Ucidere din culpa. Latura civila

Prin sentinta penala nr. 916/05.12.2011 Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti � Sectia Penala, in baza art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila I.C.L., si, in consecinta, a obligat asiguratorul de raspundere civila delictuala S.A.R.A. SA, la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila I.C.L..

In baza art. 193 alin. 1 C.p.p. a obligat pe inculpatul R.V. la plata catre partea civila I.C.L. a sumei de 20.255 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate de partea civila.

In baza art. 191 alin.1 C.p.p. a obligat pe inculpatul R.V. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, din examinarea mijloacelor de proba administrate in cauza, a actelor si lucrarilor dosarului, instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr. 386 din data de 30.05.2011 a Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, pronuntata in dosarul penal nr. 14864/301/2011, s-a dispus in baza art. 178 alin. 1, 3 Cod penalcu aplic. art. 320/1 al. 7 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal condamnarea inculpatului R.V. a pedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa; in baza art. 71 Cod penals-a dispus interzicerea, ca pedeapsa accesorie, a exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a Il a, lit. b si lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) Cod penal pe durata executarii pedepsei principale; in baza art. 81 Cod penal s-sa dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale pe durata unui termen de incercare de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni; in baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate o executarii pedepsei principale; in baza art. 359 C.p.p., s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate o executarii pedepsei prevazute de art. 83 si art. 84 Cod penal respectiv savarsirea din nou, in cursul termenului de incercare, a unei infractiuni si neexecutarea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare; in baza art. 3201 al. 5 C.p.p., s-a disjuns actiunea civila promovata in procesul penal de civila I.C.L. si formarea unui nou dosar, cu termen de judecata la data de 27.06.2011 dat in cunostinta partilor; in baza art. 191 alin. 1 C.p.p., s-a dispus obligarea inculpatului R.V. la plata cheltuielilor judiciare catre stat in cuantum de 250 lei.

Cauza avand ca obiect latura civila disjunsa din cauza penala privind pe inculpatul R.V., o fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti sub nr. 19828/301/2011 din data de 31.05.2011.

In dovedirea pretentiilor civile formulate, partea civila I.C.L. a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala, in sensul audierii in cauza in calitate de martor a numitului I.M., cerere de probatoriu ce a fost incuviintata de instanta de judecata in baza art. 67 C.p.p., in sedinta publica din data de 31.10.2011, martorul fiind audiat la termenul din data de 28.11.2011.

S-au depus la dosarul cauzei acte de stare civila in dovedirea relatiei de rudenie dintre partea civila I.C.L. si victima accidentului rutier - S.S.(filele 15-17, 21, 27 d.i.), respectiv acte in dovedirea cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila I.C.L. (filele 30-36 d.i.).

Solutionand latura civila a cauzei, instanta a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila I.C.L. si a obligat la plata despagubirilor pe asiguratorul de raspundere civila delictuala S.A.R.A. S.A.

Prin Legea nr. 136/1995 este reglementata obligativitatea incheierii de catre proprietarii de autovehicule, de polite de asigurare de raspundere civila obligatorie. Ratiunea obligarii la incheierea unor astfel de polite este aceea de a inlatura riscul insolvabilitatii celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel incat victima sa poata fi despagubita de catre asigurator, in cazul in care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este in incapacitate de a plati.

In procesul penal, in cazul in care exista un asigurator, acesta trebuie obligat la plata despagubirilor civile, chiar daca aceasta plata are ca temei un contract, intrucat acest raport contractual se grefeaza pe raportul civil de raspundere civila delictuala. Cele doua raspunderi, cea contractuala si cea delictuala trebuie de altfel, sa coexiste, pentru ca mecanismul raspunderii asiguratorului sa se declanseze.

A nu analiza in latura civila a procesului penal si raportul contractual dintre inculpat si asigurator, dandu-i eficienta si obligand direct asiguratorul sa plateasca daunele partii civile si a cita asiguratorul numai pentru opozabilitate, fara ca hotararea penala sa nu aiba nici un fel de eficienta in ceea ce-l priveste, inseamna a da nastere la noi procese civile, in care partea civila nu mai beneficiaza de garantiile unui proces penal din punct de vedere procedural si anume lipsa taxei de timbru respectiv celeritatea in solutionarea cauzei.

In plus, conform art. 58 din Legea nr.136/1995, in anumite situatii asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei.

Din interpretarea literala a acestui articol a rezultat ca asiguratorul este cel care este obligat la plata despagubirii, urmand ca ulterior acesta sa recupereze suma de bani de la inculpat, in anumite situatii limitativ prevazute de lege ce urmeaza a fi analizate in cadrul unui proces civil, in care partea civila nu mai este implicata, astfel incat aceasta este scutita de un nou proces care ar necesita plata taxei de timbru. In speta, inculpatul nu se afla in nici una din situatiile prevazute de art. 58 din Legea nr.136/1995, in care asiguratorul sa se poata indrepta impotriva acestuia pentru recuperarea sumelor de bani .

In ceea ce priveste daunele morale solicitate de partea civila I.C.L. chiar daca legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, fapta inculpatului R.V. de a savarsi o fapta prevazuta de legea penala care s-a soldat cu decesul victimei Stan Sabina, a provocat o mare suferinta partii civile I.C.L. prin pierderea surorii acestuia, astfel cum este probat prin declaratia martorului I. M. (fila 28 d.i.) coroborata cu actele de stare civila in dovedirea relatiei de rudenie dintre partea civila I.C.L. si victima accidentului rutier - S.S.(filele 15-17, 21, 27 d.i.).

Dispozitiile art. 14 si art. 346 C.p.p. ofera un cadru legal pentru obligarea celui care a produs un prejudiciu la a-l repara, indiferent ca este un prejudiciu material sau unul moral, asa cum este cazul in speta.

In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, acesta trebuie sa fie unul echitabil, adica, in opinia instantei sa aiba un asemenea nivel incat, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societatii in ansamblu, dar si al persoanelor implicate, in individualitatea lor, sa dea satisfactie celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu sa fie constient de suferinta morala la care a dat nastere prin fapta sa.

De asemenea, in baza art. 193 alin. 1 C.p.p. instanta a obligat pe inculpatul R.V. la plata catre partea civila I.C.L. a sumei de 20.255 lei reprezentand cheltuieli judiciare efectuate de partea civila (cheltuieli cu servicii de asistenta juridica - onorarii de avocati din 2008 pana in prezent in cuantum de 18.100 lei, respectiv taxe I.M.L. si taxe expertize in cuantum de 2.155 lei, conform chitantelor si facturilor fiscale aflate in copie conforma cu originalul la filele 31-36 in dosarul cauzei), apreciind ca efectuarea acestor cheltuieli judiciare de catre partea civila a fost determinata din culpa inculpatului in raport de solutia dispusa pe latura penala si pe latura civila a cauzei.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti criticand-o pentru nelegalitate, motivat de faptul ca in mod gresit a fost obligat in mod direct asiguratorul de raspundere civila la plata despagubirilor civile catre partea civila, in mod corect trebuia obligat inculpatul la plata acestor despagubiri si hotararea sa fie doar opozabila asiguratorului.

Curtea, examinand recursul declarat, prin prisma dispozitiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, constata ca acesta nu este intemeiat.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii recursului se constata ca aceasta nu este intemeiata, intrucat art. 385/2 corob. cu art. 362 Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea parchetului de exercita calea de atac a recursului, atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila a cauzei, aspect asupra caruia s-a statuat si prin Decizia nr.190/2008 a Curtii Constitutionale, in sensul ca dispozitiile art.362 alin.1 lit. a Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, in masura in care se impiedica exercitarea caii de atac de catre parchet, in situatia in care lipseste calea de atac a partii civile ori cand actiunea civila nu se exercita din oficiu .

Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca instanta de fond a avut in vedere pozitia procesuala a asiguratorului de raspundere civila in procesul penal, acesta nefiind parte responsabila civilmente care sa raspunda alaturi de inculpat, asa cum prevede art. 16 Cod procedura penala - citarea in procesul penal a asiguratorului si participarea sa se face numai in aceasta calitate, de asigurator, in scopul consfintirii opozabilitatii hotararii de condamnare a inculpatului, dar raspunderea sa deriva din contractul de asigurare de raspundere civila incheiat cu autorul evenimentului asigurat. In acest sens a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, prin Decizia nr. 1/2005.

In privinta stabilirii raspunderii civile a asiguratorului se constata ca acesta nu a contestat temeiul angajarii acestei raspunderi, aceasta intervenind in baza contractului de asigurare incheiat intre asigurat si inculpat, in baza Legii nr. 136/1995 (art. 49 - 50 ).

Pe parcursul judecarii cauzei la instanta de fond, asiguratorul de raspundere civila, desi a fost legal citat, nu s-a prezentat la nici un termen, chiar daca la dosar se afla delegatia de reprezentare prin consilier juridic, si nici nu a contestat in vreun mod, modalitatea de stabilire a raspunderii civile, impotriva sentintei, asiguratorul neexercitand calea de ataca a recursului.

Astfel, se constata ca motivul de nelegalitate invocat in recurs nu se regaseste in raport cu pozitia procesuala a asiguratorului de a nu contesta temeiul angajarii raspunderii civile, dand prevalenta principiului disponibilitatii in solutionarea cererii de despagubiri civile.

Pentru aceste considerente, urmeaza ca potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, recursul parchetului sa fie respins ca nefondat.

Urmeaza a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.