Taxe vamale. Calculul majorarilor de intarziere.

Legea 141/1997 privind Codul vamal, art. 61
O.G. nr.11/1996

Pentru bunurile importate, cu privire la care s-a constatat cu ocazia controlului vamal ulterior, ca nu au constituit aport in natura la majorarea capitalului social, societatea comerciala datoreaza taxele vamale si majorari de intarziere aferente, calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare, care potrivit art. 141 alin. (1) si (2) din Legea 141 /1997, este data inregistrarii declaratiei vamale.
Prin sentinta nr. 549 din 23 iunie 2003 a Curtii de Apel Craiova � Sectia de contencios administrativ, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC�IP�SRL, impotriva paratilor Ministerul Finantelor Publice � Directia Generala Vamala Interjudeteana Craiova si Biroul Vamal de Control Craiova si s-a anulat in parte decizia nr. 32 din 21 ianuarie 2002 a MFP, actul de control si actul constatator nr. 504 din 20 septembrie 2001 al Biroului Vamal Craiova pentru suma de 538.443.202 ROL, majorari de intarziere.
S-a retinut de instanta ca potrivit art. 61 alin. (1) din Codul vamal, autoritatea vamala are dreptul ca intr-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa efectueze controlul vamal ulterior operatiunilor, ca eventualele diferente in minus, in virtutea dispozitiilor alin. (3) ale aceluiasi articol, se comunica titularului operatiunii comerciale, urmand a fi achitate in 7 zile de la data comunicarii, numai dupa aceasta datorandu-se majorari de intarziere. Instanta a mai retinut ca declaratia vamala a fost redactata chiar de la depunerea ei pe numele societatii si ca eroarea a fost comuna atat pentru organul vamal, cat si pentru importator.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii, sustinand ca hotararea atacata s-a dat cu incalcarea legii. Acestia au aratat ca la controlul efectuat in baza art. 61 din Codul Vamal, s-a constatat ca utilajele importate de catre reclamanta n-au constituit aport in natura la majorarea capitalului social, iar societatea contestatoare nu are calitatea de investitor, asa cum aceasta notiune este definita de art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 92/1997. Asa fiind, avandu-se in vedere dispozitiile art. 13 lit. a) si b) din O.U.G. nr. 92/1997, actul constatator nr. 504/29.09.2001, este legal.
Mai mult, conform prevederilor art. 61 alin.(3) din Legea 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, coroborate cu cele ale O.G. nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, pentru achitarea cu intarziere a obligatiilor bugetare, debitorii datoreaza majorari de intarziere incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare.
Recursul este fondat.
Art. 141 alin. (1) si (2) prevede ca in cazul marfurilor importate, pentru care legea prevede drepturi de import, precum si in cazul plasarii marfurilor intr-un regim de admitere temporara, cu exonerarea partiala de drepturi de import, datoria vamala ia nastere in momentul inregistrarii declaratiei vamale.
Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaratiei vamale acceptate si inregistrate.
Intrucat in momentul intocmirii declaratiei vamale de import definitiv, reclamanta nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de O.U.G. nr. 92/1997 si H.G nr. 94/1998, de a depune declaratia pe proprie raspundere privind aplicarea facilitatilor vamale, autoritatea vamala nu a avut posibilitatea si nici obligatia de a efectua verificarea modului in care au fost constituite sursele financiare necesare achitarii contravalorii utilajului importat.
Urmare a controlului efectuat si a raportului de expertiza contabila in cauza, s-a constatat ca reclamanta a efectuat o majorare a capitalului social pe seama profitului net, astfel ca utilajele respective nu au constituit aport in natura la majorarea capitalului social, iar societatea intimanta nu are calitatea de investitor, in sensul prevederilor art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 92/1997. Or, dispozitiile art. 13 lit. a) si b) din O.U.G. nr. 92/1997, stipuleaza expres ca beneficiaza de facilitati numai importul bunurilor aduse ca aport in natura la majorarea capitalului social.
Deci, in mod corect, pentru achitarea cu intarziere a obligatiilor bugetare, debitorii datoreaza majorari de intarziere calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei obligatiei bugetare (art. 61 alin.(3) din Legea 141/1997 privind Codul vamal coroborat cu O.G nr. 11/1996 privind executarea creantelor).
Se constata asadar ca Decizia nr. 32/21.02.2003 emisa de Ministerul Finantelor Publice si actul constatator nr. 504/20.09.2001 intocmit de Biroul vamal Craiova sunt acte administrative legale, si in consecinta, recursurile au fost admise, sentinta atacata modificata, iar actiunea reclamantei respinsa.