Recunoastere hotarare intr-un alt stat membru UE

In raport cu data pronuntarii hotararilor, 23.11.1999, respectiv 09.01.2003, sunt incidente dispozitiile art. 3 alin. 1 din Conventia la care Romania a aderat prin OG nr. 66/1999 care prevad ca: "Singura formalitate care ar putea fi ceruta pentru a atesta veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberata de catre autoritatea competenta a statului din care emana documentul". Legea nr. 142/04.05.2004 privind modificarea art. 2 din OG nr. 66/1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961 a fost publicata la data de 11 mai 2004 in Monitorul Oficial nr. 421/11.05.2004, astfel ca nu poate fi aplicata in prezenta cauza, fara a retroactiva. De asemenea, nu sunt incidente nici dispozitiile Legii nr. 187/09.03.2003, care nu era in vigoare la data pronuntarii hotararilor a caror recunoastere se solicita. Scutirea de orice formalitate nu este prevazuta nici in tratatul bilateral, ratificat prin Legea nr. 32 din 6 aprilie 1992 pentru ratificarea Tratatului de intelegere amicala si cooperare dintre Romania si Republica Franceza, astfel ca nu suntem in prezenta unei exceptii potrivit art. 3 alin. 2 din Conventie .
Ea apare ca fiind scutita de alte formalitati de legalizare in acte mult mai vechi, respectiv in Conventia dintre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala, semnata la Paris la 5 noiembrie 1974, ratificata prin Decretul nr. 77/1975, care in art. 10 se prevede ca "Inscrisurile care emana de la autoritatile judiciare sau de la alte autoritati competente ale unuia dintre state, precum si inscrisurile carora acestea le dau data certa, le atesta autenticitatea semnaturii sau conformitatea cu originalul, nu au nevoie de nici o legalizare pentru a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat ." Insa in ceea ce priveste hotararile judecatoresti.
Reclamanta trebuia sa faca dovada ca hotararile sunt definitive potrivit legii franceze, chestiune care priveste deopotriva obligatia indeplinirii criteriilor de forma, dar si fondul chestiunii, intrucat nu pot fi recunoscute hotararile care nu indeplinesc cerintele obligatorii prevazute de art. 21 din conventia bilaterala care prevad ca: "Partea care invoca recunoasterea sau care cere executarea va prezenta: a) o copie de pe hotarare care sa indeplineasca conditiile necesare de autenticitate; b) o copie certificata de pe citatia adresata partii care a fost lipsa in instanta, precum si orice act care sa ateste ca citatia i-a ajuns in timp util; c) orice act de natura sa stabileasca ca hotararea indeplineste conditiile stabilite la alin. b) al art. 15 (art. 21-1)." Sub acest aspect, tribunalul a apreciat ca fiind pertinente apararile formulate de parata SC Frigoexpres SA prin intampinare.
Astfel, a constatat ca reclamanta nu a depus actele potrivit cerintelor de literele a-c din Conventie, dispozitiilor art. 176 din Legea nr. 105/1992, astfel incat, chiar trecand peste chestiunea controversata a problemelor privind apostilarea actelor, cererea nu este intemeiata nici pe fond, hotararile neindeplinind cerintele legale pentru a fi recunoscute cu efecte depline pe teritoriul Romaniei.
Impotriva sentintei, a declarat apel reclamanta, care a sustinut nelegalitatea si netemeinicia acesteia, intrucat gresit a retinut instanta ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de Conventia pentru asistenta juridica in materie civila si comerciala incheiata intre Romania si Franta la data de data de 05.11.1974, de recunoastere a hotararilor judecatoresti pe teritoriul Romaniei, care elimina cerintele legalizarii sau a supralegalizarii inscrisurilor judiciare.
Examinand apelul prin prisma criticilor formulate si exceptiile invocate de catre intimata prin intampinare, Curtea a constatat ca acestea sunt neintemeiate.
Referitor la exceptiile inadmisibilitatii si lipsei de interes a cererii de chemare in judecata, in raport de dispozitiile art. 33 Capitolul III Sectiunea 1 din Regulamentul (CE) nr.44/2001 al Consiliului Europei privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, in vigoare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, 01.01.2007, Curtea retine ca aceste prevederi legale nu sunt incidente raportului juridic dedus judecatii. Astfel, se constata ca, intr-adevar, prin prevederile art. 33 alin. 1 din Capitolul III Sectiunea 1 din Regulamentul (CE) nr.44/2001 al Consiliului Europei privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, se stipuleaza ca "o hotarare pronuntata intr-un stat membru este recunoscuta in celelalte state membre fara sa fie necesar sa se recurga la nici o procedura speciala." Aceasta regula nu exclude competenta instantei dintr-un stat membru de a recunoaste o hotarare judecatoreasca pronuntata intr-un alt stat membru, in cazul unei contestatii sau pe cale incidentala, astfel cum rezulta din prevederile art. 33 alin. 2 si 3 ale aceluiasi regulament. In plus, conform prevederilor tranzitorii din Capitolul VI, articolul 66 alin.1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, "dispozitiile prezentului regulament se aplica numai actiunilor judiciare intentate si actelor autentice intocmite dupa intrarea in vigoare a acestuia."
Pentru Romania dispozitiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 au intrat in vigoare dupa semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, respectiv, din data de 01.01.2007. Or, actiunea solutionata prin hotararea judecatoreasca din 23.11.1999 Prima camera a Tribunalului de Comert din Creteil si hotararea din 09.01.2003 a Curtii de Apel din Paris, Camera a 5-a, Sectia B, a fost intentata la data de 19.03.1998, deci, cu mult inainte de intrarea in vigoare a regulamentului. De asemenea, cererea pentru recunoasterea acestor hotarari judecatoresti a fost intentata la Tribunalul Bucuresti la data de 02.10.2006, deci, tot anterior datei de 01.01.2007. Prezentul litigiu nu se inscrie nici in prevederile art. 66 alin. 2 lit. a si b din Capitolul VI al Regulamentului (CE) nr. 44/2001, prin care se stipuleaza in mod expres ca: "Cu toate acestea, hotararile pronuntate dupa data intrarii in vigoare sunt totusi recunoscute si executate in conformitate cu dispozitiile capitolului III, daca actiunea introdusa in statul membru de origine a fost intentata inainte de intrarea in vigoare a prezentului regulament:
a). In cazul in care actiunea introdusa in statul membru de origine a fost intentata dupa intrarea in vigoare a Conventiei de la Bruxelles sau a celei de la Lugano atat in statul membru de origine, cat si in statul solicitat;
b). In toate celelalte situatii, in cazul in care normele de competenta aplicate sunt conforme cu cele prevazute fie in capitolul II, fie intr-o conventie incheiata intre statul membru de origine si statul membru solicitat, conventie care era in vigoare la data la care a fost intentata actiunea ."
Aceasta intrucat, in speta, atat hotararile a caror recunoastere se solicita cat si cererea de executare a acestora sunt emise, respectiv intentate, anterior intrarii in vigoare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001, pe teritoriul Romaniei.
De vreme ce, competenta si procedura de solutionare a cererii de recunoastere a hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala nu sunt supuse dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului Europei, evident, le sunt aplicabile dispozitiile in vigoare la data pronuntarii hotararilor judecatoresti si intentarii cererii de recunoastere a acestora pe teritoriul Romaniei.
Intrucat hotararile sunt pronuntate de instantele judecatoresti din Franta, raportului juridic dedus judecatii ii sunt aplicabile dispozitiile Conventiei dintre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta juridica in materie civila si comerciala din 05.11.1974, ratificata de RSR prin Decretul Consiliului de Stat nr. 77/1975, in raport de care prima instanta a solutionat litigiul.
In consecinta, exceptiile inadmisibilitatii si respectiv, lipsei de interes a reclamantei in intentarea cererii de chemare in judecata sunt neintemeiate.
Conform art. 21 din respectiva Conventie: "1. Partea care invoca recunoasterea sau care cere executarea va prezenta:a) o copie de pe hotarare care sa indeplineasca conditiile necesare de autenticitate;b) o copie certificata de pe citatia adresata partii care a fost lipsa in instanta, precum si orice act care sa ateste ca citatia i-a ajuns in timp util;c) orice act de natura sa stabileasca ca hotararea indeplineste conditiile stabilite la alin. b) al art. 15. ...3. Actele prevazute in paragrafele precedente trebuie sa fie insotite de o traducere certificata pentru conformitate, fie de catre un agent diplomatic sau consular, fie de catre un traducator autorizat sau de catre orice alta persoana abilitata in acest scop in unul dintre cele doua state."
Reclamanta si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 21 pct.1 lit. a si b, depunand, in prima instanta, copii de pe hotararile judecatoresti a caror recunoastere o solicita, iar in apel, copia certificata de pe citatia adresata societatii F. Oradea Romania, ce a lipsit de la judecata in apel, la Curtea de Apel din Paris, dar a fost instiintata in termen, respectiv la data de 13.10.2000, despre proces.
Desi i s-a pus in vedere in mod expres de catre instanta, reclamantei sa faca dovada caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti, aceasta nu a produs nici o dovada din care sa rezulte ca hotararea Curtii de Apel din Paris din 09.01.2003 indeplineste conditia prevazuta de dispozitiile art. 21 pct. 1 lit. c, coroborata cu cea a art. 15 din Conventie . Conform prevederilor art.15 lit. b din Conventie: "Hotararile pronuntate de o instanta de origine intr-unul dintre cele doua state sunt recunoscute sau declarate executorii pe teritoriul celuilalt stat daca in statul de origine hotararea este definitiva." In baza art.15 alin.2 din Conventie sunt considerate definitive hotararile care nu mai pot face obiectul, in Romania, al unei cai ordinare de atac si, in Franta, unui recurs ordinar sau unui recurs in casare.
In speta, hotararea judecatoreasca din 23.11.1999 a Primei camere a Tribunalului de Comert din Creteil, prin care societatile K.N.F. au fost condamnate, in solidar, sa plateasca societatii Nestle France suma de 97.200 USD, cu dobanzile aferente (cu atragerea raspunderii societatilor de asigurare, printre care si a Companiei Winterthur), a fost supusa apelului.
Hotararea din 09.01.2003 a Curtii de Apel din Paris, Camera a 5-a Sectia B, este supusa recursului in anulare, astfel cum rezulta din copia de pe instiintare despre hotarare, fila 6 dosar fond . Faptul ca prima hotarare era supusa executarii provizorii, iar cea de-a doua este executorie, nu constituie o dovada a caracterului definitiv al hotararii pronuntate in apel, in sensul art. 15 alin. 2 din Conventie, atata vreme cat aceasta este supusa unei cai de atac in recurs. Or, pentru ca hotararea judecatoreasca pronuntata in Franta sa fie recunoscuta in Romania, in baza Conventiei, trebuie sa intruneasca cumulativ toate cele trei conditii prevazute in art. 21, citat mai sus.
In raport de aceste considerente, Curtea, constatand netemeinicia apelului, in baza art. 296 Cod procedura civila, urmeaza a-l respinge ca nefondat.