Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat

In motivarea actiunii reclamanta arata ca parata a fost angajata la societate in postul de agent de turism in perioada 02.08.2010 - 23.07.2011. Contractul individual de munca este insotit de actul aditional nr. 6.47714/31.07.2010, prin care salariata se obliga sa lucreze in societate cel putin trei ani de la data expirarii perioadei de proba . In cazul in care se renunta la aceasta perioada salariata este obligata la plata sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciul adus societatii.

Prin actul aditional nr. 6.47715/07.08.2010 dispus participarea paratei la un curs de formare profesionala pe o perioada de 65 de zile cu scoaterea din productie 3 ore pe zi. Acest stagiu de formare profesionala s-a desfasurat in perioada 02.08.2010- 15.10.2010 si s-a finalizat prin procesul verbal nr. 6.66524 si prin emiterea certificatului de absolvire inregistrat sub nr. 6.66524/03.11.2010.

Societatea arta ca la incheierea acestor acte aditionale parata si-a dat acordul, actele producand efecte juridice ce pana la acest moment nu au fost contestate de nici una din par?i, deci, actele aditionale au putere intre parti semnatare si prin nerespectarea lor parata a creat un prejudiciul societatii.

Societatea precizeaza ca scoaterea din productie a paratei se evidentiaza in pontajele lunilor august, septembrie si octombrie 2010. Valoarea totala a stagiului este de 500 lei si a fost suportata de angajator iar prin plecarea paratei inainte de perioada de trei ani prevazuta in actul aditional da dreptul societatii sa-si recupereze sumele cheltuite pentru stagiul profesional, respectiv suma de 347 lei proportional cu perioada nelucrata.

In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, depunand in acest sens copii de pe contractul individual de munca, cele 2 acte aditionale la contractul individual de munca, programul de stagiu profesional, pontajele, procesul verbal de finalizare a stagiului, certificatul de absolvire si testarea pentru evaluarea cunostintelor date la sfar?itul stagiului de formare profesionala .

Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. Parata arata ca a fost detasata in Italia unde a constatat ca programul de lucru era de la ora 9 si pana la ora 23. Cazarea era la 75 de km si a fost nevoita sa faca naveta in fiecare zi, fapt ce a dus la imbolnavirea ei. A anuntat conducerea societatii de acest aspect si aceasta i-a sugerat sa - si dea demisia, ceea ce a si acceptat.

Se mai arata in motivarea intampinarii ca nici cheltuielile profesionale si nici clauza penala nu-i sunt imputabile.

Parata a formulat si cerere reconventionala solicitand obligarea paratei reconventionale la restituirea sumei ce constituie garantia depusa in numerar si dobanzile aferente acestei sume.

Analizand probatoriul administrat in cauza instanta retine urmatoarele: parata a fost angajata la reclamanta in postul de agent de turism potrivit contractului individual de munca incheiat la data de 02.08.2010, fiind detasata in Italia. La data de 31.07.2010 a semnat un act aditional la contractul individual de munca prin care se obliga s-a ramana in societate timp de 3 ani de la momentul angajarii, in caz contrar va trebui sa plateasca societatii suma de 10000 cu titlu de prejudiciul. La putin timp, a semnat un alt act aditional la contractul individual de munca, numarul 6.47715/07.08.2010, care avea ca obiect formarea profesionala, iar stagiul de formare profesionala s-a desfasurat in perioada 02.08.2010- 15.102010, pentru care s-a eliberat si un certificat de absolvire.

La data de 01.03.2011 parata a fost detasata in Italia, insa societatea reclamanta nu a depus la dosarul cauzei actul prin care s-a efectuat delegarea si nici nu a facut dovada faptului ca parata a fost informata cu privire la conditiile delegarii, asa cum prevad dispozitiile art. 18 din Codul Muncii.

In cauza a fost martorul D. A. (fila 121), din a carui declaratie rezulta faptul ca agentia unde lucra parata nu avea conditiile normale de lucru, nu avea toaleta, angajatii foloseau baia unui bar din apropiere detinut de fiul acestuia. Martorul a mai declarat ca parata locuia intr-o cladire ce apartinea societatii, din localitatea Torino, localitate ce se afla la 150 km distanta de localitatea Savona unde se afla agentia . In aceste conditii, parata a fost nevoita sa faca facand naveta. Dimineata agentia se deschidea la ora 9, insa trebuia sa fie prezenta la agen?ie la ora 5.30 cand pleca un autocar spre Romania. Seara agentia se inchidea la 17. 30 si la ora 18. 40 pleca cu trenul sau autocarul spre Torino. Acest program i-a afectat starea de sanatate a paratei, care nu avea medic de familie si a fost nevoita sa plece la o prietena in alta localitate pentru a se trata. Drumul intre locul in care era cazata reclamanta ?i agen?ie dura circa 3 ore dus ?i 3 ore intors, astfel incat ii ramanea pu?i timp de odihna .

Din declaratia martorului rezulta si faptul ca parata intru-un interval de 2 saptamani parata fost mutata de la o agentie din Cozenta, la cea din si apoi la Savona, iar intre Savona si Cozenta distanta fiind de aproximativ 1800- 2000 km.

In ce priveste actiunea principala, instanta retine ca in baza contractului de munca incheiat intre parti, societatea avea obligatia, conform dispozitiilor art. 6 din Codul Muncii sa-i asigure paratei conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, protectia sociala, securitatea si sanatatea in munca, precum si respectarea demnitatii si a constiintei sale.

Societatea nu ?i-a indeplinit nici obliga?ia prevazuta de dispozi?iile art. 18 din Codul muncii de a informa parata in legatura cu condi?iile desfa?urarii muncii in strainatate, anterior detasarii.

In Italia, parata nu a beneficiat de conditii normale de munca, fiind supusa unui program de lucru supraincarcat, fapt ce a dus la imbolnavirea acesteia si apoi la demisie.

Fa?a de cele mai sus aratate, instan?a re?ine ca de?i incetarea raporturilor de munca dintre par?i a avut loc ca urmare a cererii paratei, conduita sa a fost determinata de conditiile de munca impovaratoare la care a fost supusa.

Societatea reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile prevazute in contractul individual de munca si de legislatia muncii referitoare la conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, protectia sociala, securitatea si sanatatea in munca, precum si respectarea demnitatii si a constiintei sale, astfel incat nu poate invoca indeplinirea din partea paratei a obligatiei asumate prin cele doua acte aditionale la contractul de munca .

Obligatia asumata de parata de a suporta cheltuielile cu formarea sa profesionala si sa plateasca 10.000 lei in situatia in care paraseste societatea reclamanta in interiorul termenului de 3 ani de la data incheierii contractului de munca, respectiv de la data promovarii examenului de absolvire a cursului se afla intr-o evidenta interdependenta cu obligatia reclamantei de a-i asigura conditii normale si decente de munca, fiecare dintre aceste obligatii fiind cauza juridica a obligatiei corelative.

Nu se poate retine culpa paratei in neexecutarea contractului individual de munca, culpa apartinand societatii reclamante, astfel incat cum aceasta nu si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau in temeiul contractului de munca si a legii nu poate solicita indeplinirea obligatiilor asumate de catre parata in temeiul contractului de munca si a celor doua acte aditionale la acesta.

Asa fiind, urmeaza ca ac?iunea principala sa fie respinsa.

Pentru ca instanta sa se pronunte asupra cererii reconventionale, retine urmatoarele:

Intre parti s-a incheiat contractul de garantie depus la fila 87 din dosar. Pentru acoperirea eventualelor pagube produse reclamantei, s-a stipulat in contract ca sumele retinute cu titlu de garantie sa fie restituite dupa trecerea unui termen de 6 luni de la data lichidarii pe baza de cerere scrisa.

Contractul de garantie a fost incheiat intre parti sub imperiul Legii 22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garan?ii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agen?ilor economici, autoritarilor sau institu?iilor publice, care in art. 15, astfel cum a fost modificat prin Legea 54/1994, prevede ca garan?ia in numerar va fi depusa de catre agen?ii economici, autorita?ile si institu?iile publice la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci, intr-un cont special al agentului economic, al autoritarii ori al institu?iei publice respective. Garan?iile in numerar depuse la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci se inscriu intr-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi pastrat in casieria agentului economic, autoritarii sau institu?iei publice in favoarea careia s-a constituit garan?ia.

Contractul de garantie are natura unui contract sinalagmatic perfect, fiecarei parti revenindu-le in temeiul lui, dar si a legii sub imperiul caruia a fost incheiat, drepturi si obligatii corelative, respectiv: dreptul de a retine sumele cu titlu de garantie si obligatia corelativa de a fi achitate, obligatia consemnarii sumelor la banca si dreptul de a beneficia de dobanda, obligatia de acoperire a pagubei cauzate de gestionar si obligatia corelativa de a achita prejudiciul.

Reclamanta nu si-a indeplinit obligatia izvorata din contractul de garantie, de a depune garan?ia in numerar la Casa de Economii si Consemna?iuni sau la banci, intr-un cont special al agentului economic, al autoritarii ori al institu?iei publice respective, intr-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare nu a fost pastrat la casieria agentului economic, sumele retinute cu titlu de garantie aflandu-se conturile sale.

Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1516 Cod civil, dreptul comun in materie, creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei, iar in conditiile art. 1517 Cod civil, o parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti in masura in care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune. Per a contrario, partea care si-a indeplinit obligatia poate invoca exceptia de neexecutare a contractului.

Reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, imprejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte, implica simultaneitatea de executare a lor, iar in caz de neexecutare a obligatiei asumate de una dintre parti, aceasta nu poate pretinde executarea obligatiei de catre cealalta parte .

Neexecutarea obligatiei reclamantei de a depune sumele retinute cu titlu de garantie intr-un cont special, astfel cum prescriu normele legale ce guverneaza contractul de garantie, este suficient de importanta pentru a justifica refuzul in executarea contractului de catre parata, aceasta obligatie fiind de esenta contractului de garantie .

Asa fiind, deoarece reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de garantie, nu poate pretinde paratei respectarea termenului de 6 luni pentru restituirea garantiei retinute, actiunea reconventionala se vadeste a fi intemeiata si va fi admisa.