Instituire plasament. Dispunere exercitare drepturi si obligatii parintesti

Prin cererea inregistrata sub nr.1235/87/2011, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta D.G.A.S.P.C. Teleorman a solicitat, in contradictoriu cu paratii R.A. si R.A., inlocuirea plasamentului in regim de urgenta al copilului R.A.M. de la persoana R.A. cu instituirea plasamentului la aceeasi persoana, iar pe perioada plasamentului sa se dispuna ca drepturile si obligatiile parintesti sa fie exercitate de aceasta.

In motivarea cererii s-a aratat ca R.A.M., nascuta la 21.07.2005, nu este recunoscuta de tata si s-a aflat in plasament la asistentul maternal profesionist R.A., in perioada 2005 - 2009.

Tribunalul Teleorman a dispus instituirea plasamentului minorei R.A.M. la asistentul maternal profesionist R.A. prin sentinta civila nr.1673 din 18.11.2005.

La cererea mamei, a fost reintegrata in familie, masura dispusa de C.P.C. Teleorman prin hotararea nr. 10 din 22.01.2009, data de la care s-a aflat in familie .

In prezent copilul se afla in plasament in regim de urgenta la R.A., masura dispusa de directorul general al D.G.A.S.P.C. Teleorman, prin dispozitia nr. 292 din 15.02.2011.

Motivele care au stat la baza instituirii masurii constau in neglijenta si abuzul mamei asupra copilului, situatie adusa la cunostinta cu ocazia vizitei la domiciliul mamei de asistenta sociala F.A.

Prin cererea nr.2339 din 14.02.2011, mama copilului a solicitat instituirea unei masuri de urgenta pentru fiica sa.

R.A. a fost evaluata de D.G.A.S.P.C. Teleorman, concluziile fiind in sensul ca aceasta prezinta garantii morale si materiale pentru a primi un copil in plasament.

Nu au fost identificate alte rude pana la gradul 4 la care copilul sa poata fi plasat.

Prin sentinta civila nr.45/7.03.2011, Tribunalul Teleorman a admis cererea formulata de reclamanta, a dispus inlocuirea plasamentului in regim de urgenta al copilului R.A.M. cu masura plasamentului la persoana R.A.; a dispus delegarea exercitiului drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la copilul R.A.M. catre R.A. pe perioada masurii plasamentului.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 50 din Legea nr.272/2004, protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale nu poate fi lasat in grija acestora.

Din actele si lucrarile dosarului, respectiv declaratia mamei R.A., procesul - verbal nr.2339/02.02.2011, dispozitia nr.292 a directorului general al D.G.A.S.P.C. Teleorman, instanta de fond a retinut ca R.A.M. este un copil neglijat si are nevoie de protectie speciala .

Asa fiind, tribunalul a apreciat ca este in interesul copilului ca, in conformitate cu dispozitiile art. 55 lit. a, 58 lit. c si art. 66 din Legea nr.272/2004, sa fie admisa cererea .

Conform art. 64 din Legea nr.272/2004, pe perioada plasamentului s-a dispus ca drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sa fie exercitate de R.A.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata R.A.

In motivare, recurenta a aratat ca in mod gresit s-a dispus masura de protectie speciala a plasamentului fata de minora, neexistand probe ca a abuzat sau neglijat copilul. A mai precizat aceasta ca doreste sa se ocupe de cresterea si educarea minorei.

Intimata reclamanta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii primei instante ca temeinica si legala.

In motivare, a aratat ca minora R.A.M. s-a aflat in plasament la asistentul maternal profesionist R.A. in perioada 2005-2009, iar la cererea mamei copilul a fost reintegrat in familie, masura dispusa de C.P.C. Teleorman, prin Hotararea nr.10 din 22.01.2009, data de la care s-a aflat in familie .

Instanta de fond, in mod corect, a apreciat ca R.A.M. este un copil lipsit temporar de ocrotirea parintilor si a admis actiunea D.G.A.S.P.C. Teleorman, ca intemeiata.

Necesitatea luarii acestei masuri a fost corect apreciata de specialistii institutiei, si a avut ca temei abuzul si neglijenta mamei asupra copilului, fapte rezultate fara echivoc in urma investigatiilor efectuate in cauza.

Astfel, R.A.M. era un copil abuzat si neglijat de mama, asa cum rezulta din actele si documentele depuse la dosar, din care reiese ca minora fost internata in Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria sectia chirurgie, copilul prezentand la internare necroza uscata pulpa, degete, picior stang; echimoze si escoriatii toracale posterioare, care pot rezulta din agresiune; stare igienica deplorabila; eritem ambele maini post expunere la frig.

De asemenea, in urma vizitelor efectuate la domiciliu, a rezultat ca mama copilului nu are conditii materiale si nu prezinta garantii morale pentru a asigura cresterea, ingrijirea si educarea corespunzatoare a fiicei sale.

Intrucat R.A.M. necesita in continuare o masura de protectie, in vederea respectarii principiului interesului superior al copilului si pentru asigurarea unor conditii bune de crestere si educare, s-a solicitat instantei inlocuirea plasamentului in regim de urgenta al copilului R.A.M., de la persoana R.A., cu instituirea plasamentului la aceiasi persoana si delegarea exercitiului drepturilor si obligatiilor parintesti, cu privire la persoana copilului R.A.M., catre persoana R.A.

La stabilirea masurii de plasament s-a avut in vedere ca, intre doamna R.A. si copil exista o puternica relatie de atasament, deoarece s-a ocupat de cresterea si ingrijirea lui o perioada de peste 3 ani, urmarindu-se totodata facilitarea exercitarii de catre mama a dreptului de a vizita copilul si a mentine legatura cu acesta, asa cum se prevede la art. 60 alin. 3, lit. "c" din Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Doamna R.A. a fost evaluata de catre D.G.A.S.P.C. Teleorman, evaluare din care rezulta ca prezinta garantii morale si are conditii materiale pentru a primi un copil in plasament, conditie prevazuta de art. 58 alin. (2) din Legea nr.272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Apreciaza ca recurenta R.A. este inconsecventa in declaratii, deoarece a solicitat in scris instituirea unei masuri de protectie pentru fiica sa, prin cererea inregistrata la D.G.A.S.P.C. Teleorman la nr.2339 din 14.02.2011, cerere aflata la dosarul cauzei si luata in considerare de instanta de fond .

Dezinteresul recurentei pentru copil rezulta si din faptul ca, desi legal citata la termenul de judecata, existand dovada indeplinirii procedurii de citare, aceasta nu s-a prezentat in fata instantei pentru a fi audiata cu privire la masura propusa pentru fiica sa.

In calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si de prevederile legale incidente in cauza, in conformitate cu prevederile art. 3041 Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 39 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului: ``Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie alternativa``.

De asemenea, potrivit cu prevederile art. 50 din actul normativ de referinta: ``Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora``.

Art. 56 din Legea nr. 272/2004 dispune in privinta persoanelor, respectiv copiilor, in favoarea carora legiuitorul a inteles sa instituie aceste masuri de protectie speciala, statuand ca: ``De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza: a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela; b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare; e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal``.

Prin raportare la aceste dispozitii legale, Curtea apreciaza ca masura speciala de protectie a plasamentului este o masura cu caracter temporar, care poate fi dispusa in situatii de exceptie, expres si limitativ stabilite de lege.

Intr-adevar, masura plasamentului are ca efect separarea copilului de familia sa. Or, aceste masuri trebuie intelese ca masuri temporare, cu caracter exceptional, impuse de circumstantele speciale ale cauzei, de natura sa justifice o situatie de real pericol pentru cresterea si dezvoltarea corespunzatoare a copilului, urmarindu-se intotdeauna reunificarea familiei.

In corelare cu dispozitiile legale sus-mentionate, Curtea are in vedere prevederile art. 5 alin. 2 si 3 din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia si in subsidiar, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.

Cu incidenta in aceasta materie, instanta de contencios european a stabilit ca ruperea totala a oricarei legaturi intre copii si parinti nu poate fi justificata decat in circumstante exceptionale sau din motive care tin exclusiv de interesul superior al copilului (cauza Gnahore c. Frantei, Hotararea din 19 septembrie 2000; cauza Johansen c. Norvegiei, Hotararea din 7 august 1996).

In acest sens, Curtea Europeana a retinut ca art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, garanteaza parintelui dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului, pentru a fi alaturi de copilul sau, precum si obligatia autoritatilor nationale de a dispune aceste masuri .

In jurisprudenta instantei de contencios european s-a apreciat in repetate randuri ca, pentru un copil, faptul de a trai impreuna cu parintele sau reprezinta o componenta esentiala a vietii de familie, iar plasarea lui intr-o institutie de ocrotire sociala constituie o ingerinta in dreptul garantat de art. 8 al Conventiei. Totodata, Curtea Europeana a admis ca perceptia oportunitatii unei interventii a autoritatilor publice in privinta luarii unei asemenea masuri este diferita de la un stat contractant la altul, in functie de diferiti factori: traditiile familiale, dispozitiile legislative in materie, resursele materiale de care dispun autoritatile pentru a reusi plasarea copilului in cele mai bune conditii; intotdeauna, insa, examinarea masurii care trebuie luata trebuie facuta prin luarea in considerare, in primul rand, a interesului copilului.

Tot astfel, in cauza Amanalachioai impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca, in cauzele de acest tip, interesul copiilor trebuie sa aiba prioritate fata de orice alt considerent. Curtea Europeana a subliniat ca acest interes prezinta un dublu aspect: pe de o parte, sa le garanteze copiilor o evolutie intr-un mediu sanatos; pe de alta parte, sa mentina legaturile acestora cu familia, cu exceptia cazului in care aceasta s-a aratat a fi nedemna, deoarece distrugerea acestei legaturi determina ruperea copilului de radacinile sale. De aici rezulta ca interesul copilului impune ca numai anumite circumstante cu totul exceptionale sa poata duce la o ruptura a unei parti a legaturii de familie . In aceeasi cauza, Curtea a reamintit: ``faptul ca un copil poate fi primit intr-un cadru mai propice pentru educatia sa nu poate justifica, in sine, sustragerea sa din ingrijirea parintilor sai biologici`` (Wallova si Walla impotriva Republicii Cehe, nr. 23.848/04, & 71, 26 octombrie 2006).

In cauza de fata, Curtea retine ca R.A.M., nascuta la 21.07.2005, nu este recunoscuta de tata si s-a aflat in plasament la asistentul maternal profesionist R.A., in perioada 2005 - 2009.

La cererea mamei, a fost reintegrata in familie, masura dispusa de C.P.C. Teleorman prin hotararea nr.10 din 22.01.2009, data de la care s-a aflat in familie .

Potrivit referatului incheiat de asistentul social de la Institutul Victor Babes, din municipiul Bucuresti, in urma vizitei la domiciliul recurentei parate R.A., aceasta se afla impreuna cu cei doi copii ai sai, R.A.M. si R.D., intr-o locuinta fara curent electric, intr-o situatie mizera, minora R.A.M. fiind aflata pe podea, plangand, avand dureri la nivelul membrului inferior stang.

Din raportul de ancheta sociala reiese ca, in data de 02.02.2011, la sediul DGASPC Teleorman s-a primit sesizarea scrisa a acestui asistent social, prin care se aducea la cunostinta situatia copilului R.A.M. S-a aratat ca minora a fost transportata urgent la Spitalul Judetean de Urgenta Alexandria, la camera de garda, fiind internata la sectia chirurgie.

Potrivit procesului verbal nr. 2339/02.02.2011, semnat de reprezentantii DGASPC Teleorman si doctor P.G., reprezentantul Sectiei Chirurgie, compartimentul Ortopedie - Chirurgie - Pediatrie, la data internarii minorei s-a constatat ca aceasta prezenta necroza uscata pulpa, degete, picior stang; echimoze si excoriatii toracale posterioare, care pot rezulta din agresiune; stare igienica deplorabila; eritem ambele maini post expunere la frig.

Din referatul intocmit pentru emiterea dispozitiei in regim de urgenta, de catre Consiliul judetean Teleorman - D.G.A.S.P.C. rezulta ca, la data vizitei la domiciliul recurentei parate, locuinta desi era incalzita, se afla intr-o stare avansata de degradare, neracordata la reteaua de distributie a energiei electrice. In urma discutiilor purtate cu minora aceasta a povestit ca, pana la internarea in spital, a fost agresata fizic de catre mama sa. Din discutiile purtate cu insotitorii celorlalti copii din salon, a reiesit faptul ca minora nu este ingrijita corespunzator de catre mama, nu este hranita suficient, este trimisa singura, noaptea, la grupul sanitar, pentru necesitatile fiziologice, desi inca nu se poate deplasa foarte bine.

Curtea retine ca abuzul comis de recurenta parata asupra minorei consta, in concret, in faptul mentinerii acesteia intr-o locuinta insalubra, in conditii de mizerie, incompatibila cu necesitatea ingrijirii si cresterii unui copil, mama minorei fiind dezinteresata de starea de sanatate a propriului copil, permitand expunerea minorei la frig pana la vatamarea acesteia, neacordarea unei alimentatii corespunzatoare, de natura sa-i pericliteaza sanatatea.

In cuprinsul motivelor de recurs recurenta a negat faptul ca nu ar avea grija de minora si ca ar lovi-o, fara a aduce vreo proba in sensul unei atitudini corespunzatoare a sa fata de aceasta, precum si in sensul ca ar avea suficienta grija pentru cresterea si educarea acesteia, asa cum ar face orice parinte diligent.

Mai mult, desi a invocat faptul ca mama sa ar putea avea grija de minora, nu a facut dovada existentei unei manifestari de vointa a bunicii materne in sensul de a se ingriji de cresterea si educarea minorei si, mai ales, ca aceasta ar beneficia de garantii morale si materiale care sa conduca la concluzia ca o atare masura ar fi in interesul minorei.

Fata de situatia de fapt retinuta, prin raportare la dispozitiile legale cuprinse in Legea nr.272/2004, la dispozitiile comunitare cuprinse in art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de recurs are in vedere, in urma evaluarii actelor si lucrarilor dosarului, ca in cauza de fata s-au constatat elemente de natura sa conduca la existenta unui abuz fizic asupra minorei de catre mama sa.

Avand in vedere actele depuse la dosar, precum si cererea nr.2339 din 14.02.2011, prin care mama copilului a solicitat instituirea unei masuri de urgenta pentru fiica sa, Curtea constata ca a existat o lipsa de preocupare din partea mamei de a asigura minorei conditii bune de locuit, neexistand intentia de a schimba in bine situatia acesteia. Desi se evidentiaza faptul ca locuinta nu este igienizata, iar minora nu este ingrijita corespunzator, Curtea urmeaza a avea in vedere la pronuntarea solutiei lipsa demersurilor pentru imbunatatirea conditiilor de viata a minorei; totodata, din lucrarile dosarului se poate concluziona ca afectiunea recurentei pentru minora nu este sincera.

Fata de cele retinute, dar si de faptul ca s-au constatat elemente care conduc la concluzia savarsirii de catre mama a unor abuzuri fizice asupra minorei, asa cum chiar aceasta a declarat, situatie de fapt retinuta si necombatuta prin probe de catre recurenta parata, desi avea aceasta posibilitate chiar si in cadrul caii de atac a recursului, prin raportare la art. 3041 Cod procedura civila, fata de dispozitiile legale sus-amintite, dar si statuarile obligatorii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciaza ca, la acest moment, se impune adoptarea masurii speciale de protectie a plasamentului fata de minora.

Avand in vedere considerentele de fapt si de drept anterior expuse, Curtea, retinand in cauza incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, in temeiul art. 312 din Codul de procedura civila, va respinge recursul declarat de recurenta parata ca nefondat.