Opozitie impotriva asociatului unic privind cesiunea partilor sociale

In motivarea opozitiei, reclamanta a aratat ca decizia de mai sus este nelegala intrucat parata figureaza in evidentele fiscale cu debite in suma de 13.775 lei si nu ofera garantii pentru plata acestora.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.202 si art.62 din Legea nr.31/1990.

II. Prin Sentinta comerciala nr. 13183/17.08.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr. 46582/3/2010, a fost respinsa opozitia ca neintemeiata.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Petenta trebuie, in conformitate cu dispozitiile art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, sa demonstreze ca se incadreaza in categoria creditorilor sociali sau in categoria persoanelor prejudiciate ca urmare a adoptarii hotararii impotriva careia s-a formulat opozitia.

In speta, din probatoriul administrat nu rezulta insa indeplinirea acestor cerinte . Astfel, inscrisul denumit de catre petenta fisa sintetica nu indeplineste conditiile pentru a fi considerat un titlu fiscal executoriu in conformitate cu Codul fiscal, fiind un inscris extras din evidentele informatizate ale petentei, neinsusit de pretinsul debitor si care nu face in niciun fel dovada pretinsei creante . In plus, prin decizia asociatului unic impotriva careia s-a formulat opozitie nu a fost adoptata nicio masura defavorabila petentei.

Conform deciziei asociatului unic, cu ocazia cesionarii partilor sociale ale societatii se modifica doar structura si participarea asociatilor la formarea capitalului social, societatea nedisparand, iar celelalte dispozitii ale actului constitutiv al acesteia raman neschimbate. In aceste conditii nu se intervine in niciun fel asupra pasivului si activului societatii, petenta fiind in masura sa-si recupereze pretinsa creanta, daca dovedeste existenta acesteia, in conditiile legii.

III. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta AFP S 4, invocand aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.)

In motivarea recursului, reclamanta a sustinut ca detine impotriva societatii parate o creanta certa, lichida si exigibila, rezultata din declaratiile depuse de societate la organele fiscale.

Recurenta citeaza dispozitiile art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990 si nota de fundamentare a OUG nr.54/2010 si arata ca, prin hotararea de cesiune a partilor sociale, a suferit un prejudiciu constand in obligatiile datorate bugetului general consolidat al statului si in imposibilitatea urmaririi debitelor. In consecinta, solicita obligarea societatii intimate la repararea prejudiciului, in sensul platii sumei datorate in cuantum de 15.705 lei.

IV. Recursul este nefondat.

Potrivit art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, opozitia la hotararea asociatilor de transmitere a partilor sociale poate fi formulata de catre creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin aceasta hotarare .

Recurenta AFP S 4 a invocat calitatea de creditor bugetar al societatii intimate, sustinand ca este prejudiciata prin neplata creantelor fiscale si imposibilitatea urmaririi acestor debite.

Prin urmare, recurenta trebuia sa dovedeasca existenta creantei fiscale afirmate.

Desi avea sarcina probei, conform art.1169 C.civ. si art.129 alin.1 C.pr.civ., reclamanta nu a administrat nicio dovada cu privire la calitatea sa de creditor bugetar. Inscrisurile aflate la filele 7-11 din dosarul de fond se refera la o alta societate comerciala - SC F&SF SRL, iar nu la societatea parata.

De asemenea, reclamanta a facut doar afirmatii de ordin general cu privire la prejudiciu, fara a demonstra in concret in ce fel este prejudiciata prin cesiunea partilor sociale si fara a dovedi ca decizia asociatului unic a fost adoptata in scopul abuziv al eludarii platii creantelor fiscale.

Pe de alta parte, Curtea remarca faptul ca recurenta solicita prin prezenta cale de atac ca instanta sa oblige societatea intimata la plata sumelor datorate bugetului de stat .

Aceasta cerere nu poate fi primita din urmatoarele motive:

Potrivit art.110 si 141 din Codul de procedura fiscala (OG nr.92/2003), colectarea si executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis de organele fiscale. Asadar, reclamanta nu are nevoie de hotarare judecatoreasca pentru realizarea creantei fiscale, intrucat poate proceda la executarea acesteia prin emiterea titlului executoriu. Ca urmare, demersul in justitie pentru obtinerea unei hotarari de obligare la plata creantei fiscale este lipsit de interes . Obligarea paratei prin hotarare judecatoreasca la plata sumelor datorate bugetului de stat nu reprezinta o reparare eficienta a prejudiciului, in conditiile in care reclamanta oricum putea trece direct la executarea creantei.