Contestatie in anulare speciala. Plata sumei reprezentand lipsa de folosinta pentru imobil

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vn., reclamantii D.P. si D.C., au chemat in judecata pe parat au chemat in judecata pe parata Primaria municipiului Focsani, jud. Vrancea, pentru ca prin hotarare judecatoreasca sa fie obligata parata la plata sumei de 2816, 50 Euro, dar nu mai putin decat nivelul chiriilor incasate de parata de la chiriasii sai pentru spatii situate in centrul orasului Focsani, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta pentru imobilul casa de locuit compusa din 5 camere si anexe in suprafata de 238 m.p. si terenul aferent in suprafata de 603,50 m.p. de la data de 11 iunie 2007, si pana la momentul predarii efective, respectiv data de 10 aprilie 2009.

In motivare a aratat ca prin notificarea a solicitat paratei restituirea in natura a imobilului de mai sus si, desi au solicitat insistent rezolvarea acestei notificari in termen legal, parata a amanat in mod nejustificat solutionarea notificarii, restituirea in natura facandu-se abia la data de 11 iunie 2007 prin Dispozitia prin care se mentinea afectatiunea imobilului pe o perioada de trei ani, fara a face mentiunea platii chiriei catre proprietar.

Reclamantii au atacat aceasta dispozitie prin prisma termenului mare al mentinerii afectatiunii.

Prin decizia civila a Curtii de Apel Gl. s-a mentinut afectatiunea pentru o perioada de 18 luni.

Recursul declarat de reclamanti a fost respins de ICCJ.

Tribunalul Vrancea, prin sentinta civila din 18 februarie 2010 a respins ca neintemeiata prezenta actiune .

Pentru a pronunta aceasta hotarare a retinut urmatoarele considerente;

Este neintemeiata sustinerea reclamantilor in sensul ca parata ar fi dat dovada de rea credinta si nu ar fi pus in executare dispozitia, cat timp chiar reclamantii au declansat procedurile judiciare privind contestarea acestei dispozitii, aceste proceduri

derulandu-se pana la faza recursului in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti.

Parata a respectat termenul prevazut de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 care prevede ca protocolul de predare - preluare se va incheia in mod obligatoriu in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire .

Cum impotriva dispozitiei s-a urmat procedura contestarii pe cale judecatoreasca, instanta a constatat ca intr-adevar dispozitia nu a ramas definitiva, ea neputand fi pusa in executare de catre parata.

Pe de alta parte alin. 5 al art. 25 se refera la proprietarii carora le-au fost restituite imobilele solicitate in natura, care au obligatia sa incheie aceste protocoale de predare - primire in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a dispozitiei.

O astfel de procedura nu a fost derulata de catre reclamantii, proprietari ai imobilului, situatie in care instanta constata ca acestia au recunoscut caracterul nedefinitiv al dispozitiei prin care li s-a restituit imobilul in natura .

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantii D.P. si D.C., considerand-o netemeinica si nelegala.

Prin decizia civila nr. 258 din 17 iunie 2010 a Curtii de Apel GL. s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanti.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicata, proprietarii carora prin procedurile administrative prevazute de lege, le-au fost restituite in natura imobilele solicitate vor incheia cu detinatorii actuali ai acestora un protocol de predare - primire , in mod obligatoriu, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziei/dispozitiei de restituire , termen dupa care , daca protocolul nu a fost semnat, se va incheia in prezenta executorului judecatoresc un proces - verbal de constatare unilaterala a preluarii imobilului.

Ca urmare a contestarii dispozitiei in instanta de catre recurenti, punerea efectiva in posesie nu s-a realizat ca efect al emiterii dispozitiei ci dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti.

Reclamantii solicita obligarea la plata unei sume lunare de 2816,50 Euro cu titlu de chirie, ceea ce ar presupune existenta unui contract de locatiune.

Locatiunea este un contract prin care o persoana numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala, a unui lucru in schimbul unei sume de bani determinata, ca pret al folosintei, numita chirie.

Locatiunea este un contract bilateral (sinalagmatic) cu titlu oneros, comutativ si in primul rand consensual, deoarece se incheie prin acordul partilor.

Factorul esential al oricarui contract este acordul de vointa al partilor prin impunerea unei chirii de catre instanta fara a fi finalizata procedura de punere efectiva in posesie s-ar incalca principiul libertatii de vointa care este de esenta consensualismului.

Astfel, s-a retinut ca instanta de fond in mod corect a aplicat dispozitiile art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 raportate si la dispozitiile art.969 si 998 cod civil.

Impotriva acestei decizii a declarat contestatie in anulare reclamantii care au invocat motivele prevazute de dispozitiile art. 318 alin. 1, teza I si II.

1). A sustinut ca ``dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale`` in sensul ca, desi actiunea lor si motivele de recurs se intemeiau pe dispozitiile art. 998 Cod civil, ``orice fapta a omului ce cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara``, instanta din eroare a retinut ca recursul se refera la obligarea paratei la contravaloarea chiriei rezultand dintr-un raport de locatiune.

2). Din aceasta eroare, nici criticile lor din recurs nu au facut obiectul analizei instantei, ci alte considerente straine de natura cauzei.

Analizand decizia prin prisma criticilor invocate, s-au retinut urmatoarele:

Contestatorul invoca cele doua motive ale contestatiei in anulare speciala si anume:

a) greseala materiala care inseamna eroare materiala evidenta pe care o savarseste instanta, de obicei legata de aspecte formale ale recursului cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori facut de o persoana fara calitate, desi la dosar ar exista dovezi din care sa rezulte ca a fost legal timbrat sau depus de persoana indreptatita a-l declara.

In speta, insa se invoca greseli de judecata si se urmareste sa se obtina pe aceasta cale rejudecarea recursului si o alta interpretare a dispozitiilor legale, ceea ce nu este posibil in contestatie in anulare.

b) neanalizarea motivelor de recurs .

Prin cererea de recurs reclamantii au invocat ca:

1) Dispozitia nr. 13609/2007 reprezinta titlul lor de proprietate ce a fost intabulat. Acest drept protejat de Constitutie (art. 44), de Codul civil (art. 480), Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 17) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 1 din Protocolul nr. 1). Toate acestea garantandu-le dreptul de a folosi bunul lor si de a-i colege fructele prin incheierea unor contracte de inchiriere.

2) Au mai invocat ca nicio instanta nu le-a analizat actiunea in baza temeiului legal invocat, adica art. 998 Cod civil ``orice fapta ce cauzeaza un prejudiciu, obliga pe cel care l-a ocazionat, a-l repara``. In consecinta, atata timp cat Primaria i-a lipsit de folosinta, (ca dezmembramant al dreptului de proprietate), trebuie sa plateasca contravaloarea lipsei de folosinta (chirie).

3) A mai invocat faptul ca instanta a interpretat gresit situatia dedusa judecatii, considerand ca reclamantii sunt cei care au contestat hotararea pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie si lor le este imputabila executarea cu intarziere, dupa ramanerea ei irevocabila.

Analizand decizia pronuntata de instanta de recurs se constata ca instanta a analizat primul si ultimul motiv de recurs apreciind ca potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 abia in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a deciziei de restituire, proprietarii incheie cu detinatorii actuali un protocol de predare-primire. Raportat la aceste dispozitii legale, instanta a considerat ca in mod corect punerea efectiva in posesia s-a realizat dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti si nu la emiterea deciziei.

Cel de-al doilea motiv de recurs privind faptul ca reclamantii erau proprietari si au fost lipsiti de un atribut al dreptului de proprietate (folosinta) si solicitau in baza dispozitiilor art. 998 Cod civil repararea prejudiciului cauzat prin plata contravalorii lipsei de folosinta (chiria) nu a fost inlaturat motivat.

Potrivit jurisprudentei C.E.D.O. dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Conventie, include printre altele dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotararea Artico impotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real ``ascultate``, adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata. Altfel spus, art. 6 implica mai ales in sarcina ``instantei`` obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Hotararea Perez impotriva Frantei, Hotararea Van der Hurk impotriva Olandei, cauza Albina versus Romania).

Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului 12, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate.

In speta, instanta retine ca problema raspunderii delictuale pentru fapta ilicita a Primariei Focsani de a lipsi pe proprietari de folosinta bunului, fara acordarea de despagubiri sub forma fructelor civile (chirii) nu a fost analizata de instanta de recurs.

Din aceste considerente, si numai avand in vedere ca sunt indeplinite conditiile art. 318 alin. 1, teza II, s-a admis contestatia in anulare si s-a anulat decizia civila a Curtii de Apel Galati, urmand a se rejudeca recursul numai sub aspectul acestui al doilea motiv de recurs neanalizat de instanta. (Red. S.B.)