Contract de leasing. Dreptul de optiune al utilizatorului

Deliberand constata ca, prin sentinta comerciala nr.6709 din 01.06.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala in dosarul nr.17998/3/2009 au fost respinse ca neintemeiate exceptia netimbrarii actiunii si exceptia inadmisibilitatii actiunii. De asemenea, s-a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta SC FL SRL Bucuresti in contradictoriu cu parata SC EFG L SA Bucuresti si s-a constatat reziliate in conditiile art.9 lit.d din OUG nr.51/1997, conventiile de leasing nr.1598 din 26.02.2007, 1886 din 12.04.2007, 2182 din 08.06.2007 la data de 01.01.2009 exclusiv si in ceea ce priveste echipamentele cap tractor DAF, cap tractor MAN si semiremorca NARKO precum si conventia de leasing nr.1886/12.04.2007 la data de 23.01.2009 exclusiv in ceea ce priveste echipamentul cap tractor MAN (sasiu WMA++05ZZ94G168902), respingandu-se actiunea in rest.

Impotriva sentintei precitate a formulat apel parata care o critica pentru netemeinicie si nelegalitate aratand in esenta ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale prin necoroborarea art.9 lit.d) cu art.1 alin.(1) din OG nr.51/1997.

Dupa redarea prevederilor art.1 alin.1 din OG nr.51/1997, recurenta critica faptul ca instanta de fond nu a luat in considerare momentul in care intimata poate exercita dreptul de a inceta raporturile contractuale de recurenta, respectiv la sfarsitul perioadei de leasing si dupa achitarea tuturor obligatiilor de plata fata de recurenta.

Prin returnarea bunurilor de catre intimata, recurenta a fost prejudiciata intrucat a achitat integral bunurile ce au facut obiectul contractelor de leasing deosebit de celelalte obligatii . Altfel returnarea acestor bunuri nu are temei in dispozitiile OG nr.51/1997.

Recurenta mai arata ca intimata a incercat sa renunte in mod unilateral la rambursarea sumelor achitate de finantator ca si a altor obligatii contractuale si ca nu i-a returnat unul din bunurile aferente contractului de leasing creandu-i prejudiciu si reducandu-i valoarea prin cresterea uzurii.

In drept se invoca dispozitiile art.102(2), art.242, art.282 si urmatoarele Cod procedura civila.

Ca probe s-au propus inscrisuri si interogatoriu.

In baza art.242 Cod procedura civila recurenta a solicitat judecarea si in lipsa .

Cererea a fost timbrata cu 9,50 lei taxa judiciara de timbru si cu 5 lei timbru judiciar.

Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului considerand ca art.1 din OG nr.51/1997 nu este incident in speta ci, art.9 lit.d) din OG nr.51/1997, fiind redate cele doua texte. De altfel intimata sustine ca art.9 lit.d) completeaza, delimiteaza si defineste drepturile imperative ale utilizatorului, dreptul de optiune fiind esential. Cum a retinut si instanta de fond dreptul de optiune al utilizatorului de a inceta raporturile contractuale, este neconditionat si poate fi exercitat oricand pe perioada derularii contractului.

Intimata mai arata ca potrivit legii pentru bunurile primite in folosinta plateste rate de leasing si nu achitarea sumelor pe care finantatorul le-ar fi platit pentru achitarea bunurilor.

Ca probe s-au propus inscrisuri .

Examinand in ansamblu motivele de recurs in raport de probele administrate in cauza Curtea retine ca recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Critica apelantei ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile OG nr.51/1997 netinand seama de prevederile art.9 lit.d) apare nefondata intrucat cele doua articole de lege reglementeaza situatii distincte.

In concret, art.1 delimiteaza sfera de aplicabilitate a OG nr.51/1997 si defineste operatiunile de leasing in timp ce art.9 reglementeaza obligatiile locatorului/finantatorului, la lit.d) fiind prevazut faptul ca "Locatorul/finantatorul se obliga (...) d) sa respecte dreptul de optiune al locatorului/utilizatorului de a (...) ori de a inceta raporturile contractuale".

Asadar pe perioada derularii contractului utilizatorul are dreptul de optiune de incetare a raporturilor contractuale oricand si neconditionat.

Faptul ca in speta sunt incidente dispozitiile OG nr.51/1997 rezulta din chiar art.1 din aceasta ordonanta astfel ca sustinerile apelantei in privinta returnarii bunurilor cat si a rambursarii sumelor achitate de finantator pentru achizitionarea bunurilor apar nefondate.

Aspectele privind nerestituirea unuia dintre bunuri si presupusul prejudiciu suferit de catre recurenta sunt neprobate.

Pentru aceste considerente Curtea in baza art.296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.