Natura juridica a certificatului privind existenta cazului de forta majora

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, atat rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011, cat si avizul din 27 septembrie 2011 emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei sunt acte administrative, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 si art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007.

Reclamanta a mai aratat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executarii actului administrativ considerat a fi nelegal.

In ceea ce priveste conditia existentei unor cazuri bine justificate, s-a aratat ca, Rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 1 alin. (6), art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozitiile art. 1 alin. (1) si art. 24 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, intrucat a fost revocat un act administrativ care a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, astfel incat autoritatea emitenta avea doar posibilitatea de a se adresa instantei judecatoresti in vederea anularii acestuia. In acest sens, s-a invederat ca, instanta de judecata are competenta exclusiva de a decide atat asupra valabilitatii actului, cat si asupra efectelor juridice produse de acesta si a valabilitatii actelor juridice subsecvente.

Cu privire la prevenirea producerii unor pagube iminente, reclamanta a aratat ca, imediat dupa comunicarea rezolutiei contestate, a fost somata prin adresa din 10 noiembrie 2011 emisa de SC E.H. SRL sa-si execute pana la data de 15 decembrie 2011 obligatia de livrare a diferentei dintre cantitatea de energie electrica datorata contractual si cea efectiv furnizata incepand cu data de 30 septembrie 2011 si sa reia imediat livrarea integrala a cantitatii de energie asumata contractual.

La data de 23 noiembrie 2011, Filiala H.H. Bucuresti a formulat cerere de interventie in interesul reclamantei, intemeiata pe dispozitiile art. 49 alin. (1) si (3) C. proc. civ. si a solicitat ca, in baza prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sa fie admisa cererea formulata de reclamanta si pana la pronuntarea instantei de fond, sa se dispuna suspendarea executarii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 emisa de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei a depus intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii si exceptia necompetentei instantei de contencios administrativ in solutionarea cauzei.

In sustinerea exceptiei privind inadmisibilitatea cererii, parata a sustinut ca actul a carui executare s-a solicitat a fi suspendata nu reprezinta un act administrativ, nefiind emis in regim de putere publica, in sensul dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece a fost intocmit la cererea unei societati comerciale pe baza documentatiei depusa cu privire la existenta unui caz de forta majora si un asemenea act produce efecte asupra obligatiilor asumate printr-un contract comercial.

Exceptia necompetentei instantelor judecatoresti a fost motivata prin natura juridica a rezolutiei contestate, care fiind actul unui organ de conducere ales al unei organizatii neguvernamentale nu poate fi aprobat sau revocat decat prin decizia Colegiului de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, conform dispozitiilor art. 29 pct. 29 din Statutul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

In interesul paratei, la data de 24 noiembrie 2011, a formulat cerere de interventie accesorie SC E.H. SRL Bucuresti, solicitand admiterea exceptiilor invocate de catre parata prin intampinare cu privire la inadmisibilitatea cererii si la necompetenta materiala a instantelor judecatoresti, dar si pentru lipsa de obiect a cererii, aratand ca nu poate fi suspendata executarea unui act care si-a epuizat efectele inainte de sesizarea instantei.

2. Hotararea instantei de fond

Curtea de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a pronuntat sentinta civila nr. 7644 din 15 decembrie 2011, prin care a respins exceptiile invocate de parata si de intervenienta in interesul acesteia cu privire la inadmisibilitatea cererii, la necompetenta generala a instantelor judecatoresti, la necompetenta materiala a instantei de contencios administrativ si la lipsa de obiect a cererii de suspendare a executarii.

Prin aceeasi sentinta, a fost respinsa cererea de interventie accesorie formulata in interesul paratei de SC E.H. SRL, a fost admisa cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantei de Filiala H.H. Bucuresti, a fost admisa cererea formulata de reclamanta SC H. SA si s-a dispus suspendarea executarii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 emisa de Biroul de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei pana la pronuntarea instantei de fond .

Exceptia inadmisibilitatii cererii a fost respinsa, cu motivarea ca rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 a Biroului de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei este un act administrativ, in sensul dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intrucat a fost emis de o persoana juridica de drept privat, careia i s-a recunoscut statutul de utilitate publica si in cadrul prerogativelor acordate prin Legea nr. 335/2007 pentru constatarea nulitatii absolute a efectelor avizului din 27 septembrie 2011 si deci pentru a stinge un raport juridic. Pentru aceleasi considerente a fost respinsa si exceptia necompetentei instantei de contencios administrativ in solutionarea cauzei.

Exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti a fost respinsa ca neintemeiata, retinandu-se ca prerogativa colegiului de conducere de a aproba rezolutiile Biroului de conducere hotarate in sedintele dintre sesiunile colegiului de conducere este prevazuta in art. 29 pct. 29 din Statutul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, ceea ce nu plaseaza actele emise in exercitarea respectivelor prerogative in afara controlului judecatoresc de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ, control garantat prin dispozitiile art. 126 alin. (6) din Constitutie .

Exceptia lipsei de obiect a cererii de suspendare a executarii a fost respinsa ca neintemeiata, cu motivarea ca, Rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 produce efecte in mod continuu pana la intervenirea unei situatii juridice contrare. In acest sens, s-a retinut ca nu se poate face o confuzie intre masura luata prin Rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 si efectele pe care aceasta le produce.

Cererea de suspendare a executarii formulata de reclamanta si cererea de interventie accesorie formulata in interesul acesteia au fost admise, constatandu-se ca sunt indeplinite conditiile cumulative prevazute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la existenta unui caz bine justificat si la pericolul producerii unei pagube iminente.

In aprecierea existentei unui caz bine justificat, instanta de fond a retinut sustinerile reclamantei, prin care s-a invocat faptul ca procedura de emitere a Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 a fost efectuata cu incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (6) si art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, in sensul ca, prin acest act administrativ a fost revocat un alt act administrativ care a intrat in circuitul civil, astfel ca numai instanta de judecata avea competenta de a se pronunta asupra valabilitatii sale.

In sensul indeplinirii celeilalte conditii de fond, respectiv paguba iminenta, au fost retinute sustinerile societatii reclamate, conform carora, urmare emiterii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 si imposibilitatii invocarii existentei cazului de forta majora ca efect al acestuia, ar trebui sa achizitioneze energie produsa din alte surse decat cea hidro, in conditiile in care pe piata energiei pretul de achizitie este considerabil superior pretului de vanzare - cumparare negociat in contractul, precum si faptul ca, datorita productiei scazute de energie electrica, nu dispune de resurse financiare necesare achizitionarii energiei din alte surse.

Fata de solutia data asupra cererii de chemare in judecata si de scopul limitat al cererilor de interventie, respectiv faptul ca tertii intervenienti nu invoca pretentii proprii si nu urmaresc obtinerea unei hotarari prin care partile initiale sa fie condamnate fata de ele, instanta de fond a admis cererea de interventie formulata de Filiala H.H. Bucuresti in favoarea reclamantei, respingand cererea de interventie formulata in interesul paratei de SC E.H. SRL.

3. Calea de atac exercitata

Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei si intervenienta in interesul acesteia SC E.H. SRL, solicitand ca in temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 si art. 3041 C. proc. civ., sa fie modificata hotararea atacata, in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 in principal, ca inadmisibila, in subsidiar ca lipsita de obiect si ca nefondata, urmand sa fie admisa cererea de interventie formulata in interesul paratei de SC E.H. SRL si sa fie respinsa cererea de interventie formulata in interesul reclamantei de Filiala H.H. Bucuresti.

Recurentele au sustinut ca instanta de fond a respins in mod gresit exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, intrucat Rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 nu este un act administrativ si nu poate fi contestata in modalitatile procedurale reglementate de legea contenciosului administrativ, astfel ca nu este posibila nici solicitarea suspendarii efectelor sale in temeiul dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In acest sens, s-a aratat ca rezolutia contestata nu a fost emisa de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice . Intrucat, la eliberarea avizului de atestare a fortei majore si, in mod simetric, la adoptarea rezolutiei de retragere a avizului, Camera de Comert si Industrie a Romaniei nu a actionat in vederea satisfacerii unei utilitati publice, nu poate fi asimilata unei autoritati publice, iar actele respective nu satisfac un interes public si produce efecte numai cu privire la interesele private ale partilor contractante.

Recurentele au criticat si solutia de respingere a exceptiei prin care s-a invocat lipsa de obiect a cererii de suspendare a executarii, motivand ca efectele Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 au constat in retragerea Avizului din 27 septembrie 2011 de atestare a fortei majore si s-au epuizat instantaneu, de la data emiterii actului. Din acest motiv, s-a aratat ca, nu se poate considera cu temei ca, rezolutia ar produce efecte pana la finalul situatiei de forta majora, pentru ca un astfel de punct de vedere ar confunda efectele rezolutiei cu efectele pe care partile le-au legat de avizul de existenta a fortei majore.

Recurenta Camera de Comert si Industrie a Romaniei a sustinut ca au fost gresit respinse si exceptiile privind necompetenta generala a instantelor judecatoresti si necompetenta materiala a instantei de contencios administrativ, aratand ca, potrivit dispozitiilor art. 29 pct. 29 din Statutul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, numai Colegiul de conducere are dreptul sa aprobe rezolutiile Biroului de conducere hotarate in sedintele dintre sesiunile Colegiului de conducere si aceasta posibilitate nu poate fi conferita instantei de judecata .

In ultimul motiv de recurs, ambele recurente au sustinut ca in mod gresit s-a constatat in hotararea atacata ca sunt intrunite in cauza cele doua conditii prevazute de ar. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executarii unui act administrativ.

In dezvoltarea acestei critici, s-a aratat ca prima instanta si-a intemeiat concluzia privind existenta unui caz bine justificat de suspendare pe o interpretare eronata a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 si pe inlaturarea fara temei a urmatoarelor argumente, care sustin valabilitatea rezolutiei, ca elemente care exclud existenta unei indoieli puternice si evidente in privinta legalitatii sale: lipsa semnarii avizului de catre Presedintele Camerei, necompetenta camerei in emiterea avizului, lipsa notificarii adresate de catre solicitant partenerului contractual in legatura cu aparitia evenimentului invocat, lipsa determinarii, in continutul avizului, a efectelor pe care pretinsul caz de forta majora le-ar avea asupra raporturilor dintre partile contractante, inexistenta cazului de forta majora pretins de catre intimata - reclamanta si necompetenta camerei de a se pronunta asupra imposibilitatii executarii obligatiilor contractuale de catre aceasta.

Recurentele au sustinut ca in mod gresit s-a retinut in hotararea atacata ca fiind dovedita si existenta unei pagube iminente cauzate intimatei - reclamante daca nu s-ar dispune suspendarea executarii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011. Cu toate acestea, s-a invederat ca prima instanta nu a indicat nici un mijloc de proba din care sa rezulte pe de o parte, faptul ca intimata - reclamanta ar urma sa procedeze la achizitia de energie electrica din alte surse in lipsa admiterii cererii de suspendare si, pe de alta parte, faptul ca mijloacele financiare ale acesteia ar fi fost insuficiente pentru efectuarea unei asemenea achizitii.

II. Considerentele Inaltei Curti asupra recursurilor

Examinand actele si lucrarile dosarului, in raport si de dispozitiile art. 304 si art. 3041 C. proc. civ., Inalta Curte va admite cele doua recursuri declarate in cauza, pentru urmatoarele considerente:

1. Argumente de fapt si de drept relevante

Cauza dedusa judecatii are ca obiect cererea formulata in baza dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de intimata - reclamanta SC H. SA Bucuresti pentru suspendarea executarii Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 prin care recurenta - parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei a decis constatarea nulitatii absolute a efectelor avizului de existenta a cazului de forta majora si retragerea actului constatator din 24 septembrie 2011.

Fata de obiectul cererii de chemare in judecata si de partile in litigiu, se impunea calificarea corecta a actului juridic supus controlului judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, intrucat aceasta calificare este determinanta in verificarea conditiei de admisibilitate a cererii, contestata prin exceptiile invocate de catre recurenta - parata si recurenta - intervenienta la instanta de fond .

Rezolutia nr. 5 din 7 noiembrie 2011 a fost intocmita de recurenta - parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei pentru retragerea avizului din 24 septembrie 2011 de constatare a existentei cazului de forta majora, eliberat de aceeasi camera, in exercitarea atributiei conferite prin dispozitiile art. 28 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 335/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, de a aviza la cerere,pentru societatile romanesti, pe baza de documentatie, existenta cazurilor de forta majora si efectele acestora asupra executarii obligatiilor comerciale internationale.

Aceeasi competenta rezulta si din Statutul Camerei Nationale de Comert si Industrie a Romaniei, aprobata in Adunarea Generala a membrilor Camerei de Comert si Industrie a Romaniei din 27 decembrie 2007, cu modificarile aprobate de Adunarea Generala din 19 mai 2011, care in art. 12 prevede atributia de a aviza, la cerere, pentru comerciantii din Romania, pe baza de documentatie, existenta cazurilor de forta majora si efectele acestora asupra executarii obligatiilor contractuale interne si internationale, conform procedurilor proprii.

Emitenta a Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011, contestata in cauza, este deci Camera de Comert si Industrie a Romaniei, definita in art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, ca organizatie autonoma, neguvernamentala, apolitica, fara scop patrimonial, de utilitate publica, cu personalitate juridica, creata in scopul de a reprezenta, apara si sustine interesele membrilor sai si ale comunitatii de afaceri in raport cu autoritatile publice si cu organismele din tara si din strainatate.

Actele normative care reglementeaza Sistemul cameral si anume, legea organica privind camerele de comert din Romania si Statutul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei au fost gresit interpretate de prima instanta in solutionarea exceptiei de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata, considerandu-se ca in baza lor, recurenta - parata este asimilata unei autoritati publice si ca actul acesteia cu privire la retragerea avizului de constatare a existentei cazului de forta majora este un act administrativ supus controlului judecatoresc pe calea contenciosului administrativ.

Concluzia instantei de fond este gresita in primul rand fata de statutul persoanei juridice actionate in judecata in calitate de emitenta a actului contestat si mai ales, fata de atributiile in exercitarea carora a fost intocmit actul respectiv.

Conform semnificatiei data prin dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 termenului de autoritate publica, aceasta este orice organ de stat sau al unitatilor administrativ - teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public .

In sensul acestei prevederi legale, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.

Din reglementarea susmentionata, rezulta ca asimilarea persoanei juridice de drept privat cu o autoritate publica nu poate interveni decat in privinta acelor atributii pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publica sau prin care se presteaza un serviciu public, in regim de putere publica.

In consecinta, statutul de utilitate publica recunoscut unei persoane juridice de drept privat nu are drept consecinta includerea acesteia in categoria autoritatilor publice pentru totalitatea actelor juridice intocmite, indiferent de obiectul si sfera lor de reglementare.

Din acest motiv, nu se poate retine, cum eronat a apreciat instanta de fond ca, toate actele juridice intocmite de persoana juridica de drept privat cu statut de utilitate publica, astfel cum este recurenta - parata, sunt acte administrative de autoritate care pot fi contestate in conditiile prevazute de Legea nr. 554/2004.

In atare situatie, se constata ca este eronata si concluzia instantei de fond privind natura juridica a Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011 de act administrativ, in sensul definit de dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice .

Aceeasi reglementare prevede ca sunt asimilate actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice avand ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice, iar prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instantelor de contencios administrativ.

Contrar celor retinute de prima instanta, se constata ca, actul dedus judecatii in cauza nu este si nu poate fi asimilat unui act administrativ, pentru ca nu a fost emis de o autoritate publica in regim de putere publica, producand efecte numai in cadrul raporturilor de drept comercial stabilite intre intimata - reclamanta SC H. SA Bucuresti si recurenta - intervenienta SC E.H. SRL prin contractul de vanzare - cumparare de energie electrica din 14 ianuarie 2004, pretins a fi fost afectat de evenimentul de forta majora.

Acest contract comercial cuprinde la art. 11 alin. (2) clauza de forta majora, prin care partile au stipulat ca pentru emiterea certificatului de forta majora, solicitarea se va adresa Camerei de Comert si Industrie a Romaniei.

Conform regulilor adoptate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei in limitele competentei sale de reglementare, certificatul de forta majora este actul prin care, in baza imputernicirii acordate de partile contractante prin clauza de forta majora, Camera atesta producerea unui eveniment de forta majora care impiedica indeplinirea corespunzatoare a obligatiilor asumate prin contract, astfel ca produce efecte juridice asupra executarii unui contract comercial.

In consecinta, acest certificat si prin simetrie, actul de retragere a certificatului de forta majora nu sunt intocmite de Camera de Comert si Industrie a Romaniei ca subiect de drept public in raporturi juridice de natura celor care presupun exercitiul autoritatii publice si nu exprima vointa de a da nastere, de a modifica sau de a stinge drepturi si obligatii, in regim de putere publica.

Fata de obiectul lor, avizele de atestare a cazurilor de forta majora si actele de retragere a acestor avize sunt intocmite exclusiv pentru un interes privat si nu pentru un interes legitim public, care potrivit dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Pentru considerentele care au fost expuse cu privire la natura juridica a Rezolutiei nr. 5 din 7 noiembrie 2011, care nu este un act administrativ tipic sau asimilat si care nu a fost intocmit de Camera de Comert si Industrie a Romaniei in exercitarea atributiilor pentru care i s-a recunoscut statutul de utilitate publica, se constata ca prima instanta a respins in mod gresit exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata formulata in baza dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Constatand ca actul dedus judecatii este exceptat de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, Inalta Curte va modifica hotararea atacata, in sensul respingerii ca inadmisibila a cererii de suspendare a executarii formulata de intimata - reclamanta SC H. SA.

2. Solutia instantei de recurs si temeiul juridic al acestuia

In temeiul dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 si art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte va admite recursurile declarate de parata Camera de Comert si Industrie a Romaniei si de intervenienta SC E.H. SRL si pentru motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotararea atacata, in sensul ca va admite cererea de interventie accesorie formulata in interesul paratei de SC E.H. SRL, va respinge ca inadmisibila cererea de suspendare a executarii formulata de intimata - reclamanta SC H. SA si va respinge cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantei SC H. SA de catre Filiala H.H. Bucuresti.

Fata de solutia data recursurilor prin constatarea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate de recurente cu privire la hotararea data de prima instanta asupra celorlalte exceptii de procedura si fondului cererii de suspendare a executarii formulate de reclamanta SC H. SA.


PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite recursurile declarate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si SC E.H. SRL, impotriva sentintei civile nr. 7644 din 15 decembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Modifica sentinta atacata in sensul ca admite cererea de interventie accesorie formulata in interesul paratei de SC E.H. SRL, respinge cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantei SC H. SA de catre Filiala H.H. Bucuresti si respinge cererea de suspendare a executarii formulata de intimata - reclamanta SC H. SA Bucuresti, ca inadmisibila.

Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 30 mai 2012.