Contract de administrare. Raspundere civila contractuala

Prin sentinta sus- mentionata instanta de fond a admis cererea formulata de reclamanta SC B SA, in contradictoriu cu paratul M T. A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 820.000 lei reprezentand despagubiri, cu dobanda legala aferenta calculata de la data de 04.06.2007 pana la data achitarii efective a debitului si la 17.146 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:

In perioada 01.06.2006- 30.09.2008 paratul M T a indeplinit functia de director general si membru in Consiliul de Administratie al societatii reclamante SC B SA in baza contractului de administrare nr.11/ 30.04.2007, fiind remunerat in conditiile art.4 din contract cu o remuneratie lunara de 26.800 lei.

Conform art.12 din contractul de administrare "raspunderea administratorului este angajata, in cazul nerespectarii prevederilor legale, ale Actului Constitutiv, ale prezentului contract si a hotararilor adoptate de AGA; Administratorul raspunde civil pentru daunele produse societatii prin orice act al sau contrar intereselor acesteia, prin acte de gestiune imprudenta, prin utilizarea abuziva si neglijenta a fondurilor societatii, daca acestea nu constituie infractiuni".

Prin Hotararea Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor SC B SA nr. 3/ 15.04.2009 s-a decis introducerea unei actiuni in raspundere impotriva paratului pentru prejudiciile cauzate societatii in exercitarea mandatului de director general.

Tribunalul a retinut ca la data de 04.06.2007 paratul a dispus achitarea sumei de 820.000 lei catre societatea SC M SRL cu titlu de avans", desi intre cele doua societati nu exista un raport juridic care sa justifice plata acestei sume.

Se apreciaza ca fapta paratului reprezinta o incalcare a obligatiilor asumate prin contractul de administrare asa cum au fost stabilite acestea prin conventia partilor, statutul societatii si prin dispozitiile legale aplicabile.

Avand in vedere caracterul remunerat al mandatului comercial dupa ale carui reguli activeaza administratorul unei societati conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep, culpa administratorului se analizeaza dupa tipul abstract (culpa levis in abstracto).

In acest sens, prin art. 144 ind.1 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. se stipuleaza ca membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator.

Prin urmare, ne aflam in fata unei culpe prezumate, de aici rezultand obligatia administratorului de a rasturna prezumtia de culpa, sarcina probei apartinandu-i.

Constatam insa ca paratul nu a adus in sprijinul apararilor formulate prin intampinare nici un mijloc de proba, renuntand expres la administrarea probei cu expertiza contabila care ii fusese incuviintata.

Desi a sustinut ca suma de 820.000 lei a fost platita catre M in temeiul unui " management agrement " ca avans pentru achizitionarea unor materiale de constructii la preturi promotionale, paratul nu a putut explica de ce nu au fost efectiv livrate aceste materiale, de ce nu au fost intocmite facturi fiscale pentru aceasta tranzactie si, in special, de ce nu a asteptat emiterea vreunei facturi inainte de a face plata .

In concluzie, tribunalul a apreciat ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii contractuale, respectiv: o fapta ilicita reprezentand o incalcare a obligatiilor contractuale, un prejudiciu cert constand in suma care a iesit fara justificare legala ori contractuala din patrimoniul reclamantei, la care se adauga lipsa de folosinta a sumei pana la data recuperarii efective ( art. 1088 Cod civil ), legatura de cauzalitate dintre fapta comisa si prejudiciu, vinovatia paratului.

Potrivit dispozitiilor art. 1539 Cod civil "mandatarul este indatorat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat si este raspunzator de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neindeplinirii lui".

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, apelantul parat M T apreciind solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:

Conform dispozitiilor art.72 din Legea nr 31/1990 "obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute de lege" adica, administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor care le reveneau in baza mandatului incredintat.

Deci, administratorul trebuie sa asigure o buna gestiune, care sa duca la realizarea obiectului societatii.

Ori, actionand in virtutea indeplinirii atributiilor, este evident ca nu este vorba de o fapta ilicita, ci apelantul avand in vedere pretul promotional oferit, a actionat conform contractului de administrare care prevede ca "administratorul este obligat sa-si foloseasca intreaga capacitate de munca in interesui societatii" (art.8) .

Raspunderea administratorului fata de societate pentru prejudiciile suferite se angajeaza in conditiile dreptului comun al raspunderii civile, ceea ce inseamna ca pentru a se putea angaja raspunderea administratorului trebuie indeplinite conditiile cerute de lege pentru raspunderea civila contractuala.

Fapta ilicita:

Suma a fost transferata catre S.C. M SRL cu titlu de avans materiale avand in vedere ca in acea perioada oferea un pret promotional la materialele de constructii.

Prejudiciul:

Transferul sumei de 820.000 lei nu a fost efectuat in dauna intereselor societatii reclamante, apelantul nu a incalcat dispozitiile si Iimitele impuse prin contractul de administrare si in baza competentelor delegate conform Actului Constitutiv.

Suma achitata cu titlu de avans, poate fi interpretata ca fiind un antecontract de vanzare-cumparare materiale de constructii, iar incheierea unui astfel de antecontract nu este supusa niciunei conditii special de forma, avand caracter consensual, iar forma scrisa nu constituie o conditie ad validitatem .

Avand in vedere ca, in activitatea comerciala este necesara o mai mare libertate de actiune a mandatarului, depasirea imputernicirii este considerata permisa, daca este in interesul mandantului. Asa cum a statuat si practica in materie "facultatea data mandatarului de a face o tranzactie implica si pe aceea de a face un compromis.

Legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu:

Suma de 820.000 lei a fost transferata ca urmare a pretului prootional practicat de catre S.C. M SRL la acea data, si deci fapta nu poate fi considerata ca ar indeplinii conditii ilicitului, iar pentru a se antrena raspunderea administratorului instanta trebuie sa constate ca prejudiciul suferit de societate este cauzat de o fapta ilicita.

Vinovatia:

Fapta ilicita (frauda) poate fi considerata, in principiu, orice actiune sau inactiune intentionala savarsita de administrator, deci este vorba de un delict intentionat savarsit, autorul urmarind sau acceptand un profit din aceasta fapta .

Intimata-reclamanta nu a dovedit vinovatia apelantului in savarsirea "faptei ilicite", aceasta sustinand ca nu a executat sau a executat necorespunzator anumite obligatii contractuale fara sa arate in concret care sunt acestea.

Este adevarat ca din analiza dispozitiilor legale, doctrina a concluzionat ca vina administratorului se prezuma automat ori de cate ori se constata o neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor din partea administratorului, insa asupra acestei probleme se impun anumite distinctii, in acest sens instantele trebuind sa examineze natura juridica a obligatiilor administratorului:

1. obligatii de rezultat (obligatiile expres prevazute de Legea nr. 31/1990 in sarcina administratorului), in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a acestora de catre administrator, culpa este prezumata si se va antrena raspunderea acestuia;

2.obligatiile e de mijloace (obligatii care tin de gestionarea socitatii, de luarea celor mai bune decizii pentru realizarea scopului societatii) prin care administratorul se obliga sa depuna toate diligentele sale pentru realizarea scopului societatii. In situatia neindeplinirii acestui tip de obligatii, vinovatia trebuie dovedita; iar instanta de fond trebuia, in aprecierea culpei in abstracto sa tina cont de elementele intimata concreto, de circumstantele in care se gasea administratorul, aceasta neputandu-se pronunta asupra oportunitatii unei decizii de afaceri, mai ales avand in vedere ca gestiunea unei societati presupune intotdeauna asumarea unor riscuri inerente desfasurarii activitatii comerciale.

Intimata reclamanta a depus intampinare prin care solicita respingerea apelului declarat (filele 22-28 dosar) cu cheltuieli de judecata .

Curtea analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate retine urmatoarea situatie de fapt .

Apelantul -parat M T in calitate de Director General al societatii reclamante SC B SA a emis la data de 04.06.2007 un ordin de plata in fax S.C. M SRL prin care a achitat acestei societati suma de 820.000 lei cu titlu de avans pentru materiale de constructii, apreciind ca a actionat in acest fel in interesul societatii reclamante, intrucat la acea data S.C. M SRL practica preturi promotionale, aceasta dispozitie de afaceri fiind oportuna, mai ales avand in vedere ca gestiunea unei societati presupune intotdeauna asemenea riscuri inerente desfasurarii activitatii comerciale .

Curtea apreciaza ca:

Este adevarat ca activitatea comerciala este supusa unor riscuri inerente insa tocmai de aceea revine organelor de conducere ale societatii, respectiv in acest caz directorului general, angajat printr-un contract de administrare, obligatia de administrare corecta a societatii, "folosindu-si intreaga capacitate de munca in interesul societatii" (articolul 8 din contractul de administrare nr.1din 30.04.2007).

Prevederile contractului de administrare, respectiv articolul 12 din contract care reglementeaza raspunderea administratorului pentru "daune produse societatii prin orice act contrar intereselor societatii, prin acte de gestiune imprudenta, prin utilizarea abuziva si neglijenta a fondurilor societatii" se completeaza cu dispozitiile articolului 72, articolului 152 si articolului 1441 din legea nr.31/1990, republicata.

Prin fapta sa, de a achita suma de 820.000lei cu titlu de avans catre o societate cu care nu a incheiat un contract de vanzare-cumparare pentru materialele de constructii, care avea deja obligatii de plata catre societatea reclamanta, apelantul -parat efectuat un act de gestiune imprudenta, dand dovada de neglijenta contrar intereselor societatii la care era angajat cu contract de administrare.

Data fiind calitatea sa de director general, angajat cu contract de administrare, de natura comerciala, raspunderea este cu atat mai mare cu cat in materie comerciala, administratorul raspunde pentru culpa cea mai mica.

Fiind un mandat remunerat, conform articolului 1540 culpa se apreciaza dupa tipul abstract - culpa levis in abstracto, al omului prudent si diligent ( bonus pater familias).

Cu privire la conditiile privind prejudiciul adus societatii si legatura de cauzalitate acestea sunt indeplinite si rezulta implicit in sensul ca prin fapta sa imprudenta, dand dovada de neglijenta si lipsa de diligenta, paratul a produs un prejudiciu societatii reclamante.

Sustine apelantul - parat ca suma achitata cu titlu de avans poate fi interpretata ca un antecontract de vanzare-cumparare, incheierea nefiind supusa nici unei conditii speciale de forma, insa aceasta sustinere nu este de natura a inlatura sau a micsora gravitatea faptei sale, ci tocmai demonstreaza lipsa sa de diligenta in administrarea societatii pe care trebuia sa o protejeze de riscurile curente desfasurarii activitatii comerciale (astfel cum sustine) tocmai prin incheierea unui contract .

In ceea ce priveste analiza facuta de apelantul parat privind natura juridica a obligatiilor administratorului (obligatii de rezultat si obligatii de mijloace) in aprecierea pe care trebuia sa o faca instanta asupra culpei sale (in abstracto) -tinand cont si de elementele in concreto, Curtea apreciaza urmatoarele:

In dreptul civil (spre deosebire de raspunderea penala) se adopta de regula, atat in practica judecatoreasca cat si in literatura de specialitate, drept criterii de apreciere al culpei - criteriul obiectiv - completat cu unele elemente subiective, ce tin de circumstantele concrete care decurg din locul, timpul si imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de calitatile si pregatirea subiectului.

Criteriul obiectiv, abstract, semnifica faptul ca instanta va adopta tipul de referinta al omului normal, avizat prudent, adica un bonus pater familias.

In materie comerciala si in cazul unui mandat remunerat acest criteriu se aplica si cu mai mare rigurozitate.

Aplicarea acestui criteriu obiectiv se va face luandu-se in considerare si conditiile specifice in care actioneaza, in acest caz nivelul exigentelor fiind sporit intrucat este vorba de o persoana dotata cu pregatire profesionala de specialitate in domeniul afacerilor, in comparatie cu un neprofesionist, dupa cum se apreciaza si fel activitatii in cursul careia a intervenit fapta pagubitoare (activitate comerciala desfasurata de un profesionist).

In concluzie, Curtea constata indeplinite conditiile raspunderii contractuale - exista intre parti un contract de administrare (ca premisa a angajarii raspunderii), exista fapta ilicita care consta in incalcarea obligatiei contractuale (articolul 5, articolul 8 din contract) exista un prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul si exista vina (vinovatia ) celui ce a savarsit fapta ilicita.

Fata de aceste imprejurari si fata de dispozitiile articolului 72, articolul 1441 din Legea nr.31/1990, fata de dispozitiile articolului 1539 Cod civil, articolul 1088 Cod civil , Curtea a respins apelul ca nefondat.