Nulitate absoluta bilet la ordin. Constatare inexistenta raporturi juridice

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca intre parti s-au desfasurat relatii comerciale in temeiul contractului de prestari servicii nr. 002/24.07.2008, in cadrul carora intimata S.C. RP S.R.L. a efectuat in beneficiul oponentei lucrari tipografice, pentru plata carora oponenta a emis la data de 09.10.2008, in conformitate cu art. IV lit. a) din contract, doua bilete la ordin, cu scadente la 17.11.2008 si 25.11.2008.
Judecatoria a mai constatat ca la data de 17.12.2008 intimata S.C. RP S.R.L. a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc D.D.C. executarea silita in temeiul celor doua bilete la ordin, formandu-se astfel dosarul de executare nr. 427/2008, in care au fost emise adrese de infiintare a popririi - BT S.A. SL confirmand executarea acestei masuri .
In acest context, prima instanta a retinut ca executarea silita a fost declansata fara ca cele doua bilete la ordin sa fi fost investite cu formula executorie, asa cum prevede art. 3741 C.proc.civ., rap. la art. 61 din Legea nr. 58/1934, in interpretarea obligatorie impusa de decizia nr. IV din data de 19.01.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, chiar daca aceasta este ulterioara pornirii executarii silite.
Asa fiind, Judecatoria a admis in parte opozitia la executare si a anulat actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecatoresc D.D.C. in dosarul de executare nr. 427/2008.
Pe de alta parte, a apreciat ca neintemeiat capatul de cerere prin care oponenta a solicitat sa se constate inexistenta raporturilor juridice dintre parti, intrucat partile au incheiat contractul de prestari servicii nr. 2 din data de 24.07.2008, in baza caruia intimata a executat in beneficiul oponentei o serie de lucrari tipografice. De asemenea, a mai constatat ca nici sustinerile oponentei potrivit carora biletele la ordin nu au fost semnate de persoana imputernicita nu pot fi primite, intrucat specimenul de semnatura inregistrat la BT S.A. corespunde celei aplicate pe biletele la ordin . Astfel, apreciind ca biletele la ordin cuprind elementele prevazute de art. 1 din Legea nr. 58/1934, prima instanta a respins capatul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulitatii acestora.
Impotriva acestei sentinte, S.C. RP S.R.L. a declarat apel, pe care Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala l-a admis prin decizia comerciala nr. 13A/16.06.2010; ca o consecinta, instanta de apel a schimbat in parte sentinta atacata, in sensul ca a respins cererea de anulare a actelor de executare, ca nefondata, a obligat oponenta sa achite intimatei suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata si a inlaturat celelalte dispozitii privind plata cheltuielilor de judecata; a mentinut solutia de respingere a cererilor de constatare a nulitatii biletelor la ordin si a inexistentei raporturilor juridice dintre parti si a obligat intimata sa plateasca apelantei suma de 88,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca impotriva celor patru bilete la ordin se poate exercita opozitia la executare, potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934. Astfel, a constatat ca, pentru a se solicita anularea biletelor la ordin, se poate folosi doar calea procedurala a opozitiei la executare, al carei scop este anularea biletului la ordin pentru vicii de forma sau constatarea inexistentei raportului cambial pentru motive de fond sau personale.
In continuare, instanta de apel a apreciat ca numai in cadrul unei contestatii la executare ar putea fi formulate critici impotriva modului in care se realizeaza executarea silita.
Notand ca S.C. PE S.R.L. si-a intitulat cererea "opozitie la executare" si a indicat atat art. 12, 62 si 63 din Legea nr. 58/1934, in motivarea in drept a cererii deduse judecatii, instanta de apel a retinut ca prima instanta a apreciat in mod legal ca a fost investita cu solutionarea unei opozitii la executare si a subliniat ca in cadrul opozitiei la executare nu pot fi analizate criticile debitorului impotriva modului in care se realizeaza procedura de executare silita, acestea putand sa fie valorificate numai intr-o contestatie la executare .
Asadar, apreciind ca instanta investita cu solutionarea opozitiei la executare nu poate dispune anularea executarii silite sau a actelor de executare, instanta de apel a considerat ca dispozitiile primei instante, privind anularea actelor de executare silita, depasesc limitele cadrului procedural prevazut de art. 62 din Legea nr. 58/1934 si constituie o incalcare a limitelor investirii instantei, motiv pentru care a admis apelul si a schimbat sentinta atacata, in sensul ca a respins, ca nefondata, cererea de anulare a actelor de executare .
Impotriva acestei decizii, S.C. PE S.R.L. a declarat recurs, solicitand modificarea sa, in sensul respingerii apelului, ca nefondat.
In motivare, recurenta a aratat ca instanta de apel a acordat mai mult decat s-a cerut, a indicat motive contradictorii sau straine de natura pricinii, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbandu-i natura si intelesul sau vadit neindoielnic si a pronuntat decizia, incalcand si aplicand gresit legea; a invocat, astfel, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.proc.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a sustinut ca instanta de apel nu a observat ca biletele la ordin puse in executare nu fusesera anterior investite cu formula executorie, dar si ca biletele au fost date cu titlu de garantie, asa incat, in masura in care lucrarile efectuate de intimata-creditoare nu au fost receptionate, nu ar fi trebuit puse in executare nici cele doua bilete la ordin . In continuare, recurenta a sustinut ca intr-o modalitate care excede clauzelor contractuale intimata-creditoare a marit pretul lucrarilor, asa incat a incercat sa puna in executare o creanta de trei ori mai mare decat cea reala.
Pe de alta parte, a afirmat ca Legea nr. 58/1934 se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, care intituleaza opozitia cambiala ca fiind contestatie la executare; in acest sens, a precizat ca cererea sa a fost intemeiata in drept si pe dispozitiile art. 400 C.proc.civ. si a aratat ca instanta de apel a solutionat o cale de atac inadmisibila, de vreme ce hotararile date in contestatia la executare pot fi atacate doar cu recurs.
Analizand actele dosarului, precum si decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
In mod temeinic au apreciat atat prima instanta, cat si cea de apel, ca au fost sesizate cu solutionarea unei opozitii cambiale, nu si a unei contestatii la executare .
O asemenea concluzie se impune, nu doar in considerarea chiar a titlului dat actiunii "opozitie la executare", dar si a continutului cererii si a temeiurilor de drept invocate; in acest context, indicarea in cadrul cererii a art. 400 C.proc.civ. nu este de natura sa conduca spre concluzia ca S.C. PE S.R.L. ar fi promovat contestatie la executare, de vreme ce referirea la acest text legal are ca scop doar stabilirea instantei competente, in opinia partii petente.
Asadar, impotriva biletelor la ordin debitorul poate exercita opozitia la executare, potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, in procesele cambiale pornite fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decat exceptiile de nulitate a titlului, potrivit dispozitiilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art. 19.
Numai in cadrul contestatiei la executare pot sa fie formulate critici impotriva modului in care se realizeaza executarea silita.
Insusi textul de lege citat mai sus ingaduie debitorului sa invoce si exceptiile care nu sunt oprite de art. 19 din Legea nr. 58/1934, in conformitate cu care persoanele impotriva carora s-a declansat o actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiile intemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii anterior, afara numai daca posesorul, dobandind cambia, a lucrat cu stiinta in paguba debitorului. Si, doar derivat din aceasta, debitorul poate sa solicite, pe calea opozitiei cambiale, anularea actelor de executare, fara a invoca in fapt critici adresate modului in care se desfasoara formele de executare - acestea putand fi valorificate, intr-adevar, numai pe calea unei contestatii la executare, in conditiile art. 399 si urm. C.proc.civ.
Asa fiind, in masura in care probele nu au relevat incidenta ipotezei evocate mai sus, Curtea apreciaza ca recurenta nu este indreptatita sa invoce exceptiile intemeiate pe raporturile sale personale, cu posesorul anterior.
In raport de aceste considerente, se impune sublinierea ca nici o critica formulata in mod expres de catre recurenta nu releva ca instanta de apel a acordat mai mult decat s-a cerut, a indicat motive contradictorii sau straine de natura pricinii, a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, schimbandu-i natura si intelesul sau vadit neindoielnic si ca ar pronuntat decizia, incalcand si aplicand gresit legea; astfel, motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.proc.civ. nu sunt incidente in speta.
Este nefundamentata juridic sustinerea recurentei potrivit carora in Codul de procedura civila opozitia cambiala este intitulata contestatie la executare; in realitate, cele doua acte normative reglementeaza doua actiuni diferite, atat in continut, cat si in efecte . De asemenea, nu are acoperire legala nici afirmatia ca instanta de apel ar fi solutionat o cale de atac inadmisibila, motivata de faptul ca hotararile date in contestatia la executare pot fi atacate doar cu recurs; dimpotriva, potrivit art. 62 alin. 3, rap. la art. 106 din Legea nr. 58/1934, hotararea pronuntata asupra opozitiei poate fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
Retinand, asadar, ca instanta investita cu solutionarea opozitiei la executare nu poate dispune anularea executarii silite sau a actelor de executare, fara a depasi limitele cadrului procedural prevazut de art. 62 din Legea nr. 58/1934, Curtea constata ca decizia instantei de apel este legala, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.