sunt condamnati penal sau in curs de urmarire penala``; precum si art. 11 lit. I) potrivit caruia "Dosarul de inscriere trebuie sa contina urmatoarele documente:

I) declaratia pe propria raspundere ca nu este urmarit penal si nu are cunostinta ca a fost inceputa urmarirea penala asupra sa;"

Asa cum a retinut si prima instanta instituirea conditiei obligatorii de participare la concursul pentru ocuparea functiei de manager de spital, pentru candidati sa nu fie in curs de urmarire penala este nelegala pentru ca intra in contradictie cu Constitutia care in art.28 alin.11 prevede ca ``pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, persoana este considerata nevinovata``, iar in art.41 alin.1 ca ``alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei precum si a locului de munca este libera``.

Principiul prezumtiei de nevinovatie este consacrat si in Codul de procedura penala care in art.5² prevede ca ``orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva``.

Este adevarat ca in cuprinsul actiunii, s-a facut trimitere la prevederile art.23 privind Libertatea Individuala din Constitutie, insa judecatorul fondului a indicat corect textul constitutional care consacra principiul prezumtiei de nevinovatie.

Chiar daca recurentul-parat are dreptul sa instituie conditii speciale pentru persoanele fizice care doresc sa ocupe functia de manager in spitalele publice din reteaua Ministerului Sanatatii, dreptul sau de apreciere nu poate fi exercitat arbitrar, fara o justificare rezonabila, pentru ca, potrivit art.2 alin .(1) lit.n) din Legea nr.554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor constituie exces de putere .

Mai mult conditionarea participarii la concurs pentru ocuparea functiei de manager prin impunerea conditiei privind depunerea de catre candidat a unei declaratii ca nu este in curs de urmarire penala, conditie care nu a fost prevazuta prin Legea nr.95/2006 este excesiva si nu a fost justificata obiectiv de un scop legitim.

In consecinta, fata de cele aratate constatand ca sentinta primei instante este legala, in temeiul art.312 alin .(1)-(3) Cod procedura civila, recursul formulat in cauza a fost respins ca nefondat.